• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de sambata 20 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 13 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................

    Această adevărată pavăză pentru sistemul nostru imunitar este un loc mult mai important decât crede oricine.
    ”Fumul Satanei” a ajuns și aici iar institutul a fost făcut să nu mai producă aproape nici un vaccin. Atragem atenția că ORICINE poate avea nevoie de ajutorul institutului și, dacă gripa aviara și altele se pare că au fost epidemii inventate, sunt multe alte boli reale și teribile care pot afecta pe oricine… chiar și pe cei care plănuiesc distrugerea acestui loc al geniului românesc.

    Vă rugăm, salvati Institutul Cantacuzino ca să vă salvați pe dumneavoastră!

    Pentru cei care vor sa fure ceva neapărat – vă rugăm (cel puțin) furați altceva, nu institutul !

    Acharya  Leonard
    Societatea Academică AdAnima
    ………………………………………………………………………

    Reportaj Hotnews

    Fantoma care bantuie la Institutul Cantacuzino
    de Vlad Mixich HotNews.ro
    Duminică, 19 septembrie 2010, 20:29 Actualitate | Esenţial

    Fantoma de la Institutul Cantacuzino

    Capul de mort se vede doar atunci cand vantul puternic ridica la locul ei, pe usa, hartia orfana de un colt. Dinspre singura fereastra, deschisa in cel mai indepartat capat al culoarului, se aud niste pasi. Strabat spatiul lung trecand pe langa dulapurile scorojite din tabla pe care cineva a scris cu o carioca albastra “VIBRIO” si cu una maro “HOLERA”. In semiobscuritatea culoarului nu se desluseste decat silueta agila a unui barbat tanar. Se opreste in dreptul usii si lipeste la loc coltul hartiei (deasupra craniului ranjitor scrie “Substante toxice”). Isi trage pe maini, cu o plesnitura vascoasa, o pereche de manusi chirurgicale si intra in laborator.

    Informatia pe scurt:

    * Institutul Cantacuzino a fost infiintat, din ordin regal, in aprilie 1921. La 40 de ani de la infiintare, in 1961, acolo se fabricau 174 de produse biologice, vaccinuri si seruri. In septembrie 2010, Institutul Cantacuzino mai produce un singur vaccin si cateva consumabile pentru laboratoarele de analize. Cititi mai jos povestea facerii si desfacerii celui mai important institut medical al Romaniei.

    * Singura data cand s-a vorbit oficial despre desfiintarea Institutului Cantacuzino a fost in 2005 cand, intr-o sedinta a Comisiei de Sanatate din Camera Deputatilor, directorul din acea vreme acuza Ministerul Sanatatii de favorizarea concernelor farmaceutice multinationale si avertiza asupra intereselor imobiliare care vaneaza terenul valoros pe care este construit Institutul.

    * Planul de desfiintare a Institutului prevedea ca acesta sa fie restrans la cateva departamente de cercetare, dar o interventie la nivel inalt a blocat temporar aplicarea acestui plan. Puteti afla mai jos cine este inaltul oficial care a intervenit.

    * Felul in care este organizat Institutul Cantacuzino, faptul ca Statul este partenerul sau de afaceri cel mai important si blocajul birocratic si financiar din sistemul medical au adus astazi Institutul Cantacuzino in pragul falimentului. Hotnews.ro descrie mecanismele prin care s-a ajuns aici.

    * Despre cei responsabili de falimentul Institutului Cantacuzino domneste o adevarata lege a soaptelor: se vorbeste pe la colturi, dar nimeni nu indrazneste sa pronunte nume. Chiar si institutiile statului roman sunt reticente in a aborda subiectul. Ministrul Sanatatii, Cseke Atilla, nu a oferit niciun raspuns solicitarii unui interviu pe acest subiect(desi aceasta a fost transmisa in urma cu doua saptamani), iar Agentia Nationala a Medicamentului nu ofera relatii pe subiect. Ce spun soaptele cantacuzinilor, aflati in reportajul de mai jos.

    * Departamentul de cercetare al Institutului Cantacuzino a fost adus, prin subfinantare, in pragul colapsului. Dar in august 2010, o echipa de cercetatori cantacuzini a reusit sa castige o finantare care ar putea salva Institutul. Cititi in continuare povestea lor.

