• noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de 22 octombrie 2017 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 28 octombrie 2017 iar înscrierile se fac AICI
  • pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0736.158.910
  • suntem pe facebook AICI

 

 

 

 

 

 

 

V

VA = sau; ori
VACHAKA(H) = desemnind; indicind
VAHITA = flux
VAIKHARI = sunetul fizic
VAIRA = ostilitate
VAIRAGYA = detasare spirituala
VAIRAGYABHYAM = prin VAIRAGYA
VAIRAGYAM = absenta dorintei
VAIRAGYAT = prin VAIRAGYA
VAIRATYAGAH : atunci cind aspirantul este ferm stabilit in AHIMSA, chiar si ultimele urme de violenta dispar, sufletul se manifesta in exterior sub forma unui camp magnetic, numit VAIRATYAGAH, care este abandonarea ostilitatii.
VAISHARADYE = dupa ce a devenit absolut expert
VAISHWANAR PURUSHA : constiinta mentala a lumii exterioare (dupa
Vedanta)
VAJRA NADI = Nadi exterior
VAJRASAMHANANATVANI = duritate
VARANA = obstacole
VARTA = facultatea mirosului
VARUNI = un Nadi
VASANA(S) = (SAMSKARAS-urile) : – memorie (constienta). Dorinte, inclinatii, impresii ascunse, ambitii care persista in strafundurile fiintei, dar care pot in orice moment sa revina la suprafata in constiinta; – VASANA (inconstienta).
VASANABHIH = produs de VASANAS
VASHIKARA = control
VASHITWA = putere psihica paranormala care conduce la controlul deplin realizat asupra tuturor obiectelor organice si anorganice
VASHYATE = stapinire
VASIKARAH = stapinire
VASTU = obiect
VASTUSAMYE = prin asemanarea obiectului
VEDANA = constiinta pipaitului
VEDANTA =
VEDANTYAH = a fi experimentat
VIBHAGA = constituente
VIBHAKTAH = separat
VICHARA = reflectarea intuitiva
VICHARA SAMADHI = stadiul astral (din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI)
VICHCHHEDAH = incetare; pauza
VICHCHHINNA = dispersat; conflictuale
VIDEH = yoghini dezincarnati
VIDEHA PRAKRITILAYA = yoghinii care nu si-au angrenat toate structurile in procesul de eliberare spirituala; yoghinii care s-au oprit inainte de a atinge eliberarea.
VIDEHMUKTI : PURUSHA, o data eliberat, nu mai are deloc grija de PRAKRITI. PRAKRITI va deveni astfel serbada si slaba, parasind in cele din urma pe JIVANMUKTA
VIDHARANABHYAM = retinere, KUMBHAKA
VIDUSHAH = a celui invatat; invatat sau intelept
VIDYA = iluminare vezi fise
VIJNANAMAYAKOSHA =
VIKALPA = fantezie; imaginatie
VIKALPAIH = prin alternare
VIKARANABHAVAH = eliberarea de organele de simt
VIKSHEPA = distractie; oscilatia (mintii)
VIKSHIPTA = (stadiul al doilea al lui KUNDALINI). Este o stare oscilatorie a mintii in care constiinta  individuala oscileaza intre stabilitate si distractie-(YOGA incepe cind s-a ajuns la aceasta stare a mintii).
VINIVRITTIH = aplicare; incetarea completa
VIPAKA = fructificare sau coacere
VIPAKAH = a se coace; a se maturiza
VIPARYAYA(H) = cunoastere gresita (incorecta) sau eronata.
VIPRAKRISTA = departat
VIRAMA = oprire
VIRODHAT = pe seama; opunind
VIRYA = energie, vointa puternica; curaj de neinfrint
VISAYA = obiect
VISAYAH = obiecte ale perceptiei simturilor
VISAYAM = obiect
VISAYANAM = ale obiectelor
VISAYAVATI = senzorial
VISHESA = cu diferenta; stadiul mental al lui VITARKA (unul dintre cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI); diferenta
VISHESAH = special, particular
VISHESARTHATVAT = deoarece are un obiect particular
VISHOKA = fara suparare
VISHVA PURUSHA = „lumea” sau MACROCOSMOSUL lui PURUSHA (Sinele Suprem DIVIN)
VISHWANAR PURUSHA = constiinta mentala a lumii exterioare (dupa Vedanta)
VITARAGA = persoana lipsita de pasiuni, care a depasit RAGA (atractie)
VITARKA = „intrebare” sau gandire verbala; prin alternare; nivele sau stari de constiinta; primul stadiu al GUNAS-urilor. In el exista diferente si le putem constientiza; pasiuni; indoiala; incertitudine
VITARKA SAMADHI = forma de SAMADHI in care exista un sablon supra-mental al constiintei
VITRISNASYA = aceluia care e liber de dorinta
VIVEKA = intelegerea corecta a naturii adevarate a lui PURUSHA si PRAKRITI; discriminare reala.
VIVEKA JNANA = cunoasterea dobindita prin separarea materiei de energie
VIVEKAJA JNANA = cunoasterea nascuta din constiinta ultimei realitati. Cel mai inalt nivel de superconstiinta
VIVEKAJAM = nascut din realizarea; nascut din VIVEKA
VIVEKAKHYATEH = prin discriminare
VIVEKAKHYATI = procesul de cunoastere prin VIVEKA (de indepartare a lui AVIDYA(ignoranta))
VIVEKANIMNAM = inclinat spre VIVEKA
VIVEKINAH = aceia care au o mare putere de discriminare
VIYOGA = practica YOGA; separare
VRITTAYAH = modificari ale mintii
VRITTI(S) = modificari mentale; sablon
VRITTIH = stare a mintii
VYADHI = boala
VYAKHYATA = explicat
VYAKHYATAH = sunt explicate
VYAKTA = manifestat
VYANA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Actioneaza in regiunea anala; guverneaza circulatia sangelui
VYAVAHITA = ascuns
VYAVAHITANAM = separat
VYUHA = aranjament
VYUTTHANA = exprimarea, manifestarea, exhibitia, ivirea; a iesi
la iveala
VYUTTHANE = in starea de constiinta a lumii

