• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • Înscrierile la noi cursuri ABHEDA Yoga se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 10 noiembrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................


    Privesc dincolo de ferestre, la tumultul vieţii de afară: multe maşini, pietoni grăbiţi, soare arzător…reclame strident colorate, vacarmul străzilor Bucureştiului… Este încă o zi de vară toridă, care absoarbe gândurile în iureşul solicitărilor cotidiene.
    Nimic nu mai poate fi ca înainte. Odată ce am atins infinitul, dimensiunea eternă a fiinţei mele, existenţa mea s-a mutat pe alte nivele, unde fiecare eveniment are semnificaţie cosmică… Uneori, o simplă călătorie în altă ţară, pe un alt continent, sub aparenţa unui pretext banal (afaceri, studii, concediu etc.) ne poate arunca dincolo de vârtejul Roţii Timpului, într-un tărâm interior misterios, al Fiinţei noastre adevărate. Odată ce l-ai cunoscut, fie şi numai pentru scurt răstimp, este imposibil să fii ca înainte…

    Pentru mine, una dintre perlele din şiragul experienţelor regăsirii de Sine o constituie periplul indian. Am locuit aproape trei luni la Bangalore, oraş aflat în statul Mysore, în sud – vestul Indiei. Venisem să studiez bazele limbii sanscrite, în cadrul institutului Aksharam. După cum am constatat pe parcursul şederii mele acolo, acesta era un pretext pentru mintea mea, şi pentru anumite circumstanţe exterioare. În realitatea profundă a sufletului meu, îmi dorisem să ajung pe acel tărâm încă din frageda copilărie, de dinainte de cinci ani… Chemarea mută, stăruitoare, a acestui pământ sfânt îmi trezea doruri neştiute în suflet, care au rămas vii de-a lungul anilor. Iar când ocazia s-a ivit, eram pregătită! Experienţa mea indiană m-a adus, într-un mod nebănuit de profund, la întâlnirea cu mine însămi…

    Însemnări din Ţara Sfântă a lui Tagore şi a lui Gandhi

    Bangalore, 16 decembrie 2008, 8:50h

    Motto: „Infuzează tot ce faci, cu iubire.”

    Au trecut aproximativ 2 săptămâni de la ultimele însemnări – o vreme de iarnă, de acumulări şi creştere interioară, lentă dar sigură, în care evenimentele exterioare deosebite au făcut loc vieţii interioare, descoperirii unor laturi ale propriei mele fiinţe. A fost o perioadă în care m-am confruntat deseori cu mine însămi, şi am avut ocazia să-mi pun la încercare putinţa de a trece anumite teste lăuntrice. Unul a fost legat de răbdare – de puterea de a îndura scurgerea uneori liniară a timpului, fără a o grăbi, fără a mă simţi frustrată că totul se derulează prea încet, când poate aş fi dorit să fac un salt temporal şi să mă regăsesc în alte locuri, acasă, cu fiinţele dragi în preajma mea….

    Alt test a fost legat de capacitatea de a îndura vicisitudini şi lipsuri fizice – orice s-ar spune, şi oricât de profund am recunoaşte valorile spirituale ale Indiei, din punct de vedere al traiului de zi cu zi, există multe probleme… Praful este omniprezent aici, şi sursele de apă sau coşurile de gunoi sunt rare şi ineficiente… aşadar, trebuie să te adaptezi şi să manifeşti totuşi o anumită împăcare interioară – dacă vrei să supravieţuieşti cu bine prin aceste locuri ale lumii! Iar eu nu am de ales, deocamdată… O alt[ ]ncercare a constat în acceptare – problemă cu care o fiinţă activă ca mine, pusă mereu pe fapte mari şi destul de intransigentă, se confruntă permanent în planul vieţii pe această planetă! Uneori, mi-a fost greu să trec dincolo de aspectele neplăcute, chiar sordide, ale manifestărilor umane de aici, pentru a descoperi, iar şi iar, latura frumoasă a sufletului oamenilor din India. Este o adevărată provocare să alegi mereu să vezi dincolo de lipsuri şi umbrele naturii umane, pentru a observa că oamenii sunt buni, înţelegători, primitori, că le pasă de toate fiinţele din jur, în ultimă instanţă – că sunt şi ei nişte fiinţe destul de chinuite, care luptă să trăiască în condiţii sensibil mai dificile decât în Europa…

