O ULUITOARE SETE DE DUMNEZEU ! (mărturie din Meditația Stafetă)

Vă prezentăm o minunata marturie (ce dorește să rămână anonimă) din meditația stafeta in care persoana a realizat preponderent un demers devoțional.
Ea se referă la o stare excepțională de dizolvare a personalității umane, limitate și efemere în Ființa Supremă, așa cum chiar și evanghelii se spune
Impărăția lui Dumnezeu este în voi” sau
perfecta și dubla incluziune
Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine”.
Nu este vorba – în nici un caz _ de „blasfemia” luciferică a asumării unei penibile identități divine a omului trecător ci trăirea Adevărului profund – atunci cand Scânteia divină apare, mintea și personalitatea limitată dispar complet și nu mai rămâne decât identitatea cu El – Unicul… Și da, din suflet sperăm că data viitoare va fi mai pregătită – pentru a nu se speria de dizolvarea micului eu in Infinit(comentariu de Leo Radutz)
…………………………………………………………………………………………….

O noapte pentru care m-am pregatit cum am stiut eu mai bine si am pornit…

Postura de meditatie, centrare, pas cu pas constientizare; un proces minunat de care ma bucur cu fiecare milimetru al corpului meu, al mintii mele.
Totul este pregatit de mare sarbatoare; pot compara cu Craciunul – brad, cozonac, colinde, albul pur al zapezii, bucuria clipei.
Si da, cu Voia lui Dumnezeu și fără să pot spune că am făcut-o eu – o minune s-a petrecut!

De data aceasta nu eram eu cea care simteam Pace, Iubire, Liniste, Nemarginire, Armonie, Implinire, de data aceasta erau doar stari pe care eu doar puteam să le numesc.
Trairi intense, in fara timpului, a spatiului, a subiectului (Eu-lui).
DOAR TRAIRI, mai mult decat suficient.

Si starea de DUMNEZEU… pe neasteptate.

Minunat, dar de data aceasta a durat foarte putin, pentru ca mintea mea a inceput sa urle cu disperare. O multime de ganduri, intr-un timp foarte scurt au navalit peste mine.
“Ce prostie! Cum poti sa cutezi asa o blasfemie? Cine esti tu sa pretinzi asa ceva? Ai luat-o razna!! Revino-ti!”
Si dupa asa o „tropaiala”, ce sa zic, a aparut teama. Am respirat adanc, ma concentram in furtuna creata pe centrul fiintei mele, stiind sigur ca asa ma voi reancora.
Si da, cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit si am inceput sa ma bucur de data aceasta și de viziunea unor culori superbe care mă uluiau!
Iti multumesc Doamne si voi continua cu credinta si rabdare pana data viitoare, cand – zic eu – sigur voi fii mai pregatita…”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top