VAIRAGI = cei care, datorita evolutiei lor spirituale, au ajuns sa se detaseze spontan de manifestare, renuntind aproape complet la lume si aratind (prezentand) o completa indiferenta atat fata de aceasta cat si fata de manifestare. Acest termen este adeseori utilizat pentru a defini in general ascetismul ca stare fireasca.

VARA (VARADA) MUDRA = Gestul simbolic de acordare a gratiei sau de oferire a darurilor spirituale, ilustrat in numeroase reprezentari traditionale ale unor forte cosmice, entitati sau
fiinte foarte evoluate spiritual. Aceasta MUDRA se realizeaza cu mana dreapta care este orientata in jos, cu palma catre in fata.
Intr-o varianta, degetul mare si degetul aratator ale maiinii orientate in jos se ating usor. In cele mai multe cazuri, VARA MUDRA (gestul indeplinirii dorintelor elevate, binefacatoare ale adoratorilor) este combinat cu ABHAYA MUDRA, gestul neinfricarii.

VASANA = impresie mentala puternica, dorinta intensa care ne domina, inclinatie abisala (subconstienta), obisnuinta tiranica.

VASISHTHA – Sfint celebru, initiat, BRAHMAN si autor al lui RIGVEDA VII. Intre el si sfintul VISHVAMITRA, originar din casta KSHATRIYA, exista o foarte mare rivalitate ce reflecta lupta pentru suprematie care se dadea in acea epoca intre BRAHMANI si KSHATRIYA (razboinici). Acestia din urma, care erau deseori regi plini de intelepciune, refuzau sa primeasca ordine din partea preotilor care uneori erau plini de aroganta si infatuati. VASISHTHA si VISHVAMITRA s-au inteles in final dupa ce acesta din urma a reusit, prin forta procedeelor spirituale intense sa se ridice pentru a
ajunge in casta BRAHMANILOR.
Dupa MANU, VASISHTHA a fost unul din cei sapte RISHI si din cei zece PRAJAPATI descendenti din BRAHMA. Un imn din RIGVEDA ii reprezinta ca fii ai lui VARUNA. Intr-un alt imn el apare ca
protector al locuintelor. Intr-o zi el a adresat un cuvint unui caine care latra mereu atunci cind acesta tocmai vroia sa intre in casa lui VARUNA. Ciinele s-a calmat imediat si apoi a adormit. De aici provine obiceiul de a recita din versurile lui VASISHTHA in cazul in care patrund in mod abuziv in casa hoti sau spargatori sau chiar pentru a fi feriti de asemenea situatii.