    Printre toate aparatele si eprubetele, Catalin Tucureanu se misca cu siguranta unui criminal profesionist. Are 25 de ani, are 1000 de lei pe luna, are o pasiune secundara pentru escalada si una principala pentru imunologia antiinfectioasa. Catalin lucreaza in cadrul celui mai faimos institut de cercetare din Romania, Institutul Cantacuzino, si nu arata deloc cum te-ai astepta sa arate un savant tocilar. Parul negru lucios ii ajunge aproape pana la brau si seamana putin cu Winnetou: acelasi bronz de piele rosie, aceeasi figura daltuita pe un trup scurt si subtire. Dupa ce pipeteaza o substanta in niste eprubete cat degetul mic al unui copil, apasa pe butonul de pornire al aparatului de centrifugare. Nu se intampla nimic. O noua apasare pe butonul deasupra caruia scrie “Donatie Institut Pasteur”. Din nou nimic. Invarte niste mufe care nu faceau contact, pana ce aparatul incepe sa bazaie. In timp ce asteapta sa treaca cele 90 de secunde ale centrifugarii, Catalin priveste prin geamul murdar catre Casa Poporului, aflata in vecinatate. De acolo se asteapta de 20 de ani sa vina salvarea Institutului Cantacuzino.

    ***

    Era primavara lui 1961 cand Elvira Ciufecu, o tanara doctorita de 27 de ani, vedea pentru prima data Institutul. Pe aleile dintre cladiri domnea o curatenie impecabila, trandafiri erau plantati peste tot si mai multi castani falnici umbreau curtea interioara si peluza pe care se plimbau cativa pauni superbi.* La acea vreme Institutul prepara 174 de produse si trecusera 40 de ani de cand profesorul Ioan Cantacuzino infiintase, din ordin regal,

    Ioan Cantacuzino s-a nascut in 1863 si a murit in 1934, dorind prin testament sa fie ingropat in cadrul Institutului pe care l-a fondat. Cantacuzino a obtinut la Sorbona doua licente: una in Litere si cealalta in Stiinte Naturale. La 31 de ani devine Doctor in Medicina al aceleiasi universitati pariziene, dupa ce a lucrat 5 ani la Institutul Pasteur din Paris.
    In 1901, se creeaza special pentru el o catedra in cadrul Facultatii de Medicina din Bucuresti. Aici, pana in 1921, data infiintarii Institutului, prepara vaccinuri contra febrei tifoide, holerei, difteriei etc. In 1926, Romania devine a doua tara din lume in care se introduce vaccinarea BCG la copii, contra tuberculozei.
    Profesorul Cantacuzino a fost membru al Academiei Romane, al Academiei de Medicina din Paris, al Academiei Medicale din Belgia, al Academiei din Roma si comandor al Legiunii de Onoare. A fost Doctor Honoris Causa al universitatilor din Bruxelles, Atena, Lyon, Bordeaux si Montpellier.

    Institutul de Seruri si Vaccinuri.
    Desi profesorii si laborantii nu mai locuiau chiar in incinta Institutului si nici nu se mai oficiau casatorii intre colegi pe peluza cu pauni, cum se intampla pe vremea profesorului Cantacuzino, oamenii care lucrau acolo se simteau inca apartinand unei caste speciale. Caci datorita Institutului Cantacuzino, Romania a fost a doua tara europeana in care s-a practicat vaccinarea BCG (anti-tuberculoza) la copii si tot datorita Institutului Cantacuzino romanii puteau scapa de febra tifoida, de dizenterie, difterie sau poliomielita. Elvira Ciufecu facea parte din ultima generatie care a mai putut sa profite de mostenirea profesorului Cantacuzino, ea devenind coordonatoarea echipei care a dezvoltat unul dintre ultimele vaccinuri produse la Cantacuzino, vaccinul anti-rujeola.

    Deceniul intunecat al anilor ’70 a distrus orice legatura intre Institutul Cantacuzino si fratele sau mai mare de la Paris, Institutul Pasteur. Revistele stiintifice internationale nu mai ajungeau la Bucuresti, cercetatorii cei mai buni ai Institutului se foloseau de prima ocazie pentru a fugi in Occident, doar in 1972 emigrand o intreaga sectie (cinci cercetatori de top), cea care se ocupa de enteroviroze. In acelasi an a fost desfiintata camera memoriala a profesorului Cantacuzino, cea care-i gazduia biblioteca si colectia de gravuri, una dintre cele mai pretioase din Romania. Se ajunsese ca, la inceputul anilor ’80, in Institut sa se lucreze inca pe microscoapele Zeiss si Reichert ramase din perioada interbelica.

    Cand Elvira a parasit Institutul, cu cateva luni inainte de decembrie 1989, trecuse aproape un deceniu de cand nu mai fusese initiata nicio tehnologie noua de productie. Castanii fusesera taiati, iar pe locul unde se plimbau paunii aparuse o cladire-cazemata de 7 etaje in care gandeau, claie peste gramada, ultimii cercetatori cantacuzini.

