• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de sambata 20 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 13 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................

     

     

     

     

    T

    TACHCHHIDRESU = in intervalul acesta
    TADA = atunci
    TADABHAVAH = disparitia lor
    TADAKARA = forma proprie
    TADAM = atunci
    TADANJANATA = a lua culoarea aceea
    TADAPI = iar acestea
    TADARTHA = de dragul lui (PURUSHA)
    TADEVA = aceeasi
    TAH = acesta
    TAIJAS = starea lui PURUSHA
    TAJJAH = nascut din aceasta
    TAMAS = una dintre cele 3 GUNAS; in situatia in care, in fiinta
    umana, TAMAS este predominant, mintea este greoaie, inerta si
    tensionata; acest GUNA reprezinta una dintre cele 3 proprietati ale
    lui PRAKRITI; stabilitate.
    TANTRAM = dependent
    TANU = atenuate; disipare; atenuare
    TAPA = suferinta acuta
    TAPAH =austeritate
    TAPAS = austeritate vezi fise
    TAPASAH = prin austeritate
    TARA = stele
    TARAKAM = transcedental
    TASAM = este
    TASMIN = dupa aceasta
    TASYA = al lui; a acelora; a acesteia; a acestuia; prin aceasta
    TAT = acesta; acela; a acesteia
    TATAH = din aceasta (practica de meditatie cu AUM); atunci; de
    aici; dupa aceea; dupa aceasta
    TATHA = ca aceasta
    TATKRAMAYOH = in ordinea sa de succesiune
    TATPRABHOH = stapinul sau
    TATRA = acolo; din cele doua; aici; in aceasta stare; din acestea
    TATSAMNIDHAU = in vecinatatea ei
    TATSTHA = pe care sta sau se odihneste
    TATTVA = principiu
    TATTVA CHINTANA = contemplare si reflectie a constiintei supreme
    TATTVA DARSHAN = perceptia constiintei supreme
    TATTVAM = esenta
    TATVRITTAYAH = transformarile lor
    TAYOH = a acestor doua
    TE = ei; ele
    TEJOMAYA PURUSHA = constiinta in stare de vis (dupa VEDANTA)
    TRATAKA =
    TRAYA = trei
    TRAYAM = cele trei (impreuna)
    TRISNA = dor, dorinta
    TRIVIDHAM = alcatuit din trei parti
    TU = dar
    TULA = bumbac
    TULYA = egal
    TULYAYOH = a celor doua obiecte similare
    TURYA = starea care este nemanifestatul, neauzitul si
    neexprimatul
    TVAT = datorita
    TYAGAH = abandon

    TAMAS = Una dintre cele trei tendinte fundamentale (GUNA), principiul
    obscuritatii si al inertiei in Natura, care asigura stabilitatea fizica,
    materiala a manifestarii. Aulukya a propus o teorie similara teoriei
    atomice care descrie fluiditatea materiei. “Daca nu ar fi astfel, a spus
    el, nu ar exista nimic solid, daca nu ar fi TAMAS GUNA sau acea proprietate
    care face ca toate corpurile materiale sa ramina aceleasi, clipa de clipa,
    in timp”.
    Fara TAMAS GUNA nu ar mai exista prezentul asa cum il cunoastem, ci
    doar trecutul si viitorul. TAMAS confera corpurilor materiale
    caracteristica statica, el este factorul de coeziune fara de care lumea,
    asa cum o stim, n-ar putea exista. La fel se intimpla si cu gindirea care
    este si ea fluida; dar TAMAS GUNA face ca cunoasterea sa fie statica si sa
    ramina astfel incit sa poata fi stocata in creier.
    TAMAS este considerata adeseori ca fiind ignoranta si inertie. Ea este
    totodata lenea si complacerea “fatalista” care ne impiedica sa progresam in
    indiferent ce directie.
    In multe texte yoghine stravechi, TAMAS este definita inertie, non-
    inteligenta, fiind principiul obscuritatii in natura. TAMAS GUNA este
    ultima dintre cele trei tendinte ale naturii, celelalte doua fiind SATTVA
    si RAJAS.
    TANTRA = Tesatura, urzeala, relatie, adunare. Aceasta este definitia
    cuvintului TANTRA. In conformitate cu VEDELE, UPANISHADELE, PURANELE si
    BHAGAVAD-GITA, TANTRA face parte din SANATANA-DHARMA, religia eterna a
    hindusilor.

    TANTRA-YOGA: tesatura, urzeala, relatie, adunare. Aceasta este definitia
    cuvintului tantra. In conformitate cu Veda-ele, Upanishad-ele, Purana-ele si
    Bhagavad-Gita, Tantra face parte din sanatana-dharma, religia eterna a
    hindusilor.
    Tantra are drept tema centrala energia divina sau forta creatoare Shakti
    care sub forma unei zeite, incarneaza aspectul feminin al fiecarei
    divinitati. Aceasta energie divina feminina este adeseori cunoscuta ca fiind
    contrapartea polara sau sotia lui Shiva. In deplin acord cu Shiva, Shakti
    adopta adeseori forme benefice. Orice Tantra comporta cinci teme:
    a) creatia lumii;
    b) distrugerea sau disolutia acesteia;
    c) adorarea frenetica a lui Dumnezeu in aspectele sale masculin sau feminin
    sau, cu alte cuvinte, fuziunea inefabila cu una dintre nenumaratele
    divinitati masculine sau feminine;
    d) obtinerea puterilor supranaturale;
    e) diferitele cai si modalitati pentru a ajunge la intima fuziune inefabila
    si unire cu Supremul prin meditatie.
    Adeseori Tantra-yoga este sinonima cu Kundalini-yoga. Tratatele tantra-
    ice sunt in general redactate sub forma dialogurilor intre Shiva, Absolutul
    Divin si o Shakti a sa care incarneaza energia feminina subtila divina.
    Aceste texte au drept scop sa accelereze trezirea spirituala si sa eleveze
    fiinta umana in intregime, conducind-o la perfectiunea divina, invatind-o cum
    sa-si trezeasca si sa conduca in sus forta cosmica latenta (kundalini) care
    dormiteaza in el, cu ajutorul diferitelor exercitii specifice si procedee
    meditative.
    Veche de citeva mii de ani, Tantra-yoga este o sinteza plina de
    intelepciune a traditiei si a stiintei yoghine care urmareste corelarea
    inefabila intr-o deplina armonie a starilor fizice cu anumite experiente
    metafizice pe care numai o fiinta umana plenar constienta si initiata poate
    sa le realizeze. Practica tantra-ica ofera individului o gama uluitoare de
    modalitati care il ajuta sa fie in echilibru si armonie cu Universul,
    folosind insasi conditiile pe care oricind viata de zi cu zi le rezerva. Asa-
    zisa tantra “a miinii drepte” cuprinde o serie vasta de practici care includ
    exercitii fizice profund binefacatoare pentru sanatate, metode respiratorii
    care fac sa se miste la vointa fluxurile energiei vitale, procese de
    purificare ce armonizeaza aspectele emotionale ale fiintei, tehnici mentale
    care disciplineaza si focalizeaza mintea, practici meditative care implica
    diagrame geometrice (yantra-e) si sunete subtile (mantra-e) care rafineaza
    constiinta si o fac apta sa reveleze spiritul. In practica tantra-ica
    potentialul creator, energia sexuala transmutata, atunci cind este
    valorificata cu succes prin sublimare devine o forta extrem de importanta
    care poate conduce rapid catre o transformare extraordinara a fiintei umane.
    Toate acestea pot fi realizate de catre un individ care, raminind abstinent,
    practica singur, sau pot fi traite intr-un cuplu plin de tandrete si iubitor
    in care se urmareste permanent continenta si sublimarea superioara a
    energiilor rezultate precum in asa-zisa tantra “a miinii stingi”. Abordarea
    intima afectuoasa a acestor aspecte in cuplu presupune o rafinata si
    sensibila explorare si valorizare a relatiei dintre barbat si femeie, iubire
    reciproca, respect pentru celalalt, transfigurarea fiecaruia de catre
    celalalt in fiinta ideala divina, transmutarea potentialului sexual si
    sublimarea energiei rezultante in sferele cele mai elevate ale fiintei,
    pentru a atinge impreuna, sau fiecare la un moment dat, starea de extaz
    divin. Aplicarea corecta a acestor precepte izvorite din intelepciunea
    milenara a Orientului conduce gradat la o elevare si o amplificare a
    trairilor in cazul unirii sexuale constient controlate, de la un proces
    controlat de instincte ajungindu-se la o veritabila experienta spirituala in
    care cuplul resimte la unison fericirea oceanica infinit nuantata. Aceasta
    stare extraordinara este definita adeseori in textele fundamentale yoga sub
    numele de ananda, beatitudine cosmica sau extaz. Dincolo de aberatiile pe
    care le sustin cei ignoranti si rauvoitori, tantra este viata traita plenar
    si superior. Tantra bine practicata este viata echilibrata si constiinta in
    armonie cu ceea ce apare in mod spontan oricind. Tantra yoga este practicata
    de catre Oameni Naturali din intreaga lume, simplu si intr-o transfiguratoare
    stare de respect pentru Tot ceea ce Este.

