• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de sambata 20 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 13 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................

     

    S

    SABEEJA SAMADHI = forma de SAMADHI in care germenii
    KARMA-ei viitoare (AGAMI KARMA sau SANCHITA KARMA), susceptibili de
    a provoca o eventual a renastere (reincarnare), nu sunt distrusi.
    SABEEJA SAMADHI ASAMPRAJNATA = intregul proces de la VITARKA
    (nivel de constiinta) la ASMITA (stadiu de fuziune al constiintei
    cu obiectul)
    SABIJAH = cu saminta
    SADA = intotdeauna
    SADHANA = practica spirituala. Derivat din cuvintul sanscrit SADH:
    “a ajunge la tel”; cu alte cuvinte, “mijloc de perfectionare
    spirituala”. Exercitii care permit sa fie stapinita una dintre
    ramurile sistemului YOGA.
    SADHARANATVAT = deoarece este comun
    SAGUNOPASANA = cu calitati
    SAH = aceasta
    SAHABHUVAH = simptome auxiliare
    SAHASRARA = centrul esential de forta care face posibila
    comuniunea cu DUMNEZEU; se afla, in plan subtil, in afara corpului
    fizic, deasupra crestetului capului.
    SAKSATKARANAT = prin perceptie directa
    SALAMBANAM = cu suport
    SAM = complet
    SAMADHAU = in SAMADHI
    SAMADHI(H) = transa; liniste
    SAMADHI PRAJNA = inteligenta cognitiva care izvoraste din SAMADHI
    SAMADHI PARINAMA = starea de concentrare in care se elimina
    treptat celelalte ginduri. Efortul mintii de a stabiliza o singura
    PRATYAYA.
    SAMANA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
    majore). Actioneaza in zona dintre inima si buric, inclusiv asupra
    membrelor inferioare; =SAMANA VAYU (da nastere fluidului digestiv
    si este legat de focul subtil care digera hrana in stomac).
    SAMANYATO DRSTAM = “vazut impreuna”
    SAMAPATTEH = prin fuziunea mintii
    SAMAPATTI(H) = meditatia; acceptarea completa, absorbtia totala,
    fuziune in obiectul concentrarii
    SAMAPATTIBHYAM = prin meditatie
    SAMAPTIH = sfirsit
    SAMASANA = postura YOGA
    SAMAYA = circumstante
    SAMBANDHA = relatie
    SAMBHODHAH = cunoastere
    SAMHATYAKARITVAT = datorita actiunii asociate
    SAMKHYA =
    SAMPAT = sanatate
    SAMPRAJNATA = desemneaza starea meditativa in care cunoasterea se
    realizeaza prin intermediul fluxului continuu al uneia dintre
    activitatile mentale fundamentale, si anume: VITARKA, VICHARA,
    ANANDA si ASMITA
    SAMPRAJNATAH = SAMADHI cu PRAJNA (focalizarea mentala cognitiva).
    In aceasta forma de SAMADHI subzista inca unele procese psihice,
    cum ar fi KLESHAS-urile, care impiedica acest SAMADHI sa fie in
    intregime pur, “fara germeni”; dorintele profunde si ascunse
    (VASANAS) exista in continuare in germene si pot sa reapara in
    orice moment, spre deosebire de ASAMPRAJNATA SAMADHI sau SAMADHI
    suprem, care este in totalitate debarasat de germeni (NIRBEEJA
    SAMADHI), caracterizat prin abolirea KLESHAS-urilor, extinctia
    VASANAS-urilor si abandonarea oricarei legaturi generate de KARMA
    SAMPRAYOGAH = comuniune
    SAMSAYA = indoiala
    SAMSKARA(S) = tendinte mentale, impresii mentale, intipariri,
    repercursiuni ale intiparirilor, gusturi, potentialitati care se
    dezvolta in constiinta ca urmare a actiunilor sau a gindurilor
    trecute (din viata actuala sau din existentele anterioare).
    Aditia tuturor SAMSKARAS-urilor constituie caracterul unui om.
    SAMSKARASHE SA = in care urmele ramin
    SAMSKARAT = prin intipariri repetate
    SAMSKARAYOH = a celor doua intipariri
