Spune-mi cum mănânci, ca să-ţi spun…ce simţi!


De-a lungul evoluției noastre ca ființe umane, suntem aduși adesea în fața propriilor noastre „umbre”, acele fațete ale psihismului nostru pe care le respingem, le detestăm și cu care nu vrem să avem de-a face. De regulă, acestea reprezintă „punctele cele mai fierbinți”, atitudini, comportamente sau reacții pe care le condamnăm cel mai vehement atunci când le remarcăm la semenii noștri.
În realitate, fiecare astfel de „umbră” ascunde un mare dar pentru noi, o lecție de viață pe care, dacă o înțelegem și o integrăm armonios, ne va permite să facem un salt cu adevărat remarcabil pe drumul către desăvârșirea ființei noastre.
În corelație cu părțile obscure, cvasi – inconștiente ale psihismului, există diverse răni emoționale care își pot pune o amprentă persistentă asupra vieții noastre afective. Acestea pot lua naștere în perioada de viață intrauterină sau în copilăria timpurie, cristalizându-se apoi ca structuri emoționale deformate, întărite prin experiențe repetate, și care mențin departe de percepția a ceea ce suntem noi cu adevărat: ființe pure, creații divine, cu o menire spirituală și un destin înălțător!

În cartea sa, „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine”, autoarea Lise Bourbeau descrie aceste tare emoționale, oferind totodată și unele soluții pentru depășirea acestora și conversia energiilor emoționale în forma lor cea mai armonioasă, pozitivă.

Ne putem simți în mod constant respinși de ceilalți, abandonați, trădați, nedreptățiți sau excesiv de controlați. Toate aceste modalități de a recepta mediul relațional în care trăim se regăsește și în atitudinea noastră față de hrană, și în modul în care abordăm actul hrănirii. Iată care sunt corelațiile profunde dintre „rănile sufletului” și felul în care mâncăm:

Rana de respingere și alimentația
fugarul »)

Atunci când este activată rana de respingere și aceasta te influențează să te controlezi, este posibil să nu ai poftă de mâncare, să mesteci în gol mâncarea. Nu mai simți nimic, nici măcar nu mai simți faptul că corpul tău are nevoie de mâncare. Iar atunci când mănânci, ești tentat să mănânci porții mici, fără să fii foarte conștient de ceea ce ai în farfurie sau să guști cu adevărat mâncarea. Şi, pentru că acestei răni i se asociază masca fugarului, a fugi înseamnă a nu mai fi cu adevărat prezent în ceea ce se întâmplă în lumea fizică.
Astfel, fiind mai interesat de ceea ce se întâmplă în lumea mentală decât de lucrurile legate de lumea fizică, nu poți să te bucuri cu adevărat de ceea ce mănânci. Alimentul cel mai des folosit pentru a fugi din lumea fizică este zahărul, sub toate formele lui, uneori chiar și alcoolul sau drogurile. De altfel, am observat că, în cazul unor astfel de persoane “fugare”, zahărul are de multe ori un efect asemănător alcoolului. Faptul de a mânca o cantitate mare de zahăr provoacă un cerc vicios în corpul tău și poate deveni foarte nociv.

Corpul tău, mai ales glandele suprarenale, vor avea mult de lucru pentru a asimila și a elimina zahărul și, astfel, corpul tău devine slăbit și obosit. Iar când vei simți că nu mai ai energie, vei mânca din nou ceva dulce, sperând că astfel îți vei recăpăta energia pierdută. Lucru care de altfel nu funcționează, fiind doar un efect de scurtă durată, ce te determină să o iei mereu de la capăt. Acest tip de persoană va prefera, de asemenea, alimentele foarte condimentate.
Este o altă modalitate de a gusta ceva și de a găsi anumite senzații. Pentru că, de fapt, nu poate gusta cu adevărat savoarea alimentelor, “fugarul” crede că, cel puțin, savurează condimentele și aromele. Aceasta este explicația faptului că unii oameni reușesc să mănânce foarte condimentat, fără nici o reacție.