VASISHTHA era stapinul lui SURABHI („Vaca sau energia datatoare a abundentei”) care implinea prompt toate dorintele.
Aceasta vaca a provocat pina la urma invidia lui VISHVAMITRA, istoria disputei celor doi sfinti face obiectul a numeroase poezii si fabule. Ea este de asemenea povestita in RAMAYANA. VASISHTHA era preotul familiei DASHRATHA, tatal lui RAMA. VALMIKI a scris o lucrare in sanscrita, YOGA VASISHTHA, povestind in mod fidel invataturile date de VASISHTHA elevului sau iubit RAMA.

VESELIE = emotie pozitiva stenica cu caracter primar caracterizata printr-o stare de buna dispozitie, de multumire interioara; reprezinta opusul tristetii si apare in fiinta umana datorita procesului de rezonanta vital si psihic cu anumite energii subtile armonioase, binefacatoare din MACROCOSMOS. Aceasta emotie recunoaste in determinismul sau o multitudine de cauze: realizarea unei activitati intelectuale, indeplinirea unei dorinte, o surpriza placuta etc. Subiectul devine expansiv, comunicativ, starea afectiva reflectindu-se in intregul sau comportament prin mimica si gesturi corespunzatoare, tendinta la ilaritate. Ca stare afectiva pozitiva, emotia este insotita de modificari fiziologice: cresterea
armonioasa a amplitudinii si frecventei respiratorii, vasodilatatie periferica, cresterea tensiunii, cresterea metabolismului bazal si a secretiilor.

VIJNANA = literal „constiinta”, „cunoastere”. Stare de realizare spirituala suprema care permite eliberatului sa-l perceapa permanent pe BRAHMAN (Supremul ABSOLUT) in inima lumii
fenomenale si aceasta se produce mai mereu nu numai in starea de SAMADHI. Atunci lumea nu mai este pentru el decit o manifestare plenara a lui BRAHMAN (Supremul ABSOLUT – DUMNEZEU). Pentru a desemna aceasta forma de cunoastere suprema, VEDANTA vorbeste despre „a-l vedea mereu pe BRAHMAN (DUMNEZEU) cu ochii deschisi„. Cel care realizeaza aceasta experienta este numit VIJNANIN. Aceasta stare desemneaza cea mai inalta forma de SAMADHI – BHAVA SAMADHI.

VIJNANAMAYA KOSHA = este cea de-a patra teaca (KOSHA) a fiintei umane si este considerata a fi printre cele mai elevate structuri invizibile ale omului. In microcosmosul fiintei umane ea este teaca invizibila superioara a inteligentei care contine energiile rafinate si facultatile care manifesta si fac cu putinta inteligenta, discriminarea si vointa.

VIKSHEPA SHAKTI = Energia (SHAKTI) desfasurarii sau dispersiei (VIKSHEPA); aspectul centrifug al fortei sau energiei (SHAKTI).
Reprezinta unul dintre cele doua procese fundamentale care constituie AVIDYA (ignoranta) conceputa ca incapacitatea de a-l recunoaste pe BRAHMAN. La modul general, AVIDYA se traduce prin „ignoranta” sau, cu alte cuvinte, este definita drept incapacitatea de a distinge realul de ireal, imuabilul de efemer. Necunoasterea lui BRAHMAN (DUMNEZEU) provine din doua tipuri de fenomene:
1) adevarata natura a lui BRAHMAN este ignorata;
2) aceasta realitate ignorata este mascata sau ocultata (AVARANA) printr-un element care vine sa o acopere. Acesta este al doilea proces, numit VIKSHEPA sau, uneori, ADHYAROPA („suprapunere
inselatoare”). Pentru a ilustra acest principiu, SHANKARA citeaza exemplul clasic al funiei (prezentat si in celebrul tratat SHIVA SAMHITA): nu numai ca funia nu este recunoscuta ca atare in intuneric ci, in plus, peste ea se intinde sau se suprapune fulgerator (VIKSHEPA sau ADHYAROPA) imaginea eronata a unui sarpe (lumea fenomenala).

VILVA –  VISHUDDHA CHAKRA – centrul situat in plan subtil la baza gitului, tot in interiorul canalului SUSHUMNA. Este centrul elementului subtil eter (AKASHA TATTVA). Corespondenta sa
fizica este plexul laringian. 16 NADI-uri simbolizate in forma unor petale de lotus emana din aceasta CHAKRA a carei forma simbolica este cercul, culoarea este indigo, MANTRA fundamentala ce ii
corespunde este (BIJA) HAM, animalul sau simbolic este un elefant cu sase colti si zeitatile cu care se poate lua legatura prin el sunt SADA SHIVA si o SHAKTI a sa SHAKINI.
„Concentrarea intensa si meditatia profunda asupra elementului (TATTVA) acestei CHAKRA este definita in textele YOGA sub numele EXPANSIUNEA beatifica, spatiala AKASHI DHARANA. Cel care practica acesta forma de meditatie nu va dispare sau muri nici la disolutia lumii (PRALAYA). El obtine cunoasterea intuitiva, perfecta a celor patru VEDE, datorita meditatiei perseverente asupra acestui lotus.
El detine cunoasterea trecutului, prezentului si viitorului si dobindeste controlul energiilor misterioase ale timpului (TRIKALA – JNANA)”. (SIVANANDA).

