• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de sambata 20 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 13 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................

    De ce NU mai practic metoda “Calatoria”, Brandon Bays

    Alina Goanţă, www. coachingforchange.ro

    Imi dau seama ca pentru multi dintre voi randurile de mai jos vor veni ca o mare surpriza. Unii dintre voi stiti deja ca am practicat si am recomandat cu multa incredere si cu mult entuziasm metoda “Calatoria”, timp de aproape 3 ani de zile. Altii cunoasteti in detaliu metoda din experienta voastra directa cu aceasta sau doar cu mini-procedee incluse in aceasta si va aflati printre aceia care au experimentat pana acum doar ceea ce se considera a fi beneficiile acestei metode.

    Sau poate sunteti dintre aceia care n-au nici cea mai mica idee ce este cu aceasta metoda si acum aflati despre ea pentru prima data.

    Oricare ar fi cazul, recomandarea mea este sa va luati timpul pentru a citi povestea descrisa mai jos. In cazul in care nu-i veti gasi o utilitate mai mare, puteti cel putin sa o priviti ca pe povestea unei persoane ratacite prin tot acest talmes-balmes spiritual oferit cu multa generozitate intr-o varietate atat de mare de retete. Ratacita (in curs de recuperare) sunt eu si despre ratacirile mele se pot gasi mai multe detalii mai jos.

     

    Cum a inceput povestea

    Am facut pentru prima data cunostinta cu metoda “Calatoria” in decembrie 2011, lecturand cartea cu acelasi nume, scrisa de catre Brandon Bays. Eram atunci intr-o perioada cu multe intrebari in legatura cu mine insami, in legatura cu viata mea si ma confruntam cu provocari emotionale dintre cele mai diverse. In cautarea raspunsurilor, citeam foarte multe carti de dezvoltare personala si eram curioasa sa experimentez diferite tehnici, sperand sa o gasesc pe aceea care sa faca lucrurile sa se intample cat mai repede si cu cat mai putin efort din partea mea. Uneori mi se parea ca ceea ce citeam sau experimentam era in mod evident adevarat, alteori mi se parea ca nu are nicio legatura cu mine insami, ca totul nu este altceva decat “wishful thinking” si continuam sa investighez dupa acel ceva care sa imi aduca linistea, pacea si claritatea pe care le cautam.

    Acesta este contextul in care am citit cartea “Calatoria”, afland astfel despre o cale simpla si usor de urmat prin care sa am experienta directa a cine sunt eu cu adevarat si prin care sa imi reactivez, cu ajutorul unui proces de iertare profunda, capacitatea de a ma elibera, vindeca, evolua si tot ceea ce imi mai doream eu atat de mult atunci. Procesul descris in carte parea foarte logic si natural, era o metoda despre iertare si era atat de simplu de aplicat incat putea fi folosit de catre oricine avea cartea, fara vreun fel de instruire, initiere sau alt procedeu initial. Toate aceste filtre fiind bifate cu succes, am citit cartea “Calatoria” cu entuziasmul celui care primeste in sfarsit un instrument prin care sa descopere in mod direct raspunsurile si starile de bine pe care le cauta si m-am bucurat atunci ca de cel mai frumos cadou pe care l-am primit de Craciun.

    Dupa ce am citit cartea, dorinta mea de a o intalni pe Brandon Bays a fost atat de mare incat, printr-o serie de coincidente, in septembrie 2012 am participat la un workshop facilitat de catre ea la Londra cu tema “Living your Divine Purpose” (inca un subiect fierbinte pe lista mea de preocupari). Cu ocazia acestei participari, am castigat la o tombola un bilet de participare gratuita la seminarul “Journey Intensive” pe care Brandon l-a sustinut in octombrie 2012 tot la Londra. Incepand cu luna mai 2013, au inceput sa fie organizate si in Romania seminariile “Journey Intensive”, de cate doua ori pe an, si m-am bucurat foarte tare de oportunitatea de a participa ca si trainer (asistent, organizator) la fiecare dintre acestea. In tot acest timp, increderea mea in metoda si entuziasmul de a transmite mai departe informatiile despre ea erau atat de mari incat, incepand chiar cu primul seminar organizat in Romania, m-am implicat activ si in mod voluntar in promovarea si organizarea evenimentelor – promovare directa online, am intermediat parteneriate pentru promovare, am scris articole, am facilitat sesiuni individuale si workshop-uri introductive in Bucuresti si in alte orase din tara, toate acestea cu intentia ca un numar cat mai mare de oameni sa afle despre metoda si sa experimenteze beneficiile pe care credeam atunci ca le poate aduce aceasta.

    Pasul firesc pentru mine mai departe ar fi fost sa incep programul de formare ca si Practician Acreditat in metoda „Calatoria”, doar ca investitia totala ar fi fost in jurul sumei de 9000 EUR, o suma care in primul rand mi se parea nejustificat de mare (pentru mine, de exemplu, reprezenta echivalentul a trei scoli de coaching) si imi era de asemenea si foarte greu accesibila, asa ca nici macar nu m-am mai gandit la asta. Printr-o noua serie de coincidente si spre marea mea surpriza, mi s-a comunicat intr-o zi faptul ca implicarea mea in promovarea metodei in Romania este foarte apreciata si ca, in semn de multumire, sunt invitata sa urmez programul de Practician acreditat in metoda „Calatoria” cu o sustinere financiara semnificativa din partea The Journey International si din partea The Journey Romania. Mi se oferea astfel posibilitatea de a aprofunda metoda in care atunci credeam foarte tare si de a invata cum sa o folosesc in si mai multe moduri si in si mai multe contexte, asa ca am acceptat propunerea cu multa bucurie si recunostinta.

    Primele semne de intrebare

    Pe parcursul programului de formare, inca si mai mult decat pana atunci, am inceput insa sa imi pun diferite intrebari referitoare la Brandon Bays si la Kevin Billet (partenerul de viata si de afaceri al lui Brandon), la intregul sistem de marketing adoptat, la comunitatea care vedeam ca se formeaza in jurul metodei. Cateva dintre aspectele cu care nu ma simteam inca de atunci deloc impacata ar fi:

     

    Perceptia mea asupra lui Brandon.

    Dupa ce am citit cartea, imaginea pe care mi-o creasem despre Brandon era aceea a unei femei mature, echilibrate, care transmite liniste, blandete, smerenie, compasiune si bucurie interioara prin tot ceea ce face si prin tot ceea ce spune si care a fost rasplatita pentru toate acestea cu inspiratia de a crea aceasta metoda eliberatoare, sau care a devenit astfel datorita acestei metode. Aceasta era Brandon pe care imi doream atat de mult sa o intalnesc dupa ce am citit cartea, nu insa si Brandon cea pe care am intalnit-o in realitate. Brandon pe care am intalnit-o in realitate este intr-adevar o persoana foarte carismatica, insa carisma ei mi s-a parut de la bun inceput prea putin autentica si mai degraba invatata, exersata, teatrala si exagerata, practicata intr-un stil care m-a facut de multe ori sa ma gandesc la discursurile bombastice specifice diferitilor speakeri americani. Cat despre calitatile si valorile pe care le cautam la ea, impresia pe care mi-a lasat-o a fost ca vorbea despre ele mai mult decat le traia.

    Inca de la primul seminar in cadrul careia am cunoscut-o am fost foarte dezamagita, insa mi-am spus ca: asta este, pana la urma poate am gresit eu avand astfel de asteptari, fara ca ea sa aiba vreo obligatie sa fie intr-un fel sau in altul. Ulterior, dupa fiecare seminar “Journey Intensive” la care participam, ma simteam tot mai iritata de aceasta diferenta si erau din ce in ce mai multe momente in care imi era tot mai greu sa imi gestionez reactiile cand vedeam cati oameni si cu cata usurinta o priveau ca pe un mare guru spiritual. Iritarea mea crestea si cand vedeam cum aceasta imagine este cultivata in mod deliberat prin afirmatii de genul “Eu sunt Libertate” (insotite, bineinteles, de o deschidere larga si atotcuprinzatoare a bratelor, lasarea extatica a capului pe spate si inchiderea ochilor, pentru trairea profunda a acestei coplesitoare libertati…), prin afirmarea, cu falsa modestie, ca nu se considera in niciun caz o persoana iluminata, urmata apoi de o poveste care sa induca in mintea participantilor exact contrariul, prin ghidarea meditatiilor din pozitia lotus (desigur, cu grija subliniata ca isi acopera picioarele cu un sal ca sa nu genereze ganduri indecente in mintea celor din primele randuri…), prin facilitarea de satsang-uri (specific marilor guru indieni), ca sa mentionez doar cateva.