    SAMSKAREBHYAH = prin SAMSKARA
    SAMTAMAT = prin SAMYAMA
    SAMVEDANAT = prin cunoasterea
    SAMVEGA = dorinta
    SAMYAMA(H) = DHARANA, DHYANA si SAMADHI, realizate impreuna in
    acelasi timp. In aceasta stare superioara de identificare a
    constiintei, care face posibila si fuziunea cu obiectul ales sa fie
    cunoscut, CUNOSCATORUL, OBIECTUL DE CUNOSCUT SI CUNOASTEREA
    CARE REZULTA NU FAC DECTT UNA.
    SAMYAMYAT = prin SAMYAMA (facind SAMYAMA)
    SAMYE = devenind egal
    SAMYOGA(H) = a se uni; uniune
    SAMYOGO = uniune
    SANCITA = intipariri stocate (prima diviziune a lui KARMASHAYA);
    KARMA latenta
    SANGA = atasament
    SANGRIHITATVAT = deoarece sunt legate impreuna
    SANJNA = constiinta
    SANKALPA = hotarirea de a se retrage de la constiinta Sinelui
    SANKARA(H) = confuzie
    SANKIRNA = amestecat, confuz
    SANNYASIN = fiinta umana care in India renunta complet la lume
    pentru a trai in cea mai deplina detasare si se consacra in
    intregime realizarii Eliberarii Spirituale (MOKSHA). Saracia unui
    SANNYASIN nu este numai materiala; ea include, de asemenea, ceea ce
    mistica crestina numeste “saracia in minte” sau, cu alte cuvinte,
    absenta conceptiilor dualiste, cum ar fi binele si raul, atractia
    sau dezgustul (respingerea), frica sau dorinta etc.
    SANTOSAT = din multumire
    SANTOSHA = multumire
    SAPTADHA = sapte stadii
    SARASWATI = un Nadi
    SARUPYAM = identificare
    SARVA = toate; tot; totul
    SARVABHUTA = toate fiintele vii
    SARVABHAUMA = universal
    SARVAJNA = omniscienta
    SARVAJNATRITVAM = omniscienta
    SARVAM = totul; tot
    SARVARTHAM = totul inclusiv
    SARVARTHATA = atentie multilaterala, discontinua si difuza
    SARVATHA = in toate felurile
    SARVATHAVISAYAM = obiectele de pretutindeni
    SARVAVISAYAM = toate obiectele
    SAT = existenta absoluta, fiinta absoluta, eterna si permanenta,
    identica cu BRAHMAN, la fel precum CHIT sau ANANDA.
    SATI MULE = atita timp cit radacina este acolo
    SATI = fiind
    SATKARA = adoratie
    SATSANG = (SAT: “bun, autentic”, SANGA: “frecventare”) Frecventarea
    sfintilor, inteleptilor, a marilor yoghini sau a fiintelor umane
    care il cauta in mod sincer pe DUMNEZEU. In prezenta unui mare
    yoghin, este cu putinta ca o scinteie de intuitie divina sa
    tisneasca de la el, inspirind si impulsionind si alte persoane care
    sunt apte sa primeasca aceasta scinteie.
    SATTVA = una dintre cele 3 GUNAS-uri, in care mintea ramine
    profund linistita, VRITTIS-urile ramin concentrate si nimic nu
    poate cauza tulburare; una dintre cele 3 proprietati ale lui
    PRAKRITI; =CHITTA (minte); =PRAKASHA (lumina)
    SATTVASHUDDHI = puritate interna
    SATYA = veracitate
    SATYAM = aspectul relativ al creatiei vezi fise
    SAUCHAT = din curatenie
    SAUMANASYA = veselie
    SAVICHARA = stadiu de fuziune a constiintei cu obiectul asupra
    caruia se mediteaza
    SAVIKALPA SAMADHI = Stare de constiinta caracterizata prin
    ascensiunea la cunoasterea lui DUMNEZEU sau BRAHMAN, in ciuda
    supravietuirii unei relatii a subiectului cu obiectul. Spre
    deosebire de NIRVIKALPA SAMADHI, aceasta stare conserva o
    urma de dualitate, care impiedica fiziunea totala cu DUMNEZEU.
    SAVIKALPA SAMADHI se poate compara cu VISIO DEI a misticilor
    crestini.
    SAVITARKA = stadiu de fuziune a constiintei cu obiectul asupra
    caruia se mediteaza; “cu gindire in vorbe”.
    SESAVAT = “dupa ceea ce ramine”
    SHABDA = cuvint; sunet
    SHABDADI = sunet si altele