Rana de abandon și alimentația
dependentul »)

Atunci când se activează rana de abandon și te controlezi, efectul produs este exact opus. Deoarece cauți iubirea celorlalți, sub formă de atenție, de afecțiune și susținere – neștiind cum să o obții, compensezi acest lucru prin alimentație. Pentru că nu primești din exterior ceea ce vrei, îți umpli nevoia prin mâncare. Poți să ajungi să mănânci tot timpul, crezând că astfel vei umple golul din tine. Mănânci mult, nu pentru că este ceva bun sau pentru că organismul tău are nevoie de mâncare, ci pentru a da impresia că primești ceea ce îți lipsește. Şi, în ciuda faptului că te îndopi tot timpul, simți în continuare o gaură în stomac. Ca și cum ai fi un sac fără fund. Dar nu îți dai seama însă că acest gol se află mai degrabă la nivelul inimii. Şi pentru că mâncarea nu poate umple această lipsă afectivă, nu îți este niciodată de ajuns și nu știi când să te oprești din mâncat.

Inima este cea care are nevoie să fie umplută, cu multă iubire de șine. Am observat de asemenea că, atunci când cineva poartă această mască a dependentului și ia masa într-o companie plăcută, mănâncă foarte încet pentru a savura cât mai mult plăcerea. Este modalitatea sa de a controla cantitatea de atenție de care are nevoie. O astfel de persoană este atrasă mai ales de alimente moi, care nu trebuie mestecate prea mult.

Rana de umilire și alimentația
masochistul »)

Când suferi de o rană de umilire, crezând că nu este demn să fii o persoană senzuală, te controlezi pentru a nu îți acorda dreptul de a te bucura de simțurile tale. În fața celorlalți, te vei abține adeseori să mănânci ceea ce îți place cel mai mult, te vei forța să alegi ceea ce crezi că este potrivit pentru o persoană demnă. Totuși, la un moment dat o astfel de persoană nu mai reușește să se abțină, să-și încătușeze simțurile. Atunci își pierde controlul asupra alimentației și mănâncă exagerat de mult, deoarece este “atât de bun”. De altfel, plăcerea de a mânca este cel mai important lucru pentru această persoană. Dacă te consideri astfel, atunci cu siguranță îți va fi foarte greu să te privezi de o mâncare savuroasă. Îți este foarte greu să reziști, știind că ai niște bunătăți în bucătărie. Ştii că nu îți este foame, dar este ceva mult mai puternic decât tine.

O persoană “masochistă” se bucură fizic de mâncare, foarte rar însă și la nivel psihologic. Bucuria ei cea mai mare este de ordin fizic. Cu cât plăcerea ei fizică este mai mare, cu atât va crește culpabilitatea de a nu se putea abține, în orice aspect al vieții sale. De multe ori mănâncă pentru a se umple, pentru a nu-și mai simți corpul.
Crede că, dacă îi este foame, își va simți corpul, lucru pe care nu îl consideră deloc spiritual. După ce a început să mănânce, își găsește o mulțime de motive pentru a continua. Oricum, am luat deja un kilogram sau două, își spune ea, continuând să mănânce.

Face toate acestea pentru a se justifica să fie o persoană nedemnă, rușinoasă, pofticioasă și gurmandă. Fiind masochistă, caută să se pedepsească, să sufere. Suferă când îi este foame și suferă la fel și după ce a mâncat prea mult. Este genul de persoană atrasă mai ales de alimente grase, precum untul, smântâna, sosurile grele etc. Poate să mănânce astfel până când ceea ce mănâncă o dezgustă, la fel cum este dezgustată de ea însăși.

