• noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de 22 octombrie 2017 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 28 octombrie 2017 iar înscrierile se fac AICI
  • pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0736.158.910
  • suntem pe facebook AICI

 

 

 

 

T

TACHCHHIDRESU = in intervalul acesta
TADA = atunci
TADABHAVAH = disparitia lor
TADAKARA = forma proprie
TADAM = atunci
TADANJANATA = a lua culoarea aceea
TADAPI = iar acestea
TADARTHA = de dragul lui (PURUSHA)
TADEVA = aceeasi
TAH = acesta
TAIJAS = starea lui PURUSHA
TAJJAH = nascut din aceasta
TAMAS = una dintre cele 3 GUNAS; in situatia in care, in fiinta
umana, TAMAS este predominant, mintea este greoaie, inerta si
tensionata; acest GUNA reprezinta una dintre cele 3 proprietati ale
lui PRAKRITI; stabilitate.
TANTRAM = dependent
TANU = atenuate; disipare; atenuare
TAPA = suferinta acuta
TAPAH =austeritate
TAPAS = austeritate vezi fise
TAPASAH = prin austeritate
TARA = stele
TARAKAM = transcedental
TASAM = este
TASMIN = dupa aceasta
TASYA = al lui; a acelora; a acesteia; a acestuia; prin aceasta
TAT = acesta; acela; a acesteia
TATAH = din aceasta (practica de meditatie cu AUM); atunci; de
aici; dupa aceea; dupa aceasta
TATHA = ca aceasta
TATKRAMAYOH = in ordinea sa de succesiune
TATPRABHOH = stapinul sau
TATRA = acolo; din cele doua; aici; in aceasta stare; din acestea
TATSAMNIDHAU = in vecinatatea ei
TATSTHA = pe care sta sau se odihneste
TATTVA = principiu
TATTVA CHINTANA = contemplare si reflectie a constiintei supreme
TATTVA DARSHAN = perceptia constiintei supreme
TATTVAM = esenta
TATVRITTAYAH = transformarile lor
TAYOH = a acestor doua
TE = ei; ele
TEJOMAYA PURUSHA = constiinta in stare de vis (dupa VEDANTA)
TRATAKA =
TRAYA = trei
TRAYAM = cele trei (impreuna)
TRISNA = dor, dorinta
TRIVIDHAM = alcatuit din trei parti
TU = dar
TULA = bumbac
TULYA = egal
TULYAYOH = a celor doua obiecte similare
TURYA = starea care este nemanifestatul, neauzitul si
neexprimatul
TVAT = datorita
TYAGAH = abandon

TAMAS = Una dintre cele trei tendinte fundamentale (GUNA), principiul
obscuritatii si al inertiei in Natura, care asigura stabilitatea fizica,
materiala a manifestarii. Aulukya a propus o teorie similara teoriei
atomice care descrie fluiditatea materiei. „Daca nu ar fi astfel, a spus
el, nu ar exista nimic solid, daca nu ar fi TAMAS GUNA sau acea proprietate
care face ca toate corpurile materiale sa ramina aceleasi, clipa de clipa,
in timp”.
Fara TAMAS GUNA nu ar mai exista prezentul asa cum il cunoastem, ci
doar trecutul si viitorul. TAMAS confera corpurilor materiale
caracteristica statica, el este factorul de coeziune fara de care lumea,
asa cum o stim, n-ar putea exista. La fel se intimpla si cu gindirea care
este si ea fluida; dar TAMAS GUNA face ca cunoasterea sa fie statica si sa
ramina astfel incit sa poata fi stocata in creier.
TAMAS este considerata adeseori ca fiind ignoranta si inertie. Ea este
totodata lenea si complacerea „fatalista” care ne impiedica sa progresam in
indiferent ce directie.
In multe texte yoghine stravechi, TAMAS este definita inertie, non-
inteligenta, fiind principiul obscuritatii in natura. TAMAS GUNA este
ultima dintre cele trei tendinte ale naturii, celelalte doua fiind SATTVA
si RAJAS.
TANTRA = Tesatura, urzeala, relatie, adunare. Aceasta este definitia
cuvintului TANTRA. In conformitate cu VEDELE, UPANISHADELE, PURANELE si
BHAGAVAD-GITA, TANTRA face parte din SANATANA-DHARMA, religia eterna a
hindusilor.

TANTRA-YOGA: tesatura, urzeala, relatie, adunare. Aceasta este definitia
cuvintului tantra. In conformitate cu Veda-ele, Upanishad-ele, Purana-ele si
Bhagavad-Gita, Tantra face parte din sanatana-dharma, religia eterna a
hindusilor.
Tantra are drept tema centrala energia divina sau forta creatoare Shakti
care sub forma unei zeite, incarneaza aspectul feminin al fiecarei
divinitati. Aceasta energie divina feminina este adeseori cunoscuta ca fiind
contrapartea polara sau sotia lui Shiva. In deplin acord cu Shiva, Shakti
adopta adeseori forme benefice. Orice Tantra comporta cinci teme:
a) creatia lumii;
b) distrugerea sau disolutia acesteia;
c) adorarea frenetica a lui Dumnezeu in aspectele sale masculin sau feminin
sau, cu alte cuvinte, fuziunea inefabila cu una dintre nenumaratele
divinitati masculine sau feminine;
d) obtinerea puterilor supranaturale;
e) diferitele cai si modalitati pentru a ajunge la intima fuziune inefabila
si unire cu Supremul prin meditatie.
Adeseori Tantra-yoga este sinonima cu Kundalini-yoga. Tratatele tantra-
ice sunt in general redactate sub forma dialogurilor intre Shiva, Absolutul
Divin si o Shakti a sa care incarneaza energia feminina subtila divina.
Aceste texte au drept scop sa accelereze trezirea spirituala si sa eleveze
fiinta umana in intregime, conducind-o la perfectiunea divina, invatind-o cum
sa-si trezeasca si sa conduca in sus forta cosmica latenta (kundalini) care
dormiteaza in el, cu ajutorul diferitelor exercitii specifice si procedee
meditative.
Veche de citeva mii de ani, Tantra-yoga este o sinteza plina de
intelepciune a traditiei si a stiintei yoghine care urmareste corelarea
inefabila intr-o deplina armonie a starilor fizice cu anumite experiente
metafizice pe care numai o fiinta umana plenar constienta si initiata poate
sa le realizeze. Practica tantra-ica ofera individului o gama uluitoare de
modalitati care il ajuta sa fie in echilibru si armonie cu Universul,
folosind insasi conditiile pe care oricind viata de zi cu zi le rezerva. Asa-
zisa tantra „a miinii drepte” cuprinde o serie vasta de practici care includ
exercitii fizice profund binefacatoare pentru sanatate, metode respiratorii
care fac sa se miste la vointa fluxurile energiei vitale, procese de
purificare ce armonizeaza aspectele emotionale ale fiintei, tehnici mentale
care disciplineaza si focalizeaza mintea, practici meditative care implica
diagrame geometrice (yantra-e) si sunete subtile (mantra-e) care rafineaza
constiinta si o fac apta sa reveleze spiritul. In practica tantra-ica
potentialul creator, energia sexuala transmutata, atunci cind este
valorificata cu succes prin sublimare devine o forta extrem de importanta
care poate conduce rapid catre o transformare extraordinara a fiintei umane.
Toate acestea pot fi realizate de catre un individ care, raminind abstinent,
practica singur, sau pot fi traite intr-un cuplu plin de tandrete si iubitor
in care se urmareste permanent continenta si sublimarea superioara a
energiilor rezultate precum in asa-zisa tantra „a miinii stingi”. Abordarea
intima afectuoasa a acestor aspecte in cuplu presupune o rafinata si
sensibila explorare si valorizare a relatiei dintre barbat si femeie, iubire
reciproca, respect pentru celalalt, transfigurarea fiecaruia de catre
celalalt in fiinta ideala divina, transmutarea potentialului sexual si
sublimarea energiei rezultante in sferele cele mai elevate ale fiintei,
pentru a atinge impreuna, sau fiecare la un moment dat, starea de extaz
divin. Aplicarea corecta a acestor precepte izvorite din intelepciunea
milenara a Orientului conduce gradat la o elevare si o amplificare a
trairilor in cazul unirii sexuale constient controlate, de la un proces
controlat de instincte ajungindu-se la o veritabila experienta spirituala in
care cuplul resimte la unison fericirea oceanica infinit nuantata. Aceasta
stare extraordinara este definita adeseori in textele fundamentale yoga sub
numele de ananda, beatitudine cosmica sau extaz. Dincolo de aberatiile pe
care le sustin cei ignoranti si rauvoitori, tantra este viata traita plenar
si superior. Tantra bine practicata este viata echilibrata si constiinta in
armonie cu ceea ce apare in mod spontan oricind. Tantra yoga este practicata
de catre Oameni Naturali din intreaga lume, simplu si intr-o transfiguratoare
stare de respect pentru Tot ceea ce Este.