    In plus, chiar de la seminarul Journey Intensive, Brandon spune despre ea insasi ca este “o blonda isterica” (iar din modul in care o spune pare chiar mandra de asta…) si un observator mai experimentat isi poate da seama ca aceasta afirmatie nu este nicidecum o gluma sau o exagerare, ci mai degraba o incercare de a pune intr-o lumina mai putin defavorabila o stare de fapt. Cateva exemple de caracteristici ale personalitatii isterice care pot fi cu usurinta identificate si la Brandon sunt: placerea de a fi in centrul atentiei, modul dramatic de a povesti, exagerand emotiile pentru a captiva audienta, teatralitatea, usurinta cu care trece de la o emotie la cealalta, de la ras la plans, precum si de la o tonalitate a vocii la alta, vestimentatia menita sa atraga atentia, vivacitatea, aparenta deschidere spre comunicare, toate acestea contribuind la carisma prin care ii impresioneaza si ii manipuleaza usor pe ceilalti.

    In timp, reactiile mele de iritare, dezaprobare si chiar repulsie au devenit atat de puternice, incat am inceput sa ma consider pe mine insami lipsita de integritate pentru perceptia pe care o aveam asupra celei care a creat metoda care imi era atat de draga. Solutia pe care am gasit-o a fost sa tot repet in sinea mea, aproape ca o mantra, sa nu confund mesajul cu mesagerul, ca pana la urma nu trebuie sa o adulez si eu asa cum fac ceilalti, ca este pur si simplu un om de la care ma aflu acolo ca sa invat ceva si sa imi tin mai bine mintea la ceea ce am de invatat si atat.

     

    Recomandarea ca oricine poate folosi metoda, dusa la extrem. Daca script-ul metodei este disponibil la finalul cartii cu recomandarea ca poate fi folosit de catre oricine (idée pe care initial am acceptat-o si eu, procesul parandu-mi-se foarte natural si intuitiv), m-am gandit ca recomandarea este totusi valabila pentru cazuri mai simple si mai usoare. Am descoperit insa ca aceasta recomandare merge mai departe decat atat. La seminariile “Journey Intensive” participa de fiecare data si oameni cu afectiuni fizice dintre cele mai grave (inclusiv cancer), acestora spunandu-li-se ca intra in categoria “Nevoi speciale” si ca le sunt alocati traineri cu experienta, ceea ce este departe de a fi adevarat. Am fost mai mult decat uimita sa descopar ca, pe principiul ca metoda si “Gratia Divina” fac tot ceea ce este de facut, acestor oameni li se aloca traineri absolut aleator, acestia putand fi inclusiv persoane care au practicat metoda doar o data sau de 2 ori in viata lor… si stiu acest lucru doar pentru ca intamplarea a facut sa fiu eu aceea careia i se spune cum sa repartizeze rolurile catre traineri. Din motive pe care le descriu mai jos, in acest moment recomandarea mea este de a fi evitata utilizarea neavizata inclusiv a script-ului de la finalul cartii.

     

    Influentele hinduse ale metodei. Desi metoda este declarata a nu promova nicio religie si niciun fel de practica spirituala, in realitate totul se desfasoara inca de la primul seminar “Journey Intensive” in cadrul religiei hinduse. Ca si participant la seminarul “Journey Intensive” am fost mai putin constienta de acest lucru, insa de la primul seminar la care am participant ca si trainer si pana la ultimul modul din programul de formare acest lucru devine tot mai evident si tot mai agresiv (dupa cum voi detalia in paragrafele urmatoare). Inainte de a incepe programul de formare, tot ce observasem era ca meditatiile care se faceau cu trainerii erau in sanscrita, cu o traducere care nu mi se parea nici pe departe reala (in primul rand ca si durata), ca Brandon petrecea cea mai mare parte a meditatiei invocandu-i pe Shiva, Krishna, Papaji (maestrul ei spiritual) si alti guru indieni pe care i-a mai intalnit, strecurand si numele lui Iisus si al lui Buddha, foarte scurt, pe undeva printre toti ceilalti. Nu ma impiedica insa nimic sa imi fac propria mea meditatie si sa imi spun propriile rugaciuni, asa ca am trecut relativ usor peste asta, considerand ca este dreptul fiecaruia de a alege liber in ce sa creada.

     

    Recomandarea de a face procesul “Calatoria” cu o frecventa saptamanala. In practica mea, am intalnit oameni care se simteau chiar vinovati ca nu respecta acest indemn facut de catre Brandon insasi, indemn cu care eu nu am fost de acord si pe care, de altfel, nu l-am urmat. Am considerat de la inceput metoda “Calatoria” ca fiind o metoda foarte puternica, de aplicat specific in cazul unor dezechilibre emotionale puternice sau pentru deblocarea/ armonizarea unor aspecte concrete din viata, astfel incat progresul sa poata fi foarte clar monitorizat. Nu am practicat-o si nu am recomandat-o nicidecum ca si tehnica de folosit in mod frecvent, doar pentru a scormoni prin subconstient ca sa vedem ce mai iese la suprafata si sa mai luam o doza de “Sursa/ Gratie Divina/ sfere inalte etc”. Intuitia mea a fost de altfel confirmata de practica, intalnindu-ma in timp cu situatii in care utilizarea frecventa a metodei conducea mai degraba la augmentarea emotiei sau a importantei ei, la fixarea insistenta a atentiei asupra emotiei/ emotiilor, depasirea lor (a emotiilor percepute exagerat in urma proceselor “Calatoria”) necesitand si mai multe procese “Calatoria” (!), cadru in care poate aparea foarte usor un comportament adictiv, asa cum un comportament adictiv poate fi generat si de obisnuinta unei recompense rapide si placute, prin experimentarea diferitelor stari de bine induse prin proces. De asemenea, am perceput inca de la inceput procesul ca fiind incomplet si periculos de practicat de sine statator, adresandu-se in exclusivitate subconstientului, fara insa a integra experienta la nivel constient si, ulterior, la nivel concret, material, faptic, creand astfel un cadru potential pentru aparitia unui dezechilibru mental. De altfel, am intalnit nu doar o data situatia in care practicanti ai metodei parcurgeau procesul pentru a solution, de exemplu, situatii de comunicare si colaborare cu o anumita persoana, purtand cu consecventa conversatii imaginare cu alte persoane in cadrul exercitiului “focul de tabara”, fara insa a aborda aceste subiecte si in lumea reala. Alte exemple la fel de relevante ar fi si inlocuirea proceselor normale de analiza si decizie cu increderea neconditionata si neabatuta acordata recomandarilor facute de catre mentorul spiritual in jurul aceluiasi foc de tabara imaginar si inlocuirea conversatiilor normale cu alti oameni (vii si perfect capabili sa comunice ei insisi) cu verificarea mesajelor sau raspunsurilor primite din partea sufletelor lor, in contextul aceluiasi procedeu.

     

    • Lipsa de dovezi medicale sau stiintifice care sa sustina metoda. Atunci cand am indraznit sa intreb, din curiozitate si conform cu dreptul a intreba si libertatea de a verifica ceea ce mi se spune, daca a vazut cineva dovezile medicale pentru existenta unei tumori si pentru vindecarea lui Brandon, in loc de raspuns am primit acuzatia si mustrarea ca ma indoiesc de Brandon… Atunci cand am intrebat daca exista dovezi medicale macar pentru “vindecarile” prin aceasta metoda, mult mediatizate in Romania, am fost din nou acuzata si mustrata ca ma indoiesc de integritatea celui care afirma ca s-a vindecat si a practicianului care a facilitat procesul… Faptul ca reprezentanti si promotori oficiali ai metodei nu considera ca fiind necesar sa verifice ca vindecarile pe care si le asuma metoda sa fie justificate si prin aviz/ diagnostic medical inainte si dupa, mi s-a parut mai mult decat ingrijorator. La fel de ingrijorator a fost si sa constat ca nu exista niciun fel de cercetare care sa ateste validitatea metodei din punct de vedere medical, psihologic si nici nu exista vreo intentie in aceasta directie. Mai mult decat atat, daca iti pui astfel de intrebari si ai nevoie de astfel de informatii, ti se sugereaza cu compasiune ca esti o tipologie mentala si esti incurajat sa faci in continuare si mai multe procese “Calatoria” ca sa traiesti mai putin in minte. Stii ca ai facut suficiente procese “Calatoria” si suficient de profunde atunci cand nu iti mai pui astfel de intrebari si esti mai inclinat sa crezi ca tot ce zboara se mananca… Mai mentala de felul meu, m-am voluntariat totusi la un moment dat sa initiez eu un proiect cercetare asupra metodei, initiativa insa, desi aprobata verbal, nu a fost considerata o prioritate si nu a fost sustinuta.

