„Inteligenta Materiei” – Interviu cu renumitul neurolog Dumitru Constantin Dulcan

Dumitru_Constantin_DulcanProf. Dr. Dumitru Constantin Dulcan scria în 1981 o carte care a bulversat comunitatea științifică românească și pentru care nici autoritățile n-au fost pregătite: “Inteligența materiei”.

 După Revoluție, au apărut “Somnul rațiunii”, “În căutarea sensului pierdut” și “Mintea de dincolo”. În toate, prof. Constantin Dulcan cercetează cu acribia omului de știință și fundamentează ideea unei Conștiințe universale, organizatoare, bazată pe Bine ca Lege Majoră a Universului. Concluzia este că existența noastră nu se limitează la universul fizic și că, eliberați de “zgura gândurilor negative”, oamenii pot ajunge la esența lor adevărată, divină.

Redăm mai jos un fragment dintr-un interviu cu dl. profesor Dumitru Constantin Dulcan:

 Î: Cum ați ajuns să fiți preocupat de aceste subiecte devenite cărți – Inteligența materiei; Mintea de dincolo, dvs. având o formație științifică (medic neurolog și psihiatru, profesor de neurologie și neuropsihosomatică)?

R: Mai întâi, cărțile citate, chiar dacă au un caracter eseistic, sunt în același timp cărți de știință,prezentate într-o formă eseistică.

În al doilea rând, înclinația mea spre cunoaștere nu s-a limitat la medicină, ci a vizat toate acele domenii care îmi puteau oferi răspunsuri la întrebările mele fundamentale privind originea Universului și a vieții, sensul existenței lumii, evoluția sa de la prima undă de lumină până la complexitatea anatomică și funcțională a creierului uman, adică până la momentul în care, prin om, materia se gândește pe sine.

Î: Ce a însemnat „Inteligența materiei” la momentul la care ați publicat-o și ce înseamnă astăzi? Cum a reușit să vadă lumina tiparului într-o vreme în care cenzura era foarte severă, în România anului 1981?

R: Cartea a apărut în 1981, dar scriam la ea încă din 1977. Pe atunci, nici la noi și nici în altă parte a lumii nu se scrisese ceva asemănător, în sensul de descriere a formei de manifestare a unei inteligențe la toate nivelurile de organizare a materiei: anorganic prin valențele chimice, organic la nivel mono și pluricelular, la nivelul plantelor, al instinctelor, la nivel nonverbalizat și verbalizat – ultimul fiind specific ființei umane.

Afirm cu toată responsabilitatea că descrierea nivelurilor la care este reprezentată inteligența este una dintre cele mai originale, ca și viziunea mea asupra instinctelor, încă neabordată de altcineva în aceeași modalitate. Definirea inteligenței materiei ca fiind organizatoare și coordonatoare de univers este, de asemenea, întru totul originală.

Ideea de existență a unei inteligențe în Univers nu este, desigur, nouă. O găsim încă de la anticii eleni, în gândirea filozofică de mai târziu, în Gnoza de la Princeton, în religii prin termenul de “rațiune divină” și la mulți alți comentatori. Știința academică recunoaște, de asemenea, existența unei inteligențe în natură. Marea problemă este dacă această inteligență este cauză sau efect al evoluției. Am avut îndrăzneala să pledez pentru statutul de cauză al acestei inteligențe. Pe mine nu m-a preocupat prioritatea ideii de inteligență, nu afirmarea acesteia, ci demonstrația existenței ei, nu enunțul, ci susținerea ideii. Iar această demonstrație nu am redus-o la un enunț, ci am detaliat-o pe multe sute de pagini.

Finalitatea acestei cărți a fost aceea de a realiza o sinteză a acelor informații științifice menite să susțină coerența și rezonanța lumii de la invizibil la concret, de la cosmos la microcosmos, având ca arhitect o inteligență.

Astăzi s-a scris deja o imensă literatură care subliniază aceeași implicare a unei inteligențe în funcționalitatea universului. Este suficient să amintim de principiul antropic prin care este descrisă posibilitatea de apariție a vieți. Universul pare a fi evoluat de o manieră permisivă vieții. Luând în discuție elementele esențiale ale cunoașterii, am dorit să găsesc un răspuns la întrebările noastre fundamentale și o posibilă cale de urmat.

Apariția cărții a fost posibilă grație unor oameni inteligenți și de curaj care și-au asumat, ca și mine, un risc. Titlul inițial – “De la superstiție la știință” – a trecut ușor barierele ideologice. Când a apărut titlul actual, a fost privit ca o metaforă. Abia în campania antiintelectuală din 1982, cerberii ideologici s-au trezit. Era însă prea târziu.