    Cu fiecare zi, aceste confruntări m-au făcut poate puţin mai înţeleaptă, mai răbdătoare şi mai tolerantă. Am învăţat că aici compasiunea nu este o opţiune – ci o necesitate! Şi urmăresc să-l descopăr pe Dumnezeu atât în frumoasele privelişti ale parcurilor cu vegetaţie luxuriantă şi a clădirilor moderne, cu siluete avântate, occidentale, cât şi în sărăcia din pieţele cartierelor mărginaşe, în mormanele de gunoi în care vacile şi câinii străzii caută resturi de mâncare sau în priveliştea cămăruţelor întunecoase, mici şi murdare, în care o familie cu peste 4 membri este silită să-şi ducă traiul ani şi ani…

    Acum câteva zile am reuşit să realizez ceea ce îmi propusesem de vreo lună – să ajung la ashramul marelui yoghin şi eliberat Sri Ramakrishna. De fapt, nu mai este vorba despre un ashram propriu-zis, deşi nici templu nu poate fi numit. În realitate, termenul desemnează aşezământul unde a existat fostul ashram al marelui maestru yoghin, şi unde acum oamenii care doresc pot veni să-i aducă omagii, să se roage şi să mediteze în tăcere.
    Această locaţie, numită aici „Ramakrishna Math” (adică, totuşi, templu sau aşezământ sfânt…), se află în inima oraşului, pe o stradă extrem de aglomerată şi circulată, denumită sugestiv (şi nu întâmplător) „Bull Temple Road” – strada templului taurului. Cu siguranţă, se referă la Nandi, taurul care Îl poartă pretutindeni pe zeul Shiva, vehiculul Lui exterior. De altfel, merită remarcată existenţa unor temple din zonă, efectiv închinate lui Nandi, sau într-un sens mai larg, reprezentării simbolice a tot ceea ce înseamnă taurul şi vaca pentru indieni – surse de hrană, de transport, de muncă, garanţia supravieţuirii şi interfaţa cu pământul.

    Porţile largi ale templului (să-i spunem aşa) lasă să se întrevadă, încă din stradă, clădirea centrală, cu colonade care susţin un dom ovoidal, cu pereţii de culoare roz – spre cărămiziu (este o nuanţă mai greu de imaginat pentru noi…). Încă din stradă, această privelişte îţi creează o senzaţie tulburătoare, a unei lumi interioare magice, diferite total de agitaţia şi nebunia străzii.
    Intru pe aleile largi ale templului, şi încă de la poartă mă întâmpină un gardian care, cu faţa destinsă şi zâmbitoare, cu o atitudine smerită, mă roagă să nu fac fotografii (este regula casei, iar camera foto din mână exprimă clar planurile mele…). Am remarcat în multe locuri sfinte de pe aici existenţa unei interdicţii nete de a filma sau fotografia. Oamenii din partea locului consideră că aceste gesturi desacralizează, şi diluează conţinutul sfânt al zonei respective. Personal, mă îndoiesc profund de realitatea acestei motivaţii, dar o parte de adevăr există totuşi: renunţând la atitudinea exterioară de a lua fotografii, suveniruri şi alte elemente lumeşti, conştiinţa nu mai are altceva de făcut decât să plonjeze cât mai adânc în interior, fiind adusă astfel la întâlnirea cu Dumnezeu…

    Am venit în această primă incursiune la templu însoţită de o prietenă care locuieşte şi studiază în Bangalore de vreo 2 ani. Amândouă mergem să ne depunem încălţămintea undeva unde se lasă papucii (în templu, ca şi în curtea dimprejur, de altfel, nu ai voie să circuli încălţat!). Apoi ne strecurăm printre coloanele de la intrare, şi pătrundem în sala mare a clădirii. Păşim cu emoţie pe dalele de marmură, privind fix la altarul închinat lui Ramakrishna: un tablou mare, înfăţişându-l pe marele maestru şi eliberat spiritual. Tabloul este ornat cu frumoase ghirlande de flori, viu colorate şi simple, fără pretenţii. În aer adie un miros plăcut de santal şi arome elevate, care impresionează plăcut. Ne aşezăm pe covoraşele de meditaţie şi ne lăsăm cuprinse de atmosfera de reculegere, de meditaţie şi comuniune cu spiritul marelui maestru.