     

    Programul de formare ca si Practician acreditat in metoda “Calatoria”

    Cu toate acestea, de dragul metodei si a beneficiilor pe care percepeam ca mi le aduce atat mie cat si celorlalti, m-am straduit sa raman cat am putut de echilibrata si obiectiva, cu intentia clar definita in mintea mea de a finaliza cu bine programul de formare si de a putea practica apoi metoda in afara acestui cadru si departe de el.

    Programul de formare in metoda “Calatoria”, pe langa seminarul de baza “Journey Intensive” si obligativitatea de a participa ca si trainer (asistent) la alte seminarii “Journey Intensive”, cuprinde alte cinci module despre al caror continut nu am stiut si nu mi s-a spus in momentul inscrierii mai mult decat ceea ce am gasit online. De altfel, nici chiar la inceputul fiecarui modul nu era comunicat ce anume urmeaza sa se intample pe parcursul acestuia, de aceea mi se pare util sa includ aici si cateva detalii referitoare la continutul si experientele generate de fiecare dintre ele.

     

    •“Healing with Conscious Communication”/ „Vindecare prin Comunicare Constienta”– 350 EUR, facilitat de catre Kevin Billet (partenerul de viata si de afaceri al lui Brandon). Intalnirea cu Kevin mi-a generat aceeasi reactie ca si la Brandon, percepand la el aceeasi lipsa de autenticitate, la care s-a adaugat de aceasta data si lipsa de carisma. Daca Brandon are formare si experienta anterioara atat in domeniul dezvoltarii personale, cat si ca speaker, Kevin este fostul proprietar al unei afaceri cu bijuterii, introdus in business de catre Brandon si modelat in timp de catre ea pana la forma sa actuala. Trecand peste prima mea reactie, am invatat in cele din urma sa apreciez la el capacitatea de a explica lucrurile intr-un mod structurat, logic, coerent, stilul de comunicare mai putin manipulativ si simtul umorului de mai mult bun gust. Cat despre seminar, in ciuda denumirii foarte promitatoare (as spune chiar pompoase), este un modul foarte simplu, care cuprinde notiuni de comunicare de baza si cateva tehnici NLP (programare neuro-lingvistica) pentru abordarea fobiilor, schimbarea convingerilor limitative si reincadrarea in 6 pasi. As spune ca a fost pentru mine modulul cu cea mai mica valoare adaugata.

     

    •“Manifest Abundance Retreat” / „Manifestarea Abundentei”– 550 EUR, facilitat in Romania tot de catre Kevin. Din punctul meu de vedere, seminarul nu aduce nicio noutate in privinta principiilor deja cunoscute despre abundenta (abundenta deja exista, avem nevoie doar de o viziune puternica si sa inlaturam blocajele din interiorul nostru ca sa se poata manifesta in viata noastra). Ceea ce este specific este ca utilizeaza metoda “Calatoria” pentru inlaturarea acestor blocaje, ceea ce se poate face de altfel si individual. Mai include si cateva momente care sa condimenteze si sa umple timpul seminarului, cum ar fi participarea la un foc de tabara real, in care participantii sa arunce hartiutele cu ganduri, convingeri, limitari la care vor sa renunte si, exercitiul care este considerat “cireasa de pe tort” atat de catre organizatori, cat si de catre participantii mai usor impresionabili: “cercurile abundentei”. Aceste cercuri nu sunt altceva decat … niste cercuri, in care oamenii se tin de mana, fiecare intrand pe rand in centrul cercului pentru a formula o dorinta, iar ceilalti spun “Asa sa fie” sau “S-a implinit”. Unii participanti spun ca simt multa energie in centrul acestor cercuri, eu insa nu pot confirma acest lucru si nici nu cred ca acea energie ar fi vreo garantie pentru indeplinirea obiectivului formulat. Mai mult decat atat, am fost surprinsa sa constat ca majoritatea participantilor pareau sa perceapa aceste cercuri ca pe un fel de lampa a lui Aladin, pe care este suficient sa o freci pentru ca duhul lampii sa iti indeplineasca dorinte dintre cele mai variate si mercantile (vanzarea de terenuri, recuperarea de bani sau castigarea de bani, etc). Acesta este si primul seminar in care sunt introduse in fiecare dimineata sesiuni de yoga, pe care le-am perceput la acel moment ca fiind placute si neintruzive.

     

    •“No Ego Retreat” – a avut loc in Olanda, facilitat de catre Brandon impreuna cu Kevin, 2690 EUR + transport + cazare = aprox 3500 EUR. Acesta a fost pentru mine primul seminar cu multe surprize. Promisiunea seminarului a fost aceea ca Ego-ul fiecaruia dintre noi se va darama putin cate putin, urmand sa experimentam in final libertatea deplina. Nu am crezut neaparat in aceasta promisiune, nu credeam (asa cum nu cred nici acum) ca acest lucru este pe deplin posibil in conditia umana si nici nu intelegeam prea bine ce inseamna acea libertate deplina, insa aveam disponibilitatea sa parcurg exercitiile si sa vad ce se intampla. La momentul participarii la acest retreat, starea mea emotionala nu era una foarte buna, motiv pentru care pe parcursul lui am fost mai putin implicata social si am simtit mai degraba nevoia sa ma retrag si sa ma concentrez mai mult spre interiorul meu. Un alt detaliu care mai tarziu se va dovedi important a fost ca grupului de Practicieni din Romania i-au fost alocate locurile din fata, chiar in dreptul scenei, si am fost in consecinta mai putin prezenta la ceea ce se intampla in restul salii. Retreat-ul a fost construit in jurul Eneagramei si cuprinde in cea mai mare parte scenete care redau fiecare dintre cele 9 tipologii ale Eneagramei. Scenetele erau interpretate de catre Brandon si Kevin, la ele adaugandu-se pentru fiecare tipologie povesti si secvente reprezentative din filme. Fara a contesta cunostintele si experienta lui Brandon si a lui Kevin asupra subiectului, am considerat ca, dincolo de spectacol si efectul lui de moment, informatiile primite au fost foarte putine si am simtit ulterior nevoia de a documenta subiectul si din alte resurse. Ceea ce am apreciat la acest modul a fost abordarea echilibrata privind identificarea cu o tipologie sau cealalta, accentul fiind pus mai degraba pe identificarea jocurilor propriului Ego prin prisma fiecarei tipologii. Prima surpriza pentru mine la acest seminar a fost complexitatea Ego-ului, al meu avand la momentul respectiv nici mai mult nici mai putin decat 35 de straturi emotionale 🙂 si fiind reprezentat simbolic printr-o panza de paianjen foarte densa. Cu un Ego asa de mare, m-am gandit ca senzatiile care incepusera sa apara sunt sigur justificate si de bine, nu puteau fi altceva decat semne ca incepe sa se mai prabuseasca cate ceva din mintea mea. Cel putin aceasta este explicatia pe care mi-am gasit-o pentru senzatiile de ameteala, de oboseala, de dezechilibru, pentru sentimentul si chiar nevoia de izolare de ceilalti, pentru dificultatea de procesare/ analiza uneori a informatiilor (intr-una dintre zile am uitat inclusiv numarul camerei in care stateam si cum se ajunge la ea..). O alta surpriza a fost pentru mine sa vad cat de explicit era prezent hinduismul de aceasta data, fiecare dimineata incepand cu cate o sesiune de yoga, in sala de seminar fiind mereu prezenta statuia lui Shiva, si fiecare dintre seri incheindu-se cu cel putin o ora de incantat mantre sanscrite in semi-obscuritate sau chiar in intuneric, la lumina lumanarilor. Cu toata deschiderea mea de a accepta si de a experimenta, toate acestea au fost totusi putin cam mult pentru mine si, dupa ce intr-una dintre seri, in timpul unei meditatii am avut senzatia ca incepe sa imi devina capul tot mai greu, ca se lasa in fata si ca sunt pe punctul de a incepe sa ma rostogolesc fizic, am considerat ca ar fi mai bine pentru mine sa devin mai vigilenta. Acela a fost punctul in care am incetat sa mai particip dimineata la sesiunile de yoga sau sa mai stau cu ochii inchisi si sa cant in timpul meditatiilor ce aveau loc seara (mi-as fi dorit sa fi avut atunci curajul ca nici macar sa nu mai particip la ele deloc), fara ca totusi starile mentionate mai sus, impreuna cu o stare generala de confuzie, sa dispara.

