Această meditație este mai putin obisnuita deoarece nu este o meditație pentru a trăi o stare anumită, fie ea deosebită, înaltă ori profundă, ci este o modalitate de a căuta o ințelegere superioară și, chiar, Adevărul, în legătură cu o anumită temă, aceasta fiind în cazul de față „Ce-am facut cu viața mea” și „Ce voi face de acum încolo cu ea” .
Prin starea inițială de Centrare in Inimă ori de întregire în Sine menținută apoi în fundal în care realizăm meditația urmărim să ne aflăm într-o perspectivă interioară cat mai profundă, din astralul superior – învelișul supramental (Vijananmaya kosha) , corpul cauzal (Anandamaya Kosha) ori chiar starea de întregire în Sinele Suprem individual (Atman).
O astfel de perspectivă interioară ne permite să realizăm conexiuni noi, să observăm lucruri, realități care nu ar fi fost vizibile altfel.
Cu cât corpul pe care îl conștientizăm este mai fin, cu atât ne apropiem mai mult de Adevăr și ne îndepărtăm de Iluzie și inconștiență. Astfel este posibilă chiar starea de genialitate și înțelepciune (de exemplu).
Această meditație ne oferă rezultate excepționale chiar și dacă o realizăm doar ca pe o simplă reflectare la nivel mental asupra temei, chiar și fără o stare fundal mai deosebită de cea obișnuită pentru noi, pentru că vom putea trage concluzii excepționale reflectând cu atenție într-un mod și cu o temă neobișnuită, dar foarte necesară pentru noi.
Această meditație se realizează având în apropiere instrumente de scris pe care le putem folosi pentru a ne nota unele concluzii scrise în cât mai puține cuvinte și cu o concentrare secundara asupra acțiunii de a scrie cât mai superficială (pentru a nu ieși din stare profundă).
Notarea unor concluzii ne eliberează mintea pentru a reflecta in continuare și avem nevoie de aceasta deoarece acumularea mai multor concluzii în mintea noastră nenotate pe un suport ne menține in mental și ridică dificultăți în a reflecta mai profund.
Aceste adnotari sunt necesare deoarece nu vom beneficia tot timpul existenței de perspectiva interioară pe care o avem în timpul acestei meditații.
În final este bine să ne notăm o serie de idei care să constituie reperele noastre în legătură cu ceea ce dorim să schimbăm ori să realizăm de aici înainte.
Fixându-ne o serie de repere referitoare la ce am inteles si ce dorim sa realizăm în continuare , creionând un Mare Plan al deveniri noastre vom putea să urmărim diversele etape și aspecte pe parcursul „drumului vieții” când nu vom mai fi însuflețiți în fiecare clipă de înțeleapta perspectiva a aspirației noastre în legătură cu ce avem de făcut.
MEDITATIA „CE-AM FĂCUT CU VIATA MEA”
1. Mai întâi realizăm consacrarea și, după primirea răspunsului (care nu e obligatoriu să apară – caz în care trebuie să ne oprim) urmărim, în continuare, să avem o stare de detașare deoarece o dorință puternică de a abține rezultate spectaculoase ne-ar duce mult în ego și poate, chiar, anula rezultatele.
Primele 2 minute – raportare telepatica la maestrii spirituali nondualisti, la profesor si la grupul spiritual al yoghinilor Abheda.
Se realizează, pe cât posibil, într-o stare cât mai înaltă, după o etapă de raportare la Sinele Suprem Atman ori de centrare in Inimă, căutând să ne menținem preponderent la nivelul planului cauzal ori , cel putin, supramental.
Putem cere, pentru această meditație, ajutorul lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, Shiva, al unei Mari Puteri Divine, al unui Arhanghel, al Ingerilor coordonatori ai devenirii spirituale și ajutorul Ingerului Gardian al evolutiei spirituale ori Ingerul Păzitor, în funcție, mai ales, de afinitățile și aspirațiile noastre.
Reprezintă o retrospectiva ințeleaptă a vieții noastre de până acum, punctată de evenimentele cele mai importante – cu adevărat – pentru noi (nu cele pe care „lumea” le consideră, îndeobște, importante).
Aceasta retrospectiva se realizează dintr-o perspectiva spirituala si in cadrul a ceea ce considerăm a fi, mai clar sau mai neclar pentru noi, misiunea noastra spirituală in aceasta viata și se realizează într-un mod aplicativ pentru a trage niște concluzii practice concrete pentru „Ce vom face de acum încolo cu viața noastră” .
Este stiut faptul ca „Dacă îi oferim lui Dumnezeu (și/sau transformării și desăvârșirii interioare și menirii spirituale exterioare) primul loc, restul va veni (spontan și, deseori, fără ca măcar să mai cerem) pe deasupra”.
Deci în a doua parte doar vom fixa și medita la concluziile clare pe care le-am precizat în prima parte a meditației.