TANTRISM: sistemul fundamentat pe invatatura Tantra-elor.

TAPAS: concentrare de forta si vointa spirituala; asceza; efort
spiritual.

TAPAS = ardoare interioara, caldura subtila, asceza;
fervoare (efervescenta) spirituala, aspiratie intensa de a-L
realiza pe Dumnezeu (BRAHMAN). TAPAS-ul este una dintre cele 5
prescriptii de autocontrol (NIYAMA) din sistemul YOGA. TAPAS-ul
permite transformarea gradata a calitatilor (GUNA) RAJAS ale
fiintei, centrate preponderent in jurul egoului, intr-o forta
spirituala superioara care ajuta aspirantul sa atinga cit mai
repede telul spiritual prin fervoarea daruirii, prin abnegatia de
care da dovada si, de asemenea, prin intensitatea concentrarii
sale mentale. Conform cosmogoniei VEDICE, TAPAS, in calitatea sa
de caldura paranormala generata de intensitatea fara egal a
sacrificiului Divinului este ceea ce a permis „clocirea” si
„spargerea” oului lumii (HIRANYAGARBHA). Acest aspect mitic
implica totodata si ideea de efort creator sustinut (asceza), in
masura in care creatia in totalitate reprezinta de fapt un act de
auto-sfisiere (desfasurare sacrificiala sau fragmentare in timp
si spatiu) a lui DUMNEZEU.

TAPAS = ascetism, simbolizat de caldura interioara,
fervoare, austeritate. El este intr-un anume fel un sinonim al
lui TEJAS (Focul subtil interior).
BHAIRAVI controleaza energiile fundamentale ale
sacrificiului TAPAS care face posibila multiplicitatea formelor.
BHAIRAVI este Marea Putere Cosmica a lui TAPAS in MACROCOSMOS.
TAPAS-ul este o energie spirituala intensa ce rezulta din
aspiratia arzatoare, frenetica de a-l descoperi si realiza pe
DUMNEZEU sau BRAHMAN. Dupa cosmogonia VEDICA, energia spirituala
divina MACROCOSMICA a lui TAPAS (caldura) este aceea care permite
sa fie „clocit” si sa faca apoi sa apara din gaoacea oului
primordial divin (HIRANYAGARBHA) intreaga manifestare sau altfel
spus MACROCOSMOSUL cu toate cele 3 lumi FIZICA, ASTRALA si
CAUZALA. Acest aspect al lui TAPAS sugereaza totodata o idee de
AUTOMORTIFICARE in masura in care intreaga creatie reprezinta un
imens act de sacrificiu sau altfel spus un fel de auto-sfisiere
si jupuire de sine din partea creatorului (DUMNEZEU).
In textul oriental SHATAPATHA-BRAHMANA se spune: „In
timpurile primordiale (la inceput), PRAJAPATI era El absolut
singur si unic in aceasta lume. El a spus atunci: „EU VREAU SA
FIU MULTIPLU. EU VREAU SA MA INMULTESC (reproduc)”. Pentru
aceasta, el a facut mari eforturi si a practicat un TAPAS. Din
cauza eforturilor sale sustinute si a procedeelor de care s-a
folosit, el a dat astfel nastere la cele trei lumi: 1) PAMsNTUL,
2) ETERUL si 3) CERUL. El este acela care a clocit Oul primordial
din care au aparut apoi cele trei lumi”.

TEAMA = Face parte din categoria emotiilor bazale,
caracterizindu-se printr-o stare psihica perceputa in mod
neplacut de catre subiect, sub forma de neliniste, insecuritate
si ea evidentiaza procese de REZONANTA cu energii subtile mai
mult sau mai putin rele, perturbatoare. Teama determina, de cele
mai multe ori, tendinta de evitare a unui posibil (sau imaginar)
pericol, iminent sau indepartat. Incercarile de definire a
acestei trairi emotionale ce evidentiaza procese de REZONANTA cu
energii subtile nocive ce apar si persista in fiinta noastra se
lovesc de larga paleta de expresie pe care teama o dobindeste la
nivel individual. Tipul de personalitate isi pune amprenta in mod
decisiv asupra modului in care subiectul „presimte” si mai ales
intuieste sentimentul de teama. Nivelul de instruire
(inteligenta) si experienta sau antrenamentul acumulate de
subiect reprezinta un alt element important in relatia individ-
teama.
Dupa intensitatea trairii (starii), TEAMA are mai multe
forme care, in functie de particularitatile si disponibilitatile
fondului timic (de la TIMUS, importanta glanda endocrina din
corpul uman) al subiectului pot fi descrise ca: timiditate,
frica, panica, teroare. Teama se situeaza, alaturi de
anticipatie, furie, bucurie, acceptare, surpriza, durere si
dezgust in ansamblul emotiilor bazale care caracterizeaza viata
afectiva a fiintei umane obisnuite, reflectind obiectivitatea
lumii inconjuratoare prin filtrul subiectivismului individual. In
fata oricarei situatii noi sau avind un grad de dificultate
sporit, fiinta poate incerca un anumit sentiment de teama sau
stres, care atunci are un ecou pozitiv asupra activitatii sale
(concentrare, mobilizare a fortelor). Exagerarea sa patologica
precum si absenta teamei ii confera semnificatia unui simptom,
anxietatea, angoasa, fobia trairilor terifiante fiind formele
sale cele mai frecvente.

