Fluturele
Chiar și atunci când ni se pare că o acțiune a noastră este foarte bună, putem greși dacă…
nu avem un sistem, o metodă, un simț prin care să știm dacă este în acord sau nu cu voința divină.
Ansamblul de evenimente din Univers este foarte complex și numai “Autorul Suprem” știe perfect când o acțiune este buna și când alta nu este bună pentru a fi înfăptuită.
În modul cel mai potrivit, inspirația perfectă în acțiune se realizează prin obținerea măiestriei în karma yoga și în realizarea procedeului de consacrare a unei acțiuni către Dumnezeu.
“Intr-o zi într-un cocon a aparut o mica gaura; un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica.
Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul.
Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic; aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.
Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa sa poata zbura.
Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
Fluturele Nu a putut zbura NICIODATĂ!
Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata.”