VITALITATE = capacitatea sistemului organic si a celui psihic si mental de a-si mentine echilibrul, a se regenera, de a se incarca rapid cu energie subtila specifica, gratie proceselor de rezonanta ce apar in universul nostru launtric prin punerea la unison cu focarele de energie specifica din MACROCOSMOS si de a evita disfunctionalitatile, epuizarea si involutia. Vitalitatea este asigurata nu numai prin profilaxie, igiena, ASANA-e, PRANAYAMA, continenta sexuala perfect realizata, trezirea armonioasa a CHAKRA-elor, evitarea exceselor si privatiunilor (yoghinii socotesc homeostazia o intelepciune a organismului), dar si prin intretinerea functiilor psihosomatice prin antrenament si activitate. Activitatea creatoare este principiul vitalitatii. A nu se uita ca singurul remediu pentru a mentine acel activism din care consta viata omeneasca – este totdeauna actiunea. Datorita proceselor de rezonanta declansate si intretinute prin ACTIVITATE (de exemplu activitatea sexuala) specifica este intretinut, regenerat si mentinut in buna stare organul respectiv.
Pentru yoghini, VITALITATEA exprima un tip de capacitate energetica subtila a organismului. In acelasi spirit „energetist” s-a pronuntat H. Selye (energia de adaptare). Unii pun vitalitatea organismelor pe socoteala „interactiunilor (+,-) interne” din procesul metabolic, introduse prin chiar fecundatia (privita ca o „asimilare reciproca” a gametilor) sau imprimate de catre mediu („asimilarea conditiilor neobisnuite”), vitalitatea stingindu-se astfel, pe parcursul ontogenezei. De fapt este necesar sa facem
distinctia intre viabilitate (viata „minima”, determinata de organizarea fundamentala minima a sistemului viu) si viata viguroasa, vitalitatea propriu-zisa (data de redundanta organizarii  fundamentale).
Se mai poate deosebi vitalitatea grad care exprima cit de viguros este organismul de vitalitatea forma (care ne indica prin ce anume este el viguros si prin ce anume este el slab). Aici este necesar sa acceptam criterii globale sau nespecifice de vitalitate, cum ar fi: rezistenta la boli, productivitatea sau prolificitatea.
In continuare, o distinctie necesara este si cea intre vitalitatea vegetativa si vitalitatea de relatie; trecerea de la un tip la altul corespunde cresterii rolului proceselor informationale in cadrul fenomenelor biologice. Vitalitatea de relatie, in forma sa cea mai evoluata, este dependenta de functiunile psiho-mentale ce se reflecta in procesele cerebrale; dezvoltarea vitalitatii de relatie limiteaza oarecum vigoarea ancestrala a instantelor vegetative. Vitalitatea mai trebuie examinata diferentiat in raport cu mediul favorabil si cu mediul ostil, in raport cu statica si cu dinamica sistemului viu.
Intensificarea vitalitatii sub actiunea binefacatoare a unor conditii de mediu neobisnuite si-ar putea gasi explicatia in antrenarea instantelor de adaptare, reglare si compensare, cu interventia fenomenului (principiului) suprareglarii. Vitalitatea este legata in adevar de interactiunile interne ale organismului,
dar intr-un mod subtil: redundantele si sinergismele se dezvolta dialectic intr-un antagonism interstimulant.
In vitalitate trebuie sa recunoastem o componenta genotipica (evidentiata, de exemplu, in fenomenul de heterozis) si o componenta fenotipica; de influentele mediului depinde, in mare parte (adica pe masura exercitiului functional) valorificarea potentialului vital genotipic. Pentru mentinerea si stimularea
vitalitatii se poate actiona tocmai prin mijlocirea variatiilor conditiilor mezologice, inclusiv prin provocarea unor carente moderate, periodice sau aperiodice (hipoxie, ASANA-e, continenta
sexuala perfect realizata, trezirea CHAKRA-elor, post).
O variatie a mediului are maxima eficienta biologica atunci cind, pe linga intensificarea unor mecanisme adaptive active (riposte homeostatice, reactii compensatoare) provoaca si stimularea mecanismelor adaptative pasive (cresterea tolerantei la variatii necompensate ale mediului intern). Din punct de vedere termodinamic, informational si taxiologic, perturbatiile vitalizante ale mediului sunt cele „moderat entropizante”.
Mecanismele genetice de intensificare a vitalitatii sunt, in afara de sexualitatea perfect controlata (CONTINENTA) (cu sau fara heterozis), procesul mutational si poliploidizarea.