    ***

    E neagra pisica care pazeste mormantul lui Victor Babes, autorul primului tratat de bacteriologie din lume. Savantul e ingropat in curtea interioara a Institutului Cantacuzino, la capatul unei alei care se termina intr-o parcare. Si profesorul Cantacuzino este inmormantat la Institut, intr-o cripta aflata la

    Victor Babes este fondatorul bacteriologiei romanesti si a trait intre 1854 – 1926, mormantul sau aflandu-se in curtea Institutului Cantacuzino.
    A obtinut doctoratul in Medicina la Viena, la numai 22 de ani. La 30 de ani descopera granulatiile Babes care permit identificarea bacilului difteric. La 32 de ani publica primul Tratat de Bacteriologie din lume, premiat la Academia de Stiinte Medicale din Paris de catre Louis Pasteur.

    Mormântul lui Victor Babeș se află la demisolul cladirii principale, alaturi de cei doi directori care i-au succedat in functie. Printre atatea celebre morminte era de asteptat ca o fantoma sa bantuie Institutul. Dar nu e o fantoma falsa, din cele cu cearsaf alb peste cap si “bu-hu-hu” in vocabular.

    E reala, urmele raidurilor ei sunt vizibile dar, desi toti o pomenesc in soapta, nimeni nu indrazneste sa-i spuna numele cu voce tare.

    O singura data s-a vorbit deschis despre raidurile fantomei. Se intampla in 2005, in sedinta Comisiei de Sanatate a Camerei Deputatilor, cand directorul Institutului din acea vreme, dr. Dorel Radu Lucian, spunea: “Politica(…)Ministerului Sanatatii ce favorizeaza un concern multinational sau altul (e vorba despre marile companii farmaceutice, n.r.) pecetluieste soarta Institutului. Astfel, devine posibil un plan de actiune care a circulat in Ministerul Sanatatii in timpul fostei guvernari (se face referire la guvernul Nastase, n.r.) potrivit caruia terenul pe care se afla Institutul urma sa fie vandut, iar Institutul restrans la cateva departamente de cercetare. Fiind vorba de 4 hectare situate in zona Cotroceni, miza este destul de mare. Ideea asocierii Institutului cu diversi investitori sau a vanzarii pe bucati a fost respinsa atunci la interventia administratiei prezidentiale.”

    Intr-adevar, in 2003, cu doar cateva luni inainte de a muri, academicianul virusolog Nicolae Cajal alaturi de profesorul Andrei Combiescu (director al Institutului Cantacuzino vreme de 13 ani, pana in 2003) au cerut o audienta la Presedintele Romaniei. Linia de productie a vaccinurilor fusese inchisa la inceputul anului si, pe la colturile eprubetelor, se vorbea despre rechini imobiliari care salivau privind spre uriasul teren de pe malul Dambovitei. Ion Iliescu, presedintele Romaniei la acea vreme, a tinut seama de interventia celor doi profesori si, la ordinul sau direct, ministrul Gabriela Bartos a blocat proiectul. Cercetatorii din Institut vorbesc si astazi ca “ala a fost singurul lucru bun pe care l-a facut Ion Iliescu in viata lui.”

    Profesorul Cantacuzino a gandit de la inceput Institutul ca avand trei roluri:
    1. cel de preparare a serurilor si vaccinurilor utile in prevenirea si tratamentul bolilor infectioase;
    2. cel de cercetare stiintifica, necesara prepararii de noi produse si imbunatatirii celor vechi;
    3. cel de supraveghere epidemiologica a tarii.**

    Institutul era de stat si, pentru a-i asigura o finantare consistenta, profesorul Cantacuzino a pus umarul la infiintarea Loteriei Romane, din ale carei fonduri era sustinuta lupta impotriva tuberculozei.

    Organizarea Institutului s-a mentinut pana astazi, mai putin modul prin care acesta este finantat: daca la inceputul anilor ’90 era regie autonoma, cativa ani mai tarziu a devenit o institutie extrabugetara si, in anul 2002, cand Romania inca nu avea o lege a cercetarii, a devenit Institut de Cercetare. In ciuda acestei aparente autonomii, puterea sta in pixul politicienilor: directorul Institutului este numit de catre ministrul Sanatatii, in Consiliul de Administratie al Institutului majoritatea o au reprezentantii numiti politic ai institutiilor de stat, iar veniturile si cheltuielile Institutului trebuie aprobate prin ordin al ministrului Sanatatii, cu avizul Ministerului Economiei. Raspunderea deplina pentru buna gospodarire a Institutului o poarta insa un singur om: directorul. Un aranjament ideal pentru deresponsabilizarea politicienilor aflati in functii din care pot influenta decisiv activitatea Institutului, fara sa fie implicati si printr-o raspundere directa. In prezent, Institutul Cantacuzino trebuie sa se autofinanteze: salarii, investitii, intretinere fiind toate platite din veniturile obtinute de Institut prin vanzarea vaccinurilor si produselor injectabile pe care le produce. Sau mai exact, pe care ar trebui sa le produca…

    La aproape 90 de ani de la infiintarea lui, Institutul Cantacuzino mai produce in toamna lui 2010 consumabile pentru laboratoarele de analize si un singur vaccin, cel gripal sezonier.