    SHAITHILYA = pierdere
    SHAITHILYAT = prin slabirea
    SHAKTAYOH = dintre cele doua puteri
    SHAKTI = putere
    SHAKTYOH = una dintre cele doua puteri
    SHANKHINI = un Nadi
    SHANTA = linistit, latent
    SHARIRA = corp vezi fise
    SHASANAM = instructiuni complete = ANU SHASANAM (ANU=prefix care
    subliniaza completitudinea; SHASAN=a da reguli)
    SHASTRA = proces de instruire si de precepte
    SHAUCHA = curatenie
    SHILAM = calitati
    SHIVALINGA = LINGA
    SHOORA = un Nadi
    SHRADDHA = credinta
    SHRAVANA = facultatea de a auzi
    SHROTRA = ureche
    SHROTRAM = organul auzului
    SHRUTA = auzit
    SHUCHI = pur
    SHUDDHAH = pur
    SHUDDHAU = purificare
    SHUDDHI = purificare
    SHULA = grosier
    SHUNYA = lipsit de; stare de vid
    SHUNYA SAMADHI = cea mai inalta stare de extaz divin, SAMADHI este
    descrisa ca fiind vid beatific (SHUNYA) si plin (PURNA) in acelasi
    timp.
    SHUNYAM = gol;
    SHUNYANAM = lipsit de
    SHVASAPRASHVASA = inspiratie si expiratie
    SHVASAPRASHVASAYAH = inspiratie, expiratie
    SIDDHA = adept
    SIDDHASANA = postura YOGA
    SIDDHAYAH = puteri psihice paranormale
    SIDDHAYOH = SIDDHIS
    SIDDHI = perfectiune sau maiestrie in practica anumitor tehnici
    YOGA
    SIDDHIS = puteri psihice paranormale
    SIRSHASANA = postura YOGA extrem de importanta
    SMAYA = mindrie
    SMRITAYAM = memorie (SMRITI)
    SMRITI(H) = memorie
    SMRITISAMSKARAYOH = a memoriei si a impresiilor
    SOMA =
    SOPAKRAMAN = KARMA activa
    STAMBHE = in suspensie; suspendare
    STHAIRYAM = stabilitate
    STHAIRYE = devenind ferm
    STHANI = zei (DEVA)
    STHIRA = ferm
    STHIRASANA = postura YOGA
    STHITI = fermitate
    STHITOU = fiind fixat, stabilit
    STHULA = dimensiune grosiera, materiala, fizica
    STYANA = moleseala
    SUKHA = fericire, placere
    SUKHAM = confortabil
    SUKHASANA = postura YOGA
    SUKSHMA = dimensiune subtila; subtil
    SUKSHMA SHARIRA = corpul subtil
    SUKSHMAVISAYATVAM = stadiile subtile de SAMADHI
    SUKSMA(H) = subtil; fin
    SURYA = Soare
    SURYE = asupra Soarelui
    SUSHUMNA = Nadis-ul principal vezi fise
    SUSHUPTI = somn profund vezi fise
    SVA = al sau propriu
    SVABHASAM = autoiluminata
    SVABUDDHI = autocunoastere
    SVADHYAYA = studiu individual, studiul scrierilor spirituale,
    divine, traditionale
    SVADHYAYAT = prin autoobservatie
    SVARASAVAHI = denumire pentru dorinta tuturor oamenilor de a trai
    SVARASAVAHT = sustinut de propria sa forta
    SVARUPA = forma proprie; natura esentiala a sa; natura reala;
    natura proprie
    SVARUPATAH = in forma ei esentiala
    SWABUDDHI SAMVEDANAM = cunoasterea completa a propriei minti
    SWAMI = maestru (spiritual) in YOGA.
    SWAPNA = vis (somn cu vise)
    SWARA YOGA = stiinta ce poate da informatii despre boli
    SWARUPASHUNYAEVA = natura esentiala a vidului beatific
    SWARUPE = natura proprie esentiala
    SWASTIKA = acest cuvint este compus din termenii sanscriti
    SU (“bine”) si ASTI (“acesta este”) care, combinate
    impreuna, inseamna “norocos” sau “de bun augur”. Acest
    stravechi simbol al celor doua energii fundamentale
    ale manifestarii, ce se afla prezente de asemenea in
    fiinta ca YANG, (+) si YIN, (-), HA ((+), solarul) si
    THA ((-), lunarul), este uneori asociat in YOGA cu
    centrul psihoenergetic al buricului, care este
    considerat a fi locul sau focarul in MICROCOSMOSUL
    fiintei umane al “soarelui” nostru launtric (SURYA).
    SWASTIKASANA = postura YOGA
    SYAT = s-ar intimpla