Coordonate fundamentale în meditația „Ce-am făcut cu viața mea”:
– dacă am înțeles și am început să acționăm pentru împlinirea rostului existenței sau menirii noastre fundamentale;
– iubirea, în general și iubirea în cuplu, în particular; dacă am oferit iubire și dacă am reușit să primim iubire atunci când viata ne-a oferit posibilitatea să facem aceasta; dacă am învățat să iubim de la distanța (atunci când a fost necesar), dacă am învățat detașarea în iubire și dacă am reușit să transcendem cutuma penibilă că nu am putea iubi decât o singură persoană deodată;
– sensul vieții ca un proces al desavârșirii interioare – mai ales prin „absolvirea” cu succes a testelor spirituale;
– felul in care ne-am raportat la Calea Spirituală;
– cine au fost pentru noi, până acum, maestrii spirituali reali, pe care i-am simtit astfel în suflet, dacă ne-am găsit Calea spirituală și maestrul potrivit, și, dacă acest lucru s-a petrecut, dacă am sesizat importanța acestui eveniment fundamental;
– în ce fel am primit ghidări, atenționări, susțineri – de la „Spiritul Lumii” sau Dumnezeu și cum am fructificat acestea;
– dacă am iertat, iertarea neînsemnând să fim în relații apropiate cu persoana respectivă ci lipsa oricărei nevoi a noastre de a primi o compensație din partea acelei persoane sau în legătură cu acea persoană – practic dispariția unei conexiuni karmice cu acea persoană;
– cât de mult am dezvoltat si am acordat atenție către ceea ce contează cu adevărat și care constituie valori eterne și cât ne-am detașat (fără a fi necesar să negăm) de ceea ce este trecător;
– ce talente am primit în această existență, dacă le-am înmulțit și folosit cu smerenie pentru împlinirea menirii noastre sau doar am profitat de unele daruri si atât;
– dacă am simțit că „munca este dragostea scoasă la lumină” sau am simțit munca fiind o corvoadă penibilă pe care suntem nevoiti să o oferim ca o contravaloare a banilor primiți;
– daca și cum am învățat din greșelile noastre și din greșelile altora;
– dacă am învățat detașarea de fructele acțiunilor și împăcarea cu ceea ce noi nu putem ori nu trebuie să încercăm să schimbăm;
– dacă am reușit să simțim că realizăm acțiunile noastre de dragul lui Dumnezeu, pentru Dumnezeu, întru Dumnezeu – adică dacă am reușit să trăim una dintre cele înalte perspective karma yoga;
– dacă am fost si/sau suntem pregătiti să pierdem (dacă așa s-ar manifesta, din diverse motive, viața noastră) în orice moment „totul”;
– dacă, privind retrospectiv viața noastră, constatăm că am facut, intr-un mod acceptabil, ceea ce simțit că era înțelept sau am urmat ca în transă compulsiunile sufletesti;
– dacă am avut vicii și cum ne-am raportat la ele;
– dacă și cum ne-am onorat investiturile primite: cea de bărbat sau femeie, cea de iubit sau iubită, cea de părinte sau protector, șef, învățător, artist, asistent, lucrător și altele;
– dacă am ajutat și am fost ajutați și cum ne-am raportat la acest ajutor primit sau dat; dacă avem datorii de orice fel și cum înțelegem să le înapoiem;
– dacă am trăit viața cu intensitate, ca și când am fost și suntem pregătiti să „murim” in orice clipă (nu in sensul unei disponibilități „kami-kaze” de sacrificiu, ci în sensul unei vieți înțelepte care nu lasă ce este important pentru mai târziu, pentru un timp ce nu va veni, cel mai adesea, niciodată);
– în situația ipotetică în care am fi nevoiti să părăsim corpul fizic, adică să „murim” chiar acum – dacă am ști ce să facem într-un astfel de moment special – yoga părăsirii definitive a corpului fizic
– care sunt punctele noastre tari – și care urmează să le folosim pe mai departe din plin si care sunt punctele slabe, unde este cazul să urmărim să ne „întărim”;
– dacă am trăi din nou aceeași viață, ce am face la fel și ce am căuta să schimbăm.
După ce am realizat acesta, dacă mai este necesar, notăm foarte succint și alte idei principale care ne pot ajuta de aici încolo și trecem, apoi,
în partea a doua – „Ce voi face, de acum încolo, cu viața mea”, fixându-ne o serie de repere în legatură cu ceea ce vom face mai departe. Practic, această a doua parte a meditației este, de fapt, o recapitulare, sintetizare și fixare a perspectivei concrete pe care urmează să o aplicăm de acum încolo în viața noastră.
Maxime semnificative referitoare la punerea în practica a unei perspective înțelepte asupra vieții:
„ Nu este prost cel care nu știe
ci este prost cel care știind acționează ca și cum nu ar ști”
„A ști și a nu acționa este o mare lașitate”
„A greși este omenește, dar a persista în greșeală este – fie prostesc, fie demoniac”.
Succes deplin in aceasta meditatie si retrospectivă fundamentala!
Leo Radutz