    Pe culoarul Institutului Cantacuzino

    Gabriel Ionescu, care lucreaza in Institutul Cantacuzino de 20 de ani si este directorul acestuia de cateva luni, aminteste de intunecatii ani ’70:

    “Cu cel putin 20 de ani inainte de 1989 a existat acea politica de inchidere a Romaniei: s-au blocat atunci toate importurile si accesul la informatie si astfel s-a ajuns la un decalaj tehnologic cu care s-a intrat in 1990. Recuperarile au fost mult prea lente si timide, in principal din lipsa de finantare daca discutam despre productie si cercetarea aferenta. Noile tehnologii n-au putut fi reinventate de colectivele existente. Noi am mers pe tehnologiile vechi pana cand nu s-a mai putut.” Si, incepand cu anii 2000, mostenirea profesorului Cantacuzino nu a mai putut.

    Din cele 10 vaccinuri obligatorii in Romania, Institutul ar mai putea produce astazi doar unul, cel antituberculoza (BCG), in cazul celorlalte “know-how-ul” Institutului si tehnologia sa fiind complet depasite. De aceea se apeleaza la alti producatori. Pe langa Institutul Cantacuzino, Ministerul Sanatatii a cumparat in 2008 vaccinuri pentru Programul National de Imunizare de la alte 6 companii farmaceutice. In 2010, Institutul a disparut complet de pe aceasta lista pentru ca Agentia Nationala a Medicamentului nu a mai acordat autorizatie de functionare pentru linia de productie a vaccinului BCG. Desi procesul de modernizare al liniei BCG fusese inceput, finantat exclusiv din fondurile Institutului, banii cantacuzinilor s-au terminat si cu ei a disparut si autorizatia. Bebelusii nascuti in prima jumatate a lui 2010 nu au mai fost vaccinati BCG dar Ministerul a rezolvat problema apeland la un fond de rezerva subventionat de UNICEF. Prilej pentru ministru Sanatatii, Cseke Atilla, sa precizeze ca pentru aceste doze s-a platit un pret “inferior valoric celui de achizitie de anul trecut (2009, n.r.) de la Cantacuzino”, desi ocazia unei astfel de “afaceri” este datorata exclusiv subventiei UNICEF. Daca Institutul Cantacuzino nu va relua productia de BCG, marile companii farmaceutice nu vor accepta astfel de “afaceri proaste” in 2011, atunci cand romanii nu vor mai putea achizitiona prin UNICEF un vaccin atat de ieftin. Din fericire, modernizarea liniei BCG va reincepe gratie unor fonduri de sprijin alocate in acest scop de catre Guvern la ultima rectificare bugetara. Desi acesti bani erau asteptati de o buna bucata de vreme, ei au aparut abia in toamna lui 2010. De ce? Cum Ministerul Sanatatii nu este dator sa finanteze activitatea Institutului Cantacuzino – cel atat de “autonom” -, raspunsul trebuie cautat la fantoma care bantuie prin preajma mormintelor de savanti.

    Dar Agentia Nationala a Medicamentului a ridicat autorizatia si pentru linia de productie a unui alt vaccin: cel gripal sezonier. Aproape doua luni, in primavara trecuta, Institutul nu a produs acest vaccin apoi, gratie unei finantari din partea Bancii Mondiale – semnata in urma cu trei ani(!), incluzand si o participare din partea Ministerului Sanatatii – modernizarea a fost finalizata si productia reluata. Dar fantoma a lovit din nou pentru ca, desi vaccinul gripal sezonier poate fi produs, el nu poate fi inca ambalat conform normelor europene. De ce? Pentru ca modernizarea zonei de ambalare nu s-a terminat la timp. In prezent acolo se lucreaza, cu speranta ca pana la finalul anului modernizarea va fi finalizata, decembrie 2010 fiind data de expirare a finantarii Bancii Mondiale. Daca asta nu se va intampla singura solutie va fi prelungirea contractului cu Banca Mondiala: daca ei vor accepta si daca Ministerul Sanatatii va dori. Dar de ce au trecut trei ani fara ca acesti bani sa fie in intregime utilizati? Daca fosti inalti oficiali din cadrul Ministerului Sanatatii, sub rezerva anonimatului, pun intarzierea lucrarilor pe seama blocarii banilor pe care Ministerul trebuia sa-i aloce in perioada mandatului social-democratului Ion Bazac, fostii inalti oficiali din tabara celui din urma arunca vina in curtea tapului ispasitor perfect: Radu Iordachel, numit director la Cantacuzino de catre Ion Bazac si demis dupa 6 luni, provenind din afara sistemului, sub a carui “domnie” au fost incurcate licitatii si au fost cheltuiti bani fie pe masini de lux, fie catre firme recent infiintate.***