    TANTRISM: sistemul fundamentat pe invatatura Tantra-elor.

    TAPAS: concentrare de forta si vointa spirituala; asceza; efort
    spiritual.

    TAPAS = ardoare interioara, caldura subtila, asceza;
    fervoare (efervescenta) spirituala, aspiratie intensa de a-L
    realiza pe Dumnezeu (BRAHMAN). TAPAS-ul este una dintre cele 5
    prescriptii de autocontrol (NIYAMA) din sistemul YOGA. TAPAS-ul
    permite transformarea gradata a calitatilor (GUNA) RAJAS ale
    fiintei, centrate preponderent in jurul egoului, intr-o forta
    spirituala superioara care ajuta aspirantul sa atinga cit mai
    repede telul spiritual prin fervoarea daruirii, prin abnegatia de
    care da dovada si, de asemenea, prin intensitatea concentrarii
    sale mentale. Conform cosmogoniei VEDICE, TAPAS, in calitatea sa
    de caldura paranormala generata de intensitatea fara egal a
    sacrificiului Divinului este ceea ce a permis “clocirea” si
    “spargerea” oului lumii (HIRANYAGARBHA). Acest aspect mitic
    implica totodata si ideea de efort creator sustinut (asceza), in
    masura in care creatia in totalitate reprezinta de fapt un act de
    auto-sfisiere (desfasurare sacrificiala sau fragmentare in timp
    si spatiu) a lui DUMNEZEU.

    TAPAS = ascetism, simbolizat de caldura interioara,
    fervoare, austeritate. El este intr-un anume fel un sinonim al
    lui TEJAS (Focul subtil interior).
    BHAIRAVI controleaza energiile fundamentale ale
    sacrificiului TAPAS care face posibila multiplicitatea formelor.
    BHAIRAVI este Marea Putere Cosmica a lui TAPAS in MACROCOSMOS.
    TAPAS-ul este o energie spirituala intensa ce rezulta din
    aspiratia arzatoare, frenetica de a-l descoperi si realiza pe
    DUMNEZEU sau BRAHMAN. Dupa cosmogonia VEDICA, energia spirituala
    divina MACROCOSMICA a lui TAPAS (caldura) este aceea care permite
    sa fie “clocit” si sa faca apoi sa apara din gaoacea oului
    primordial divin (HIRANYAGARBHA) intreaga manifestare sau altfel
    spus MACROCOSMOSUL cu toate cele 3 lumi FIZICA, ASTRALA si
    CAUZALA. Acest aspect al lui TAPAS sugereaza totodata o idee de
    AUTOMORTIFICARE in masura in care intreaga creatie reprezinta un
    imens act de sacrificiu sau altfel spus un fel de auto-sfisiere
    si jupuire de sine din partea creatorului (DUMNEZEU).
    In textul oriental SHATAPATHA-BRAHMANA se spune: “In
    timpurile primordiale (la inceput), PRAJAPATI era El absolut
    singur si unic in aceasta lume. El a spus atunci: “EU VREAU SA
    FIU MULTIPLU. EU VREAU SA MA INMULTESC (reproduc)”. Pentru
    aceasta, el a facut mari eforturi si a practicat un TAPAS. Din
    cauza eforturilor sale sustinute si a procedeelor de care s-a
    folosit, el a dat astfel nastere la cele trei lumi: 1) PAMsNTUL,
    2) ETERUL si 3) CERUL. El este acela care a clocit Oul primordial
    din care au aparut apoi cele trei lumi”.

    TEAMA = Face parte din categoria emotiilor bazale,
    caracterizindu-se printr-o stare psihica perceputa in mod
    neplacut de catre subiect, sub forma de neliniste, insecuritate
    si ea evidentiaza procese de REZONANTA cu energii subtile mai
    mult sau mai putin rele, perturbatoare. Teama determina, de cele
    mai multe ori, tendinta de evitare a unui posibil (sau imaginar)
    pericol, iminent sau indepartat. Incercarile de definire a
    acestei trairi emotionale ce evidentiaza procese de REZONANTA cu
    energii subtile nocive ce apar si persista in fiinta noastra se
    lovesc de larga paleta de expresie pe care teama o dobindeste la
    nivel individual. Tipul de personalitate isi pune amprenta in mod
    decisiv asupra modului in care subiectul “presimte” si mai ales
    intuieste sentimentul de teama. Nivelul de instruire
    (inteligenta) si experienta sau antrenamentul acumulate de
    subiect reprezinta un alt element important in relatia individ-
    teama.
    Dupa intensitatea trairii (starii), TEAMA are mai multe
    forme care, in functie de particularitatile si disponibilitatile
    fondului timic (de la TIMUS, importanta glanda endocrina din
    corpul uman) al subiectului pot fi descrise ca: timiditate,
    frica, panica, teroare. Teama se situeaza, alaturi de
    anticipatie, furie, bucurie, acceptare, surpriza, durere si
    dezgust in ansamblul emotiilor bazale care caracterizeaza viata
    afectiva a fiintei umane obisnuite, reflectind obiectivitatea
    lumii inconjuratoare prin filtrul subiectivismului individual. In
    fata oricarei situatii noi sau avind un grad de dificultate
    sporit, fiinta poate incerca un anumit sentiment de teama sau
    stres, care atunci are un ecou pozitiv asupra activitatii sale
    (concentrare, mobilizare a fortelor). Exagerarea sa patologica
    precum si absenta teamei ii confera semnificatia unui simptom,
    anxietatea, angoasa, fobia trairilor terifiante fiind formele
    sale cele mai frecvente.