    SABHA = Casa; adunare, reuniune.
    3. SAMANA – care supravegheaza procesul de absorbtie si asimilare
    a hranei si mentine echilibrul corpului veghind asupra
    metabolismelor chimice legate de alimentatie si care este
    controlata prin intermediul lui MANIPURA CHAKRA;

    SAMSARA = ciclul existentelor ca urmare a renasterilor
    obligatorii in sinul diferitelor conditii sau stari multiple ce
    exista, si in fata carora individul nu poate sa scape atit timp cit
    el nu a obtinut inca eliberarea spirituala si nu a atins anumite
    forme de SAMADDHI. Inlantuirea in SAMSARA este consecinta
    principala a celor trei “RADACINI VATAMATOARE” (AKUSHALA) care sint
    ura (DVESHA), dorinta inferioara tiranica (TRISHNA) si ignoranta
    sau prostia (AVIDYA). Totdeauna conditiile de renastere sau
    reincarnare sint determinate de KARMA fiecaruia si niciodata la
    intimplare.

    SAMYAMA Cele trei etape superioare in practica YOGA sunt:
    DHARANA (concentrarea mentala neintrerupta), DHYANA (meditatia
    yoghina profunda) si SAMADHI (extazul divin). Cind acestea trei
    sunt folosite intr-o perfecta succesiune cu scopul obtinerii de
    puteri speciale sau chiar paranormale de cunoastere (SIDDHIS), se
    obtin puteri extraordinare datorita IDENTIFICARII PERFECTE (SAMYAMA
    – in care obiectul de cunoscut, cunoasterea ce rezulta gratie
    acestei comuniuni inefabile perfecte si constiinta celui care
    cunoaste (cunoscatorul) DEVIN UNA) si apar perceptii uluitor de
    exacte corelate cu normalul (starea normala).
    Aceasta practica superioara in YOGA este cunoscuta sub numele
    de SAMYAMA sau identificarea perfecta a constiintei cunoscatorului
    cu obiectul de cunoscut astfel incit cunoasterea care rezulta
    astfel, obiectul de cunoscut si cunoscatorul (yoghinul) nu fac in
    timpul realizarii starii de SAMYAMA decit o SINGURA SI DEPLINA
    UNITATE in care nimic din cele 3 nu mai exista DISTINCT pentru el
    (yoghinul in SAMYAMA). Stapinirea perfecta a etapei cunoscuta in
    YOGA sub numele de SAMYAMA (identificare perfecta) de catre un
    yoghin ii permite acestuia sa-si trezeasca rapid capacitatile
    paranormale (SIDDHIS) si confera stapinirea spirituala a NATURII.