    Ca Institutul nu a putut produce nimic in 2010 nu a fost suficient. Cantacuzinii au fost obligati de Curtea de Conturi sa si returneze bani Ministerului Sanatatii. In toamna lui 2009, in plina pandemie gripala, Institutul a primit de la Ministerul Sanatatii comanda de a fabrica 5 milioane de doze de vaccin gripal pandemic (diferit de cel gripal sezonier). Agentia Nationala a Medicamentului acorda autorizatia pentru fabricarea vaccinului pandemic (presiunea publica fiind uriasa) in toamna lui 2009. Cantacuzinii incep procesul de fabricatie care include mai multe etape, vaccinul existand simultan in diverse stadii de productie dar, in ianuarie 2010, la numai trei luni dupa acordarea autorizatiei, Agentia Nationala a Medicamentului revine asupra deciziei suspendand productia. Contractul dintre Institut si Minister a fost astfel anulat la jumatatea derularii sale si aproximativ 2 milioane de doze, aflate in diferite stadii de productie, nu au mai putut fi livrate. Institutul Cantacuzino a fost obligat, printr-o decizie a Curtii de Conturi, sa returneze banii Ministerului Sanatatii si a si ramas cu cheltuielile de productie neacoperite. “O luna de zile daca mai aveam autorizatie puteam sa terminam si banii aia ramaneau ai nostri si nu mai trebuia sa mergem cu mana intinsa la Guvern. Aveam si pentru terminat amenajarile de modernizare si pentru viitorul ciclu de productie”, spune Gabriel Ionescu care in acea perioada nu era inca director, ci “doar” cercetator microbiolog. Am cerut explicatii Agentiei Nationale a Medicamentului, dar aceasta ne-a comunicat, prin secretariatul directorului Daniel Boda, ca nu ofera relatii despre producatori, cum este si Institutul Cantacuzino, deoarece Agentia este o institutie de reglementare.

    Insetata de sange, Fantoma a lovit din nou. Institutul a diagnosticat in toamna lui 2009 mii de cazuri de gripa pandemica (apareau zilnic in ziar la rubrica “inca 20 de imbolnaviri de gripa”). Pentru acest val de analize cantacuzinii s-au indatorat la furnizorii de reactivi. Insa Ministerul Sanatatii inca nu a platit in totalitate aceste analize din motive birocratice. In plus, cantacuzinii au ramas fara doua dintre cele mai de succes produse ale lor: Cantastim-ul si Polidin-ul. Liniile de productie depasite nu au mai primit autorizatie si e nevoie de investitii de cateva milioane de euro. Pana se vor gasi banii, Cantastim-ul se distribuie “pe pile” din rezervele Institutului.

    In cabinetul directorului Institutului Cantacuzino mai exista inca fostul birou al Profesorului Cantacuzino si un samovar urias. Incaperea e saracacios mobilata, un portret mic al Profesorului e agatat de perete si Fantoma bantuie pe sub ferestre. “Global avem datorii mai mari decat avem de incasat. Situatia financiara are doua mari cauze. Una este oprirea productiei unor produse importante pentru venitul nostru, cum ar fi vaccinul antigripal, Cantastim-ul, Polidin-ul. A doua cauza este blocajul general economico-financiar in care am fost prinsi fara voie. Beneficiarii produselor noastre sunt unitatile sanitare care apartin de Ministerul Sanatatii sau sunt finantate de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Ei nu au avut bani sa ne plateasca marfa pe care le-am livrat-o, noi nu am avut bani sa le platim furnizorilor nostri si, uite asa, lucrurile s-au blocat. Pe hartie avem bani de primit, avem bani de dat, dar ei nu exista fizic. Unii furnizori au devenit nerabdatori, pe buna dreptate, si au inceput sa ne actioneze in judecata”, explica Gabriel Ionescu, actualul director.