TAO = Acest cuvint poate fi tradus in limba romina prin „CALE”. Ideea
de TAO se gaseste in centrul textului fundamental TAO TE KING. La origine
ideograma TAO semnifica „CALE”, totodata ea inseamna si „DOCTRINA”.
In TAO TE KING al lui LAO-TZE, conceptul de TAO primeste pentru prima
data o conotatie metafizica; el este Principiul Primordial care
imbratiseaza toate lucrurile si fiintele, dind nastere tuturor fenomenelor
si manifestarilor. El este realitatea ultima, inefabila din care s-a nascut
intregul Univers si pe care LAO-TZE o boteaza TAO in absenta unui termen
mai potrivit.
TAO este totdeauna inefabil; el nu poate fi numit. Aceasta este una
dintre calitatile sale fundamentale. TAO este „MAMA MISTERIOASA” care da
nastere si hraneste Cele Zece Mii de Fiinte (WAN-WU). El este izvorul ultim
al intregii existente. Intr-un anumit capitol din TAO TE KING, TAO este
comparat cu o femela animal a carei matrice gigantica se afla la originea
Cerului si a Pamintului. Acest text va fi utilizat mai tirziu de taoismul
amoros pentru a justifica diferite practici sexuale in care continenta
sexuala avea un rol foarte important si care avea drept scop sa conduca
practicantii la o intima si inefabila comuniune cu TAO.
Mai devreme sau mai tirziu toate fiintele si lucrurile se reintorc in
TAO. Aceasta este o lege universala. In acceptia sa taoista, conceptul de
Iluminare (MING) desemneaza intelegerea acestei legi universale a
reintoarcerii tuturor fiintelor in TAO (FU). Reintoarcerea oricarui lucru
sau fiinta la punctul sau de plecare este insasi legea lui TAO- natura:
„Eterna reintoarcere este miscarea lui TAO; in non-rezistenta se afla
eficacitatea lui TAO”.
TAO este adeseori descris ca invizibil, inaudibil, insondabil, etern
si inaccesibil la influentele exterioare. El este forma a ceea ce este fara
forma; el imbratiseaza simultan fiinta si nefiinta. Fiinta este functia lui
TAO; nefiinta este esenta sa. El este Marele Unic in care se abolesc toate
contradictiile.
TAO actioneaza cu o perfecta intelepciune in mod spontan; el urmeaza
propria sa natura (TZU-JAN). Manifestarea sa este lipsita de actiune si de
intentie (WU-WEI), dar cu toate acestea nu exista nimic pe care el sa nu
poata sa-l realizeze. In lumea fenomenelor, TAO se reveleaza prin forta si
„VIRTUTEA” sa (TE); el transmite aceasta forta fiintelor si lucrurilor si
astfel le permite sa devina ceea ce ele sunt.
Realizarea unitatii inefabile cu TAO este telul tuturor adeptilor
taoismului. Nu este insa suficient pentru aceasta sa avem doar o cunoastere
rationala a lui TAO; adeptul trebuie sa fuzioneze intim cu TAO realizind el
insusi unitatea deplina, simplicitatea (PU) si vidul beatific al lui TAO.
Singura cunoasterea intuitiva spirituala permite sa se ajunga la acest
rezultat.
Se realizeaza cu usurinta TAO cultivind si amplificind calmul profund
care este principala poarta de acces catre TAO. Se ajunge la marea Tacere
prin asa-zisa metoda a „PIERDERII”; „A cauta cunoasterea inseamna a acumula
tot mai mult zi de zi; a il cauta numai pe TAO inseamna a pierde din ce in
ce mai mult zi de zi”. In TAO TE KING, calmul beatific este calificat drept
reintoarcerea la origine. Raminind in aceasta stare de calm beatific, se
aboleste orice manifestare atit interioara cit si exterioara, se sterg
toate limitele si toate contingentele. Numai atunci incepe sa straluceasca
in universul nostru launtric Lumina Divina care ne permite sa ne descoperim
veritabilul Sine Nemuritor si sa realizam astfel Absolutul (TAO).

TRANSCENDENTA = ipostaza a divinitatii care se afla deasupra
creatiei. Transcendenta este proprie si starii de constiinta a
yoghinului eliberat de conditionarile ignorantei (AVIDYA).
Transcendenta reprezinta un rezultat al depasirii datului
obiectiv prin actul intentional de constiinta, prin aspiratie
frenetica sau prin intuitie, actiuni datorita carora constiinta
yoghinului se ridica in lumea esentelor si semnificatiilor ultime
(planul 7 controlat de SAHASRARA). Niciodata Transcendenta nu
poate deveni insa un obiect al experientei, ea (transcendenta)
fiind proprie intotdeauna Supremului Subiect Constient
(Dumnezeu). Transcendenta nu poate fi cunoscuta decit prin
fuziunea integratoare, beatifica dintre constiinta yoghinului si
Constiinta lui Dumnezeu, stare numita in YOGA SAMADHI.
Transcendenta nu tine niciodata de o anumita clasa de
obiecte, ci presupune un principiu superior acestora, deosebindu-
se astfel de IMANENTA. Starea de transcendenta este deci
superioara conditiei lucrurilor individuale, inteligentei
obisnuite, nivelului umanitatii etc.
Sentimentul sau macar intuitia transcendentei nu apartine
insa numai fiintelor eliberate. Reputatul psiholog ABRAHAM
MASLOW, fondatorul a ceea ce se cheama „psiholopie umanista”,
focalizata mai curind asupra fiintelor umane sanatoase psihic
decit asupra conditionarilor patologice, este unul dintre putinii
psihologi care au recunoscut, studiat si descris cu obiectivitate
experienta umana de Transcendenta. Aceasta experienta poate sa
imbrace multiple forme. Ea poate sa fie, de exemplu, o forma de
uitare de sine, o pierdere a senzatiei de individualitate in care
egoul limitator este transcens; aceasta poate conduce fiinta la o
inefabila si sublima fuziune cu intregul univers, cu un anumit
aspect subtil al manifestarii, cu o alta fiinta iubita, sau chiar
cu Dumnezeu insusi. Experienta poate consta si numai dintr-o
senzatie de iesire din timp: timpul este atunci transcens.
Durerea poate fi, de asemenea, transcensa intr-un mod misterios.
Sentimentul de continua lupta cu elementele naturii si cu
ceilalti poate fi transcens prin acceptarea plenara a armoniei
integratoare dintre fiinta noastra (MICROCOSMOSUL propriu) si
intregul Univers (MACROCOSMOS). Alteori, poate sa survina o
transcendere a unor preocupari marunte, nespirituale, definibila
ca o stare sublima de „a fi deasupra acestor lucruri sau
aspecte”. Transcendenta evoca mai degraba un sentiment al fiintei
si al eternitatii decit unul al devenirii si temporalitatii.
Toate aceste tipuri de Transcendenta si multe altele au fost
studiate de MASLOW care precizeaza in plus ca, desi pot fi induse
prin meditatie, ele survin de multe ori spontan, cristalizindu-se
in ceea ce el a numit „Experiente de virf”. Pentru toti cei care
au trait asemenea „experiente de virf”, ele reprezinta cel mai
important lucru din viata lor si sunt privite ca cele mai
pretioase aspecte, care dau cu adevarat valoare vietii. Acesti
oameni tind aproape intotdeauna sa caute un mod de a trai care sa
usureze si sa indeseasca reaparitia acestor stari.
„Transcendenta, spune MASLOW, se refera la cele mai inalte, cele
mai cuprinzatoare si mai ample nivele ale constiintei umane,
manifestindu-se ca un scop in sine si nu ca un mijloc si
integrind armonios fiinta cu ceilalti oameni, cu intreaga
umanitate, cu celelalte specii, cu intreaga natura, cu Universul
si cu Dumnezeu”.
Domeniul psihologiei umaniste care se raporteaza la procesul
si natura transcendentei privita in acest sens este cunoscut sub
denumirea de „psihologie transpersonala” si supranumit uneori „a
patra forta” in psihologie (alaturi de sistemele lui FREUD, ADLER
si JUNG). Unul dintre cele mai bine dezvoltate sisteme ale
psihologiei transpersonale este psihosinteza, avind numeroase
tehnici inspirate din YOGA, care ajuta individul sa intre in
rezonanta cu sursele infinite de energie binefacatoare ale
SUPRACONSTIENTULUI si permite astfel sa se integreze toate
nivelele (straturile) constiintei sale.

TRANSFIGURARE: procedeu specific care face posibila punerea rapida in
rezonanta cu energii subtile divine, cu sfere de forta si aspecte elevate,
sublime, din Macrocosmos prin intermediul caruia elementele realitatii
exterioare, distilate de viziunea innobilatoare, imaginatia si puterea de
expresie a celui care transfigureaza se transforma, mai ales pentru acesta,
intr-o realitate noua, elevata, minunata, spiritual-afectiva, incarcata, ce
ne face sa traim o forma de extaz. Prin exemplul cunoasterii artistice,
sublime, transfigurarea constituie dovada rolului activ si profund creator al
constiintei in genere, rol subliniat adeseori de yoga. Specificul cunoasterii
artistice, sublime, capabila sa recreeze realul in ipostaze aprofundate,
idealizate, inaltate, arhetipale, chiar si ca proiect, constructie si model
anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de transfigurare de la
concretul sensibil la abstractul sensibil, in forme de expresie adecvate
fiecareia dintre treptele respective, i-au adus artei si denumirea
(acceptabila ca metafora) de oglinda magica a realitatii. Transfigurarea
joaca un rol esential in continenta amoroasa si in amorul tantric fara
sfirsit.