    Imediat percep o stare puternică de devoţiune, a cărei intensitate mă copleşeşte gradat. Simt o emoţie puternică, şi remarc încărcătura intens spirituală a locului! Spre deosebire de alte ashramuri sau temple pe care le-am vizitat, acest aşezământ poartă cu adevărat o amprentă spirituală autentică, puternică, nepieritoare. Influenţa spirituală a lui Ramakrishna se resimte, atât prin atitudinea intens devoţională a celor veniţi să mediteze cu el, cât şi intrinsec, prin aura locului. Mă cuprinde destul de rapid o stare de dăruire profundă, copleşitoare faţă de Dumnezeu, şi simt cum lacrimile încep să se strecoare printre pleoapele închise. În meditaţie, urmăresc să intru în comuniune cu maestrul, să-i simt prezenţa şi amprenta subtilă caracteristică. Este ceva extrem de blând, compasiv, plin de devoţiune şi abandon. Îmi amintesc că această vizită a mea a fost precedată de semne clare din partea Mamei Kali, mult adorată de Ramakrishna (în noaptea precedentă am avut vise impregnate de simbolismul Ei, iar dimineaţa, când mi-am făcut şedinţa obişnuită de asana-e şi pranayama, am simţit prezenţa inconfundabilă a sublimei şi copleşitoarei Kali, aşa cum o percepea în ţară, la iniţierile cu mantra Ei sau cu ocazia unor meditaţii deosebite).

    Brusc, primesc în conştiinţă un mesaj, pe care-l consider ca provenind de la maestru: „În tot ce faci, infuzează iubire. Nu fă nimic fără a pune iubire în acel lucru, cât de mărunt.” Emoţia creşte subit în mine, simt efectiv că sufletul meu se află „în faţa” sufletului acestui mare realizat spiritual, cu care am simţit o afinitate profundă când am citit biografia sa, tradusă şi tipărită şi în România. Simt asupra mea o energie blândă, puternică, cu o componentă maternă, care mă susţine şi mă încurajează, care îmi hrăneşte sufletul şi îmi înţelege şi cele mai fine pulsaţii ale vieţii. Acea energie îmi apare, în spatele pleoapelor închise, aidoma unei lumini calde, intense fără a fi orbitoare, şi care îmi conferă un puternic sentiment de ocrotire, de protecţie faţă de orice rău. Ajunsesem în refugiul ultim al celor care caută Pacea de dincolo de gânduri. Fiinţa mea se dilua – nu mă mai percepeam distinctă de acea energie susţinătoare, care mă hrănea, îmi înţelegea cele mai tainice vibraţii ale sufletului, şi mă conţinea în Iubirea sa, exact aşa cum sunt eu, fără a cere ceva de la mine. Am pierdut noţiunea timpului. Aveam impresia că trăiesc acolo de mii de ani, sau poate de câteva secunde. În realitate, toată această meditaţie a durat cam 30 de minute…

    Am perceput mişcare în spaţiul din jur, în exterior. Fără să vreau, am deschis ochii, şi am văzut cum discipolii de la templu (îmbrăcaţi în tradiţionalele veşminte portocalii, ale călugărilor de acolo) pregăteau sala pentru meditaţiile de seară (unde participă foarte mulţi oameni, din tot oraşul!). Ne-am ridicat şi noi, şi am păşit în afara templului, în atmosfera plăcută a primelor ore de seară…
    Aleile care şerpuiau pe lângă clădirea principală ne-au condus către un alt loc sfânt – stânca unde obişnuia să mediteze Sarada Devi, soţia lui Ramakrishna. Am trecut pe lângă un lac frumos, desfăşurat pe lungime, plin cu lotuşi violet. Culoarea lor nu era pământească. Irizaţiile violacee erau atât de fine, de măiestrit îmbinate, iar senzaţia de armonie a întregului peisaj era atât de pregnantă, încât aveam impresia clară că translatăm într-o altă dimensiune! Aleile erau mărginite de vegetaţie abundentă, arbuşti cu flori mari, cărnoase, viu colorate, adiind un parfum discret în aerul serii. Oamenii veniţi să se roage sau să mediteze treceau în linişte pe lângă noi, zâmbindu-ne când privirile ni se intersectau.

    Am ajuns la un şir de trepte, care ne conduceau pe o stâncă în pantă, de o structură granitică, în vârful căreia era amenajat un mic spaţiu sacru dedicat Mamei Sarada Devi. Urcând treptele, vedeam micile coloane graţioase, care susţineau cupola lăcaşului expus exteriorului. În centru se afla o fotografie înrămată a Mamei, împodobită, de asemenea, cu ghirlande bogate şi proaspete, iar deasupra capului Ei se afla o yantra multicoloră a Tripurei Sundari, expresia Frumuseţii, Armoniei şi Iubirii lui Dumnezeu. Micuţa amenajare dădea pe latura sa opusă treptelor către o pădure de cocotieri şi arbori tropicali, de unde răzbăteau din când în când ţipetele solitare ale unor păsări.