    In laboratoarele Institutului sfaraie multe substante si fierb multe soapte. Dar daca intrebi direct cine este acea Fantoma care a reusit sa transforme intr-o caricatura mostenirea Profesorului Cantacuzino… Actualul director, Gabriel Ionescu, e intr-o pozitie prea delicata pentru a raspunde. Radu Iordachel, tapul ispasitor desemnat, nu poate fi contactat de presa. Fostul director Dorel Radu Lucian (care lucreaza in continuare in cadrul Institutului), singurul care a vorbit in public in 2005 despre spectrul care bantuie Institutul, afirma ca acele cuvinte, dactilografiate in dreptul numelui sau in procesul verbal al sedintei Comisiei de Sanatate, nu ii apartin lui, ci directorului sau adjunct din acea vreme. Acesta din urma spune ca s-a razgandit in privinta afirmatiilor sale de atunci, care oricum nu-i pot fi atribuite intrucat documentul oficial nu-l atesta ca fiind emitatorul acestora.

    Aceasta pernicioasa soptire care pune prabusirea Institutului pe seama unor interese imobiliare si financiare mult mai puternice decat cercetatorii cantacuzini este explicabila. Inainte de a detine o functie de conducere temporara, toti acesti oameni fac stiinta. Sunt microbiologi, virusologi, studiaza bacterii si tot soiul de boli periculoase. Breasla lor e mica si evolutia lor profesionala depinde de fondurile controlate de catre diferite institutii de stat. Chiar daca proiectul de cercetare la care lucreaza este finantat cu banii japonezi sau australieni, mai devreme sau mai tarziu tot se vor lovi de un functionar roman mult mai puternic decat ei, cei care stiu cum sa imblanzeasca virusuri mortale. Si aceasta lume, soptita, ii prinde bine Fantomei care bantuie Institutul Cantacuzino. Orice si oricine primeste un nume poate fi controlat. Doar ca aceasta Fantoma nu are nume.

    ***

    Exista totusi o cladire minunat renovata in cadrul Institutului. Laboratoarele sunt bine dotate cu aparatura moderna, coridoarele sunt luminate si tencuiala e la locul ei pe pereti. Sunt Centrele Nationale de Referinta, unitatea de pompieri epidemiologici ai Romaniei: acolo poate fi diagnosticata orice maladie care apare in Romania, oricat de rara si periculoasa ar fi ea. Aici este continuata dorinta Profesorului Cantacuzino de a supraveghea epidemiologic tara.
    Fiind o unitate de mare interes si pentru Organizatia Mondiala a Sanatatii si avand un profil care poate atrage usor finantare, Centrele Nationale de Referinta au fost modernizate in 2005 din fonduri PHARE. Insa se pare ca ele vor iesi cat de curand de sub obladuirea Institutului si, desi cladirea nu poate fi mutata cu totul din curtea cantacuzina, esential este magnetismul pe care aceste laboratoare il au pentru felurite finantari.

    Surse la nivel inalt, din Ministerul Sanatatii, considera ca apartenenta acestor laboratoare la Institutul Cantacuzino poate fi asemanata cu “o marmelada prea amestecata”. Este luata in calcul posibilitatea ca ele sa fie trecute in subordinea Institutului National de Sanatate Publica, acolo unde a fost director Alexandru Rafila. Director inca de la inceputul anilor 2000 in Ministerul Sanatatii si coleg cu Ion Bazac, Rafila a devenit consilierul personal al acestuia la numirea lui Bazac in functia de ministru al Sanatatii. In prezent, Alexandru Rafila este membru in Consiliul de Administratie al Institutului Cantacuzino si membru in Comitetul National de Vaccinologie. “In nicio tara din lumea civilizata functiile de sanatate publica si productie a vaccinurilor nu functioneaza intr-o institutie de cercetare-dezvoltare. Daca va uitati la statutul acestor institutii de cercetare-dezvoltare (exista o lege a acestor institute, in general) el nu se refera la productie pe scara mare, ci la mica productie in scopul cercetarii. Nu se refera la o productie de fabrica. De exemplu: Institutul Cantacuzino face vaccin gripal. Vaccinam populatia cu vaccin gripal, dupa care se face un studiu al eficacitatii vaccinarii. Unde sa testezi acest studiu? La laboratoarele de referinta care sunt tot la Institutul Cantacuzino? Organismul care verifica calitatea unui produs nu poate fi acelasi cu cel care il produce. Este un conflict de interese”, afirma Alexandru Rafila.

    La inceputul anului, Academia Catavencu publica cateva “barfe, smenuri, susanele” despre Alexandru Rafila, in care acesta era prezentat ca fiind o eminenta cenusie a sistemului medical si un bun cunoscator al intereselor din industria farmaceutica. Desi jurnalistii de la Catavencu promiteau dezvaluiri mai consistente, o continuare nu a existat. Scris este insa in declaratia sa de avere ca, in perioada 2008-2009, Alexandru Rafila a tinut mai multe prezentari in cadrul unor manifestari organizate de marile companii multinationale din industria farmaceutica. Despre relatia sa cu aceste companii, Alexandru Rafila spune ca: “Am strict legaturi profesionale, cum are orice cadru didactic si, daca am facut o prezentare a unui produs, la un moment dat, s-a facut transparent. Bineinteles ca facem prezentari, toata lumea face prezentari. Eu, intr-un an, am castigat 3000 de lei din chestii de genul asta. Nu exista nici conflicte de interese, nici probleme legale”.