Î: Care au fost consecințele pentru dvs. după publicarea cărții?

R: În lumea științifică, dar nu numai, a avut un ecou extraordinar. În doar două săptămâni s-au epuizat 20.000 de exemplare. A fost copiată, dactilografiată, circulând atât în țară, cât și la românii din străinătate. Am descris deja opiniile despre carte în alte lucrări.

Din 1982 au început însă anchetele și trecerea sub tăcere – și pentru mine, și pentru carte.

Î: Ce spune “Inteligența materiei”?

R: Există o inteligență la toate nivelurile de manifestare a materiei, începând de la particulele subatomice din vidul cuantic până la fiziologia creierului uman. Ceea ce numim instincte la lumea fără limbaj articulat nu sunt decât tezaurizări de inteligență, sau programe inteligente. Sunt garanții pe care specia și le ia pentru a-și îndeplini propria sa finalitate – autoconservarea și reproducerea.

Î: Cum v-ați continuat apoi aceste idei în volumele ulterioare?

R: Mai întâi trebuie spus că în toate cele trei ediții – 1981, 1992 și 2009 – ale “Inteligenței Materiei”, din respect pentru cititori am adus informațiile prezentate la zi. Dacă timpul îmi va permite voi proceda la fel cu o a patra ediție a acestei cărți.

În celelalte volume am abordat alte concepte și informații științifice care sunt prezente în spiritualitatea lumii contemporane, cum sunt acelea de conștiință cosmică și individuală (umană), de experiențe ale morții clinice, de fizică modernă, de științe neurocognitive, pe măsura marilor progrese realizate în domeniul cunoașterii creierului.

În volumul “În căutarea sensului pierdut” am analizat, în virtutea datelor științifice de care dispunem, condiția biologică spirituală și socială a omului actual, sensul și finalitatea existenței în contextul global al lumii moderne.

Î: Popular se spune că “a murit de inimă rea”! Gândim cu mintea și simțim cu inima? Există și o minte, și o inimă?

R: Da, la ora actuală, mai ales după ce s-au reușit transplantele de cord, se vorbește insistent despre o “minte a inimii”.

S-a constatat că la unii dintre cei care au primit un transplant cardiac au apărut manifestări noi de comportament, pe care le aveau și cei de la care s-a preluat cordul. S-au scris deja cărți pe această temă.

CoherenceIncoherenceÎn prezent se vorbește despre ceea ce a fost numită coerența dintre inimă și minte, în sensul coordonării ritmurilor cerebrale și cardiace.

Cercetătorii de la Institutul Inimii din California au publicat în American Journal of Cardiology (1995) un studiu în care arătau că axarea gândirii pe o emoție plăcută, pe un sentiment de recunoștință și îndeosebi pe un sentiment de iubire față de semeni realizează imediat o stare de coerență cardiacă. Tot ei precizează că emoțiile pleacă din inimă spre creier, și nu invers!

Menținerea acestei stări de coerență pentru circa 30 de minute are numeroase efecte salutare: stabilizează echilibrul dintre sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic; întărește sistemul imunitar; creează un echilibru emoțional.

Inițiativa aceluiași Institut al Inimii de a coordona coerența creier – cord, la mai multe mii de persoane în același timp a reușit să reducă cu 25% criminalitatea din orașul Washington pe durata acestui exercițiu și anularea unui bombardament al aviației americane în Irak.

Invers, axarea pe gânduri și emoții cu semnificație negativă creează o stare numită haos și este însoțită de toate efectele cunoscute ale stresului. În prezent s-a luat, la Institutul menționat, inițiativa unui Proiect al Coerenței Globale în scopul prevenirii violenței și dizarmoniei la nivel mondial.

Î: Vorbiți în cărțile dvs. de Mintea de dincolo. Există argumente care pledează pentru un design universal, un creator și un sens în existența omenirii ?

R: În cartea Mintea de dincolo, am făcut o sinteză a tuturor studiilor științifice care au avut ca obiect experiențele morții clinice. Da, toate studiile efectuate pledează pentru existența unei Conștiințe Universale, pentru o origine spirituală a lumii și pentru un sens în existența omenirii.

Î: În cartea “Mintea de dincolo”, prezentați și analizați experiențele morții clinice ale unor pacienți?

R: Da, sunt date multe exemple de moarte clinică cu trăirea unor experiențe pline de semnificație pentru noi.

Pentru textul integral vezi ediția print Medica Academica, martie 2014.

sursa: http://medicaacademica.ro

Scroll to Top