Rana de trădare și alimentația
controlare/dominare» )

În cazul în care există rana de trădare, deoarece vrei să controlezi ceea ce se întâmplă în exterior și nu ai încredere în ceilalți, reproduci același model de comportament și în ceea ce privește alimentația. Ești genul de persoană care vrea tot timpul să adauge ceva în mâncarea preparată de alții – sare, piper, condimente, zahăr etc. Am văzut de nenumărate ori persoane care se grăbesc să adauge sare sau piper în alimente, fără ca măcar să le guste înainte! Rana de trădare este activată atunci când faci și alte lucruri în timp ce mănânci, de exemplu: citești, discuți afaceri, faci morală copiilor sau partenerului în timpul mesei, te uiți la televizor etc. De aceea, nu mai ești atent la ceea ce înghiți, și sunt șanse mari să mănânci mai mult decât ai nevoie, mai ales din cauza vitezei cu care înghiți totul.

Există chiar și persoane care înghit bucăți mari de mâncare, dintr-o dată. În acest caz, stomacul nu are timp să primească mesajul creierului, acela că este deja sătul. Cel care controlează este și o persoană care mușcă din mâncare. Vrea atât de mult să îi controleze pe ceilalți încât, atunci când este furios din cauza unor așteptări neîndeplinite, încearcă să-și potolească foamea mușcând. Acesta este adeseori un motiv de a consuma carne, nu pentru că ar avea nevoie, ci din necesitatea de a mușca. Poate părea că este un gurmand, deoarece mănâncă cu poftă și îi place să guste din tot. Totuși, în realitate rana lui este cea care reacționează. Convins de un așa zis confort, spune adeseori Ce bun este! Dar mâncând foarte repede, nu savurează de fapt alimentele.

Rana de nedreptate și alimentația
rigidul»)

Dacă se activează rana de nedreptate, vei avea același comportament pe care îl ai de obicei și în ceea ce privește alimentația. Vei încerca să te controlezi cât mai mult posibil. Doar o persoană care suferă de nedreptate reușește să țină un regim draconic și să se controleze pentru a avea greutatea ideală, silueta dorită. Când masca de rigid este cea care îți coordonează comportamentele, ajungi să controlezi cantitatea și calitatea alimentelor pe care le mănânci. Este foarte probabil să judeci un comportament de genul “lasă lucrurile să meargă de la sine” atât de inacceptabil încât, foarte des ajungi spui lucruri precum: ,,Eu nu mănânc NICIODATĂ dulciuri sau desert. Nu MAI beau. Nu mai mănânc decât alimente sănătoase. Nu ronțăi NICIODATĂ nimic între mese “. Îți faci un titlu de glorie din faptul de a fi capabil să te controlezi, astfel încât nu-ți dai seama când spui lucruri ce nu corespund realității. “Rigidul” este cel care folosește cel mai des superlative de genul niciodată, întotdeauna, extraordinar, nemaipomenit etc.

În cazul unei persoane rigide însă, aceasta se simte vinovată, dar deoarece excelează în autocontrol, ea reușește destul de ușor să se convingă că nu este ceva grav, dat fiind că este o excepție ceea ce a făcut, cu scopul de a-și nega culpabilitatea. Acesta este motivul pentru care o astfel de persoană își atrage probleme fizice neașteptate și foarte acute, foarte dureroase, pentru a-și atrage atenția către această culpabilitate pe care o ascunde. În plus, are o dificultate în a găsi cauza problemelor, deoarece nu este conștientă de ce anume se simte vinovată. Durerile pe care le are sunt de fapt modul său inconștient de a se auto-pedepsi.

În cazul în care o astfel de persoană rigidă ajunge să-și piardă controlul asupra alimentației sau a băuturii, fiind deja la limită în alte aspecte ale vieții, va încerca pe cât posibil să trăiască singură această situație, și nu va îndrăzni să vorbească despre acest lucru. Când își pierde controlul în fața altor persoane, culpabilitatea sa crește foarte mult și își promite să nu mai facă niciodată așa ceva. Cu cât o persoană rigidă este mai rigidă față de sine însăși și nu își dă voie să simtă, cu atât va fi mai tentată să adauge mai multe condimente în mâncare. Dar, spre deosebire de genul dominatorului, rigidul gustă mai întâi mâncarea, deoarece, după gustul lui, totul trebuie să fie perfect. Apoi adaugă condimentele de care consideră că are nevoie în acel moment. Rigidului îi plac de asemenea alimentele foarte crocante și va prefera fructele și legumele crude și mai dure.