    Cu toata aceasta stare de confuzie si poate tocmai datorita vigilentei mele crescute, nu am putut sa nu remarc si la acest modul tehnicile de marketing atat de manipulative incat, la un moment dat, o sala cu peste 150 de oameni aplaudau si ovationau frenetic (instruiti si incurajati bineinteles de catre Brandon) atunci cand erau strigate numele “norocosilor selectati de catre Gratia Divina” sa participe la retreat-ul “Advanced No Ego” ce urma sa aiba loc in India, adica sa plateasca inca aproximativ 3000 EUR ca sa se “scufunde si mai adanc in Gratia Divina”. Ca nu cumva cele 4 locuri care s-au eliberat neasteptat “printr-un miracol al Gratiei” sa ramana neocupate, au fost extrase si biletele cu numele “norocosilor selectati de catre Gratia Divina ca rezerva”. Nu stiu daca se foloseste aceasta tehnica la fiecare seminar, insa, spre uimirea si iritarea mea, atunci a fost interpretata cu maiestrie si cu mare succes la public.

    Dupa ziua numita “Exposure Day” in care fiecare dintre noi a urcat pe scena in fata unui grup de zeci de oameni si a marturisit care este cea mai mare suferinta (a mea fiind tristetea si sentimentul de epuizare generat de eforturile de a le tot face celorlalti pe plac), a urmat experimentarea unei tehnici de “dizolvare a ego-ului”, pe care insa nu am inteles-o foarte bine atunci si, intuitiv, nici nu mi s-a parut ca ar fi ceva ce as vrea sa utilizez mai departe in practica mea. In cele din urma, in ultima zi, chiar cu cateva ore inainte sa iau avionul inapoi spre casa, am intrat intr-o criza emotionala profunda si simteam imperios impulsul de a iesi din sala. Desi plangeam in hohote, necontrolat, fara sa stiu de ce, am putut sa rezist la insistentele de a ramane acolo ca sa fac procesul si, in final, in ciuda efoturilor de a fi retinuta, am fugit plangand din sala. Ajunsa singura in camera, suferinta era atat de mare incat in mintea mea nu mai erau atunci decat doua ganduri: dorinta foarte puternica de a muri si sufletul meu care se ruga sa nu fiu lasata sa mi se intample asta. Acela a fost un moment chinuitor si pentru mintea si pentru sufletul meu si mi-a luat mult timp ca sa pot povesti despre asta ulterior. Au urmat atunci insistente din partea trainerilor de a reveni in sala, cu pretexte dintre cele mai diferite, insa imi era foarte clar ca nu mai vreau sa ma mai intorc acolo, fara sa imi fie la momentul respectiv clar si de ce. Singura cu care m-am simtit in siguranta sa comunic si care a reusit sa ma scoata cumva din acea stare si sa ma reechilibreze cat de cat si careia ii sunt recunoscatoare a fost Gaby Burt (Managing Director al Journey International si practicant al metodei de peste 20 de ani) si am simtit ca acceptarea, blandetea, compasiunea si libertatea de a alege cu care a venit catre mine au ajutat mai mult decat orice tehnica si orice procedeu.

    Dupa acest retreat, a urmat o perioada foarte grea pentru mine, cu multe provocari in plan personal, o perioada in care am simtit ca am mai degraba nevoie de un stingator de incendii decat de un declansator de incendii, asa ca am vrut sa stau departe de metoda pentru un timp, care s-a dovedit a fi de 2-3 luni. Desi in acest timp mi-am pus intrebari si am avut multe indoieli in privinta metodei, in final, invatata sa imi asum responsabilitatea asupra emotiilor mele, am concluzionat ca starea aceea de rau avea sigur legatura doar cu mine si experienta pe care am trait-o a fost mai degraba o dovada a puterii si eficientei metodei si mai putin a nocivitatii ei (mi-as fi dorit ca la acel moment, si in altele de dinainte si dupa, sa fi avut acces la mai multe informatii, ca sa privesc lucrurile dintr-o perspectiva mai putin naiva). La momentul respectiv insa, cu aceasta concluzie in minte, am reluat practica metodei si, treptat, mi-am regasit increderea si entuziasmul in metoda, pastrand insa o anumita distanta fata de comunitatea creata in jurul metodei si devenind mai rezervata inclusiv in privinta implicarii mele in echipa de organizare.

    Picatura care a umplut paharul

    Datorita contextului personal dificil, nu am mai putut participa in acelasi an la ultimul modul din programul de formare si l-am parcurs de-abia un an mai tarziu, in iulie 2015.

    • “Life Transformation Week” – a avut loc in Olanda, facilitat de catre Brandon, 2690 EUR + transport + cazare = aprox 3500 EUR.

    Avand inca proaspata in minte experienta de la “No Ego Retreat”, eram cumva rezervata in privinta experientei care urma. Am fost insa asigurata ca, daca “No Ego Retreat” este tulburator, “Life Transformation Week” va fi “o revarsare de Gratie”. Sperand la ceva mai linistit si bucuroasa ca am ajuns in sfarsit la finalul programului de formare si ca, in curand, voi fi libera sa ies din tot acest sistem, am avut o cu totul alta stare la inceputul acestui retreat. M-am dus acolo foarte echilibrata, calma, m-am simtit foarte bine in cadrul grupului de Practicieni in metoda „Calatoria” si, detaliu important, de aceasta data am ocupat locurile din ultimele randuri, ceea ce oferea vizibilitate catre tot ceea ce se intampla atat in fata, cat si in spatele salii. Cu starea de bine cu care am pornit, nicidecum nu ma asteptam ca acest retreat sa fie din nou plin de atat de multe surprize, dintre cele mai neplacute, incat sa marcheze nu sfarsitul programului de formare, ci sfarsitul intregii mele practici cu metoda “Calatoria”.

    In primul rand, in timpul acestui retreat a fost foarte mult utilizata tehnica de “dizolvare a ego-ului” predata la modulul anterior si de aceasta data mi-a devenit mai clar si in ce consta si de ce am simtit intuitiv sa fug din sala cand a venit momentul utilizarii ei la seminarul anterior. Tehnica se numeste foarte sugestiv “tehnica devoratoare” (devour technique). Daca pana atunci procesul “Calatoria” fusese pe principiul “touch and go” (accesezi emotia si mergi mai departe), de aceasta data era complet diferit. Indicatiile erau sa parcurgi straturile emotionale pana cand ajungi la cea mai puternica emotie (furie, frica, etc) si, in loc sa mergi mai departe, indicatiile lui Brandon si cele extrase din script erau ca iti tii partenerul cu capul in emotie, ii sugerezi sa isi imagineze ca nu exista altceva decat acea emotie, ca ramane in ea pentru totdeauna, apoi il inviti sa ii permita emotiei “sa il devoreze, sa il anihileze, sa faca ce vrea cu corpul lui”. Ca si cum tehnica in sine nu ar fi suficient de infioratoare, a urmat apoi momentul de cosmar al constatarii consecintelor pe care le poate avea aplicarea acestei metode. Ceea ce se intampla este ca persoana respectiva isi pierde controlul initial asupra corpului, in sensul ca incepe sa tremure, sa aiba spasme, convulsii necontrolate, isi misca mainile, picioarele, trunchiul si capul necontrolat, rade sau plange necontrolat, ii paralizeaza temporar diferite parti ale corpului si, in final, isi pierde cunostinta, toate aceste stari tinand zeci de minute. Cei care intrau intr-o astfel de stare erau intinsi pe jos sau transportati (ca sa nu spun tarati) afara din sala (de exemplu in fata usii si chiar langa cabinele translatorilor), facandu-se un fel de priveghi in jurul lor in timp ce treceau prin acest proces, fara ca ei sau cei din jurul lor sa poata interveni in vreun fel. Ceea ce se intampla psihic in timpul acestui proces este ca subconstientul compenseaza toata suferinta fizica printr-o experimentare a unei pseudo-“Surse”, cei care au experimentat procesul afirmand ca au trait stari profunde de pace, prezenta si iubire neconditionata (!), fiind insa destul de reticenti in a afla ce s-a intamplat cu corpul lor in tot acest timp. Si astfel, ceea ce eu cunoscusem si practicasem ca fiind o metoda blanda, s-a transformat intr-o metoda foarte violenta, iar ceea ce stiam despre efemeritatea emotiilor s-a transformat in ferocitatea lor.

    O noutate la fel de infioratoare a fost si modificarea discursului lui Brandon in ceea ce priveste atitudinea fata de emotii. Daca pana acum ni se recomanda sa invatam sa tratam emotiile ca si copiii, acum ni s-a recomandat sa acceptam aceasta forma de eliberare fizica de ele, cu argumentele ca animalele (gazelele cel putin) se elibereaza de trauma scuturandu-se instinctiv…. Sesiunile de yoga (la care de altfel am renuntat sa particip) erau special concepute pentru a activa astfel de manifestari.