TRANSFIGURARE = procedeu specific care face posibila punerea
rapida in rezonanta cu energii subtile divine, cu sfere de forta
si aspecte elevate sublime din MACROCOSMOS prin intermediul
caruia elementele realitatii exterioare, distilate de viziunea
innobilatoare, imaginatia si puterea de expresie a celui care
transfigureaza se transforma, mai ales pentru acesta, intr-o
realitate noua, elevata, minunata, spiritual-afectiva, incarcata
ce ne face sa traim o forma de extaz. Prin exemplul cunoasterii
artistice, sublime, transfigurarea constituie dovada rolului
activ si profund creator al constiintei in genere, rol subliniat
adeseori de YOGA. Specificul cunoasterii artistice, sublime
capabila sa recreeze realul in ipostaze aprofundate, idealizate,
inaltate, arhetipale, chiar si ca proiect, constructie si model
anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de
transfigurare de la concretul sensibil la abstractul sensibil, in
forme de expresie adecvate fiecareia dintre treptele respective,
i-au adus artei si denumirea (acceptabila ca metafora) de oglinda
magica a realitatii. Transfigurarea joaca un rol esential in
continenta amoroasa si in AMORUL TANTRIC fara sfirsit.

TRAIRE TRANSFIGURATOARE = stare mentala declansata in
contactul cu o opera de arta sau cu diferite aspecte ale
realitatii (o priveliste, o figura umana frumoasa, un nud minunat
etc.), resimtita sau apreciata ca fiind foarte frumoasa. Este
cunoscuta remarca lui Amiel potrivit careia „peisajul este o
stare de spirit”, revendicata in egala masura de acele curente
estetico-artistice moderne care pun accentul fie pe valentele
poetico-lirice ale receptarii realitatii, fie pe asa-numitele
tensiuni interioare revelatorii. Trairea transfiguratoare este o
stare sublima complexa care pune in miscare toate fortele si
energiile psihice elevate ale omului (si in primul rind ale
afectivitatii), antrenind si stari euforice de modificare
cenestezica, in special atunci cind trairea transfiguratoare se
leaga de frumusetea unei privelisti a naturii, de contemplarea
sau de trairea sublima determinata de o opera muzicala geniala.
Aceasta stare de spirit care este, in acelasi timp, incordare
euforica si destindere, contemplatie extazianta si efort,
meditatie si actiune, nu se limiteaza la un efect instantaneu, ci
se prelungeste, determinind fenomene paradisiace de rezonanta
subtila ce se continua zile in sir chiar si dupa incetarea sau
disparitia elementelor declansatoare. Ea lasa in urma ei, dupa
caz, o stare intensa de euforie psiho-fizica, un sentiment
paradisiac de eliberare interioara, care adevereste nemijlocit
teoria aristotelica a katharsisului, sau o stare extraordinara de
disponibilitate marita a inteligentei, vointei si emotivitatii.
De aici decurge si faptul ca trairea transfiguratoare este unul
dintre aspectele cele mai pretioase ale experientei umane, unul
dintre mijloacele cele mai eficace ale formarii unei
personalitati armonioase si, deci, ale educatiei spirituale.
Dezvoltat in romantism, care acorda o deosebita pretuire rolului
activ al subiectului si functiei creatoare a interioritatii, ca
unul dintre conceptele lor centrale, conceptul trairii
transfiguratoare constituie un obiect predilect al filosofiei
vietii desavirsite.

TRETA YUGA = vezi YUGA.

TRANSMUTATIE: transformare sau schimbare insotita de o declansare uriasa
de energie, a unui element chimic in altul printr-o noua grupare a
elementelor constitutive in atomi, obtinuta prin dezintegrarea radioactiva
naturala sau prin reactii nucleare posibile in anumite conditii chiar si in
sfera biologicului la temperaturi slabe.
Desi parea ca fizica moderna a clarificat in mod categoric faptul ca
transmutatia elementelor nu poate fi obtinuta decit prin jocul marilor
energii capabile sa infringa fortele ce retin nucleonii in structurile lor
bine definite, in unele cazuri s-a constatat in mod evident, experimental, ca
exista si alte cai, mult mai eficiente si naturale, pentru obtinerea acestor
procese fizice de transmutatie, chiar si la energii slabe, atit in
structurile materiei vii vegetale, cit si in cele animale, in cazul
metabolismelor specifice.
In fiinta umana, procesele de transmutatii atomice la energii slabe se
produc in mod continuu, mai mult sau mai putin intens in cadrul
metabolismului, al proceselor sexuale, al trairilor erotice, al starilor
afective, al activitatii mentale, al trairilor spirituale.
Nenumarate experiente au permis sa se constate ca intregul corp al
fiintei umane este o adevarata microuzina atomica in care, prin transmutatii
la energii scazute sunt produse intr-un mod discret diferite elemente chimice
de care corpul are nevoie. Simultan, in urma acestui proces, rezulta energii
uriase care fac posibila o gama nebanuita de fenomene extraordinare ca:
aparitia unor disponibilitati paranormale, aparitia unor stari superioare de
constiinta, amorsarea si alimentarea unor fenomene de sublimare a anumitor
energii, amplificarea inteligentei, tonus afectiv constant euforic, fericire
etc. Deosebit de semnificativ este daca ne gindim ca aceste procese de
transmutatie in corpul uman au la baza programe biochimice bine stabilite de
Natura, pentru fiecare temperament in parte, cu sute de mii de ani in urma.
Ce inseamna in ultima instanta transmutatia biologica sexuala?
O utilizare continua de „materie amoroasa” gratie unui control constnt,
pe parcursul unor trairi erotice intense, sinonima unui „consum de hrana”
care se transforma treptat in energie ce va pute fi sublimata conducind la o
serie de mutatii rapide in fiinta in conformitate cu intentiile acesteia.
Inginerul biolog L. Kervran a confirmat pentru prima data printr-o serie
de experiente epocale, realitatea de netagaduit a proceselor de transmutatie
atomica-biologica la energii slabe. Conform demonstratiilor sale
experimentale aceste transmutatii se produc in mod continuu atit in
structurile vietii vii vegetale, cit si in cele animale, cu declansari lente
uriase de energie, in cadrul metabolismelor specifice.
In lucrarile sale esentiale referitoare la acest domeniu misterios
(Dovezi privitoare la existenta transmutatiilor biologice” si „Transmutatiile
la energie slaba”), savantul L. Kervran constata ca transmutatia de catre
materia vie a atomilor unui element este sesizata in multiple cazuri
specifice care prezinta aspecte „enigmatice”. Dupa cercetari atente, s-a
ajuns treptat la constatarea ca aceste transmutatii au loc la nivelul
mitocondriilor (granule celulare ce secreta enzime).
Yoghinii Orientului si unii rari intelepti ai Occidentului, care
practicau cu succes veritabila alchimie biologica in propria lor structura
corporala au cunoscut si aplicat aceste modalitati secrete cu mii de ani in
urma. Oamenii de stiinta au constatat aceste procese abia in deceniile
anterioare, fiind depasiti de aceste mistere in multe cazuri, deseori reusind
doar sa constate respectivele fenomene fara a le putea explica anumite
rezultate neobisnuite. Atomii corpului uman contin o imensa energie care
poate fi trezita gradat, controlata si folosita prin intermediul proceselor
de transmutare si sublimare a potentialului sexual in timpul trairilor
amoroase frenetice, integral controlate prin continenta. La baza acestor
performante extraordinare se afla anumite procedee secrete din tantra.
La ora actuala se stie precis ca fiecare atom al corpului nostru fizic
contine o energie gigantica echivalenta cu 200 milioane eV. Fenomenologia
yoghina in desfasurarea gradata faciliteaza controlul volitiv asupra acestor
energii colosale permitindu-i fiintei umane sa recurga la anumite modalitati
rapide pentru a elibera gradat aceasta putere „incatusata” in atomii
componenti ai multiplelor elemente prezente in diferite parti ale corpului
fizic al fiecarei fiinte umane.
In corpul fizic al fiecarei fiinte umane exista suficienta energie
potentiala prin a carei angrenare efectiva, partiala sau totala, gratie
proceselor de transmutatie biologica pot fi provocate si alimentate fenomene
sau manifestari extraordinare de natura subtila cosmica, care pot declansa cu
o usurinta surprinzatoare, atunci cind sunt intrunite anumite conditii
necesare.