VOCE = ansamblul sunetelor emise de om datorita unei energii sonore create la nivelul aparatului fonator. Organele participante la actul fonatiei sunt: plaminii, diafragma, traheea, laringele,
glota, corzile vocale, cavitatea laringo-bucala si cea nazala. Motorul este respiratia. Vocea cintata este rezultatul a doua forte asociate si integrate: cea musculara-laringeana si cea aeriana, respiratorie. Sediul fonatiei este in laringe. Trecind prin laringe, curentul de aer iesit din plamini, sub presiune, este
debitat in valuri” succesive, punind in vibratie corzile vocale care delimiteaza deschiderea glotei.
Teoriile moderne stabilesc ca vibratia corzilor vocale este un act neuro-muscular, comandat exclusiv de influxul motor al creierului si deci geneza vibratiilor corzilor vocale este una cerebrala generata insa de MENTAL. Presiunea subglotica nu modifica inaltimea sunetului ci regleaza intensitatea. Aerul iesit prin
glota si supus variatiilor de presiune in cavitatea faringo-bucala constituie vocea propriu-zisa.
Dupa configuratia cavitatii, vocea ia un timbru vocalic adica apare sub forma unei anumite vocale (A, A, E, I, I, O, U).
Consoanele se formeaza in citeva puncte strangulate ale cavitatii.
Amplificarea sunetului astfel emis se produce in rezonatori (cutia toracica si cutia craniana). In functie de calitatea vibratiilor corzilor si de sediul rezonantei, teoria clasica considera trei registre (de piept, de falset, de cap) iar teoria moderna doua, eliminind falsetul. Diferenta intre vocea vorbita si cea cantata
este foarte mare, din punct de vedere al presiunii subglotice, al numarului de foni si ca solicitare a centrilor nervosi ce comanda (la nivel subcortical vorbirea, la nivel cortical cintul. De aceea cantul creaza un complex de senzatii vibratorii intense care pot fi controlate; intrate in constiinta, aceste senzatii devin schema corporala vocala a cintaretului si, in functie de ea, se stabilesc caracteristicile tehnicii sale vocale. Acesta este scopul educatiei, al invatarii tehnicii vocale. Tehnica vocala tinde sa faca controlabil si constient actul fonator, sa sensibilizeze subiectul la calitatea emisiei, sa creeze reactii voluntare
adaptate la cerintele frumusetii vocale: precizie a sunetului, puritate, penetranta, egalitate pe toata intinderea, maleabilitate.
De aceea, o educatie completa a vocii contine poza de glas, dezvoltarea respiratiei, a agilitatii, perfectionarea dictiei si interpretarea muzicala. Intinderea si timbrul specific al unei vocale sunt date de lungimea corzilor si de caractere anatomo- fiziologice si neuro-hormonale determinate. Timbrul este fizionomia personala a fiecarei voci, nedefinibil, indescriptibil si nerepetabil. O tehnica buna il pune in valoare. In functie de extensie si timbru, vocile se impart dupa schema: voci feminine: soprana, mezzosoprana, contralto; voci barbatesti: tenor, bariton, bas.

VYAHRITI = invocarea (pentru a intra in subtila stare de rezonanta) a anumitor realitati, forte invizibile sau aspecte prin rostirea anumitor denumiri sau a anumitor formulari spirituale scurte. Un exemplu binecunoscut in Orient de VYAHRITI sunt cele trei invocatii transfiguratoare, sacre, adresate lui PRAJAPATI(„divinul stapin al creaturilor” sau „sustinatorul universului”):
BHUR, BHUVAR, SVAR, numite de asemenea Cele Trei Clarificari Fundamentale. Aici BHUR reprezinta PAMTNTUL, BHUVAR reprezinta SPATIUL iar SVAR reprezinta CERUL.
VYANA – care vegheaza asupra circulatiei limfei si care este controlata prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA;