    O alta mare surpriza a fost constientizarea faptului ca “Gratia” despre care mi s-a spus ca urma sa se reverse in aceste zile, si care era de fapt intentia ultima a metodei in general si a acestei tehnici in particular, este… trezirea energiei Kundalini (iar pe cei care considera ca aceasta “nu este altceva decat energie sexuala” sau “ confirmare starii de iluminare”, ii invit sa nu mai creada atat de usor ce li se spune, ci sa studieze un pic mai mult subiectul si sa isi foloseasca si logica si bunul simt in acest demers). Acesta era efectul ultim al acelor manifestari fizice ingrozitoare, iar trezirea acelei energii era la fel de violenta ca si procesul in sine, fiind participanti care incepeau sa se miste violent in fata si in spate in scaune, sa se scuture, sa tresalte in scaune, ajungand chiar pana la punctul in care aproape sa se rastoarne cu scaunele datorita acelor trairi. Acela a fost pentru mine inca un moment de soc si eram la fel de socata sa vad cum erau traineri care radeau sau conversau relaxat in timp ce participantii aveau astfel de experiente… Fara sa stiu prea bine ce inseamna aceasta energie, ce este cu ea, care este sensul “trezirii” ei, m-am trezit ca ma aflu intr-un grup de oameni care isi doreau cu ardoare aceasta experienta, care isi doreau sa experimenteze astfel “iluminarea”. O intentie complet de diferita de a mea, care ma aflam acolo doar pentru ca era obligatoriu, doar ca sa invat tehnici noi si, speram eu, utile, fara sa am pretentia ca as putea accede o astfel de stare si, cu atat mai putin, sa am naivitatea (sau inconstienta) sa cred vreo secunda ca o astfel de stare ar putea fi atinsa in cateva ore, sau cel mult, intr-o formare de un an (am descoperit ulterior ca exista in oferta spirituala actuala chiar si stari de iluminare accesate intr-un singur weekend…) Acela a fost punctul in care am devenit si foarte revoltata si foarte furioasa pentru ceea ce se intampla in jurul meu. Ma simteam pacalita. Aveam sentimentul ca sunt fortata sa particip la niste practici despre care nu am fost informata, la care nu mi s-a cerut acordul sa particip, pentru un scop pe care nu mi-l doream si care aveam sentimentul ca imi este impus. Sesiunile de yoga, discursul lui Brandon, exercitiile, trainerii, participantii pareau ca toate colaboreaza pentru trairea acelei experiente infioratoare despre care Brandon afirma cu nonsalanta ca este “o binecuvantare, ca este pogorarea Sfantului Duh…”

    Peste furie si revolta, s-au adaugat treptat stari de frica si incordare continue. Initial am fost mai rezervata, m-am gandit ca poate nu este totul atat de rau cum pare, incercam sa extrag si lucruri pozitive din ceea ce se intampla, imi spuneam ca poate este mintea mea cea care exagereaza (Brandon de altfel introduce foarte “elegant” aceasta stare de confuzie afirmand ca “tipologiile mentale considera ca este ceva rau, necurat in astfel de experiente”), trainerii si participantii imi spuneau si ei ca mintea mea este de vina ca vad lucrurile asa, ca ar trebui sa ma relaxez si sa ma abandonez (catre ce??), iar eu nu mai stiam pe cine si ce sa cred, asa ca nu ii credeam nici pe ei, nici mintea mea. In aceasta stare de confuzie, modul in care am reusit sa imi gasesc cumva linistea a fost sa formulez o rugaciune. Si rugaciunea mea a fost ca, daca mintea mea este cea care ma impiedica sa experimentez ceva ce este bun pentru mine, atunci sa fiu sustinuta sa o imblanzesc. Dar daca aceasta experienta nu este buna pentru mine, atunci sa fiu sustinuta sa imi pastrez discernamantul. Acela a fost momentul in care cel care a castigat a fost discernamantul si, in baza lui, am incetat sa merg la sesiunile de yoga, sa particip la meditatii, am devenit extrem de vigilenta in timpul exercitiilor, am fost foarte alerta la toate manifestarile celor din jurul meu (erau participanti care incepeau din senin sa tremure puternic si sa salte pe scaune, razand necontrolat si cu privirea pierduta), am inceput sa devin constienta de campul energetic din jur, foarte apasator, intruziv si in interiorul caruia aveam sentimentul ca trebuie sa ma lupt pentru a-mi pastra libertatea de a alege ce imi doresc sa se intample sau nu cu mine. Singurul loc in care ma simteam in siguranta era afara, in natura, departe de sala de training. Simteam ca doar acolo ma pot detensiona si respira.

    Ramanand vigilenta si incercand sa inteleg ce se intampla, am inceput sa ii observ tot mai atent pe cei care aveau astfel de experiente. Am auzit de la ei declaratii cum ca se simteau Prezenta, ca sunt una cu natura, cu peretii, ca pot trece prin pereti (cu greu m-am abtinut sa ii invit sa testeze asta, ca sa isi revina mental), ca li se activeaza diferite simturi si capacitati (ma intrebam insa ce se intamplase cu bunul lor simt cand s-au dezvoltat celelalte…), si erau altii care ii ascultau cu fascinatie sau admiratie. Fara a fi in masura sa apreciez autenticitatea si beneficitatea acestor trairi, pot spune ca in majoritatea cazurilor, vedeam din pacate doar niste oameni confuzi, as spune chiar cu inceput de dezechilibru mental, care trecusera (din prea mare incredere, din disperare, din inconstienta sau din curiozitate) printr-o experienta pe care nu o intelegeau si careia ii dadeau explicatiile pe care fusesera cu multa maiestrie (ca sa nu spun manipulare, stare de hipnoza in masa) instruiti sa i le dea… In jurul meu se discuta de asemenea cu multa usurinta despre tot felul de experiente din vieti anterioare, despre arderea karmei pentru incheierea ciclului vietilor pe Pamant, despre accesarea campurilor akashice si a inimii universale, participantii se recunoasteau in roluri jucate intre ei si in alte vieti (in mod curios, de mine nu si-a amintit nimeni, lucru pe care l-am si comentat de altfel acolo).

    A fost apoi important pentru mine sa inteleg daca astfel de manifestari pot aparea doar prin aceasta tehnica si raspunsul a fost ca nu, o parte dintre practicantii metodei au experimentat astfel de situatii cu oamenii chiar inainte de a participa la modulele avansate. Mi-am amintit de altfel si cateva episoade peste care am facut greseala sa trec cu prea mare usurinta atunci cand s-au intamplat: episodul paraliziei pentru aproape o ora a unei participante la un workshop introductiv (in naivitatea mea, am gasit atunci cu totul alte explicatii care, desigur, nu blamau metoda), situatia fiind solutionata prin interventia unui participant printr-o alta tehnica; episodul unor astfel de trairi experimentate de catre o participanta chiar la prima ei participare la seminarul “Journey Intensive” si episodul experimentarii unor astfel de trairi de catre un participant inclusiv la “Manifest Abundance Retreat”. Reactia mea la cele vazute acolo a fost surprinzatoare pentru o parte dintre colegi, care vazusera deja multe alte astfel de experiente si la “No Ego Retreat” si nu intelegeau de ce mi se par mie in neregula. Doar ca eu la acel modul, dupa cum am povestit, din motive pe care inca nu le inteleg, am fost atunci foarte “in lumea mea” si prea putin prezenta la aceste aspecte din jur. Acum insa ca le vedeam, i-am rugat pe ceilalti sa pastreze o anumita distanta fata de mine, sa inceteze sa imi tot spuna cum ar trebui sa gandesc si ce ar trebui sa fac, impresia mea fiind ca sunt inconjurata de oameni care si-au pierdut mintile, aflati parca intr-o stare de hipnoza profunda, crezand si facand tot ceea ce li se spunea de pe scena…

    A mai fost important si sa inteleg daca astfel de manifestari ingrozitoare sunt o experienta unica, sau daca se repeta. Din ce am observat la ceilalti participanti, pare sa fie o experienta care se repeta, actionand de fapt aceleasi efecte de obisnuinta sau de adictie despre care am scris anterior si care sunt duse la un alt nivel (din blande, emotiile devin feroce, ceea ce genereaza o nevoie si mai mare de a experimenta o eliberare si mai mare…). In plus, pare ca in subconstient se deschide un fel de cutie a Pandorei si incep sa iasa in mod spontan la suprafata emotii foarte puternice. Mai multi practicieni au recunoscut de altfel faptul ca, odata cu experimentarea frecventa a metodei, au inceput sa iasa la suprafata tot felul de emotii despre care nu aveau nici cea mai mica idée si care par ca nu se mai termina… Din punctul de vedere al metodei, acesta este un proces spontan, continuu, de eliberare, insa perceptia mea asupra lui este ca poate deveni un cosmar. Iar faptul ca punctul in care procesul poate deveni astfel se poate afla oriunde, este demonstrat si prin experienta unei doamne careia, dupa doar un proces “Calatoria” facilitat chiar de catre un trainer si chiar in cadrul “Journey Intensive”, i s-au declansat puternice atacuri de panica, necesitand in final interventie psihiatrica. Este foarte posbil ca astfel de consecinte sa apara si dupa simpla utilizare a script-ului inclus in cartea “Calatoria”.