TARA = in traducere literala in limba romina, cuvintul
sanscrit TARA inseamna „CEA CARE SALVEAZA”. TARA este SHAKTI a lui
AVALOKITESHVARA si adeseori se sustine ca din lacrimile sale de
compasiune s-au nascut BODHISATTVA-ii.

TARIKI = inseamna „impulsionare spirituala gratie fortei mari
a altuia”. Eliberare spirituala realizata gratie fortei si
sustinerii spirituale a altuia care poate sa faca aceasta. Aceasta
poate sa se produca mai ales datorita interventiei Marii Puteri
Cosmice TARA care, in conformitate cu traditia orientala, ii
izbaveste si ii ajuta, plina de compasiune, pe aceia care emit
mental cu consecventa MANTRA sa (a lui TARA), sau se focalizeaza
asupra YANTRA-ei sale concentrindu-se mental, intens asupra
acesteia, acordindu-i o incredere deplina.

TEMPERAMENT = Ansamblu de rezonante predominante in
microcosmosul fiintei umane care sunt remarcate sub forma unor
caracteristici afective care, prin preponderenta lor, definesc
datorita conditionarilor si OBISNUINTELOR o individualitate, atit
in ceea ce priveste modul sau specific de a experimenta anumite
trairi cit si acela in care ea reactioneaza in general la ele. Cu
alte cuvinte, personalitatea este tot ceea ce omul a dobindit sau
a adoptat dupa nastere, deci tot ceea ce omul isi imagineaza ca
este adevarat sau ar trebui sa fie adevarat cu privire la sine.
Acopera de asemenea toate iluziile pe care si le face omul despre
el insusi. Modul de a reactiona la trairi constituie, in
temperamentul unei fiinte, ceea ce se cheama ritmul sau psihic.
Acest ritm se exprima la fel de bine in perceptiile sensibile cit
si in manifestarile mentale (intelectuale) si, in primul rind, in
viteza sau lentoarea mai mare sau mai mica a miscarilor, ca si in
ritmul special in care acestea (miscarile) se desfasoara.
Exista raporturi foarte precise intre temperamentul unei
persoane si structura ei corporala, raporturi determinate de
influentele hormonale si umorale (atit glandele endocrine, in
corelatie cu centrii subtili de forta, CHAKRA-ele, cit si mari
ganglioni intra-abdominali care impreuna cu toate tesuturile
(datorita rezonantelor personale cu anumite energii subtile din
MACROCOSMOS) participa la chimismul organic).
Temperamentele se pot imparti in doua grupe principale:
CICLOTIMICE si SCHIZOTIMICE.
Tonalitatea psihica a fiecarui temperament oscileaza intre cei
doi poli opusi: la ciclotimici, acesti poli sunt bucuria si
tristetea; la schizotimici, ei sunt sensibilitatea si raceala. La
aceste doua mari grupe de temperamente, corespund tipologii
(structuri) corporale precise. Astfel, ciclotimicii corespund
tipului PICNIC iar schizotimicii tipurilor ATLETIC si ASTENIC.
Tipul PICNIC prezinta in general o structura scunda, indesata,
o fata rotunda, plina, cu un ten proaspat. Capul, pieptul, si
abdomenul sunt mari, umerii apropiati. Capul se sprijina pe un git
scurt, indesat si este tinut putin in fata. Adesea, ciclotimicul
are o chelie precoce, in timp ce pilozitatea de pe restul corpului
este destul de abundenta.
Tipul ATLETIC este in general subtire, cu extremitatile lungi,
pieptul larg si, musculos. Partea inferioara a corpului este uneori
subtiata. Bazinul este strimt si picioarele subtiri. Capul este
ferm si se sprijina pe un git inalt. Muschii sunt acoperiti de o
piele elastica, fara prea multa grasime.
Tipul ASTENIC se caracterizeaza printr-un trunchi intr-o
oarecare masura cilindric, prezinta o cutie toracica strimta si
alungita si are umerii apropiati. Extremitatile si gitul par la
acest tip alungite. Oasele, muschii si pielea sunt delicate,
subtiri si slabe. Capul este mic, cu nasul alungit si ascutit,
barbia este aplecata si retrasa iar profilul este ascutit.
Temperamentul ciclotimicilor are un ritm psihic oscilind intre
mobilitate si toropeala. Cel al schizotimicilor oscileaza intre
bruschete si indolenta. La ciclotimici, un anumit ritm psihic
corespunde aproape totdeauna unei anumite tonalitati psihice. O
combinatie de veselie si mobilitate caracterizeaza temperamentele
hipomaniace; o tendinta catre depresie asociata cu lentoare
caracterizeaza temperamentele flegmatice.
La schizotimi nu se observa raporturi atit de strinse:
hipersensibilii pot prezenta o mare toropeala in modul de a gindi
si de a voi si se remarca adesea la ei o mobilitate capricioasa mai
ales la indolentii reci.
Tabelul urmator prezinta o sinteza esentiala a tipurilor
ciclotimice si schizotimice.
APTITUDINI SPECIALE
APTITUDINE CICLOTIMICI SCHIZOTIMICI POETI -REALISTI
-UMORISTI
-PATETICI
-ROMANTICI
-ARTISTI AI FORMEI
SAVANTI -ATRASI DE CONCRET
-EMPIRICI
DESCRIPTIVI -LOGICIENI PRECISI
-SISTEMATICI
-METAFIZICIENI CONDUCATORI -INITIATORI
VIGUROSI
-ORGANIZATORI
INDRAZNETI
-NEGOCIATORI
INTELIGENTI -IDEALISTI PURI
-DESPOTICI SI
FANATICI
-CALCULATI SI RECITHA = flux energetic subtil lunar (-), aspectul feminin,
static, YIN (-) al manifestarii, prezent in anumite proportii in
tot ceea ce exista. Poate fi constientizat destul de bine atunci
cind respiratia se face natural, preponderent pe nara stinga.