    TAO = Acest cuvint poate fi tradus in limba romina prin “CALE”. Ideea
    de TAO se gaseste in centrul textului fundamental TAO TE KING. La origine
    ideograma TAO semnifica “CALE”, totodata ea inseamna si “DOCTRINA”.
    In TAO TE KING al lui LAO-TZE, conceptul de TAO primeste pentru prima
    data o conotatie metafizica; el este Principiul Primordial care
    imbratiseaza toate lucrurile si fiintele, dind nastere tuturor fenomenelor
    si manifestarilor. El este realitatea ultima, inefabila din care s-a nascut
    intregul Univers si pe care LAO-TZE o boteaza TAO in absenta unui termen
    mai potrivit.
    TAO este totdeauna inefabil; el nu poate fi numit. Aceasta este una
    dintre calitatile sale fundamentale. TAO este “MAMA MISTERIOASA” care da
    nastere si hraneste Cele Zece Mii de Fiinte (WAN-WU). El este izvorul ultim
    al intregii existente. Intr-un anumit capitol din TAO TE KING, TAO este
    comparat cu o femela animal a carei matrice gigantica se afla la originea
    Cerului si a Pamintului. Acest text va fi utilizat mai tirziu de taoismul
    amoros pentru a justifica diferite practici sexuale in care continenta
    sexuala avea un rol foarte important si care avea drept scop sa conduca
    practicantii la o intima si inefabila comuniune cu TAO.
    Mai devreme sau mai tirziu toate fiintele si lucrurile se reintorc in
    TAO. Aceasta este o lege universala. In acceptia sa taoista, conceptul de
    Iluminare (MING) desemneaza intelegerea acestei legi universale a
    reintoarcerii tuturor fiintelor in TAO (FU). Reintoarcerea oricarui lucru
    sau fiinta la punctul sau de plecare este insasi legea lui TAO- natura:
    “Eterna reintoarcere este miscarea lui TAO; in non-rezistenta se afla
    eficacitatea lui TAO”.
    TAO este adeseori descris ca invizibil, inaudibil, insondabil, etern
    si inaccesibil la influentele exterioare. El este forma a ceea ce este fara
    forma; el imbratiseaza simultan fiinta si nefiinta. Fiinta este functia lui
    TAO; nefiinta este esenta sa. El este Marele Unic in care se abolesc toate
    contradictiile.
    TAO actioneaza cu o perfecta intelepciune in mod spontan; el urmeaza
    propria sa natura (TZU-JAN). Manifestarea sa este lipsita de actiune si de
    intentie (WU-WEI), dar cu toate acestea nu exista nimic pe care el sa nu
    poata sa-l realizeze. In lumea fenomenelor, TAO se reveleaza prin forta si
    “VIRTUTEA” sa (TE); el transmite aceasta forta fiintelor si lucrurilor si
    astfel le permite sa devina ceea ce ele sunt.
    Realizarea unitatii inefabile cu TAO este telul tuturor adeptilor
    taoismului. Nu este insa suficient pentru aceasta sa avem doar o cunoastere
    rationala a lui TAO; adeptul trebuie sa fuzioneze intim cu TAO realizind el
    insusi unitatea deplina, simplicitatea (PU) si vidul beatific al lui TAO.
    Singura cunoasterea intuitiva spirituala permite sa se ajunga la acest
    rezultat.
    Se realizeaza cu usurinta TAO cultivind si amplificind calmul profund
    care este principala poarta de acces catre TAO. Se ajunge la marea Tacere
    prin asa-zisa metoda a “PIERDERII”; “A cauta cunoasterea inseamna a acumula
    tot mai mult zi de zi; a il cauta numai pe TAO inseamna a pierde din ce in
    ce mai mult zi de zi”. In TAO TE KING, calmul beatific este calificat drept
    reintoarcerea la origine. Raminind in aceasta stare de calm beatific, se
    aboleste orice manifestare atit interioara cit si exterioara, se sterg
    toate limitele si toate contingentele. Numai atunci incepe sa straluceasca
    in universul nostru launtric Lumina Divina care ne permite sa ne descoperim
    veritabilul Sine Nemuritor si sa realizam astfel Absolutul (TAO).

    TRANSCENDENTA = ipostaza a divinitatii care se afla deasupra
    creatiei. Transcendenta este proprie si starii de constiinta a
    yoghinului eliberat de conditionarile ignorantei (AVIDYA).
    Transcendenta reprezinta un rezultat al depasirii datului
    obiectiv prin actul intentional de constiinta, prin aspiratie
    frenetica sau prin intuitie, actiuni datorita carora constiinta
    yoghinului se ridica in lumea esentelor si semnificatiilor ultime
    (planul 7 controlat de SAHASRARA). Niciodata Transcendenta nu
    poate deveni insa un obiect al experientei, ea (transcendenta)
    fiind proprie intotdeauna Supremului Subiect Constient
    (Dumnezeu). Transcendenta nu poate fi cunoscuta decit prin
    fuziunea integratoare, beatifica dintre constiinta yoghinului si
    Constiinta lui Dumnezeu, stare numita in YOGA SAMADHI.
    Transcendenta nu tine niciodata de o anumita clasa de
    obiecte, ci presupune un principiu superior acestora, deosebindu-
    se astfel de IMANENTA. Starea de transcendenta este deci
    superioara conditiei lucrurilor individuale, inteligentei
    obisnuite, nivelului umanitatii etc.
    Sentimentul sau macar intuitia transcendentei nu apartine
    insa numai fiintelor eliberate. Reputatul psiholog ABRAHAM
    MASLOW, fondatorul a ceea ce se cheama “psiholopie umanista”,
    focalizata mai curind asupra fiintelor umane sanatoase psihic
    decit asupra conditionarilor patologice, este unul dintre putinii
    psihologi care au recunoscut, studiat si descris cu obiectivitate
    experienta umana de Transcendenta. Aceasta experienta poate sa
    imbrace multiple forme. Ea poate sa fie, de exemplu, o forma de
    uitare de sine, o pierdere a senzatiei de individualitate in care
    egoul limitator este transcens; aceasta poate conduce fiinta la o
    inefabila si sublima fuziune cu intregul univers, cu un anumit
    aspect subtil al manifestarii, cu o alta fiinta iubita, sau chiar
    cu Dumnezeu insusi. Experienta poate consta si numai dintr-o
    senzatie de iesire din timp: timpul este atunci transcens.
    Durerea poate fi, de asemenea, transcensa intr-un mod misterios.
    Sentimentul de continua lupta cu elementele naturii si cu
    ceilalti poate fi transcens prin acceptarea plenara a armoniei
    integratoare dintre fiinta noastra (MICROCOSMOSUL propriu) si
    intregul Univers (MACROCOSMOS). Alteori, poate sa survina o
    transcendere a unor preocupari marunte, nespirituale, definibila
    ca o stare sublima de “a fi deasupra acestor lucruri sau
    aspecte”. Transcendenta evoca mai degraba un sentiment al fiintei
    si al eternitatii decit unul al devenirii si temporalitatii.
    Toate aceste tipuri de Transcendenta si multe altele au fost
    studiate de MASLOW care precizeaza in plus ca, desi pot fi induse
    prin meditatie, ele survin de multe ori spontan, cristalizindu-se
    in ceea ce el a numit “Experiente de virf”. Pentru toti cei care
    au trait asemenea “experiente de virf”, ele reprezinta cel mai
    important lucru din viata lor si sunt privite ca cele mai
    pretioase aspecte, care dau cu adevarat valoare vietii. Acesti
    oameni tind aproape intotdeauna sa caute un mod de a trai care sa
    usureze si sa indeseasca reaparitia acestor stari.
    “Transcendenta, spune MASLOW, se refera la cele mai inalte, cele
    mai cuprinzatoare si mai ample nivele ale constiintei umane,
    manifestindu-se ca un scop in sine si nu ca un mijloc si
    integrind armonios fiinta cu ceilalti oameni, cu intreaga
    umanitate, cu celelalte specii, cu intreaga natura, cu Universul
    si cu Dumnezeu”.
    Domeniul psihologiei umaniste care se raporteaza la procesul
    si natura transcendentei privita in acest sens este cunoscut sub
    denumirea de “psihologie transpersonala” si supranumit uneori “a
    patra forta” in psihologie (alaturi de sistemele lui FREUD, ADLER
    si JUNG). Unul dintre cele mai bine dezvoltate sisteme ale
    psihologiei transpersonale este psihosinteza, avind numeroase
    tehnici inspirate din YOGA, care ajuta individul sa intre in
    rezonanta cu sursele infinite de energie binefacatoare ale
    SUPRACONSTIENTULUI si permite astfel sa se integreze toate
    nivelele (straturile) constiintei sale.

    TRANSFIGURARE: procedeu specific care face posibila punerea rapida in
    rezonanta cu energii subtile divine, cu sfere de forta si aspecte elevate,
    sublime, din Macrocosmos prin intermediul caruia elementele realitatii
    exterioare, distilate de viziunea innobilatoare, imaginatia si puterea de
    expresie a celui care transfigureaza se transforma, mai ales pentru acesta,
    intr-o realitate noua, elevata, minunata, spiritual-afectiva, incarcata, ce
    ne face sa traim o forma de extaz. Prin exemplul cunoasterii artistice,
    sublime, transfigurarea constituie dovada rolului activ si profund creator al
    constiintei in genere, rol subliniat adeseori de yoga. Specificul cunoasterii
    artistice, sublime, capabila sa recreeze realul in ipostaze aprofundate,
    idealizate, inaltate, arhetipale, chiar si ca proiect, constructie si model
    anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de transfigurare de la
    concretul sensibil la abstractul sensibil, in forme de expresie adecvate
    fiecareia dintre treptele respective, i-au adus artei si denumirea
    (acceptabila ca metafora) de oglinda magica a realitatii. Transfigurarea
    joaca un rol esential in continenta amoroasa si in amorul tantric fara
    sfirsit.