    Mi-a mai atras atentia si lejeritatea cu care Brandon a abordat in acest retreat subiectul sexualitatii. Si nu doar ca aspect in sine asupra caruia pot exista diferite blocaje emotionale, ci mai ales lejeritatea cu care a povestit despre propria viata sexuala, despre faptul ca ea crede intr-o sexualitate libera, in interiorul sau in afara relatiei. A fost surprinzator si comentariul ei fata de un participant din sala, un barbat in varsta de aprox 30 ani, care a rugat-o sa ii dea voie sa vina alaturi de ea pe scena. Ajuns pe scena, participantul respectiv a spus “Oh, shit!” si, dintre toate raspunsurile posibile si mult mai adecvate locului si momentului, Brandon a gasit de cuviinta sa raspunda foarte spontan “A fost tot atat de bine pentru tine cum a fost si pentru mine?”…

    Un alt moment pe care l-am digerat foarte greu a fost acela in care, in timp ce stateam in picioare si ne faceam masaj unii altora, Brandon ne-a incurajat sa invitam in spatiul din sala sufletele persoanelor dragi decedate, ca sa se bucure si ele de energia si “gratia” din sala, si sa atingem apoi persoana din fata noastra ca si cum ar fi chiar persoana decedata… Pai se presupune ca sufletele acelea sunt deja intr-un spatiu luminos si plin de iubire, nu? De ce ar mai avea nevoie sa aiba aceasta experienta si cum ar putea “lumina” din sala sa fie pentru ei o experienta mai puternica decat cea experimentata acolo unde sunt deja? Si de ce ar trebui sa ma identific eu cu sufletul unei persoane decedate sau de ce ar trebui sa ating pe cineva ca si cum ar fi una??

    In plus, in cadrul acestui modul Brandon vorbeste cu multa usurinta despre practici avansate de yoga care in niciun caz nu mi se pare potrivit a fi tratate cu atat de mare superficialitate. Experienta Kundalini este una dintre aceste practici si Brandon povesteste cum ea a fost practicanta yoga in multe alte vieti, cum a accesat aceasta stare in mod spontan inca de la prima meditatie, cum a crezut ca este posedata si apoi si-a revenit, cum a meditat din nou pana a trait acea stare de iluminare timp de (tot) 6 saptamani, si cum era prea greu, pentru ca in acea stare de prezenta era dureros sa simta cum trece motocicleta prin ea… O alta experienta tratata cu aceeasi superficialitate este Kumbakha, o practica prin care, prin controlul respiratiei (sau spontan, cu un proces “Calatoria” bine ghidat…), la un moment dat te desprinzi de minte si de corp si plutesti in libertate deplina (!), fara sa mai stii unde iti este corpul (ceea ce dupa parerea lui Brandon nu este grav, este suficient sa iti spuna cineva unde iti sunt buzele si sa iti dea ceva dulce si te orientezi tu apoi cumva) sau sa iti mai doresti neaparat sa revii in corp (cei din jurul tau te pot striga, ca ii auzi cumva, dar revii cand crezi tu (??!!).

    Cu aceeasi usurinta, Brandon a explicat si cat de simplu este sa folosesti metoda si cu persoane demonizate/ posedate… De altfel, povesteste ea, chiar s-a intamplat un astfel de caz la unul dintre modulele avansate si, desi experienta a fost destul de inspaimantatoare pentru cei prezenti, a apelat la armele cele mai puternice (i-a invocat adica pe Iisus si pe Buddha), a indemnat participantii sa incanteze impreuna mantra “Om” si gata, s-a rezolvat (!)

    Si, ca si cum nici toate acestea nu ar fi suficiente, desi specifica faptul ca legal nu este permis, incurajeaza totusi practicantii sa foloseasca metoda inclusiv pentru cazuri psihiatrice precum comportament obsesiv-compulsiv, schizofrenie, in conditiile in care programul de formare asigura doar niste abilitati minime chiar si pentru gestionarea unor situatii terapeutice, multi dintre cei in curs de formare fiind, din pacate, departe a fi in primul rand ei insisi niste oameni armoniosi si echilibrati.

    Acestea si multe altele au transformat pentru mine acest retreat intr-un cosmar care de-abia asteptam sa se incheie, pe care cu greu am reusit sa il traiesc, sa il inteleg si sa pot sa povestesc despre el (eram atat de tensionata si speriata de ceea ce se intampla, incat, ca sa nu ii ingrijorez pe cei apropiati, am facut efortul de a pretinde pentru cateva minute, odata la 2-3 zile, ca totul este in regula si ma simt foarte bine).

     

    Dincolo de aparenta frumusete a metodei

    Ajunsa inapoi in tara, cand credeam ca tot cosmarul s-a terminat, m-am confruntat inca din prima noapte cu stari de rau pe care nu le-am mai experimentat pana acum in viata mea si despre care inca nu am puterea sa povestesc public.

    Ceea ce mi-a fost de foarte mare ajutor in aceasta perioada a fost prezenta unor oameni dragi si pozitivi in jurul meu, incurajarile lor, luciditatea si puterea lor de a-si pastra increderea in timpul momentelor mele de disperare si, nu in ultimul rand, o practica pe care am inteles acum cat de mult o desconsideram pentru ca nu o intelegem si nu o cunoastem cu adevarat: rugaciunea.

    Treptat, pe masura ce mi-am revenit, mi-am facut curaj sa incep sa caut, sa documentez, sa inteleg ce s-a intamplat de fapt acolo si, de la o zi la cealalta, raspunsurile au inceput sa apara:

    prima constatare a fost ca majoritatea practicilor folosite pe parcursul programului de formare sunt practici folosite, cu mult success, in cadrul a diferite secte americane pentru inducerea de stari de transa hipnotica in masa. Ca sa mentionez doar cateva dintre acestea:

    – “imbibarea in Gratie Divina” (“soaking”) – este un cuvant pe care l-am auzit spus de catre Brandon la fiecare meditatie. Este vizualizarea ghidata in timpul unei transe hipnotice. Este ceea ce Brandon face inca de la seminarul de baza, atunci cand conduce participantii in meditatie profunda, ii lasa in acea stare pentru cateva minute, iar apoi ii invita, soptit, sa se “scufunde” si mai profund in ea, prelungind meditatia cu alte cateva minute.

    – “ventilarea energiei” prin fluturarea palmelor – este un gest pe care oricine a deschis ochii macar o data in timpul unei meditatii l-a putut observa la Brandon, ca si cum atinge sau face sa se miste ceva in jurul ei, practica folosita de asemenea inca de la seminarul Journey Intensive

    invocari ale unui “foc feroce” care sa se pogoare peste participanti, invocare prezenta inca de la meditatiile pe care le face cu trainerii pentru seminarul “Journey Intensive” si care creeaza de altfel cadrul in care se desfasoara si se “imbiba” apoi participantii la seminar

    – “suflatul de energie” in afara camerei si in camera (care mie mi s-a parut intotdeauna cel putin ridicol si inca nu inteleg cum ar putea cineva sa creada sau sa participe la asa ceva…), efectuat in grup, sub ghidarea unui facilitator, practica si ea intalnita inca de la seminarul Journey Intensive

    transa hipnotica prin dans in grup – folosita de asemenea inca de la seminarul Journey Intensive. La ultimul modul am putut observa apogeul acestei practici, cand aproape 150 de participanti cantau si dansau foarte … liber pe o melodie prin care era invocat Krishna, unii dintre ei parand sa devina disponibili si pentru stari de … uniune cu ceilalti, disponibilitate exprimata foarte evident prin dansuri languroase in doi.

    imitarea animalelor prin sunete si miscari – mare mi-a fost uimirea (nu stiu cum de inca ma mai lasam surprinsa de toate acestea…) cand dupa o pauza, la revenirea in sala, am fost invitati sa ascultam o melodie din “Cartea Junglei”, apoi sa ne taram pe jos, sa ne miscam si sa scoatem sunete ca animalele din cantec, in timp ce Brandon intra si ea in joc alaturi de noi imitand pe scena, la microfon, sunetele facute de o leoaica… Totul era, bineinteles, un joc inofensiv prin care sa intram in starea de “playfulness” necesara pentru aplicarea metodei cu… copiii (??!!!)