TIMBRUL = insusire a sunetului vocal datorita careia se
deosebesc sunetele vocale de aceeasi inaltime care provin de la
voci diferite. Timbrul este determinat de compozitia spectrala a
sunetului, adica de frecventa si intensitatea sunetului vocal. In
lingvistica, timbrul este calitatea specifica a unui sunet care ne
permite sa-l distingem de alt sunet rostit in conditii de durata,
de inaltime si de intensitate identice. Termenul de TIMBRU se
foloseste in special pentru vocale.
In concluzie, putem spune ca TIMBRUL este o calitate esentiala
a sunetului; el rezulta din suprapunerea, la sunetul fundamental
furnizat de laringe, a unor rezonante secundare care au aceeasi
origine in stare normala, dar care sunt in mod diferit intarite in
cavitatile superioare. Timbrul variaza in functie de miscarile
organice caracteristice fiecarei articulatii vocalice.
Prin urmare, timbrul este un caracter al senzatiei auditive
care permite sa se distinga diferite sunete complexe, avind aceeasi
frecventa fundamentala si aceeasi intensitate, insa compozitii
spectrale deosebite (armonice diferind ca numar si intensitate). Pe
linga inaltime si intensitate, timbrul este cea de-a treia calitate
a sunetului, aceea care-i confera personalitate sonora si „culoare”
proprie („culoarea sunetului”), permitind nu numai individualizarea
sursei emitente, fara a o vedea, dar si diferentierea calitativa
fina a instrumentelor muzicale de acelasi fel (de exemplu a doua
voci de soprana care cinta aceeasi nota cu tarie egala).
Timbrul muzical este o sinteza, un rezultat al insumarii
tuturor caracteristicilor sale vibratorii si care in final ii
determina valoarea sonora. Sunt mai multi factori de care, in mod
direct sau indirect, depinde timbrul. In primul rind se afla
spectrul sonor al sunetului, adica numarul si intensitatea
armonicelor, care se amalgameaza cu sunetul fundamental. Aceste
armonice au o dubla provenienta: mai intii oscilatiile elementului
vibrator si apoi cele ale elementului rezonator, rezonatorul avind
rolul de a amplifica sunetul initial si de a-i adauga asa-numitele
„frecvente de rezonanta” (formantii sunetului complex). Forma si
volumul rezonatorului are o influenta decisiva asupra cantitatii si
calitatii formantilor si de aici asupra timbrului. In acelasi timp,
timbrul depinde de intensitatea si inaltimea sunetului, deoarece
sunetele grave si cele intense au un continut mai bogat in
armonice. Compozitia spectrala armonica si contributia ei la
formarea timbrului se manifesta in moduri ca si infinite, ceea ce
explica, de exemplu, faptul ca practic nu se intilnesc doua voci
absolut egale cu timbrul, ci cel mult asemanatoare.
Un sunet fundamental insotit numai de primele 2-3 armonice
este moale, pastos, placut; concomitenta armonicelor 2-7 il face
bogat, plin, rotund, cald; daca prevaleaza armonicele inalte si
lipsesc cele joase, sunetul devine aspru, strident, patrunzator; un
numar mare de armonice distribuite uniform si de tarie comparabila
face timbrul luminos, stralucitor. Un sunet fara armonice (sau cu
putine si slabe, vezi sunet) poate fi dulce, dar surd, sarac,
adesea putin muzical.

TON = sunet pur, cu o anumita frecventa de vibratie, produs de
o sursa sonora (corzile vocale) care vibreaza dupa o lege
sinusoidala. Sunetele muzicale reprezinta de obicei suprapuneri de
mai multe tonuri.

TRATAKA = Una dintre cele 6 SHATKARMAS care urmareste, printre
altele, amplificarea si intarirea puterii de concentrare mentala,
simultan cu curatarea si imbunatatirea vederii, prin fixarea
neintrerupta a privirii asupra unui punct colorat sau o YANTRA.
La inceput trebuie aleasa si asezata o bulina colorata ori o
YANTRA la nivelul axei ochilor, ce va fi plasata la aproximativ
1,50 m in fata noastra. Atunci cind ne antrenam (facem TRATAKA),
privirea va fi ferm si continuu indreptata asupra bulinei colorate
sau a YANTRA-ei, cu ochii larg deschisi si vom urmari la inceput sa
nu clipim deloc, decit o data pe minut. Antrenamentul in TRATAKA la
inceput poate sa fie de minim 10 minute. Proportional cu
antrenamentul nostru, in timp, vom remarca faptul ca putem ramine
minute in sir fara a mai simti deloc nevoia sa clipim si in acelasi
timp vom remarca o imbunatatire considerabila a puterii noastre de
concentrare mentala si a atentiei.
Noaptea, aceasta tehnica yoghina (TRATAKA) se poate face la
fel, dar folosind drept suport de fixare neintrerupta a privirii
flacara unei luminari care va fi astfel plasata incit sa se
gaseasca la nivelul axului optic al privirii noastre. Vom mari
treptat durata antrenamentului in TRATAKA dar vom avea grija sa ne
oprim in momentul in care ochii incep sa lacrimeze foarte mult.
Perioada optima la care trebuie sa ajungem marind gradat timpul
afectat antrenamentului in TRATAKA este 30-45 minute. Vom remarca
instalarea unei stari de intensa fericire mentala (FARA MOTIV) in
timpul si la 3-4 ore dupa realizarea tehnicii de TRATAKA si, de
asemenea, vom constata o uluitoare crestere a increderii in sine.
Prin TRATAKA consecvent realizat, privirea devine magnetica, calda,
expresiva, puternica si fermecatoare.
Daca este cazul, uneori putem alterna antrenamentul in
TRATAKA, punind o farfurie plata plina cu apa la oarecare distanta
si asezind-o astfel incit sa faca un unghi adecvat cu flacara
luminarii, astfel incit aceasta sa ajunga sa se reflecte aproape in
mijlocul farfuriei. Imediat dupa aceea vom face TRATAKA numai
asupra imaginii luminarii reflectate in apa din farfurie. Practica
acestei forme de TRATAKA imbunatateste vederea si calmeaza oboseala
ochilor. In cazurile de surescitare, ea actioneaza ca un minunat
sedativ natural.
Cind suntem undeva la tara, intr-un spatiu deschis – un parc,
de exemplu – putem privi cu atentie (TRATAKA) orizontul timp de 5-
10 minute si, in zilele care urmeaza, putem mari intervalul de
timp. Practica acestei forme de TRATAKA in natura ne dilata in mod
armonios constiinta si ne face sa traim o stare inefabila de
fericire pe un fond de echilibru mental profund.
In afara de aceste forme de TRATAKA mai exista, de asemenea,
BRUMADHYA TRATAKA (fixarea privirii (cu ochii deschisi, fara a
clipi) asupra sprincenelor; aceasta forma de TRATAKA urmareste sa
energizeze rapid AJNA CHAKRA), NASIKAGRA TRATAKA (se realizeaza la
fel dar implica fixarea neintrerupta cu privirea a virfului nasului
si urmareste energizarea rapida a centrului de forta secundar MANAS
CHAKRA), DAKSINA VATRU TRATAKA (se realizeaza la fel dar implica
fixarea neintrerupta cu privirea a umarului drept si urmareste
trezirea, constientizarea si controlul aspectului SOLAR, YANG (+)
al fiintei) si VAMA JATRU TRATAKA (se realizeaza la fel dar implica
fixarea neintrerupta cu privirea a umarului sting si urmareste
trezirea, constientizarea si controlul aspectului LUNAR, YIN (-) al
fiintei; totodata, aceste forme de fixare a privirii (TRATAKA)
intaresc muschii oculari, in timp ce fixarea neintrerupta a
privirii ii relaxeaza profund.
Imediat, in finalul tehnicii de TRATAKA, mai ales daca a
aparut lacrimarea abundenta, ochii vor fi spalati prin stropire cu
apa rece aruncata din palme in timp ce tinem ochii deschisi. Atunci
cind ne spalam dupa TRATAKA ochii, acestia trebuie sa fie stropiti
usor cu apa rece de citeva ori; daca suntem foarte sensibili si
folosim apa calda, vom incheia intotdeauna folosind macar de 2 ori
apa rece. Aceasta amplifica aportul de singe la nivelul ochilor si
maseaza in mod armonios globii oculari.
In concluzie, putem spune ca, in YOGA, TRATAKA este o
importanta tehnica de SAT-KARMA-KRIYAS, care este foarte
folositoare atit vederii cit si concentrarii mentale, imbunatatirii
atentiei si eliminarii problemelor legate de slabirea memoriei.
Practica consecventa a tehnicii de TRATAKA face sa devina
ferma concentrarea mentala, trezeste clarviziunea si totodata ne
permite sa citim cu usurinta gindurile sau intentiile cele mai
ascunse ale fiintelor umane cu care venim in contact.