Dacă ai această rană, este foarte posibil să fii o persoană care verifică cu grijă alimentele, cantitățile și etichetele tuturor produselor. Dar oare chiar faci acest lucru pentru că ai grijă de tine, pentru că refuzi să mănânci produse cu multe substanțe chimice, de exemplu? Sau îți este teamă că alimentele pot conține ingrediente care îngrașă? Am văzut des persoane rigide care, atunci când își pierd controlul, mănâncă o cantitate mare de alimente “care nu îngrașă”, astfel se conving că ceea ce fac nu este foarte grav. Totuși, corpul nu este mai fericit, deoarece va avea de digerat, de asimilat și de depozitat acel surplus undeva în organism. La fel se întâmplă și cu zahărul care, în ciuda faptului că este natural, absorbția unei cantități prea mari va fi cu siguranță dăunătoare pentru organism.

Este posibil ca, în același timp, să te deranjeze dacă cei apropiați mănâncă în cantități prea mari. Deoarece tu îți permiți foarte rar acest lucru, va fi greu să accepți faptul că altcineva poate să își permit acest lucru. Pentru a-ți acorda dreptul să mănânci atunci când îți este foame și mai ales, tot ceea ce îți place, crezi că trebuie să meriți acest lucru. În caz contrar, îți impui restricții. De multe ori am văzut persoane care încep să mănânce cu poftă, cu plăcere și deodată, fără nici un motiv aparent, își împing farfuria, spunând: Gata, ajunge. Trebuie să mă opresc acum. Se poate chiar observa o anumită duritate în tonul lor. Își pun masca rigidului și decid că este momentul să se controleze.

Reamintesc faptul că toate aceste forme de control și pierderea acestuia, corespunzătoare celor cinci răni, sunt o reflectare a tipului de control care se manifestă în viața ta psihologică. Fizicul este întotdeauna o reflectare a ceea ce se întâmplă dincolo de învelișul corporal. De aceea este inutil să te controlezi la nivel fizic, deoarece cauza controlului se dovedește a fi dincolo de nivelul fizic, și va continua să persiste. Este ca și cum ai încerca să ascunzi o rană cu un pansament, fără să o îngrijești, sperând că astfel nu o vei mai vedea. Efectul obținut va fi exact contrariul, rana riscă să se agraveze.

Acest lucru este valabil pentru toate afecțiunile fizice care, conform medicinii, sunt cauzate de o proastă gestionare a alimentelor, prin care nu se respectă nevoile corpului. De exemplu, crizele de ficat, indigestiile, arsurile stomacale, hipoglicemia, diabetul, problemele intestinale etc. sunt afecțiuni care necesită schimbarea regimului alimentar. Aceste probleme fizice nu sunt decât expresia ființei tale, care vrea să îți atragă atenția asupra atitudinilor interioare care nu mai sunt benefice pentru tine.
Dumnezeul tău interior încearcă să îți spună, prin aceste afecțiuni, că a sosit timpul să înveți să te iubești mai mult.

Influența rănii de respingere asupra greutății

Atitudinea interioară a unei persoane care are această rană este: „Eu sunt un nimic … trebuie să ocup cât mai puțin loc posibil … nimeni nu și-ar da seama dacă aș dispărea … nu mă interesează plăcerile fizice …, prefer să îmi alimentez mentalul”… Având o astfel de atitudine interioară, o astfel de persoană nu se poate îngrășa, din moment ce vrea să dispară, să ocupe cât mai puțin loc, să fie “invizibilă”.
Este o persoană care mănâncă foarte puțin, deși de mai multe ori pe zi, și chiar dacă alege alimente care pot îngrășa, nu își modifică greutatea. Pe lângă acest lucru, astfel de persoane, fiind genul nervos, au în general un metabolism rapid, acesta fiind un alt motiv pentru care nu se îngrașă. În schimb, își uzează mai mult aparatul digestiv.