    SANDHYA = cuvint sanscrit care se traduce in limba romina prin
    “crepuscul, penumbra”. Acest termen se refera la starea profunda de
    reculegere, realizata dimineata si seara, care este practicata de
    hindusii din toate castele, fiind in general legata de un exercitiu
    de meditatie asupra unei mari Puteri cosmice sau de efectuarea unui
    procedeu de LAYA YOGA cu MANTRA unei anumite Puteri Cosmice pentru
    a realiza o intima comuniune cu Sfera subtila de forta si influenta
    a acesteia.

    SANKOCA = Contractie, limitare, constringere.

    SANNYASIN = o fiinta umana care, orientindu-se catre DUMNEZEU
    a renuntat definitiv la lume pentru a trai total detasat de
    valorile materiale efemere pentru a se dedica in totalitate
    cautarii spirituale si realizarii de sine (ATMAN); in decursul
    timpului insa, termenul SANNYASIN a capatat un sens mai larg,
    incluzind si pe acei YOGHINI care indeplinesc doar partial aceste
    cerinte.

    SARASVATI = Putere Inteligenta Cosmica ce inspira “fluviul
    cuvintelor” (vorbirii), elocventa, eruditia, intuitia artistica si
    vorbirea divina. Ei i se atribuie crearea limbii SANSCRITE si a
    modului ei fundamental de transcriere, alfabetul DEVANAGARI.
    SARASVATI este, de asemenea, in India, MUZA inspiratoare a artelor,
    indeosebi a muzicii.

    SASANA DEVATA = mare zeita inspiratoare, veritabil model
    divin, care ghideaza fiinta umana care o evoca din punct de vedere
    spiritual si totodata o protejeaza plina de dragoste in anumite
    situatii critice pentru aceasta.

    SAT = Existenta absoluta, eterna, totala si permanenta,
    identica cu BRAHMAN (ABSOLUTUL sau DUMNEZEU) la fel ca CIT sau
    ANANDA.

    SATYAM = In filosofia hindusa, acesta este adevarul pur,
    realitatea suprema. Ceea ce este adevarat, autentic, real, sincer.
    Adevarul si sinceritatea sunt impreuna una dintre cele 5 virtuti
    care constituie primul stadiu (YAMA) atit in HATHA YOGA cit si in
    RAJA YOGA. Ansamblul acestor virtuti enumerate in YOGA SUTRA lui
    PATANJALI (II, 30, 31) constituie “Marele Legamint (juramint)”
    (MAHAVRATA) permanent valabil la toate stadiile (treptele) in YOGA.
    Celelalte 4 virtuti fundamentale in YOGA sunt: AHIMSA (respectul
    constant al vietii), ASTEYA (respectul constant al proprietatii
    (non-furtul)), BRAHMACHARYA (controlul potentialului sexual, care
    implica transmutarea sa completa in energie si sublimarea
    armonioasa a energiilor rezultante in diferitele vehicule sau
    niveluri subtile ale fiintei, fie prin abstinenta (dar cu
    realizarea integrala a acestei transmutari si sublimari cu ajutorul
    tehnicilor adecvate ce exista in HATHA YOGA), fie prin continenta
    amoroasa-sexuala realizata intr-un cuplu polar opus (barbat-femeie)
    unit, iubitor, in care exista transfigurare profunda si daruire
    amoroasa reciproca. Intr-un asemenea cuplu, cei doi iubiti aplica
    simultan diferitele tehnici adecvate ce exista in HATHA YOGA pentru
    a realiza impreuna in cursul fuziunii amoroase plenare cit si dupa
    aceea, transmutarea in energie a potentialului lor sexual si, prin
    angrenarea anumitor pozitii sexuale ajutatoare, fac posibila
    sublimarea precisa a energiilor subtile rezultante in diferite
    straturi sau nivele ale fiintei, repartizind in mod armonios aceste
    energii (din ce in ce mai rafinate pe masura ce urca), in functie
    de nevoile fiecaruia, in centri secreti de forta ai fiintei lor
    (CHAKRA), insistind ca foarte multa energie amoroasa sublimata sa
    fie focalizata si acumulata in special in SAHASRARA) si APARIGRAHA
    (detasarea completa de sclavia sau tirania bunurilor materiale care
    implica o atitudine ferma ca acestea (bunurile materiale) sa nu mai
    fie considerate niciodata de catre yoghin ca FIIND SCOPURI ci DREPT
    MIJLOACE ADECVATE pe care el le procura si de care se foloseste in
    mod intelept, manifestind permanent o deplina detasare fata de ele.
    Absenta cupiditatii, a zgirceniei si a posesivitatii, manifestarea
    spontana a generozitatii, a bunatatii, oferirea cu darnicie a
    cadourilor acelora care se afla in lipsa, hranirea si daruirea
    celor minime, necesare celor saraci, tratarea si vindecarea
    gratuita a bolnavilor, toate acestea reflecta in mod evident gradul
    de realizare al lui APARIGRAHA).