TRIPURA = Nume dat in general in hinduism celor trei stari
fundamentale ale constintei (Trezie, Vis si Somn profund) ca si
celor 3 GUNA-e (TAMAS, SATTVA, RAJAS).

TRYAMBAKA = „Cel cu 3 ochi”, nume mitic al lui SHIVA, Cel
inzestrat prin excelenta cu ochiul Spiritual, frontal (AJNA
CHAKRA), simbol al cunoasterii totale suprasensibile, al
clarviziunii si dominarii paranormale a universului (MACROCOSMOS).

TURYA (TURYA VRITTI) = „Cea de-a patra”. A patra stare
fundamentala de constiinta (VRITTI), „supraconstiinta”
caracteristica Iluminarii si atingerii starii de extaz divin
(SAMADHI). Este numita „a patra” deoarece ea transcende cele 3
stari de constiinta obisnuita (1)starea de veghe, 2)starea de vis
si 3)starea de somn profund, fara vise). Aceasta stare inalta de
constiinta absoluta se situeaza dincolo de gindire, cauzalitate sau
de identificarea cu corpul (fizic); ea este aproape indescriptibila
in maretia si profunzimea ei uluitoare. Este starea in care
yoghinul se afla in comuniune profunda cu BRAHMAN (Dumnezeu).
MANDUKYA UPANISHAD, care prezinta o analiza detaliata a diferitelor
stari de constiinta, descrie TURYA la modul esential doar prin
negatii: TURYA nu este „nici experienta obiectiva, nici experienta
subiectiva, nici constiinta, nici inconstienta, nici cuunoastere
adusa de simturi, nici cunoastere relativa, nici cunoasterea
dedusa”. Singura sa definitie pozitiva o descrie ca pe o
„constiinta pura si pe deplin unificata, pace beatifica
indescriptibila” sau „natura proprie a lui ATMAN”.
5. UDANA – care actioneaza asupra partii superioare a organismului
si faciliteaza dezvoltarea spirituala, creind o legatura intre
partea fizica si partea spirituala a fiintei noastre si care este
controlata prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA.

U

UBHAYA = cei doi
UDANA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
majore). Ea actioneaza de la git pina la cap si stimuleaza
progresul spiritual.
UDARA = manifestate
UDARANAM = in plina activitate; extins
UDDIYANA BANDHA = „retractia abdomenului, care indreapta energia
launtrica in sus”; mai este numita, de asemenea, UDDANA si este o
tehnica yoghina foarte importanta si extraordinar de eficienta in
HATHA YOGA. Aceasta retractie abdominala, urmata de o anumita
contractie moderata (BANDHA) si insotita de o concentrare mentala
adecvata, amorseaza procesele foarte puternice de transmutatie
biologica in energie a potentialelor existente in corpul uman,
printre care mentionam in special potentialul sexual
(sperma la barbat si secretiile sexuale specifice la femeie), si
face totodata posibila sublimarea energiilor rezultante in sferele
subtile superioare ale fiintei. UDDIYANA BANDHA este deosebit de
utila atit pentru realizarea plina de succes a unei ABSTINENTE
SEXUALE ACTIVE, cit si pentru imbunatatirea sau mentinerea in forma
in cazul angrenarii CONTINENTEI SEXUALE. Aceasta contractie
(BANDHA) este descrisa in felul urmator in tratatul YOGA
fundamental Gheranda Samhita (III, 10): „Dupa ce am expirat profund
si am eliminat aproape tot aerul din plamini, nu mai inspiram
imediat dupa aceea deloc si, raminind in retentie pe vid (cu
plaminii fara aer), trebuie sa retractam prin
sugere (datorita vidului din plamini) abdomenul atit deasupra, cit
si sub buric, urmarind sa tragem intreaga zona abdominala, pentru
a o lipi cit mai mult de zona din interior a coloanei vertebrale.
Prin intermediul acestei retractii, mentinuta cit mai mult timp
(fara a forta) si insotita de un fel de contractie interioara ce
genereaza o stare de „sugere” catre in sus, vom resimti, pe masura
ce executam din ce in ce mai bine, cum apare un val de energie
subtila launtrica (PRANA) care, constant este ferm determinata sa
zboare cu repeziciune in sus (UDDINA), mai ales prin canalul
central al lui SUSHUMNA NADI. Atunci cind UDDIYANA BANDHA se
incheie, vom relaxa mai intii abdomenul si NUMAI DUPA ACEEA VOM
INSPIRA”. Gheranda Samhita numeste UDDIYANA BANDHA: „leul care
poate infringe cu usurinta elefantul mortii”.
UDITA = manifestat
UDITAV = manifestat
UKTAM = spus
UPALABDHI = dobindire
UPANIMANTRANE = fiind respectuos invitat
UPANISHADE =
UPARAKTAM = colorat
UPASARGA = obstacole
UPASTHANAM = a veni singure
UTKRANTIH = levitatie
UTPANNA = ivit
UTTARES = al urmatoarelor

UMORUL. Conform teoriei dinamice, umorul ar putea fi
considerat ca manifestarea cea mai inalta a proceselor defensive
ale psihicului, deoarece acesta face sa apara starea de rezonanta
cu energiile subtile ale bucuriei, ale bunei dispozitii si ale
risului, ce exista in anumite sfere subtile din MACROCOSMOS. El nu
sustrage atentiei constiente continutul de reprezentare asociat cu
efectul neplacut, asa cum procedeaza refularea, depasind astfel
automatismul apararii. Umorul devine deci o aparare subordonata
controlului gindirii constiente.
Considerat ca o trasatura binefacatoare de caracter, pozitiva,
ca o inalta performanta psihica si mentala, la cel inzestrat (cu
umor) umorul apare chiar si atunci cind exista o situatie care ne
produce sentimente neplacute si cind, totodata, asupra noastra
actioneaza factori capabili sa reprime aceste afecte in statu
nascendi („in stare nascinda”).
Dintre aspectele caracteristice umorului pot fi mentionate:
-umorul presupune comportamentul unei persoane care produce efect
asupra altei persoane, manifestindu-se in lant (contagiunea
generata rapid, prin REZONANTA (in grup) a comicului);
-umorul este independent de conditia realitatii;
-tipurile de umor rezulta din tipurile de afecte economisite, cele
mai frecvente fiind cele rezultate din economisirea milei, a
enervarii (in umorul cotidian);
-umorul suprima complet sau anuleaza partial dezvoltarea afectiva
negativa.
Prin amplificarea umorului in fiinta umana va putea apare si
se va manifesta spontan risul.

UNDA = forma de propagare a unei oscilatii, in care o marime
(de ex. deplasarea unei particule) isi modifica periodic valoarea
in jurul unei valori medii, in puncte succesive pe directia de
propagare. Reprezentarea undelor prin curbe periodice (vezi figura)
sau prin valurile produse de o piatra aruncata pe o apa linistita
este o interpretare metaforica, dar permite o prima intelegere
concreta a fenomenului de propagare a unei oscilatii. Vibratiile
produse intr-un punct al unui corp elastic (de exemplu locul unde
este lovit diapazonul) se propaga in tot cuprinsul lui, prin
miscarile ondulatorii ale particulelor. Vibrind, bratele
diapazonului produc comprimari si dilatari succesive ale aerului
inconjurator, adica variatii (mici) de presiune, care se propaga
din aproape in aproape in forma de unde sonore. Ajungind la
timpanul urechii, pulsatiile presiunii il fac sa vibreze cu aceeasi
frecventa de 440 Hz a bratelor diapazonului, creind in final
senzatia de sunet.
Lungimea de unda este distanta parcursa de un sistem de unde
pe durata unei perioade – sau distanta dintre 2 comprimari
(dilatari) succesive ale aerului, sau inca, mai concret, distanta
dintre 2 creste (adincituri) ale undei produse de exemplu prin
scuturarea periodica a unei funii suficient de intinse. Intre
lungimea de unda þ, perioada de oscilatie T, viteza de propagare v
a sistemului de unde si frecventa de oscilatie f exista relatiile:
þ = v*T = v/f. Considerind pentru aer v = 340 m/s si pentru
diapazon f = 440 Hz, rezulta ca undele aeriene (sonore) produse de
oscilatiile diapazonului au lungimea de 0,773 m.