În această categorie sunt incluse acele persoane care au respins modul în care erau hrănite de către mama lor, fizic sau afectiv. Nu s-au simțit iubite și acceptate așa cum erau, probabil încă din momentul nașterii. Aceste persoane sunt specialiste în negare. De exemplu, pot chiar să jure că nu mănâncă niciodată dulce, deși este fals. Pot spune că nu le place ceva, fără să își dea seama că această “negare alimentară” provine din faptul că nu savurează cu adevărat alimentele. De altfel, rana de respingere este adeseori cauza problemelor legate de alcool și droguri, dar aceste persoane refuză să admită faptul că ar putea avea o problema de acest fel, din cauza ușurinței lor de a nega realitatea.

Influența rănii de abandon asupra greutății

Atitudinea interioară a unei persoane care suferă de abandon se poate vedea, printre altele, în următoarele afirmații: „Am nevoie de mai multă atenție, de suport, de susținere, nu am niciodată destul”. Cei care întrețin această atitudine – „niciodată nu este destul” – pot consuma o mare cantitate de mâncare, pentru a se umple, fără însă să se îngrașe. Aceste persoane au primit de obicei multă atenție din partea mamei lor, sau cea care a îndeplinit rolul de mamă, dar deoarece cred că nu au primit niciodată destul, nu pot recunoaște acest lucru. Astfel încearcă tot timpul să umple acest gol, în relația cu părintele de sex opus, convinși fiind că, dacă acel părinte le arată dragostea, acordându-le atenție, acest lucru arată faptul că sunt demne să primească această afecțiune.

Ei cred de asemenea că a primi atenție este singurul mod de a simți dragostea celorlalți. Atunci când nu primesc atenția sau susținerea dorită, ei se simt abandonați. Își manifestă decepția prin alimentație, fără însă să se îngrașe nici un singur kilogram, deoarece au credința că “nu au destul”. Aceste abuzuri le afectează sistemul digestiv, la fel ca în cazul rănii de respingere.

Influența rănii de umilire asupra greutății

Atitudinea interioară a celor care suferă de această rană este diferită de cea a persoanelor care suferă de alte răni. De ce? Deoarece tot ceea ce are legătură cu satisfacerea simțurilor le conferă acestor persoane un puternic sentiment de importanță și de plăcere. De fapt, cei care se nasc cu această rană au nevoie să învețe să savureze din plin plăcerile aduse de cele cinci simțuri ale lor, fără să se simtă vinovați și mai ales, fără să creadă că sunt nedemni de dragostea divină. O astfel de persoană își atrage, încă din copilărie, situații în care este umilită, atunci când încearcă să se bucure de plăcerile simțurilor.

În același timp, ea învață de foarte timpuriu că nu este bine să fii senzual. Atrage acest comportament negativ din partea celorlalți, pentru a conștientiza faptul că și ea, la rândul ei crede același lucru, deși este vorba despre o falsă credință.

Dacă faci parte dintre persoanele care suferă de rana de umilire, cu siguranță îți amintești mai multe incidente în care părinții sau profesorii te puneau într-o situație umilitoare, mai ales la nivel fizic. De exemplu, atunci când îți murdăreau hainele sau mâncai mult mai mult decât ceilalți sau atrăgeai privirile celorlalți prin mișcări senzuale. În plus, ești probabil o persoană foarte spirituală, având intenția de a fi pe placul lui Dumnezeu, prin orice mijloace posibile. Oamenii care suferă de această rană se tem cel mai mult că sunt nedemni în fața lui Dumnezeu.