    verificarea starii de transa a grupului prin accese de ras – sunt usor de identificat si recunoscut momentele in care, dupa o meditatie, Brandon priveste in liniste in sala, dand impresia ca vede ceva ce tu nu poti vedea, iar apoi incepe sa rada scurt, da aprobator din cap in timp ce rasul ei reverbereaza in sala si este aproape instantaneu copiat de catre participanti, moment in care isi lasa multumita capul pe spate si rade cu pofta, din nou imitata de catre participanti, totul transformandu-se intr-un moment aparent inofensiv de … bucurie.

    a doua constatare a fost aceea ca scopul tuturor acestor practici, intentia cea mai inalta (daca o putem numi asa) este trezirea energiei Kundalini, toate starile socante pe care eu le-am observat la ultimul modul fiind stari obisnuite in cazul trezirii fortate a acestei energii, practica nerecomandata nici macar de catre misticii indieni, existand online o multitudine de materiale care vorbesc despre pericolele potentiale, declansarea de diferite boli sau dezechilibre mentale fiind cateva dintre acestea.

    mai mult decat atat, continuand cercetarile, am descoperit si ca exista mai multe cai/ practici yoga pentru accesarea acestei energii, una dintre ele fiind chiar trairea organica a emotiilor (adica exact trecerea prin straturile emotionale inclusa in metoda “Calatoria”), aceasta practica implicand confruntarea cu energii vitale joase (emotii de vibratie joasa, cum ar fi frica, furia etc) si accesarea fortata a energiei intr-un moment in care exista un risc foarte mare sa nu fii pregatit, motiv pentru care aceasta cale este considerata inclusiv de catre diferiti mistici indieni ca fiind periculoasa. De altfel, Brandon insasi recunoaste intr-un interviu disponibil online faptul ca metoda nu este foarte bine primita in India, fapt confirmat si usor de verificat inclusiv prin numarul surprinzator de mic de practicieni de acolo.

    si, cand credeam ca am ajuns la capatul cercetarilor, a mai aparut inca o surpriza pe care nu stiu inca in ce fel sa o interpretez. Surpriza a fost descoperirea faptului ca procesul “Calatoria” (inclusiv o parte dintre tehnicile avansate predate la seminarul Journey Intensive) este aproape identic cu un proces NLP creat in aproximativ aceeasi perioada, decorat in plus cu multe artificii spirituale. Procesul se numeste “Core Transformation Process”, creat de catre Connirae Andreas. Pe aceia dintre voi care sunt curiosi, chiar ii invit sa studieze informatiile disponibile despre acest proces. Facand acest lucru, am avut de mai multe ori sentimentul ca citesc despre acelasi proces, despre aceleasi promisiuni si acelasi text, doar ca pe site-uri diferite… Intalnind-o pe Brandon, m-am gandit deseori ca metoda in sine este mai putin inspiratie divina cat o imbinare maiestrita a altor tehnici care stia deja ca functioneaza (hipnoza, NLP, terapie cu ingeri etc), bine marinata in practici hinduse in trend cu nevoile consumatorilor de spiritualitate, bine promovata prin tehnici de marketing invatate de la experti in domeniu, insa sa constat aceasta coincidenta a fost deja cam mult pentru mine si daca cineva are mai multe informatii care sa elucideze gradul foarte mare de asemanare dintre cele doua metode, sunt binevenite.

     

    O perspectiva (ceva mai) obiectiva

    In timp ce scriam povestea experientei mele, am stat de multe ori si m-am intrebat cum de m-am incapatanat eu sa ajung pana aici, cand aveam motive mai mult decat suficiente sa fi renuntat deja de mai mult timp. Singurele explicatii pe care am putut sa le gasesc au fost entuziasmul si increderea in metoda pe care mi le-am pastrat nealterate in tot acest timp, confirmate si sustinute prin rezultatele pe care le vedeam atat la mine, cat si la alti oameni. Nu pot si nici nu vreau sa contest cat de multe lucruri am invatat despre mine insami si despre viata si cat de mult am evoluat ca om in acesti ultimi ani, asa cum nu vreau sa reneg nici sentimentele de recunostinta si implinire pe care le-am simtit de atatea ori fiind martora la diferite procese de dezvoltare emotionala facilitate prin aceasta metoda.

    Este insa la fel de adevarat ca au fost si alte modalitati de lucru cu mine insami si cu ceilalti pe care le-am folosit in acest timp (coaching-ul fiind una dintre cele mai importante) si ca este dificil de cuantificat ce si cat din aceste schimbari se datoreaza unei metode sau alteia.

    La fel de adevarat este ca au mai fost si alte persoane care au folosit metoda in aceeasi perioada cu mine, iar procesele noastre de evolutie sunt foarte diferite, cu rezultate diferite. Se naste astfel, din nou, intrebarea, cat este vorba despre aportul metodei si cat este vorba despre aportul altor factori?

    O alta perspectiva de luat in calcul ar fi si ca au fost situatii (personale sau intalnite in practica mea) pe care am incercat sa le abordez cu ajutorul acestei metode si nu a functionat, solutionand diferitele aspecte emotionale prin alte modalitati.

    In plus, atunci cand vorbim de schimbarea starilor emotionale, fara sa fie integrate si mental si faptic (cum, din pacate, se practica in majoritatea sesiunilor facilitate prin aceasta metoda), rezultatele sunt dificil de monitorizat, putand fi si induse sau auto-induse sau limitandu-se la experimentarea unei stari de bine pe loc si atat…

    Privind dintr-o perspectiva obiectiva, daca cineva ar incepe sa faca niste statistici cu procentul cazurilor in care apar rezultate semnificative, cel mai probabil ar descoperi ca acestea apar de fapt aleator, fiind influentate de un intreg cumul de factori, contributia metodei fiind dificil de cuantificat. Un exemplu foarte simplu este ca, asa cum exista cateva cazuri de persoane care declara ca s-au vindecat de cancer cu ajutorul metodei (pastrand rezerva de verificare a dovezilor medicale inainte de a acorda credit acestor afirmatii), exista si persoane (inclusiv Practicieni acreditati in aceasta metoda) care nu au reusit sa se vindece nici dupa utilizarea frecventa si indelungata a metodei. Ramane in continuare intrebarea: ce a facut diferenta? In niciun caz nu pare sa fi fost metoda.

     

    Sfarsitul calatoriei mele cu metoda “Calatoria”

    Imi dau seama ca, pentru cei care nu au inca experienta directa a tot ceea ce am relatat mai sus si care au experimentat pana acum doar ceea ce se prezinta ca si “beneficii ale metodei”, toata aceasta poveste poate parea o mare surpriza (asa cum, de altfel, a fost si pentru mine) si poate fi mai greu de crezut la inceput, metoda in sine contribuind la crearea acestei perceptii prin factori despre care am scris anterior.

    Din momentul in care am realizat ce este dincolo de metoda, care este cadrul in care a fost creata, care sunt efectele care pot aparea in urma aplicarii ei si gradul de risc privind aparitia acestora, constiinta mea pur si simplu a hotarat pentru mine si nu imi mai permite sa continui in aceasta directie. Chiar si asa, in demersul meu de renuntare la utilizarea metodei, am constientizat si m-am confruntat cu propria mea forma de adictie: aceea de a face bine, de a ma sustine pe mine si pe ceilalti prin aceasta metoda si am simtit un profund sentiment de pierdere: pierderea tuturor oportunitatilor de a mai genera in acest fel schimbari pozitive in viata mea si a celorlalti.

    Acesta a fost sentimentul care m-a determinat sa explorez si perspectiva ceva mai obiectiva de mai sus, pe care nici macar nu o luasem in considerare pana acum. Am ajuns astfel la concluzia ca nu metoda in sine a generat rezultatele pozitive de care m-am bucurat pana acum, ci mai degraba principii generale, larg cunoscute si acceptate, cum ar fi constientizarea si asumarea propriilor emotii, compasiunea si iertarea. Iar acestea au existat inainte sa existe metoda “Calatoria” si continua sa existe si in afara ei, independent de ea. Si nimeni si nimic nu ma impiedica sa folosesc in continuare aceste principii, de sine statatoare, in afara cadrului metodei, fara a permite ca ele sa fie in continuare un carlig prin care sa ma trezesc prinsa/ sa ii atrag si pe ceilalti in plasa altor practici care nu au nicio legatura cu principiile si valorile mele si nimeni si nimic nu ma mai poate face sa ma razgandesc in aceasta privinta.