    TRANSFIGURARE = procedeu specific care face posibila punerea
    rapida in rezonanta cu energii subtile divine, cu sfere de forta
    si aspecte elevate sublime din MACROCOSMOS prin intermediul
    caruia elementele realitatii exterioare, distilate de viziunea
    innobilatoare, imaginatia si puterea de expresie a celui care
    transfigureaza se transforma, mai ales pentru acesta, intr-o
    realitate noua, elevata, minunata, spiritual-afectiva, incarcata
    ce ne face sa traim o forma de extaz. Prin exemplul cunoasterii
    artistice, sublime, transfigurarea constituie dovada rolului
    activ si profund creator al constiintei in genere, rol subliniat
    adeseori de YOGA. Specificul cunoasterii artistice, sublime
    capabila sa recreeze realul in ipostaze aprofundate, idealizate,
    inaltate, arhetipale, chiar si ca proiect, constructie si model
    anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de
    transfigurare de la concretul sensibil la abstractul sensibil, in
    forme de expresie adecvate fiecareia dintre treptele respective,
    i-au adus artei si denumirea (acceptabila ca metafora) de oglinda
    magica a realitatii. Transfigurarea joaca un rol esential in
    continenta amoroasa si in AMORUL TANTRIC fara sfirsit.

    TRAIRE TRANSFIGURATOARE = stare mentala declansata in
    contactul cu o opera de arta sau cu diferite aspecte ale
    realitatii (o priveliste, o figura umana frumoasa, un nud minunat
    etc.), resimtita sau apreciata ca fiind foarte frumoasa. Este
    cunoscuta remarca lui Amiel potrivit careia “peisajul este o
    stare de spirit”, revendicata in egala masura de acele curente
    estetico-artistice moderne care pun accentul fie pe valentele
    poetico-lirice ale receptarii realitatii, fie pe asa-numitele
    tensiuni interioare revelatorii. Trairea transfiguratoare este o
    stare sublima complexa care pune in miscare toate fortele si
    energiile psihice elevate ale omului (si in primul rind ale
    afectivitatii), antrenind si stari euforice de modificare
    cenestezica, in special atunci cind trairea transfiguratoare se
    leaga de frumusetea unei privelisti a naturii, de contemplarea
    sau de trairea sublima determinata de o opera muzicala geniala.
    Aceasta stare de spirit care este, in acelasi timp, incordare
    euforica si destindere, contemplatie extazianta si efort,
    meditatie si actiune, nu se limiteaza la un efect instantaneu, ci
    se prelungeste, determinind fenomene paradisiace de rezonanta
    subtila ce se continua zile in sir chiar si dupa incetarea sau
    disparitia elementelor declansatoare. Ea lasa in urma ei, dupa
    caz, o stare intensa de euforie psiho-fizica, un sentiment
    paradisiac de eliberare interioara, care adevereste nemijlocit
    teoria aristotelica a katharsisului, sau o stare extraordinara de
    disponibilitate marita a inteligentei, vointei si emotivitatii.
    De aici decurge si faptul ca trairea transfiguratoare este unul
    dintre aspectele cele mai pretioase ale experientei umane, unul
    dintre mijloacele cele mai eficace ale formarii unei
    personalitati armonioase si, deci, ale educatiei spirituale.
    Dezvoltat in romantism, care acorda o deosebita pretuire rolului
    activ al subiectului si functiei creatoare a interioritatii, ca
    unul dintre conceptele lor centrale, conceptul trairii
    transfiguratoare constituie un obiect predilect al filosofiei
    vietii desavirsite.

    TRETA YUGA = vezi YUGA.

    TRANSMUTATIE: transformare sau schimbare insotita de o declansare uriasa
    de energie, a unui element chimic in altul printr-o noua grupare a
    elementelor constitutive in atomi, obtinuta prin dezintegrarea radioactiva
    naturala sau prin reactii nucleare posibile in anumite conditii chiar si in
    sfera biologicului la temperaturi slabe.
    Desi parea ca fizica moderna a clarificat in mod categoric faptul ca
    transmutatia elementelor nu poate fi obtinuta decit prin jocul marilor
    energii capabile sa infringa fortele ce retin nucleonii in structurile lor
    bine definite, in unele cazuri s-a constatat in mod evident, experimental, ca
    exista si alte cai, mult mai eficiente si naturale, pentru obtinerea acestor
    procese fizice de transmutatie, chiar si la energii slabe, atit in
    structurile materiei vii vegetale, cit si in cele animale, in cazul
    metabolismelor specifice.
    In fiinta umana, procesele de transmutatii atomice la energii slabe se
    produc in mod continuu, mai mult sau mai putin intens in cadrul
    metabolismului, al proceselor sexuale, al trairilor erotice, al starilor
    afective, al activitatii mentale, al trairilor spirituale.
    Nenumarate experiente au permis sa se constate ca intregul corp al
    fiintei umane este o adevarata microuzina atomica in care, prin transmutatii
    la energii scazute sunt produse intr-un mod discret diferite elemente chimice
    de care corpul are nevoie. Simultan, in urma acestui proces, rezulta energii
    uriase care fac posibila o gama nebanuita de fenomene extraordinare ca:
    aparitia unor disponibilitati paranormale, aparitia unor stari superioare de
    constiinta, amorsarea si alimentarea unor fenomene de sublimare a anumitor
    energii, amplificarea inteligentei, tonus afectiv constant euforic, fericire
    etc. Deosebit de semnificativ este daca ne gindim ca aceste procese de
    transmutatie in corpul uman au la baza programe biochimice bine stabilite de
    Natura, pentru fiecare temperament in parte, cu sute de mii de ani in urma.
    Ce inseamna in ultima instanta transmutatia biologica sexuala?
    O utilizare continua de “materie amoroasa” gratie unui control constnt,
    pe parcursul unor trairi erotice intense, sinonima unui “consum de hrana”
    care se transforma treptat in energie ce va pute fi sublimata conducind la o
    serie de mutatii rapide in fiinta in conformitate cu intentiile acesteia.
    Inginerul biolog L. Kervran a confirmat pentru prima data printr-o serie
    de experiente epocale, realitatea de netagaduit a proceselor de transmutatie
    atomica-biologica la energii slabe. Conform demonstratiilor sale
    experimentale aceste transmutatii se produc in mod continuu atit in
    structurile vietii vii vegetale, cit si in cele animale, cu declansari lente
    uriase de energie, in cadrul metabolismelor specifice.
    In lucrarile sale esentiale referitoare la acest domeniu misterios
    (Dovezi privitoare la existenta transmutatiilor biologice” si “Transmutatiile
    la energie slaba”), savantul L. Kervran constata ca transmutatia de catre
    materia vie a atomilor unui element este sesizata in multiple cazuri
    specifice care prezinta aspecte “enigmatice”. Dupa cercetari atente, s-a
    ajuns treptat la constatarea ca aceste transmutatii au loc la nivelul
    mitocondriilor (granule celulare ce secreta enzime).
    Yoghinii Orientului si unii rari intelepti ai Occidentului, care
    practicau cu succes veritabila alchimie biologica in propria lor structura
    corporala au cunoscut si aplicat aceste modalitati secrete cu mii de ani in
    urma. Oamenii de stiinta au constatat aceste procese abia in deceniile
    anterioare, fiind depasiti de aceste mistere in multe cazuri, deseori reusind
    doar sa constate respectivele fenomene fara a le putea explica anumite
    rezultate neobisnuite. Atomii corpului uman contin o imensa energie care
    poate fi trezita gradat, controlata si folosita prin intermediul proceselor
    de transmutare si sublimare a potentialului sexual in timpul trairilor
    amoroase frenetice, integral controlate prin continenta. La baza acestor
    performante extraordinare se afla anumite procedee secrete din tantra.
    La ora actuala se stie precis ca fiecare atom al corpului nostru fizic
    contine o energie gigantica echivalenta cu 200 milioane eV. Fenomenologia
    yoghina in desfasurarea gradata faciliteaza controlul volitiv asupra acestor
    energii colosale permitindu-i fiintei umane sa recurga la anumite modalitati
    rapide pentru a elibera gradat aceasta putere “incatusata” in atomii
    componenti ai multiplelor elemente prezente in diferite parti ale corpului
    fizic al fiecarei fiinte umane.
    In corpul fizic al fiecarei fiinte umane exista suficienta energie
    potentiala prin a carei angrenare efectiva, partiala sau totala, gratie
    proceselor de transmutatie biologica pot fi provocate si alimentate fenomene
    sau manifestari extraordinare de natura subtila cosmica, care pot declansa cu
    o usurinta surprinzatoare, atunci cind sunt intrunite anumite conditii
    necesare.