Ceea ce nu realizează majoritatea acestor persoane este faptul că, din cauza culpabilității lor și a gândurilor denigratoare față de ele însele, nu sunt în stare să simtă o plăcere adevărată. Aceste persoane au învățat încă din copilărie că nu este bine să se bucure de mâncare, că este egoist să se gândească mai întâi la propriile lor plăceri. Au fost învățate că trebuie să se ocupe de fericirea și de plăcerea altora înainte de propria lor fericire. Şi pentru că fac acest lucru în continuare și nu primesc nimic în schimb, ele se consolează prin mâncare. De aceea, persoanele care suferă de rana de umilire sunt cele care se îngrașă cel mai repede și mai ușor. Nu atât alimentele sunt cele care le îngrașă, cât atitudinea lor interioară.
Spre deosebire de rana de respingere și cea de abandon, persoanele care au rana de umilire au o atitudine interioară conform căreia totul este “prea mult”.

Spun sau cred că: „Iar mănânc prea mult, trebuie să mă opresc”. Acest lucru explică, de asemenea, faptul că de multe ori ele consideră că nu mănâncă mai mult decât alții, fiind surprinse că au un surplus de greutate. Fiind însă foarte atrase de plăcerile simțurilor, aceste persoane își pierd controlul în ceea ce privește alimentația, și se ascund când fac acest lucru, fiind cuprinse de rușine. La acestea se adaugă faptul că, cu cât încearcă să se convingă mai mult să nu mai mănânce, cu atât vor mânca mai mult.

Influența rănii de trădare asupra greutății

Atitudinea interioară a celor care suferă de trădare este: „Nu vreau să pierd nimic … vreau să gust din tot … pot să fac ceea ce vreau … nu trebuie să respect regulile celorlalți, nici pe cele ale corpului meu … eu sunt cel care mă controlez, și nu ceilalți.

În copilărie, aceste persoane s-au simțit controlate în alimentație. Părinții erau cei care alegeau pentru ei. Iar acum încearcă să recupereze ceea ce au pierdut, imediat ce au ocazia. Sunt genul de copii care atunci când părinții nu sunt de față, mănâncă alimentele interzise de către aceștia. Copiii controlați astfel nu au primit hrana afectiva care ar fi trebuit să le împlinească în mod normal nevoile. Dragostea pe care au primit-o de la părinții lor era prea posesivă și plină de control.

Au fost educați de către părinți care i-au iubit în funcție de credințele lor, plecând de la ceea ce au învățat la rândul lor, de la proprii lor părinți, și nu în funcție de nevoile copilului. Astfel de persoane nu gustă cu adevărat alimentele, deoarece adaugă imediat sare sau condimente în ele. Ele încearcă să le adauge cât mai multe condimente, papilele lor gustative nu sunt satisfăcute, și urmăresc să schimbe gustul fiecărui aliment.

În plus, pentru că sunt persoane care mănâncă foarte repede, acest lucru împiedică creierul să primească la timp mesajul conform căruia corpului nu îi mai este foame. O astfel de persoană refuză, în majoritatea timpului, să fie controlată de altcineva, cu atât mai puțin de propriul său corp. Cei care suferă de trădare nu își ascultă corpul, astfel că adeseori mănâncă mai mult decât este necesar. Se simt apoi vinovați, știu și simt că au mâncat prea mult. Iar culpabilitatea este cea care îi face să se îngrașe. În cazul femeilor, acestea se îngrașă în zona șoldurilor și a pântecelui, în timp ce bărbații se îngrașă mai mult la nivelul umerilor și al burții. Datorită acestei aparențe mai robuste a părții superioare a corpului, aceștia din urmă încearcă, în mod inconștient, să arate cât de puternici și capabili sunt. De aceea sunt considerați mai degrabă persoane puternice, decât grase sau obeze.

