In succesiunea rapida a celor Patru Stari Nelimitate,
Un rege-yoghin domneste aemeni unui maestuos leu al zapezii.
Leul are drept coroana coama sa de turcoaz din cinci suvite;
Coroana yoghinului este incincitul semn al constiintei lui Buddha.
Cele zece gheare ale leului desprind carnea de pe oasele unui bivol;
Cele zece perfectiuni ale yoghinului indeparteaza puterile negative.
Realizand acestea, Lilapa a dobandit libertatea.
Legenda
Cu mult timp in urma, un rege din India de sud, a fost vizitat de un intelept yoghin. Regelui i se facu mila de yoghin, vazndu-l slab si imbracat saracacios: “Probabil suferi mult, hoinarind dintr-un tinut in altul, intr-o stare atat de jalnica” i-a spus regele asezat confortabil in tronul sau in forma de leu.
“Eu nu sufar deloc” a raspuns yoghinul. “Tu esti cel vredinic de mila”
“Cum asa?” intreba regele, amuzat.
“Traiesti cu frica de a nu-ti pierde regatul si iti este tot timpul teama de mania supusilor tai. Asadar suferi.Cat despre mine, eu nu pot fi ars, chiar daca merg prin foc, nu mor chiar daca inghit otrava; si sunt liber de suferinta adusa de batranete si chiar de moarte. Posed invatatura secreta a alchimistilor asupra nemuririi”.
Regele, auzid spusele yoghinului, ramase profund impresionat si ii raspunse: “Este evident ca imi este imposibil sa urmez modul tau de viata ratacitor, dar daca pot practica un anumit tip de meditatie ramanand pe tronul meu, in acest palat, te implor, acorda-mi indrumarea necesara”.
Zicand acestea regele se inclina in fata yoghinului. Yoghinul ii indeplini regelui, dorinta, iar acesta primi initierea, din partea zeitatii Hevajra, precum si modul in care trebuie sa mediteze aspura lui Hevajra, dupa care intra in starea de Samadhi.
Dupa primirea initierii, regele a continuat sa mediteze pe tronul sau in forma de leu, inconjurat de regine si ministrii, ascultand acordurile suave ale muzicienilor curtii regale, si odihnindu-se pe pernele de matase din luxosul sau palat.
Regele deveni faimos, sub numele de Lilapa, datorita evidentei sale atractii pentru placerile senzuale, si pentru formele frumoase ale femeilor.
Lilapa a fost intruit sa mediteze pentru prima oara, prin concentrarea asupra inelului pe care il purta la mana dreapta. Dupa ce concentrarea a devenit stabila, el a fost invatat sa se concentreze asupra lui Hevajra, vizualizandu-l inconjurat de divinitati, in interiorul inelului.
Cand a reusit sa fixeze aceasta viziune, realizarea sa a survenit spontan. Prin aparitia acestei intelegeri, el a reusit sa atinga starea de Mahamudra, si sa dobandeasca puteri paranormale, care erau , in acest caz, doar un indiciu al realizarii sale exceptionale.
Legenda lui Lilapa ne demonstreaza ca nu este necesar sa se renunte in totalitate la placerile oferite de aceasta lume, pentru a putea atinge realizarea spirituala. Atunci cand discipolul are o aspiratie intensa, si urmeaza cu precizie, instructiunile maestrului-lui sau, avand o karma favorizata, acesta poate trai in continuare, in mijlocul lumii, putandu-se bucura chiar si de placerile senzuale oferite de aceasta, dar intr-un mod si o perspectiva diferita decat pana atunci.
Lilapa a devenit faimos pentru minunatele sale acte de abnegatie, iar in cele din urma a obtinut eliberarea ultima, in Paradisul Dakini-lor.
Cu toate ca marea majoritate a maestrilor tantrici, au fost nevoiti sa se retraga in pesteri, pentru a se putea concentra si medita asupra esentei ultime, in acest caz, observam ca, nu intotdeauna sunt necesare aceste conditii. In practia sa spirituala, realizata zi de zi, nu mai este necesara retragerea de la obiectele simturilor, deoarece acestea nu mai sunt percepute ca obstacole, ci devin elemente ajutatoare care in cele din urma, il ajuta pe sadhaka sa atinga vidul beatific.
Astfel, printr-o initiere incununata de success, si o indrumare adecvata din partea unui Guru, deja renuntarea poate deveni o stare a mintii iar “pestera” poate insemna retragerea de la atasamentele lumesti in “pestera vacuitatii”.
Asa cum se arata si i
n Hridaya –sutra, vacuitatea nu este separata de forma, ceea ce implica faptul ca starea de Samadhi presupune absorbtia in obiectul meditatiei – inelul, in cazul lui Lilapa.
Realizarea spirituala a lui Lilapa a fost posibila in primul rand, prin indeplinirea anumitor conditii.
In primul rand gasirea unui Guru, cu care sa aiba legaturi karmice si care sa poate sa-i prescrie o practica adecvata, in al doilea rand motivatia corecta a discipolului, care trebuie orientata spre realizarea spirituala si serviciul altruist, iar in al treilea rand, karma acestuia, trebuie sa fie “coapta”, adica dezgustul fata de situatia prezenta sa fie intens.
Stabilizarea concentrarii, este un element esential, din practica spirituala lui Lilapa. Prin unificarea modului creator cu cel realizator, realitatea apare ca un joc al mayei, dansul Dakini-lor in toate starile si manifestarile lor. Expresia ideala a acestei viziuni este Hevajra mandala, iar Hevajra tantra, este o tantra – mama sau yoghini – tantra, a carei realizare ultima este Mahamudra.
Cel mai probabil Lilapa a trait in prima parte a secolului al noulea, iar ca linie spirituala guru-l sau a fost un discipol a lui Saraha, probabil Nagarjuna.
Din punct de vedere etimologic, numele sau provine din cuvandul Lila care inseamna joc divin, descriind starea de fascinatie in fata frumusetilor universale, dar si perceptia dobandita ulterior, asupra faptului ca totul se manifesta ca un dans al Dakini-lor, creand mirajul iluziei cosmice.