    TARA = in traducere literala in limba romina, cuvintul
    sanscrit TARA inseamna “CEA CARE SALVEAZA”. TARA este SHAKTI a lui
    AVALOKITESHVARA si adeseori se sustine ca din lacrimile sale de
    compasiune s-au nascut BODHISATTVA-ii.

    TARIKI = inseamna “impulsionare spirituala gratie fortei mari
    a altuia”. Eliberare spirituala realizata gratie fortei si
    sustinerii spirituale a altuia care poate sa faca aceasta. Aceasta
    poate sa se produca mai ales datorita interventiei Marii Puteri
    Cosmice TARA care, in conformitate cu traditia orientala, ii
    izbaveste si ii ajuta, plina de compasiune, pe aceia care emit
    mental cu consecventa MANTRA sa (a lui TARA), sau se focalizeaza
    asupra YANTRA-ei sale concentrindu-se mental, intens asupra
    acesteia, acordindu-i o incredere deplina.

    TEMPERAMENT = Ansamblu de rezonante predominante in
    microcosmosul fiintei umane care sunt remarcate sub forma unor
    caracteristici afective care, prin preponderenta lor, definesc
    datorita conditionarilor si OBISNUINTELOR o individualitate, atit
    in ceea ce priveste modul sau specific de a experimenta anumite
    trairi cit si acela in care ea reactioneaza in general la ele. Cu
    alte cuvinte, personalitatea este tot ceea ce omul a dobindit sau
    a adoptat dupa nastere, deci tot ceea ce omul isi imagineaza ca
    este adevarat sau ar trebui sa fie adevarat cu privire la sine.
    Acopera de asemenea toate iluziile pe care si le face omul despre
    el insusi. Modul de a reactiona la trairi constituie, in
    temperamentul unei fiinte, ceea ce se cheama ritmul sau psihic.
    Acest ritm se exprima la fel de bine in perceptiile sensibile cit
    si in manifestarile mentale (intelectuale) si, in primul rind, in
    viteza sau lentoarea mai mare sau mai mica a miscarilor, ca si in
    ritmul special in care acestea (miscarile) se desfasoara.
    Exista raporturi foarte precise intre temperamentul unei
    persoane si structura ei corporala, raporturi determinate de
    influentele hormonale si umorale (atit glandele endocrine, in
    corelatie cu centrii subtili de forta, CHAKRA-ele, cit si mari
    ganglioni intra-abdominali care impreuna cu toate tesuturile
    (datorita rezonantelor personale cu anumite energii subtile din
    MACROCOSMOS) participa la chimismul organic).
    Temperamentele se pot imparti in doua grupe principale:
    CICLOTIMICE si SCHIZOTIMICE.
    Tonalitatea psihica a fiecarui temperament oscileaza intre cei
    doi poli opusi: la ciclotimici, acesti poli sunt bucuria si
    tristetea; la schizotimici, ei sunt sensibilitatea si raceala. La
    aceste doua mari grupe de temperamente, corespund tipologii
    (structuri) corporale precise. Astfel, ciclotimicii corespund
    tipului PICNIC iar schizotimicii tipurilor ATLETIC si ASTENIC.
    Tipul PICNIC prezinta in general o structura scunda, indesata,
    o fata rotunda, plina, cu un ten proaspat. Capul, pieptul, si
    abdomenul sunt mari, umerii apropiati. Capul se sprijina pe un git
    scurt, indesat si este tinut putin in fata. Adesea, ciclotimicul
    are o chelie precoce, in timp ce pilozitatea de pe restul corpului
    este destul de abundenta.
    Tipul ATLETIC este in general subtire, cu extremitatile lungi,
    pieptul larg si, musculos. Partea inferioara a corpului este uneori
    subtiata. Bazinul este strimt si picioarele subtiri. Capul este
    ferm si se sprijina pe un git inalt. Muschii sunt acoperiti de o
    piele elastica, fara prea multa grasime.
    Tipul ASTENIC se caracterizeaza printr-un trunchi intr-o
    oarecare masura cilindric, prezinta o cutie toracica strimta si
    alungita si are umerii apropiati. Extremitatile si gitul par la
    acest tip alungite. Oasele, muschii si pielea sunt delicate,
    subtiri si slabe. Capul este mic, cu nasul alungit si ascutit,
    barbia este aplecata si retrasa iar profilul este ascutit.
    Temperamentul ciclotimicilor are un ritm psihic oscilind intre
    mobilitate si toropeala. Cel al schizotimicilor oscileaza intre
    bruschete si indolenta. La ciclotimici, un anumit ritm psihic
    corespunde aproape totdeauna unei anumite tonalitati psihice. O
    combinatie de veselie si mobilitate caracterizeaza temperamentele
    hipomaniace; o tendinta catre depresie asociata cu lentoare
    caracterizeaza temperamentele flegmatice.
    La schizotimi nu se observa raporturi atit de strinse:
    hipersensibilii pot prezenta o mare toropeala in modul de a gindi
    si de a voi si se remarca adesea la ei o mobilitate capricioasa mai
    ales la indolentii reci.
    Tabelul urmator prezinta o sinteza esentiala a tipurilor
    ciclotimice si schizotimice.
    APTITUDINI SPECIALE
    APTITUDINE CICLOTIMICI SCHIZOTIMICI POETI -REALISTI
    -UMORISTI
    -PATETICI
    -ROMANTICI
    -ARTISTI AI FORMEI
    SAVANTI -ATRASI DE CONCRET
    -EMPIRICI
    DESCRIPTIVI -LOGICIENI PRECISI
    -SISTEMATICI
    -METAFIZICIENI CONDUCATORI -INITIATORI
    VIGUROSI
    -ORGANIZATORI
    INDRAZNETI
    -NEGOCIATORI
    INTELIGENTI -IDEALISTI PURI
    -DESPOTICI SI
    FANATICI
    -CALCULATI SI RECITHA = flux energetic subtil lunar (-), aspectul feminin,
    static, YIN (-) al manifestarii, prezent in anumite proportii in
    tot ceea ce exista. Poate fi constientizat destul de bine atunci
    cind respiratia se face natural, preponderent pe nara stinga.