VYOMA(N) = Aspect subtil secundar care face posibila punerea fiintei in rezonanta cu anumite energii benefice care sunt in legatura cu aspectele spirituale esentiale ale fiintei, cunoscut sub numele de eter sau spatiu al inimii.
VEDA = Literal „cunoastere esentiala, doctrina sacra”. Nume generic al celor mai stravechi texte ale intelepciunii indiene.
Hindusii ortodocsi le atribuie o origine inspirata, supranaturala si o autoritate suprema de esenta divina. Acest vast ansamblu de Scrieri, avind o lungime de sase ori mai mare decit cea a Bibliei, se divizeaza in patru parti:
1. RIGVEDA sau VEDA versurilor divine;
2. SAMAVEDA sau VEDA canturilor sacre;
3. YAJURVEDA sau VEDA formulelor sacrificiale secrete;
4. ATHARVAVEDA sau VEDA lui ATHARVAN, nume al unui mistic, preot al focului.
Fiecare dintre aceste patru VEDE se divizeaza in trei feluri de texte, in functie de continutul lor, forma lor sau data la care au fost redactate. Aceste trei grupe sunt:
a) SAMHITA (culegeri de invataturi spirituale);
b) BRAHMANA (explicatii procedurale precise din care apartin ARANYAKA-ele – „texte ale padurii sau ale desertului” – si o parte din UPANISHADE;
c) SUTRA-ele (fire aforistice conducatoare).
In functie de scop, le mai putem grupa in doua parti:
1) KARMA-KANDA, partea de actiune eficienta;
2) JNANA-KANDA, partea de cunoastere spirituala, profunda.
La inceput, cele patru VEDE serveau marilor preoti drept culegere de imnuri si formule pentru o executare corecta a sacrificiilor si procedeelor de punere in rezonanta cu lumi si aspecte elevate din MACROCOSMOS. Pentru derularea corecta a acestor angrenari spirituale erau necesare 4 categorii de mari initiati preoti:
1. HOTAR-ul, cel care recita in mod adecvat imnurile pentru a chema si invita zeii sa profite de SOMA si alte energii consacrate sau ofrande: el utiliza in special RIGVEDA;
2. UDGATAR-ul, cintaretul initiat care acompania prin cintecele sale, care usurau fuziunea si rezonanta, pregatirea si ofranda lui SOMA; el utiliza in special SAMAVEDA;
3. ADHVARYU, executantul initiat care realiza procedeul sacru propriu-zis, rostind versete, emitind mental MANTRA-e si formule (YAGU) corespondente; el folosea in special YAJURVEDA;
4. Marelui preot ii revenea misiunea de a integra, supraveghea si directiona ansamblul procedeului spiritual de punere in rezonanta. ATHARVAVEDA nu era totusi direct legata de persoana sa. Se crede ca a fost necesar un timp extrem de lung (pornind de la 1500 i.e.n.) pentru a se ajunge la elaborarea VEDELOR asa cum le cunoastem astazi; acestea au fost mai intii secrete si erau transmise oral din generatie in generatie. SHAKHA-ele {„ramurile”) se diferentiaza in functie de scolile in care ele
servesc ca baza de studiu. Exista mai multe versiuni legate de originile VEDELOR, dar toate sunt de acord in a recunoaste ca aceste texte sunt fructul revelatiilor divine facute RISHI-lor, aflati in stare de inspiratie spirituala si contemplare profunda.
De aici provine si numele de SHRUTI („ceea ce a fost autentic si este revelat”), atribuit in mod frecvent VEDELOR.

VIATA = vezi JIVA.

VIJNANAMAYA KOSHA: este cea de-a patra teaca (kosha) a fiintei umane si este considerata a fi printre cele mai elevate structuri invizibile ale omului. In microcosmosul fiintei umane ea este teaca invizibila superioara a inteligentei care contine energiile rafinate si facultatile care manifesta si
fac cu putinta inteligenta, discriminarea si vointa.