URTTUL = categorie apreciata fie in ipostaza de corelativ al
frumosului fie, intr-o mai mica masura, ca valoare anestetica, in
sensul nerecunoasterii apartenentei ei la vreo idealitate estetica.
Clasicismul francez si german cu privirea intoarsa neincetat catre
modelele antichitatii greco-romane, obsedat de perspectiva
olimpiana a frumosului, inteles ca perfectiune inchisa, prea putin
mobila, considera frumosul si uritul drept o pereche corelativa
numai pe plan formal, pentru ca, in fond, in viziunea lui, cele
doua concepte isi intorc fata unul altuia. Abia treptat, in masura
in care cele doua ipostaze estetice au inceput sa nu se mai
priveasca cu suspiciune, solicitindu-se si implicindu-se reciproc,
ele au devenit cu adevarat pereche corelativa. Faptul a devenit
posibil inca in plastica teratologica medievala, in satira lui
Bosch, in sarja lui Brueghel sau a lui Goya, dar a inceput sa se
impuna si prin contributia adusa de drama si tragedia
shakespeareana care au stimulat investigarea artistica a unor
trasaturi flagrant negative ale fiintei, mentalitatii si
atitudinilor umane. Cu timpul, constiinta si-a diversificat atit de
multilateral instrumentarul si directiile de investigare a
existentei incit creatia secolului trecut, dar mai ales cea din
secolul nostru a inceput sa DEGENEREZE si n-a ezitat sa faca din
urit una din valorile estetice cele mai prestigioase. Contributia
cea mai substantiala de aceasta natura a adus-o romantismul, in
teoria si practica antitezei, inspirate si stimulate de opozitia
fata de uritenia modului de viata conventional, stereotip si
limitat.
O teorie estetica a uritului, intr-o forma relativ
rudimentara, a fost schitata pentru prima data de Friedrich
Schlegel care considera, in mod aberant, ca principiul artei nu-l
constituie frumosul ci caracteristicul si interesantul, incluzind
aici si uritul. Lucrarea cu adevarat sistematica si prestigioasa,
ce constituie capatul de serie in teoretizarile moderne stranii
asupra uritului, este tratatul lui Rosenkranz, „Estetica uritului”
(1853). In cadrul acestui tratat, uritul este prezentat ca o medie
intre frumos si comic, perfectiunea acestui concept fiind
considerata (NU INTTMPLATOR, RETINETI) satanicul. Desi Rosenkranz
recunoaste legitimitatea estetica a uritului, el nu-l aseaza pe
aceeasi treapta cu frumosul. Daca frumosului i se recunoaste o
existenta de sine statatoare, uritului i se tagaduieste o astfel de
existenta, el fiind pus mereu in dependenta de frumos. Realismul si
naturalismul in special, precum si variante mai noi ca verismul si
neorealismul, au readus (datorita DEGENERARII artei) uritul in
actualitatea preocuparilor artei si esteticii.
Un loc aparte i-a revenit uritului in viziunea
suprarealistilor, expresionistilor si a unor experimente bizare de
avangarda contemporana. Ecoul acestor notiuni artistice n-a
intirziat sa apara si in domeniul esteticii. La inceputul secolului
nostru (in 1906) Max Dessoir socotea in mod ciudat, drept strimta
pretentia ca arta sa se inspire exclusiv din frumos. Doua decenii
mai tirziu, William Pepperel Montegue aprecia ca frumosul nu este
totul, preconizind pluralismul estetic. Mai recent, Raymond Polin,
intr-un mod caracteristic pentru reconsiderarea moderna a uritului,
demonstreaza ca „uritul este produsul unei inventii sui-generis cu
acelasi titlu ca frumosul si fara raport de negatie cu frumosul”
(Revue d’ Esth‚tique, nr. 3-4/1966). In fond, datorita degenerarii
actuale, uritul si-a capatat drept de cetate in arta si de
categorie a esteticii, mai ales pe temeiul legitimitatii cu care
uritul din realitate s-a impus constiintei ca efect al polarizarii
maxime a contradictiilor epocii, in masura in care s-a putut el
insusi integra in planul transfigurarii artistice si asimila
sensurilor esteticului. Aceasta integrare a fost posibila si pe
masura ce virtutile expresivitatii artistice s-au asociat cu ideea
de scop artistic. Multe dintre orientarile artistice ale secolului
nostru au nazuit catre investigarea acelui „orgoliu secret” al
uritului care, in aparenta, promitea un dialog mai fecund, mai
dramatic cu lumea decit il oferise arta academista.
Fara a se pleda pentru o exaltare estetica absolutizanta,
unilaterala si ostentativa a uritului in arta, nu se mai poate azi
in nici un caz ignora atractivitatea satanica a uritului, a carui
structura consta in expresivitatea lui socanta adeseori negativ
fascinanta, iesita din comun prin dizarmonie si pe care, intuind-o,
artistul degenerat o potenteaza la maxim cu fantezia lui perversa.
Daca in viata reala, cotidiana, repudierea uritului este chiar
necesara, exprimarea chiar si hipertrofiata a acestuia in arta
arata o stranie exaltare a nonvalorii.

UREE = Substanta solubila in apa care se descompune in carbonat
de amoniac sub influenta unui ferment solubil, UREAZA, secretat de
anumite bacterii, ca MICROCOCCUS UREAE, ferment amoniacal al
urinelor, PROTEUS VULGARIS si diferite ciuperci. Ureea poseda
proprietati diuretice. Ficatul joaca un rol important in formarea
sa. Ureea este culeasa de singe, traverseaza filtrul renal si
formeaza un element important al urinei. Ureea exista de asemenea
in transpiratie, in umoarea apoasa si vitroasa a ochiului, in
lichidul amniotic si in acela al hidropiziei. (1) UTKSEPANA =
ridicarea energiei insotita de sublimarea acesteia la comanda sau
dorinta din toate celelalte planuri inferioare sau subordonate,
fata de planul de unde se exercita de fapt actiunea de ridicare si
aducerea ei in vederea acumularii sau realizarii unei anumite
actiuni sau fenomen, in planul sau nivelul in care se produce
ridicarea. Ridicarea energiei se efectueaza numai atit timp cit se
mentine si se produce constientizarea si impulsionarea mentala a
ridicarii in planul respectiv. Succesul in ridicarea si sublimarea
energiei se remarca atit interior cit si exterior dupa starea de
abundenta, acumulare sau umplere pe care o provoaca acolo foarte
net. Ea este perceptibila telepatic, empatic si subtil de toti
aceia care sint la rindul lor treziti si ei la acel nivel, identic
cu acela unde s-a produs la respectiva fiinta umana ridicarea si
sublimarea energiei. Ridicarea energiei poate fi asimilata perfect
cu fenomenul de sublimare. De exemplu, actionind mental asupra
energiei de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA, vom realiza ridicarea
sau sublimarea energiei prezente la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA
si MULADHARA CHAKRA si vom percepe acumularea energiei sublimate
in cantitate marita la acest nivel (MANIPURA CHAKRA). Incetul cu
incetul, prin mentinerea unei acumulari mari de energie rezultante
prin urcarea si sublimarea energiei, are loc o considerabila
amplificare a trezirii acelui centru sau plan care face cu putinta
perceperea clara a centrului de forta (CHAKRA) in care energia
este urcata si sublimata.

————- Sfirsit ————-

Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...