    TIMBRUL = insusire a sunetului vocal datorita careia se
    deosebesc sunetele vocale de aceeasi inaltime care provin de la
    voci diferite. Timbrul este determinat de compozitia spectrala a
    sunetului, adica de frecventa si intensitatea sunetului vocal. In
    lingvistica, timbrul este calitatea specifica a unui sunet care ne
    permite sa-l distingem de alt sunet rostit in conditii de durata,
    de inaltime si de intensitate identice. Termenul de TIMBRU se
    foloseste in special pentru vocale.
    In concluzie, putem spune ca TIMBRUL este o calitate esentiala
    a sunetului; el rezulta din suprapunerea, la sunetul fundamental
    furnizat de laringe, a unor rezonante secundare care au aceeasi
    origine in stare normala, dar care sunt in mod diferit intarite in
    cavitatile superioare. Timbrul variaza in functie de miscarile
    organice caracteristice fiecarei articulatii vocalice.
    Prin urmare, timbrul este un caracter al senzatiei auditive
    care permite sa se distinga diferite sunete complexe, avind aceeasi
    frecventa fundamentala si aceeasi intensitate, insa compozitii
    spectrale deosebite (armonice diferind ca numar si intensitate). Pe
    linga inaltime si intensitate, timbrul este cea de-a treia calitate
    a sunetului, aceea care-i confera personalitate sonora si “culoare”
    proprie (“culoarea sunetului”), permitind nu numai individualizarea
    sursei emitente, fara a o vedea, dar si diferentierea calitativa
    fina a instrumentelor muzicale de acelasi fel (de exemplu a doua
    voci de soprana care cinta aceeasi nota cu tarie egala).
    Timbrul muzical este o sinteza, un rezultat al insumarii
    tuturor caracteristicilor sale vibratorii si care in final ii
    determina valoarea sonora. Sunt mai multi factori de care, in mod
    direct sau indirect, depinde timbrul. In primul rind se afla
    spectrul sonor al sunetului, adica numarul si intensitatea
    armonicelor, care se amalgameaza cu sunetul fundamental. Aceste
    armonice au o dubla provenienta: mai intii oscilatiile elementului
    vibrator si apoi cele ale elementului rezonator, rezonatorul avind
    rolul de a amplifica sunetul initial si de a-i adauga asa-numitele
    “frecvente de rezonanta” (formantii sunetului complex). Forma si
    volumul rezonatorului are o influenta decisiva asupra cantitatii si
    calitatii formantilor si de aici asupra timbrului. In acelasi timp,
    timbrul depinde de intensitatea si inaltimea sunetului, deoarece
    sunetele grave si cele intense au un continut mai bogat in
    armonice. Compozitia spectrala armonica si contributia ei la
    formarea timbrului se manifesta in moduri ca si infinite, ceea ce
    explica, de exemplu, faptul ca practic nu se intilnesc doua voci
    absolut egale cu timbrul, ci cel mult asemanatoare.
    Un sunet fundamental insotit numai de primele 2-3 armonice
    este moale, pastos, placut; concomitenta armonicelor 2-7 il face
    bogat, plin, rotund, cald; daca prevaleaza armonicele inalte si
    lipsesc cele joase, sunetul devine aspru, strident, patrunzator; un
    numar mare de armonice distribuite uniform si de tarie comparabila
    face timbrul luminos, stralucitor. Un sunet fara armonice (sau cu
    putine si slabe, vezi sunet) poate fi dulce, dar surd, sarac,
    adesea putin muzical.

    TON = sunet pur, cu o anumita frecventa de vibratie, produs de
    o sursa sonora (corzile vocale) care vibreaza dupa o lege
    sinusoidala. Sunetele muzicale reprezinta de obicei suprapuneri de
    mai multe tonuri.

    TRATAKA = Una dintre cele 6 SHATKARMAS care urmareste, printre
    altele, amplificarea si intarirea puterii de concentrare mentala,
    simultan cu curatarea si imbunatatirea vederii, prin fixarea
    neintrerupta a privirii asupra unui punct colorat sau o YANTRA.
    La inceput trebuie aleasa si asezata o bulina colorata ori o
    YANTRA la nivelul axei ochilor, ce va fi plasata la aproximativ
    1,50 m in fata noastra. Atunci cind ne antrenam (facem TRATAKA),
    privirea va fi ferm si continuu indreptata asupra bulinei colorate
    sau a YANTRA-ei, cu ochii larg deschisi si vom urmari la inceput sa
    nu clipim deloc, decit o data pe minut. Antrenamentul in TRATAKA la
    inceput poate sa fie de minim 10 minute. Proportional cu
    antrenamentul nostru, in timp, vom remarca faptul ca putem ramine
    minute in sir fara a mai simti deloc nevoia sa clipim si in acelasi
    timp vom remarca o imbunatatire considerabila a puterii noastre de
    concentrare mentala si a atentiei.
    Noaptea, aceasta tehnica yoghina (TRATAKA) se poate face la
    fel, dar folosind drept suport de fixare neintrerupta a privirii
    flacara unei luminari care va fi astfel plasata incit sa se
    gaseasca la nivelul axului optic al privirii noastre. Vom mari
    treptat durata antrenamentului in TRATAKA dar vom avea grija sa ne
    oprim in momentul in care ochii incep sa lacrimeze foarte mult.
    Perioada optima la care trebuie sa ajungem marind gradat timpul
    afectat antrenamentului in TRATAKA este 30-45 minute. Vom remarca
    instalarea unei stari de intensa fericire mentala (FARA MOTIV) in
    timpul si la 3-4 ore dupa realizarea tehnicii de TRATAKA si, de
    asemenea, vom constata o uluitoare crestere a increderii in sine.
    Prin TRATAKA consecvent realizat, privirea devine magnetica, calda,
    expresiva, puternica si fermecatoare.
    Daca este cazul, uneori putem alterna antrenamentul in
    TRATAKA, punind o farfurie plata plina cu apa la oarecare distanta
    si asezind-o astfel incit sa faca un unghi adecvat cu flacara
    luminarii, astfel incit aceasta sa ajunga sa se reflecte aproape in
    mijlocul farfuriei. Imediat dupa aceea vom face TRATAKA numai
    asupra imaginii luminarii reflectate in apa din farfurie. Practica
    acestei forme de TRATAKA imbunatateste vederea si calmeaza oboseala
    ochilor. In cazurile de surescitare, ea actioneaza ca un minunat
    sedativ natural.
    Cind suntem undeva la tara, intr-un spatiu deschis – un parc,
    de exemplu – putem privi cu atentie (TRATAKA) orizontul timp de 5-
    10 minute si, in zilele care urmeaza, putem mari intervalul de
    timp. Practica acestei forme de TRATAKA in natura ne dilata in mod
    armonios constiinta si ne face sa traim o stare inefabila de
    fericire pe un fond de echilibru mental profund.
    In afara de aceste forme de TRATAKA mai exista, de asemenea,
    BRUMADHYA TRATAKA (fixarea privirii (cu ochii deschisi, fara a
    clipi) asupra sprincenelor; aceasta forma de TRATAKA urmareste sa
    energizeze rapid AJNA CHAKRA), NASIKAGRA TRATAKA (se realizeaza la
    fel dar implica fixarea neintrerupta cu privirea a virfului nasului
    si urmareste energizarea rapida a centrului de forta secundar MANAS
    CHAKRA), DAKSINA VATRU TRATAKA (se realizeaza la fel dar implica
    fixarea neintrerupta cu privirea a umarului drept si urmareste
    trezirea, constientizarea si controlul aspectului SOLAR, YANG (+)
    al fiintei) si VAMA JATRU TRATAKA (se realizeaza la fel dar implica
    fixarea neintrerupta cu privirea a umarului sting si urmareste
    trezirea, constientizarea si controlul aspectului LUNAR, YIN (-) al
    fiintei; totodata, aceste forme de fixare a privirii (TRATAKA)
    intaresc muschii oculari, in timp ce fixarea neintrerupta a
    privirii ii relaxeaza profund.
    Imediat, in finalul tehnicii de TRATAKA, mai ales daca a
    aparut lacrimarea abundenta, ochii vor fi spalati prin stropire cu
    apa rece aruncata din palme in timp ce tinem ochii deschisi. Atunci
    cind ne spalam dupa TRATAKA ochii, acestia trebuie sa fie stropiti
    usor cu apa rece de citeva ori; daca suntem foarte sensibili si
    folosim apa calda, vom incheia intotdeauna folosind macar de 2 ori
    apa rece. Aceasta amplifica aportul de singe la nivelul ochilor si
    maseaza in mod armonios globii oculari.
    In concluzie, putem spune ca, in YOGA, TRATAKA este o
    importanta tehnica de SAT-KARMA-KRIYAS, care este foarte
    folositoare atit vederii cit si concentrarii mentale, imbunatatirii
    atentiei si eliminarii problemelor legate de slabirea memoriei.
    Practica consecventa a tehnicii de TRATAKA face sa devina
    ferma concentrarea mentala, trezeste clarviziunea si totodata ne
    permite sa citim cu usurinta gindurile sau intentiile cele mai
    ascunse ale fiintelor umane cu care venim in contact.