Influența rănii de nedreptate asupra greutății

Persoana care suferă de nedreptate are următoarea atitudine interioară: „Trebuie să fiu perfect în orice, mai ales în ceea ce privește acțiunile și înfățișarea mea … nu am voie să trișez … trebuie să fiu atent la ceea ce mănânc, pentru a avea un corp perfect”.
Este persoana care se controlează cel mai mult. Fiind foarte exigentă cu ea însăși, aceasta nu suportă să se îngrașe nici cu câteva kilograme. Își verifică tot timpul greutatea și ține regim imediat ce apare o fluctuație oarecare. Multe astfel de persoane țin regim toată viața, de teamă că se vor îngrășa. De fiecare dată când se abat de la regimul “impus” se simt foarte vinovate, și își promit să nu mai facă așa ceva. Reușesc pentru o perioadă, dar pentru că au limite, ca toată lumea, la un moment dat le va fi aproape imposibil să se mai controleze. Vor încerca să își ascundă slăbiciunile alimentare, și vor refuza să admită că își pierd la intervale regulate controlul. În plus, aceste persoane nu își dau seama că pierderile de control se datorează de fapt controlului pe care îl exercita în alte domenii, căutând mereu perfecțiunea în tot ceea ce fac.

Să luăm exemplul unei zile oarecare, în care o persoană și-a impus o mulțime de sarcini, mult peste limitele ei. Foarte probabil, la sfârșitul zilei va dori să se “recompenseze”, și își va pierde controlul asupra alimentației. „Chiar merit lucrul acesta”, își va spune ea. De altfel, meritul este o noțiune foarte importantă pentru cei care suferă de nedreptate. De aceea, după ce și-a controlat toată ziua vocea interioară, care îi spunea că a ajuns la limită, o astfel de persoană își pierde controlul.

Mâncarea fiind o reflectare a ceea ce se întâmplă în interior, ea se dovedește a fi un mijloc excelent pentru a ne da seama când cineva a fost prea exigent față de sine însuși. Aceste persoane ajung să se îngrașe în timp, dar, în general, kilogramele în plus se vor repartiza uniform pe întreg corpul. Culpabilitatea este cea care le face să se îngrașe. Ele ajung din nou să țină regim, iar cercul vicios reîncepe. O astfel de persoană este la fel de intolerantă față de alte persoane care se îngrașă, cum este față de ea însăși.

Concluzie

În concluzie putem spune că, atunci când sunt activate rănile de respingere și de abandon, persoanele în cauză nu se pot îngrășa, indiferent de cât de mult mănâncă. De ce? Din cauza motivației pentru care mănâncă. Persoanele care se îngrașă sunt influențate de celelalte trei răni, de umilire, de trădare sau de respingere.

Surplusul de greutate este repartizat diferit în corp, în funcție de rana activată. În urma influenței acestor răni, când te recunoști în una dintre descrierile de mai sus, poți să descoperi care dintre răni este mai activă și mai puțin acceptată în viața ta actuală. Este foarte posibil să fii influențat de mai mult de o rană, în același timp. De exemplu, putem considera cazul unei persoane masochiste la care se activează rana de umilire, care timp de o săptămână nu își poate frâna pofta de a mânca multe prăjituri, și care apoi tine un regim. Reamintesc faptul că, principalul motiv pentru care se îngrașă o persoană este culpabilitatea, urmată de non-acceptarea propriei persoane, care se manifestă atât la nivelul alimentației, cât și la nivelul altor aspecte. Cu cât îți asculți mai puțin nevoile alimentare, cu atât îți asculți mai puțin nevoile în general. Acesta este motivul pentru care te simți vinovat. Acest lucru nu înseamnă că cei care nu se îngrașă nu se simt vinovați. Însa culpabilitatea în cazul lor le va afecta altfel corpul. În loc să se îngrașe, pot avea probleme de sănătate sau accidente. Când culpabilitatea le afectează greutatea, partea rigidă, de control sau masochistă, este cea care conduce.

Surse:
http://drumuricatre tine.wordpress. com/2010/ 03/17/mastile- și-ranile- sufletului- nostru/
Lise Bourbeau, Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine.

Scroll to Top