    Nu mi-a fost deloc usor si nici placut sa povestesc si sa documentez tot ceea ce am scris mai sus. Motivele pentru care am persistat in acest efort au fost glasul constiintei, sentimentul datoriei fata de toti cei catre care am recomandat metoda si fata de toti cei care au experimentat-o in sesiuni individuale sau evenimente facilitate de catre mine, preocuparea ca exista practicieni ai metodei care considera tot ceea ce am descris eu mai sus ca fiind normal si de aplicat mai departe cu alti oameni, recunostinta de a fi putut trece prin toate aceste experiente cu consecinte aproape nesemnificative in raport cu tot ceea ce mi s-ar fi putut intampla si intentia ca aceste informatii sa ajunga la cat de multi oameni posibil, astfel incat sa poata alege pentru mai departe in cunostinta de cauza.

    Am inclus in aceasta relatare si informatii pe care initial mi-am luat angajamentul sa le pastrez confidentiale. Am considerat insa ca scopul cu care am scris acest articol este mai presus decat acest angajament, cu atat mai mult cu cat sunt unele aspecte care ar merita investigate nu doar din punct de vedere moral, ci inclusiv legal. Mi-as fi dorit foarte mult ca pe parcursul experientei si formarii mele in aceasta metoda sa imi fi impartasit cineva cu aceeasi deschidere si onestitate tot ce a insemnat aceasta experienta, mi-ar fi fost mult mai usor sa discern in multe momente si mi-am dorit ca, daca tot am ajuns pana aici, macar eu sa le ofer altora aceasta posibilitate.

    Mai departe, am incredere ca imi este recunoscuta si respectata libertatea de a-mi fi trait experienta mea cu metoda “Calatoria” asa cum am trait-o si de a-mi fi spus povestea mai departe asa cum am spus-o, dupa cum m-a indrumat sufletul meu. Recunosc si respect, in egala masura, libertatea fiecaruia de a intelege din povestea mea, de a discerne si de a alege dupa cum ii ghideaza constiinta. In ceea ce ma priveste, inchei in pace cu mine insami aceasta tumultuoasa experienta cu metoda “Calatoria”, cu fruntea si inima din nou sus, cu lectia confirmata ca am fost creati si cu minte si cu inima ca sa le folosim pe amandoua. Iar evolutia nu inseamna nicidecum amortirea unei parti in favoarea celeilalte, ci mai degraba sa le tinem pe amandoua treze si in armonie.

     

    LATER EDIT:

    Pentru argumente suplimentare privind informatiile cuprinse in acest articol, va invit sa urmariti si comentariile adaugate de catre cititori la finalul acestuia.

    Ca urmare a experientei traumatice generate de parcurgerea programului de formare ca si Journey Practitioner, am initiat si un demers de recuperare, pe cale amiabila, a costurilor generate de participarea mea la acest program. Solicitarea mea, insa, a fost in mod oficial refuzata.

    Mai mult decat atat, din corespondenta cu reprezentantii oficiali The Journey, au rezultat si urmatoarele informatii care am considerat ca este util sa fie disponibile si public:

    • experienta mea cu metoda “Calatoria” nu este singulara

    • desi metoda isi aroga (direct sau indirect) meritul pentru schimbarile pozitive care pot aparea in starea fizica, emotionala sau chiar in contextul de viata al celor care o experimenteaza, declina totusi orice fel de responsabilitate pentru schimbarile mai putin pozitive care pot, de asemenea, sa apara.

    • desi in mod oficial nu este recunoscut niciun efect negativ pe care l-ar putea genera practicarea metodei, echipa The Journey s-a asigurat ca exista totusi o acoperire legala in cazul aparitiei vreunuia. Fiecare participant afla, dupa ce s-a inscris la eveniment si dupa ce a achitat contravaloarea seminarului, ca intra sub incidenta urmatorului disclaimer: “Journey Evens Ltd nu isi asuma nicio responsabilitate si nicio raspundere pentru orice prejudiciu, pierdere sau dauna survenita ca urmare a increderii acordate informatiilor si materialelor oferite si utilizarii acestora in cadrul sau in afara seminariilor sale.” Daca metoda nu implica, intr-adevar, absolut niciun risc, de ce ar fi o astfel de clauza necesara? In plus, din punctul meu de vedere, un astfel de disclaimer nu exclude in niciun fel responsabilitatea morala, atunci cand si daca aceasta este considerata importanta.

    • si pentru ca vorbim de responsabilitate morala (sau de lipsa ei), desi metoda este oficial considerata si promovata ca fiind exclusiv pozitiva si in mod cert profund transformatoare, creatorii si sustinatorii ei nu au fost totusi dispusi sa isi asume riscul unei politici de „money back guarantee”. Cu alte cuvinte: esti incurajat sa ai incredere in metoda, ti se aduc multe argumente privind impactul ei pozitiv si, daca se intampla sa crezi aceste lucruri, sa participi la un eveniment si sa nu functioneze pentru tine sau chiar sa iti faca mai mult rau, este doar responsabilitatea si problema ta, inclusiv riscul pe care ti-l asumi din punct de vedere financiar.

    Alegerea privind practicarea metodei ramane, desigur, in continuare la latitudinea fiecaruia.

    Alina Goanţă, www. coachingforchange.ro

    Epilog despre „Metoda Călătoria”

    de Acharya Leonard

    Dincolo de această analiză oferită de o persoană care pare credibilă, obiectivă şi înţeleaptă, se pune problema ce este „Călătoria” şi dacă are autenticitate în direcţia în care promite.

    Opinia noastra este următoarea.

    Călătoria” este o afacere şi o metodă.

    Aspectul de afacere comportă interpretări şi acţiuni specifice şi interese acestui domeniu care pot fi dezbătute şi concluziile folosite pentru a acţiona îneţelept referitor la organizatie şi aspecte financiare. Pe noi ne interesează mult mai mult semnificaţiile practice ale aceste metode şi a altor metode derivate din aceasta, indieferent cine le foloseşte si sub ce nume.

    Ca metoda „Călătoria” consta intr-o introspectie ghidata ce are loc intr-o stare profunda de relaxare; practicantul(sau clientul) îşi mentine deplina constienta, dar poate accesa într-o anumită măsură, limitată, şi subconstientul. În timpul procesului amintirile şi/sau trăirile suprimate, negate sau disociate sunt descoperite, exprimate si acceptate. Metoda vizeaza sa se ajunga la înţelegerea, acceptarea şi resemnificarea situaţiilor de viaţă şi la iertarea la un nivel profund. Drept urmare, are loc o eliberare interna, iar clientul experimenteaza fenomenul de closure.

    Din acest punct de vedere, „Călătoria” este, de fapt, o metodă binecunoscută şi practicată în psihologie de foarte mult timp, cu beneficii cunoscute, atâtea câte sunt, înainte de a fi îmbrăcată în aceste „haine” care au oferit atâta notorietate cu o abilitate remarcabilă.

    Deci: e nevoie să dispară „Călătoria”?

    Nu, nicidecum.

    Oamenii au nevoie de ea, asa cum nu toţi oamenii pot sau vor să practice yoga si merg la sport, fittness, yoga tip sport, sau …la nimic asa şi în acest domeniu, persoanele care nu se angrenează să practice metode avansate vor consulta psihologi, unii mai înţelepţi alţii mai puţin înţelepţi, vor beneficia de metodele cunoscute în psihologie, care , de obice, urmăresc să rezolve problemle minţii cu ajutorul minţii.

    Oferă metodele de tip „Călătoria” ceea ce promit?

    În opinia noastră oferă ceva ce poate fi bun deseori, dar nu oferă ceea ce promit.

    Iar acest lucru îl spunem din perspectiva că dacă ar fi oferit cea ce promit, cu hotărâre noi nu am mai fi făcut yoga ci metoda „Călătoria”.

    De ce nu oferă dar promit?

    E acelasi fenomen în care psihiatria nu vindecă bolile mentale, din acelasi motiv pentru care oncologia nu vindecă cancerul, medicina alopată diabetul şi totodată, nu spun aceasta din titlu ci îşi oferă serviciile pentru a ajuta, atât cât este posibil.

    Pe de altă parte, opinia noastră este că cine are acces la sistemul yoga nondualist Abheda, poate beneficia de un ansamblu de metode care creionează o serie de principii şi direcţii prin care traumele şi de asemenea „umbrele personalităţii” se pot ameliora şi în cel din urmă elimina complet, constituindu-se în linii directoare ce ar putea crea un nou sistem în psihologie.

    Am grupat aceste principii si metode sub denumirea de Psihologia Conştienţei.

    Psihologia câştigă întodeauna şanse în plus atunci când se inspiră să asimileze metode ale ştiinţei Conştiinţei care yoga autentică, metode milenare revelate dar şi verificate care merg până în transcendenţa supremă.

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.