    TRIPURA = Nume dat in general in hinduism celor trei stari
    fundamentale ale constintei (Trezie, Vis si Somn profund) ca si
    celor 3 GUNA-e (TAMAS, SATTVA, RAJAS).

    TRYAMBAKA = “Cel cu 3 ochi”, nume mitic al lui SHIVA, Cel
    inzestrat prin excelenta cu ochiul Spiritual, frontal (AJNA
    CHAKRA), simbol al cunoasterii totale suprasensibile, al
    clarviziunii si dominarii paranormale a universului (MACROCOSMOS).

    TURYA (TURYA VRITTI) = “Cea de-a patra”. A patra stare
    fundamentala de constiinta (VRITTI), “supraconstiinta”
    caracteristica Iluminarii si atingerii starii de extaz divin
    (SAMADHI). Este numita “a patra” deoarece ea transcende cele 3
    stari de constiinta obisnuita (1)starea de veghe, 2)starea de vis
    si 3)starea de somn profund, fara vise). Aceasta stare inalta de
    constiinta absoluta se situeaza dincolo de gindire, cauzalitate sau
    de identificarea cu corpul (fizic); ea este aproape indescriptibila
    in maretia si profunzimea ei uluitoare. Este starea in care
    yoghinul se afla in comuniune profunda cu BRAHMAN (Dumnezeu).
    MANDUKYA UPANISHAD, care prezinta o analiza detaliata a diferitelor
    stari de constiinta, descrie TURYA la modul esential doar prin
    negatii: TURYA nu este “nici experienta obiectiva, nici experienta
    subiectiva, nici constiinta, nici inconstienta, nici cuunoastere
    adusa de simturi, nici cunoastere relativa, nici cunoasterea
    dedusa”. Singura sa definitie pozitiva o descrie ca pe o
    “constiinta pura si pe deplin unificata, pace beatifica
    indescriptibila” sau “natura proprie a lui ATMAN”.
    5. UDANA – care actioneaza asupra partii superioare a organismului
    si faciliteaza dezvoltarea spirituala, creind o legatura intre
    partea fizica si partea spirituala a fiintei noastre si care este
    controlata prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA.

    U

    UBHAYA = cei doi
    UDANA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
    majore). Ea actioneaza de la git pina la cap si stimuleaza
    progresul spiritual.
    UDARA = manifestate
    UDARANAM = in plina activitate; extins
    UDDIYANA BANDHA = “retractia abdomenului, care indreapta energia
    launtrica in sus”; mai este numita, de asemenea, UDDANA si este o
    tehnica yoghina foarte importanta si extraordinar de eficienta in
    HATHA YOGA. Aceasta retractie abdominala, urmata de o anumita
    contractie moderata (BANDHA) si insotita de o concentrare mentala
    adecvata, amorseaza procesele foarte puternice de transmutatie
    biologica in energie a potentialelor existente in corpul uman,
    printre care mentionam in special potentialul sexual
    (sperma la barbat si secretiile sexuale specifice la femeie), si
    face totodata posibila sublimarea energiilor rezultante in sferele
    subtile superioare ale fiintei. UDDIYANA BANDHA este deosebit de
    utila atit pentru realizarea plina de succes a unei ABSTINENTE
    SEXUALE ACTIVE, cit si pentru imbunatatirea sau mentinerea in forma
    in cazul angrenarii CONTINENTEI SEXUALE. Aceasta contractie
    (BANDHA) este descrisa in felul urmator in tratatul YOGA
    fundamental Gheranda Samhita (III, 10): “Dupa ce am expirat profund
    si am eliminat aproape tot aerul din plamini, nu mai inspiram
    imediat dupa aceea deloc si, raminind in retentie pe vid (cu
    plaminii fara aer), trebuie sa retractam prin
    sugere (datorita vidului din plamini) abdomenul atit deasupra, cit
    si sub buric, urmarind sa tragem intreaga zona abdominala, pentru
    a o lipi cit mai mult de zona din interior a coloanei vertebrale.
    Prin intermediul acestei retractii, mentinuta cit mai mult timp
    (fara a forta) si insotita de un fel de contractie interioara ce
    genereaza o stare de “sugere” catre in sus, vom resimti, pe masura
    ce executam din ce in ce mai bine, cum apare un val de energie
    subtila launtrica (PRANA) care, constant este ferm determinata sa
    zboare cu repeziciune in sus (UDDINA), mai ales prin canalul
    central al lui SUSHUMNA NADI. Atunci cind UDDIYANA BANDHA se
    incheie, vom relaxa mai intii abdomenul si NUMAI DUPA ACEEA VOM
    INSPIRA”. Gheranda Samhita numeste UDDIYANA BANDHA: “leul care
    poate infringe cu usurinta elefantul mortii”.
    UDITA = manifestat
    UDITAV = manifestat
    UKTAM = spus
    UPALABDHI = dobindire
    UPANIMANTRANE = fiind respectuos invitat
    UPANISHADE =
    UPARAKTAM = colorat
    UPASARGA = obstacole
    UPASTHANAM = a veni singure
    UTKRANTIH = levitatie
    UTPANNA = ivit
    UTTARES = al urmatoarelor

    UMORUL. Conform teoriei dinamice, umorul ar putea fi
    considerat ca manifestarea cea mai inalta a proceselor defensive
    ale psihicului, deoarece acesta face sa apara starea de rezonanta
    cu energiile subtile ale bucuriei, ale bunei dispozitii si ale
    risului, ce exista in anumite sfere subtile din MACROCOSMOS. El nu
    sustrage atentiei constiente continutul de reprezentare asociat cu
    efectul neplacut, asa cum procedeaza refularea, depasind astfel
    automatismul apararii. Umorul devine deci o aparare subordonata
    controlului gindirii constiente.
    Considerat ca o trasatura binefacatoare de caracter, pozitiva,
    ca o inalta performanta psihica si mentala, la cel inzestrat (cu
    umor) umorul apare chiar si atunci cind exista o situatie care ne
    produce sentimente neplacute si cind, totodata, asupra noastra
    actioneaza factori capabili sa reprime aceste afecte in statu
    nascendi (“in stare nascinda”).
    Dintre aspectele caracteristice umorului pot fi mentionate:
    -umorul presupune comportamentul unei persoane care produce efect
    asupra altei persoane, manifestindu-se in lant (contagiunea
    generata rapid, prin REZONANTA (in grup) a comicului);
    -umorul este independent de conditia realitatii;
    -tipurile de umor rezulta din tipurile de afecte economisite, cele
    mai frecvente fiind cele rezultate din economisirea milei, a
    enervarii (in umorul cotidian);
    -umorul suprima complet sau anuleaza partial dezvoltarea afectiva
    negativa.
    Prin amplificarea umorului in fiinta umana va putea apare si
    se va manifesta spontan risul.

    UNDA = forma de propagare a unei oscilatii, in care o marime
    (de ex. deplasarea unei particule) isi modifica periodic valoarea
    in jurul unei valori medii, in puncte succesive pe directia de
    propagare. Reprezentarea undelor prin curbe periodice (vezi figura)
    sau prin valurile produse de o piatra aruncata pe o apa linistita
    este o interpretare metaforica, dar permite o prima intelegere
    concreta a fenomenului de propagare a unei oscilatii. Vibratiile
    produse intr-un punct al unui corp elastic (de exemplu locul unde
    este lovit diapazonul) se propaga in tot cuprinsul lui, prin
    miscarile ondulatorii ale particulelor. Vibrind, bratele
    diapazonului produc comprimari si dilatari succesive ale aerului
    inconjurator, adica variatii (mici) de presiune, care se propaga
    din aproape in aproape in forma de unde sonore. Ajungind la
    timpanul urechii, pulsatiile presiunii il fac sa vibreze cu aceeasi
    frecventa de 440 Hz a bratelor diapazonului, creind in final
    senzatia de sunet.
    Lungimea de unda este distanta parcursa de un sistem de unde
    pe durata unei perioade – sau distanta dintre 2 comprimari
    (dilatari) succesive ale aerului, sau inca, mai concret, distanta
    dintre 2 creste (adincituri) ale undei produse de exemplu prin
    scuturarea periodica a unei funii suficient de intinse. Intre
    lungimea de unda þ, perioada de oscilatie T, viteza de propagare v
    a sistemului de unde si frecventa de oscilatie f exista relatiile:
    þ = v*T = v/f. Considerind pentru aer v = 340 m/s si pentru
    diapazon f = 440 Hz, rezulta ca undele aeriene (sonore) produse de
    oscilatiile diapazonului au lungimea de 0,773 m.