    ***

    Dupa ce a lucrat cateva minute deasupra flacarii deschise a unui bec Bunsen (o flacara inalta, de un albastru fantomatic) fruntea lui Catalin Tucureanu e uda ca dupa ploaie. Paraseste grabit incaperea laboratorului pentru racoarea placuta de pe hol. Cativa pasi spre iesire si apasa pe clanta unei alte usi. Cand il vede pe Catalin, sefa Laboratorului de Imunitate Antiinfectioasa, Aurora Salageanu, incepe sa rada: “Cand stateam si lucram Cantastim-ul ore in sir, mi se ardeau sprancenele de la flacara.” Catalin se aseaza pe scaunul alaturat scaunului sefei sale si, cu un pix, incepe sa completeze rubrici de tabel. “De ce trebuie acelasi tabel in doua locuri dar cu vorbe diferite. Eu nu inteleg asta!”, explodeaza Salageanu. Are ochelari fini si isi lanseaza vorbele repede, ca sa nu piarda urma gandurilor. Camera de lucru e cat o bucatarie de bloc, poate putin mai mare. Patru rafturi pe pereti, dintre care doua sunt cu dosare de acte. Din acest loc, nu de sub marmura Casei Poporului, a venit in aceasta vara salvarea Institutului Cantacuzino.

    Aurora Salageanu vorbeste frumos despre Catalin, dar atunci cand acesta nu e de fata incepe sa vorbeasca si cu admiratie. Salageanu coordoneaza o echipa de tineri cercetatori (Catalin fiind mezinul) cu rezultate remarcabile. Trebuie sa fie buni, nu au incotro. Catalin, de exemplu, e platit doar din contractele de cercetare castigate. Are idei, stie sa le explice, are si lucrari publicate in reviste importante? Atunci castiga contracte.

    In 1886, la Paris, se infiinteaza Institutul Pasteur cu fonduri obtinute din donatiile personalitatilor vremii dar si ale publicului incantat de marele succes al vaccinarilor. S-au strans atunci 2000 milioane de franci.
    In 1921, 35 de ani mai tarziu, pe acelasi model se infiinteaza, la Bucuresti, Institutul Cantacuzino. Profesorul Cantacuzino a sustinut infiintarea Loteriei Romane, ale carei beneficii au fost folosite pentru combaterea tuberculozei.
    In iunie 2010, Institutul Cantacuzino deschide un cont prin care se solicita donatii pentru reamenajare si modernizare. Deocamdata aceste conturi sunt goale.


    Cronologia donatiilor

    Contractele inseamna bani: pentru un laptop, pentru substante si reactivi, pentru un aparat la care doar visau. De curand si-au cumparat un microscop performant la care pot filma ciclul de dezvoltare al celulelor. Problema a fost ca nu mai aveau bani sa cumpere si un incubator special pentru microscop care, prin incalzire, sa grabeasca diviziunea celulara. Dar romanul e inventiv si Catalin a cumparat din piata patru aparate la care a mesterit ceva vreme transformandu-le in incubatoare, cu ajutorul carora incalzeste acum intreaga incapere in care e microscopul. Noroc ca nu e mai mare decat o debara. Catalin trece in “debaraua” alaturata sa verifice cum au crescut culturile de celule. Pe monitorul microscopului electronic se vad niste pete rotunde mari, de un gri uracios. “Extraordinar cat de mari sunt. E ceva straniu cu ele, nu stiu ce, ca le-am dat sa manance ca de obicei. Uite la asta: e uriasa!”, si tanarul priveste fascinat celulele pe care le hraneste zilnic, ca un fermier care are grija de animalele sale.

    Se intoarce si Salageanu il priveste cu ciuda: ”Uite asta fac toata ziua, completez tabele, indicatori RE, FP…dracu…numai de stiinta nu mai am timp.” Proiectele de cercetare vin cu o nenorocire la pachet: birocratia luxurianta. Inainte de a intra in “nebunia asta” Salageanu habar nu avea ce-i ala un deviz. Acum completeaza mai multe pe luna (in prezent au in derulare 9 proiecte) si in ele trebuie sa justifice tot ce cumpara: “Am facut cercetare sa vedem unde gasim cel mai ieftin trafalete, ca daca il luam pe cel mai scump ne intrebau < <Da’ de ce l-ati luat pe cel mai scump?>> Odata am trecut in deviz revolver – asta e o componenta de microscop – si ne-a venit inapoi nota: < >”. La pranz Catalin scoate doi covrigi dintr-o plasa si Salageanu mai multe sandviciuri si fructe: “Hai, mananca. Ca pana la 8 nu plecam de aici.” Mai sunt doar cateva zile pana ce semneaza contractul proiectului. PROIECTUL!