VOINTA = latura a mentalului (AJNA CHAKRA) care comanda psihicului uman si se manifesta prin actiunile constiente indreptate spre realizarea unor scopuri elaborate anticipativ in sfera mentala. Trasatura de caracter care exprima capacitatea de decizie ferma, perseverenta in invingerea obstacolelor. Vointa presupune un efort mental (proportional) care este cu atit mai intens cu cit sunt mai mari greutatile de infruntat pentru realizarea scopului propus. Ca proces psihic, vointa interactioneaza de asemenea cu procesele psihice cognitive si afective, actele de vointa reprezentind manifestarea unor ginduri (mentalul) si sentimente ale omului in actiunile si faptele sale.
Desi actele de vointa ale omului depind de ideile, hotaririle proprii si de motivatia sa psihologica, ele sunt determinate, in ultima analiza, de KARMA proprie, de conditiile lui specifice de viata, de nivelul de educatie, de influenta predominanta pe care o au asupra sa relatiile sociale in care el traieste si se
manifesta. Aparenta libertate a vointei umane cel mai adesea exprima de fapt determinismul KARMA-ic. YOGA da o rezolvare inteleapta a problemei raportului dintre libertatea de vointa si necesitate, aratind ca adevarata libertate trebuie sa se bazeze pe cunoasterea necesitatii ca vointa fiintei umane evoluate
spiritual se poate manifesta liber numai atunci cind se afla in consonanta si corespunde legilor eterne, divine, obiective ale realitatii, caci numai atunci omul actioneaza „in cunostinta de cauza”, fiind mereu in rezonanta cu CONSTIINTA DIVINA MACROCOSMICA (DUMNEZEU).
Prin urmare, putem spune ca vointa este o importanta capacitate ce angreneaza puterea mentalului si face cu putinta procese psihice de conducere a activitatii sub toate aspectele ei. Vointa face sa intre in actiune un sistem de autoreglaj superior care este efectuat precumpanitor prin cel de-al doilea sistem de semnalizare si implica deliberare, scop si plan elaborat constient, organizare a fortelor proprii prin stapinirea unora si mobilizarea si angajarea convergent-finalista a altora.
In viziunea sistemului YOGA, vointa superioara isi are izvorul in structura subtila a fiintei cunoscuta sub numele de VIJNANAMAYA KOSHA care este „vehiculul inteligentei” numit de unele scoli orientale BUDDHI. Trasaturile mentale si psihice distinctive ale vointei sunt: scopul propus, constient, efortul specific, calificat ca voluntar si comportamentul de biruire a obstacolelor. Vointa reprezinta un nivel mental de auto-organizare si autoreglaj superior celui pe care-l constituie afectivitatea. Activarea voluntara rezulta dintr-o anume transformare si depasire a afectivitatii. Vointa presupune o organizare mentala, rationala a energiilor, fapt ce constituie o cucerire tirzie a umanitatii de care cei primitivi nu sunt capabili.
Noi spunem ca este vointa, in cazul in care se prezinta urmatoarele doua conditii: prima conditie – conflict intre doua tendinte; o singura tendinta nu genereaza un act voluntar -, a doua conditie – cind cele doua tendinte dispun de forte inegale, una cedind celeilalte; rar (dar foarte des in cazul yoghinilor),
prin actul de vointa, are loc o inversare, astfel ca ceea ce era cu adevarat bun, armonios, divin, fiind insa mai slab, sa devina mai puternic iar ceea ce era originar mai puternic dar rau si dezechilibrant sa fie invins de ceea ce era la inceput mai slab.
Un act este cu atit mai voluntar cu cit poate raspunde mai puternic la proprietatile slabe, discrete ale stimulului, lasind fara raspuns insusiri puternice, evidente. Toate acestea dovedesc ca din moment ce vointa poate actiona contrar emotiilor, ea reprezinta calitativ ceva mental, superior reglajului afectiv.
YOGA considera ca vointa este un reglaj al reglajelor. Real, vointa poate actiona contrar emotiilor sau sinergic lor, ca in sentimentele superioare. Este voluntar actul mental ce se opune celui impulsiv, el fiind deliberat si subordonat controlului rational. intre formarea gindirii si cea a vointei este un raport
de interdependenta intrucit actele voluntare sunt si gindite iar procesele de gindire sunt precumpanitor intentionale si voluntare.
Un parametru important pentru elaborarea si functionarea vointei este obstacolul sau dificultatea. De aici necesitatea anticiparii prin scop a captarii energiilor necesare din MACROCOSMOS, a organizarii mijloacelor si a incordarii sau efortului voluntar. in ierarhia conduitelor, se rezerva denumirea
de voluntare celor ce corespund la cele mai inalte nivele, celor mai dificile. Se considera ca o conduita corespunde mai bine caracterului voluntar cu cit rezulta din predominarea mai marcata a tendintelor intelectuale si spirituale.