    SAVIKALPA SAMADHI sau SABIKALPA SAMADHI = stare extatica de
    constiinta caracterizata prin comuniunea directa cu Constiinta
    Divina, desi mai ramine inca dualitatea subiect-obiect (spre
    deosebire de NIRVIKALPA SAMADHI), aspect care impiedica fuziunea
    extatica totala cu Dumnezeu.

    SCEPTICISM = doctrina filosofica negativista, limitatoare
    datind din antichitatea greaca si imbracind diferite forme in
    cursul istoriei care, in esenta, considera indoielnica
    posibilitatea omului de a ajunge la adevar, fericire, armonie, de
    a deosebi ce este bine de ce este rau, ce este drept de ce este
    nedrept. Conceptiile sceptice, caracteristice, indeosebi
    perioadelor de criza launtrica si morala si de decadere spirituala,
    au promovat relativismul sau agnosticismul in domeniul cunoasterii.
    Scepticismul este o doctrina etica, prezentata drept corolar al
    conceptiilor filosofice sceptice sau caracteristica unor ginditori
    moralisti de alte orientari filosofice. In esenta, scepticismul
    etic reprezinta acea orientare a teoriei despre morala care pune
    sub semnul intrebarii semnificatia obiectiva, valoarea de adevar
    ori eficienta reala a reprezentarilor morale. Reprezentantii
    contemporani ai scepticismului sustin ca reprezentarile morale ale
    oamenilor nu reflecta realitatea obiectiva si, ca atare, nu pot fi
    apreciate ca adevarate sau false, ele avind doar un rol functional.
    Scepticismul genereaza o atitudine morala conform careia este
    indoielnica posibilitatea omului de a cunoaste adevarul cu privire
    la bine, dreptate, spiritualitate si de a lupta constient si cu
    succes pentru desavirsirea spirituala. Anumite situatii personale,
    influente ale educatiei si, indeosebi, ale conceptiilor filosofice
    sceptice, duc la aparitia tipului moral al omului sceptic
    caracterizat prin: neincredere in fata adevarului, depreciere a
    idealurilor spirituale si, in general a valorilor divine,
    permanenta indoiala cu privire la sine si la ceilalti, egoism
    exacerbat, atitudine banuitoare si nehotarita, pasivitate. In
    ultima instanta, scepticul isi reprima iubirea, respinge dragostea
    si cel mai adesea ramine intr-o permanenta expectativa, caci el nu
    are incredere in fortele sale, in justetea si posibilitatea de
    realizare a diferitelor scopuri sublime, se izoleaza de efortul si
    de viata celorlalti oameni, devenind adeseori pentru ceilalti o
    frina in calea progresului spiritual si a actiunii.
    Conceptia YOGHINA, opunindu-se scepticismului, considera
    reprezentarile morale ca o forma specifica a Constiintei Divine
    care, intr-o masura sau alta, reflecta conditiile obiective de
    existenta ale legilor supreme din MACROCOSMOS. Reprezentarile
    morale au un continut de adevar, iar progresul spiritual reprezinta
    criteriul de apreciere a justetii adevarurilor etice. Faptul ca,
    adeseori, reprezentarile morale au avut adeseori un caracter fals,
    deformat, neadevarat (ele fiind privite ca “adevaruri eterne”) este
    considerat de sceptici ca dovada a imposibilitatii pentru om de a
    cunoaste realitatea morala a faptelor si indatoririlor sale.
    Conceptia yoghina apreciaza ca, in masura in care reprezentarile
    morale au un caracter obiectiv divin, se bazeaza pe realitate,
    exprimind cerintele individualitatii si ele dau cunostinte
    adevarate cu privire la fenomenul moral, ajuta omul in cunoasterea
    cerintelor sale, in deosebirea raului de bine, a dreptatii de
    nedreptate si ii permit ca, in cunostinta de cauza, sa analizeze
    indatoririle ce-i revin, sa-si aleaga constient drumul in viata si
    sa-si stabileasca conduita. Omul educat in spiritul moralei divine
    respinge scepticismul; fara a crede in iluzii, el este convins de
    posibilitatea de a se perfectiona necontenit din punct de vedere
    spiritual printr-o participare activa la viata si realitatea
    divina.