    URTTUL = categorie apreciata fie in ipostaza de corelativ al
    frumosului fie, intr-o mai mica masura, ca valoare anestetica, in
    sensul nerecunoasterii apartenentei ei la vreo idealitate estetica.
    Clasicismul francez si german cu privirea intoarsa neincetat catre
    modelele antichitatii greco-romane, obsedat de perspectiva
    olimpiana a frumosului, inteles ca perfectiune inchisa, prea putin
    mobila, considera frumosul si uritul drept o pereche corelativa
    numai pe plan formal, pentru ca, in fond, in viziunea lui, cele
    doua concepte isi intorc fata unul altuia. Abia treptat, in masura
    in care cele doua ipostaze estetice au inceput sa nu se mai
    priveasca cu suspiciune, solicitindu-se si implicindu-se reciproc,
    ele au devenit cu adevarat pereche corelativa. Faptul a devenit
    posibil inca in plastica teratologica medievala, in satira lui
    Bosch, in sarja lui Brueghel sau a lui Goya, dar a inceput sa se
    impuna si prin contributia adusa de drama si tragedia
    shakespeareana care au stimulat investigarea artistica a unor
    trasaturi flagrant negative ale fiintei, mentalitatii si
    atitudinilor umane. Cu timpul, constiinta si-a diversificat atit de
    multilateral instrumentarul si directiile de investigare a
    existentei incit creatia secolului trecut, dar mai ales cea din
    secolul nostru a inceput sa DEGENEREZE si n-a ezitat sa faca din
    urit una din valorile estetice cele mai prestigioase. Contributia
    cea mai substantiala de aceasta natura a adus-o romantismul, in
    teoria si practica antitezei, inspirate si stimulate de opozitia
    fata de uritenia modului de viata conventional, stereotip si
    limitat.
    O teorie estetica a uritului, intr-o forma relativ
    rudimentara, a fost schitata pentru prima data de Friedrich
    Schlegel care considera, in mod aberant, ca principiul artei nu-l
    constituie frumosul ci caracteristicul si interesantul, incluzind
    aici si uritul. Lucrarea cu adevarat sistematica si prestigioasa,
    ce constituie capatul de serie in teoretizarile moderne stranii
    asupra uritului, este tratatul lui Rosenkranz, “Estetica uritului”
    (1853). In cadrul acestui tratat, uritul este prezentat ca o medie
    intre frumos si comic, perfectiunea acestui concept fiind
    considerata (NU INTTMPLATOR, RETINETI) satanicul. Desi Rosenkranz
    recunoaste legitimitatea estetica a uritului, el nu-l aseaza pe
    aceeasi treapta cu frumosul. Daca frumosului i se recunoaste o
    existenta de sine statatoare, uritului i se tagaduieste o astfel de
    existenta, el fiind pus mereu in dependenta de frumos. Realismul si
    naturalismul in special, precum si variante mai noi ca verismul si
    neorealismul, au readus (datorita DEGENERARII artei) uritul in
    actualitatea preocuparilor artei si esteticii.
    Un loc aparte i-a revenit uritului in viziunea
    suprarealistilor, expresionistilor si a unor experimente bizare de
    avangarda contemporana. Ecoul acestor notiuni artistice n-a
    intirziat sa apara si in domeniul esteticii. La inceputul secolului
    nostru (in 1906) Max Dessoir socotea in mod ciudat, drept strimta
    pretentia ca arta sa se inspire exclusiv din frumos. Doua decenii
    mai tirziu, William Pepperel Montegue aprecia ca frumosul nu este
    totul, preconizind pluralismul estetic. Mai recent, Raymond Polin,
    intr-un mod caracteristic pentru reconsiderarea moderna a uritului,
    demonstreaza ca “uritul este produsul unei inventii sui-generis cu
    acelasi titlu ca frumosul si fara raport de negatie cu frumosul”
    (Revue d’ Esth‚tique, nr. 3-4/1966). In fond, datorita degenerarii
    actuale, uritul si-a capatat drept de cetate in arta si de
    categorie a esteticii, mai ales pe temeiul legitimitatii cu care
    uritul din realitate s-a impus constiintei ca efect al polarizarii
    maxime a contradictiilor epocii, in masura in care s-a putut el
    insusi integra in planul transfigurarii artistice si asimila
    sensurilor esteticului. Aceasta integrare a fost posibila si pe
    masura ce virtutile expresivitatii artistice s-au asociat cu ideea
    de scop artistic. Multe dintre orientarile artistice ale secolului
    nostru au nazuit catre investigarea acelui “orgoliu secret” al
    uritului care, in aparenta, promitea un dialog mai fecund, mai
    dramatic cu lumea decit il oferise arta academista.
    Fara a se pleda pentru o exaltare estetica absolutizanta,
    unilaterala si ostentativa a uritului in arta, nu se mai poate azi
    in nici un caz ignora atractivitatea satanica a uritului, a carui
    structura consta in expresivitatea lui socanta adeseori negativ
    fascinanta, iesita din comun prin dizarmonie si pe care, intuind-o,
    artistul degenerat o potenteaza la maxim cu fantezia lui perversa.
    Daca in viata reala, cotidiana, repudierea uritului este chiar
    necesara, exprimarea chiar si hipertrofiata a acestuia in arta
    arata o stranie exaltare a nonvalorii.

    UREE = Substanta solubila in apa care se descompune in carbonat
    de amoniac sub influenta unui ferment solubil, UREAZA, secretat de
    anumite bacterii, ca MICROCOCCUS UREAE, ferment amoniacal al
    urinelor, PROTEUS VULGARIS si diferite ciuperci. Ureea poseda
    proprietati diuretice. Ficatul joaca un rol important in formarea
    sa. Ureea este culeasa de singe, traverseaza filtrul renal si
    formeaza un element important al urinei. Ureea exista de asemenea
    in transpiratie, in umoarea apoasa si vitroasa a ochiului, in
    lichidul amniotic si in acela al hidropiziei. (1) UTKSEPANA =
    ridicarea energiei insotita de sublimarea acesteia la comanda sau
    dorinta din toate celelalte planuri inferioare sau subordonate,
    fata de planul de unde se exercita de fapt actiunea de ridicare si
    aducerea ei in vederea acumularii sau realizarii unei anumite
    actiuni sau fenomen, in planul sau nivelul in care se produce
    ridicarea. Ridicarea energiei se efectueaza numai atit timp cit se
    mentine si se produce constientizarea si impulsionarea mentala a
    ridicarii in planul respectiv. Succesul in ridicarea si sublimarea
    energiei se remarca atit interior cit si exterior dupa starea de
    abundenta, acumulare sau umplere pe care o provoaca acolo foarte
    net. Ea este perceptibila telepatic, empatic si subtil de toti
    aceia care sint la rindul lor treziti si ei la acel nivel, identic
    cu acela unde s-a produs la respectiva fiinta umana ridicarea si
    sublimarea energiei. Ridicarea energiei poate fi asimilata perfect
    cu fenomenul de sublimare. De exemplu, actionind mental asupra
    energiei de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA, vom realiza ridicarea
    sau sublimarea energiei prezente la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA
    si MULADHARA CHAKRA si vom percepe acumularea energiei sublimate
    in cantitate marita la acest nivel (MANIPURA CHAKRA). Incetul cu
    incetul, prin mentinerea unei acumulari mari de energie rezultante
    prin urcarea si sublimarea energiei, are loc o considerabila
    amplificare a trezirii acelui centru sau plan care face cu putinta
    perceperea clara a centrului de forta (CHAKRA) in care energia
    este urcata si sublimata.

    ————- Sfirsit ————-

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.