Actele voluntare sunt pentru unii actiuni complicate care necesita un grad mare de activare si se executa cu dificultate, datorita unei slabe inteligente. La majoritatea fiintelor umane, actele voluntare fac apel la tendinte sociale si morale, retinand actiunea prin amanare si pregatind-o prin limbaj intern. Copilul
isi insuseste schema actiunilor sociale de cooperare si comunicare. La originea vointei este relatia comanda-subordonare.
Prin comunicare cu adultul, copilul executa comenzile verbale ale acestuia si invata sa se supuna. Apoi, prin limbajul pentru sine si mai ales prin limbajul intern, copilul ajunge sa-si dea singur comenzi, luindu-si astfel in stapinire comportamentul. Functia care era anterior interpersonala sau interpsihica devine, prin interiorizare, intraindividuala sau infrapsihica.
In acord evident, vointa depinde de conditiile dezvoltarii in activitate a persoanei. Vointa nu poate fi puternica in absenta unor scopuri clare si valoroase si fara ca anterior sa fi existat perioade de antrenament in lupta cu dificultatile, blocajele si obstacolele. A nu se confunda dorinta cu capacitatea
de efort voluntar ce se constituie si se investeste in activitatea efectiva. Temeiul formarii vointei este
activitatea, luata in toate formele ei – fizica, intelectuala, psihica, spirituala, sociala. Este semnificativ si faptul ca, datorita rezonantelor predominante cu anumite energii subtile specifice din MACROCOSMOS, dupa tipul de activitate si efort precumpanitor exersat, vointa se specializeaza putind fi mult mai
puternica intr-un domeniu (sau sfera a fiintei) decit in altul.
In consecinta, exersarea satisfacatoare a tuturor formelor de efort (in continenta, in executarea ASANA-elor, in LAYA YOGA etc.) este o conditie de baza a dezvoltarii multilaterale a personalitatii yoghinului. Pe masura ce obstacolele sunt depasite, ele isi diminueaza calitatea de obstacole. Aceasta pentru ca obstacolul este nu numai un fapt obiectiv, ci o relatie subiectiv – obiectiva, intre posibilitati, energiile subtile pe care le angrenam si conditii. Ceea ce pentru cineva este dificil poate fi facil pentru un altul care poseda o energie subtila gigantica impreuna cu cunostintele si deprinderile necesare.
Dezvoltarea vointei se inscrie optim intr-o curba ascendenta a obstacolelor propuse sau asumate care, de fiecare data, intrec intrucitva posibilitatile de moment ale YOGHINULUI. Vointa, fiind o structura de autoreglaj superior, se prezinta potential ca o capacitate iar in desfasurare, ca un proces. In structura vointei se detaseaza latura de autocontrol si cea de autocomanda si implicarea in actiune.
Clasic, este vointa negativa (de retinere a impulsivitatii) si vointa pozitiva (de mobilizare, incordare, actionare). Intre acestea este o strinsa interdependenta. Un dicton mentioneaza:
„Intr-atita este de mare puterea ta de stapinire a lumii in care te manifesti pe cit este de mare puterea ta de a te stapini pe tine insuti”.
Vointa apare la yoghini ca o trasatura a personalitatii.
Luata ca proces, vointa implica o gama larga de acte, demersuri, desfasurari de la cele mai simple, momentane, pina la cele mai complexe, discursive. Este act de vointa orice act intentional, deliberat, orientat spre un scop constient. El poate si sa nu necesite un efort sensibil pentru cel inzestrat cu o energie uriasa. Este in mod propriu un proces de vointa acela ce implica o confruntare cu obstacole si se dezvolta plurifazic. Analizele consemneaza in primul rind transformarea pulsiunilor in motive
incitative si proiectarea acestora in scopuri. Urmeaza apoi operatii decizionale luate deseori in conditii de conflict si soldate cu alegeri mai mult sau mai putin ferme. Este necesar sa se adopte decizii nu numai in ceea ce priveste obiectivele ci si mijloacele, iar prin raportarea mijloacelor (ca scopuri partiale)
la scopul final, sa se inchege planul de actiune. In aceasta se includ si procesele launtrice de tipul rezolvarii problemelor.
Este ceva ce implica energie si efort. Veritabilul efort voluntar este implicat insa in ultima faza, cea a executiei care necesita convergenta de energii fizice, emotionale, mentale, intelectuale si spirituale, incordare pe masura obstacolelor (forma specifica de reflectare) si finalizare. Pentru vointa, executarea propriu- zisa sau punerea in PRACTICA este definitorie. In activitatea vointei se trezesc, se amplifica, se fauresc si se demonstreaza calitatile vointei cum sunt: forta, perseverenta, tenacitatea, hotarirea, consecventa s.a.

W

WISHWODARI = un Nadi

————- Sfirsit ————-

Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...