"Fii foarte, foarte liniştit, şi ai putea auzi chemarea tăcută, ca o şoaptă de dor din inima ta...", a spus încet Maestrul. "Din inima mea?", a întrebat discipolul, nedumerit. "Dar ea nu face decât să bată toată ziua şi toată noaptea, trimiţând neîncetat sânge în tot corpul meu!", a continuat el. "Există o altă Inimă..... un Centru etern, desăvârşit, de unde izvorăsc Lumina şi Iubirea adevărate, infinite, sublime.... Acolo aş dori să ne regăsim", şopti Maestrul, iar şoapta sa se ascunse în foşnetul frunzelor mângâiate de vânt, şi în zgomotul gândurilor din mintea dicipolului său...". Citeste mai mult [...]