    Inainte de a depune Proiectul, intreaga echipa a lucrat o saptamana non-stop, ca intr-un delir. La doua noaptea, in ziua in care expira termenul, Catalin a apasat pe butonul “send” si, imediat dimineata, au mers cu masina Institutului la Minister. Soferul striga pe geam: “La o parte, mergem sa depunem Proiectul!”. Salageanu a aflat prima ca au castigat, printr-un e-mail. S-a dus in laborator unde Catalin lucra si acolo, in timp ce-i arata tabelul, “a si plans putin”. Institutul Cantacuzino aparea selectat pe primul loc castigand, prin proiectul scris de ei, o finantare de peste 4 milioane de euro (din fonduri europene structurale) pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare.

    Institutul Cantacuzino a deschis urmatoarele conturi pentru donatii in vederea finantarii lucrarilor de reamenajare a spatiilor si achizitiei de echipamente necesare desfasurarii activitatilor:
    B.C.R. Sector 5
    cont IBAN RON – RO60 RNCB 0076 0294 2086 0006
    cont IBAN EUR – RO25 RNCB 0076 0294 2086 0054
    BANC POST Libertatii
    cont IBAN RON – RO24 BPOS 8500 702 6544 RON14
    cont IBAN EUR – RO24 BPOS 8500 702 6544 EUR02

    Unde puteti dona pentru Institutul Cantacuzino
    Cladirea-cazemata, cu peretii scorojiti, cu liftul stricat si neoane vechi de zeci de ani va putea fi renovata si dotata civilizat. Pe locul fostei peluze, unde in vremea profesorului Cantacuzino se plimbau paunii, vor putea si cercetatorii cantacuzini sa-si plimbe din nou gandurile.

    ***

    Ce s-a ales in 2010 din cele trei roluri gandite pentru Institut de catre Profesorul Cantacuzino, in urma cu 90 de ani? Productia de vaccinuri si alte substante e falimentara. Supravegherea epidemiologica va fi cel mai probabil rupta de Institut. Cat despre activitatea de cercetare, aceasta se zbatea pana de curand sa supravietuiasca in laboratoarele demodate si cladirile distruse de vreme si nepasare. Dar acum exista din nou o speranta.

    Fantoma fara nume aproape ca a reusit sa distruga Institutul, si ar fi izbandit fara inspiratia ultima a Profesorului Cantacuzino. Testamentul sau, in care a precizat ca doreste sa fie inmormantat in cripta Institutului, i-a ocrotit creatia minunata peste aproape un secol. Caci e aproape imposibil sa construiesti un mall sau o cladire de birouri peste mormantul savantului roman al carui bust este asezat in holul principal al sediului Organizatiei Mondiale a Sanatatii de la Geneva.

    Dar aceasta a fost, probabil, ultima magie reusita a Profesorului. Pe viitor, Institutul are nevoie de noi salvatori. Si o speranta in a-i fi gasit exista. “Nu stiu de ce mai stau aici?”, se intreaba uneori Catalin Tucureanu, tanarul cu alura unui indian apas. “Sunt atatea lucruri pe care le urasc la tara asta. Daca nu as avea o sora deja stabilita in Bucuresti, nu as putea trai din salariul meu. Sigur, voi pleca la un stagiu afara, dar n-am de gand si nu vreau sa plec de tot. Dintotdeauna mi-am dorit sa fac cercetare si am ajuns sa fac imunologie. Imi place mult si vreau sa o fac aici. De ce? Nu stiu. Am o bunica care ma intreaba: “Iar te ocupi cu gongile?”. Dar cealalta bunica ma tot asteapta sa descopar leacul pentru reumatism.”

    Note:
    *Descrierea este mentionata intr-o scrisoare a Elvirei Ciufecu publicata in volumul “Personalitati de prestigiu ale Institutului Cantacuzino” (de Anca Israil, ed. Asclepios, 2009).
    ** Regele Ferdinand semneaza, la 4 aprilie 1921, Legea Speciala de infiintare a Institutului de Seruri si Vaccinuri.
    *** Astfel de informatii au fost publicate de-a lungul anului 2010 in presa centrala. Radu Iordachel nu a putut fi contactat pana la momentul publicarii.

    ​ ……………………………………………..

    Articol preluat de pe Hotnews.ro

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.