    Am mers şi am rămas în picioare, în faţa imaginii Saradei Devi. Am intrat din nou în meditaţie. Ceea ce Ea transmitea, era legat de magia existenţei care ne înconjoară. Blând, mă cuprindea o senzaţie de transcendenţă impregnată de iubire pentru toate fiinţele din jur. Simţeam adierea extrem de fină a aerului pe obraji, zgomotele răzleţe ale pădurii, sunete de voci umane, foşnetul sari-urilor femeilor venite la Ea… Şi totul părea desprins dintr-o dimensiune magică, fantastică, mustind de miracole care se petrec, de fapt, la tot pasul! Acesta era mesajul Ei: viaţa noastră este impregnată de magie, de miracole, de ceva sublim, care se cere dezvăluit şi perceput în fiece clipă! Simţurile mele se desfătau cu această vibraţie de taină, de magic, şi totuşi conştiinţa mea se afla dincolo de simţuri! Mă simţeam ca un copil care descoperă ceva extraordinar, fascinant, care îl uimeşte şi îl atrage irezistibil! Am făcut câţiva paşi dincolo de fotografia Mamei, spre a lăsa locul şi altor fiinţe venite să-şi manifeste devoţiunea faţă de Ea. M-am aşezat ceva mai încolo, pe piatra încălzită de soarele zilei, şi mi-am continuat meditaţia.

    Parcă şi timpul îşi oprise respiraţia, de teamă să nu tulbure atmosfera aceea de pace indescriptibil de profundă. Am deschis la un moment dat ochii, şi am privit pădurea care se întindea, densă, în faţa mea. Coroanele copacilor păreau aureolate de o lumină irizată, florile şi arbuştii din jur aveau şi ei aceeaşi strălucire fină, şi brusc am avut clar conştiinţa că privesc o altă realitate decât cea obişnuită, comună! Totul în jur părea să strălucească uşor, discret, delicat. Simţurile îmi erau stimulate la maxim, cu o savoare nebănuită şi profundă, de tot ce se afla împrejur. Mirosurile erau mai fine, imaginile erau mai vii, atingerea ţesăturii veşmântului meu sau a curentului fin de aer erau, de asemenea, mai profunde în semnificaţii… În mine creştea o undă de beatitudine, de extaz faţă de tot ceea ce eram sau era împrejur. Sufletul meu cânta şi dansa un dans tăcut, pe acordurile unei fericiri pe care am mai trăit-o doar în clipele de dăruire amoroasă totală, profundă…

    Mă simţeam continuu îmbrăţişată de toate energiile naturii înconjurătoare. Şi atunci am avut înţelegerea completă a mesajului Ei: Atât timp cât alegem să percepem, şi cât ne menţinem în dimensiunea magică a existenţei, viaţa noastră este plină de miracole simple, şi trăim acea adevărată fericire şi pace a sufletului, după care tânjim mereu, cu toţii…

    Ne îndreptăm cu paşi uşori, parcă plutind deasupra solului, spre ieşire. Acolo, pe o latură a aleilor centrale, se află amenajată o librărie vedantică, bine aprovizionată cu cărţi spirituale, inclusiv despre cele trei mari personalităţi ale locului: Sri Ramakrishna, Sarada Devi şi Swami Vivekananda, discipolul principal al maestrului. După desfătarea inimii, urmează desfătarea intelectului… îmi aleg câteva cărţi şi cadouri pentru cei dragi din ţară, şi ne îndreptăm către ieşire. Imediat ce te afli dincolo de poarta templului, agitaţia străzii te cuprinde ineluctabil. Şocul este aproape izbitor! Starea de pace profundă face loc unei extreme exteriorizări a simţurilor, asaltate de stimuli la care trebuie să fim atenţi: claxoanele vehiculelor, pietonii care trec pe lângă noi, strigătele vânzătorilor ambulanţi, smogul înecăcios, multe obiecte în mişcare…. Şi totuşi, dincolo de toate acestea, undeva în suflet, rămâne scintilaţia fină, ca şoapta unei fiinţe iubite, a stării beatifice de pace. Şi în timp ce ne urcăm într-o ricşa, pentru a ajunge acasă, din inima mea se înalţă acordurile tainice ale unei voci subtile, prea fine pentru a fi auzite dincolo de suflet: „Ţine minte, în tot ce faci, infuzează iubire…. Multă iubire…”.

    Un articol de psih. Aida Surubaru
    Societatea Academică AdAnima Bucureşti

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.