Sunt obosit – am nevoie de o vacanta ! Oare?

“Sunt obosit – am nevoie de o vacantă !”
Este o afirmatie uzuală și ne-am obișnuit cu ea încă de când eram la școală iar vacanța apărea o șansă binevenită pentru destindere.

Majoritatea oamenilor consideră aceasta o dorință firească.

Totuși, informațiile provenite din tradițiile autentice ne atenționează că, astfel, ne aflăm pe un teren greșit.

De exemplu, vă relatăm cazul unui șofer care oprea mașina după câteva ore de mers și făcea un sfert de oră pauză “pentru a se mai răci motorul”.

Ei bine, pauza aceasta era inutilă, deoarece motorul are capacități suficiente de răcire pentru a merge la un regim normal, in continuu.

Dacă nu ar fi așa, probabil că nu ar trece nici 10 minute și el s-ar supraîncălzi.

Dar, dacă el funcționează într-un regim anormal, sistemul de răcire nu face față.
Repede, chiar foarte repede – trebuie să îl oprim pentru a nu crește temperatura foarte rapid.

Perspectiva asupra vieții unui om care este compusă din perioade chinuitoare
– viața obișnuită, întrerupte de pauze sau vacanțe încântătoare sau recuperatoare este greșită.

Trebuie să ne trăim viața ca și când fiecare clipă ar fi firească și de neînlocuit, ca și când tot ceea ce facem are un rost acceptat.

O maximă excepțională ne poate ajuta să înțelegem orice situație:

” Prostul se simte rău și în Paradis, pe când înțeleptul se descurcă chiar și în infern”


Ritmul vieții trebuie înțeles și temporizat asfel încât să putem “funcționa” oricât de mult timp fără pauze sau vacanțe.

Se poate ca,  în urma felului nostru de a trăi, să aspirăm permanent să ajungem la o pauză sau vacanță.
Asta înseamnă că ritmul și calitatea vieții nu sunt bune și că noi nu trăim cu adevărat viața.
Trăim doar capetele intervalelor de timp la care se găsesc vacanțele.

Desigur, cititorul care ar putea fi mai mult sau mai puțin contrariat poate întreba: “Şi ce e de făcut?”

În primul rând trebuie să urmărim să facem în viață ceea ce credem cu adevărat că e bine să facem.

Totuși, dacă viața ne duce în situații nedorite și care, acum, nu le considerăm ” pe sufletul nostru” nu trebuie să abandonăm.

A trăi viața “din toată inima” este posibil, oriunde ne-am afla și orice s-ar întâmpla.

Fiecare zi este, de fapt, o nouă etapă a devenirii noastre, o nouă octavă a vieții .
Evenimentele și încercările ei sunt provocări la adresa spiritului nostru, pentru a le trece cu brio.

Ritmul efortului nostru trebuie reglat astfel încât să nu ajungem în situația în care să avem nevoie de vacanțe pentru a ne reveni.

Practica spirituală de pe calea Inimii ne permit să găsim resorturile interioare pentru a trăi viața armonios și continuu și nu doar la capetele etapelor care par “obișnuite”.

În concluzie, mesajul nostru este: dacă viața dumneavoastră este de așa natură încât aveți nevoie de vacanțe – trebuie luate măsuri.

Dacă, însă, ea este trăită astfel încât aspirația pentru vacanțe nu ocupă un loc important, nu înseamnă că nu trebuie să avem vacanțe.

De altfel, un om înțelept va ști cum să trăiască și vacanța într-un fel intens, conștient și treaz, găsind în inefabilul fiecărei clipe o savoare care este doar diferită de savoarea clipei din timpul vieții dinainte de vacanță.

Vă dorim succes!

 

 Leo Radutz, fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun

 

Scroll to Top