    SHAKSHI = “martor”, “spectator”, “observator”. Doctrina
    VEDANTA vorbeste de SHAKSHIN-CHAITANYA, constiinta (CHAITANYA)
    impartiala (detasata) a spectatorului (SHAKSHI) sau, altfel spus,
    constiinta-martor. Pe masura ce omul se elibereaza
    complet prin practica spirituala (SADHANA) de identificarea cu
    corpul (fizic), gindurile si sentimentele sale, el se apropie in
    egala masura de realizarea acestei Constiinte-martor care, desi
    percepe foarte bine tot ce i se intimpla individului (bucurie,
    durere, fericire sau suferinta), nu vede in acestea totusi decit un
    joc efemer al iluziei cosmice (MAYA) si, in consecinta, nu este
    DELOC nici tulburata nici orbita de acestea. Constiinta-martor nu
    este astfel niciodata marcata de aceste fenomene, intocmai ca
    ecranul cel alb pe care, la orele de “spectacol” se proiecteaza un
    film.

    SHARIRA = “Corp”, “invelis”, “forma perisabila”. Trei
    invelisuri il acopera pe ATMAN (Sinele DIVIN Suprem): STHULA
    SHARIRA, corpul fizic sau grosier, identic cu ANNAMAYA KOSHA
    (corpul fizic), SUKSHMA SHARIRA sau LINGA SHARIRA, corpul subtil,
    alcatuit din PRANAMAYA KOSHA, MANOMAYA KOSHA si VIJNANAMAYA KOSHA
    (corpurile bioenergetic, astral si respectiv mental) si KARANA
    SHARIRA, invelisul sau corpul cauzal, identic cu ANANDAMAYA KOSHA.

    SHODASHI = in unele texte, TRIPURA SUNDARI este numita uneori
    SHODASHI si este reprezentata cu un corp de culoare rosie asezata
    pe corpul lui MAHAKALA (Marele Timp, care in hinduism este unul
    dintre aspectele lui SHIVA considerat aici ca distrugator al raului
    si efemerului; aici SHIVA reprezinta de fapt Durata care face sa
    piara toate lucrurile si fiintele create care nu au atins inca
    nemurirea spirituala). TRIPURA SUNDARI personalizeaza de altfel
    printre altele, ca SHODASHI, cele 16 “MODURI” sau aspecte ale
    dorintei.

    SIMETRIE = calitate obiectiva si expresie a unor raporturi de
    marime si forma, de ordine si dispunere, de potrivire si
    concordanta pe care o au partile unui intreg intre ele si ale
    acestora cu totul. Fiind proprietatea reala a unui ansamblu de a fi
    alcatuit din elemente care raspund unei anumite regularitati (se
    pot raporta partile la un centru, la o axa, la o distanta, un plan
    etc.) simetria e proprie numai lumii reale, minerale, vegetale si
    vietuitoarelor, deoarece ordinea, o anumita distributie interna a
    elementelor unui obiect sunt calitati sublime incontestabile.

    SINTONIE, SINTONIZARE = armonizarea vibratiilor aurice,
    launtrice pentru a fi in rezonanta cu mediul ambiant binefacator,
    Macrocosmic sau armonizarea vibratiilor aurice a doua sau mai multe
    fiinte. Echilibru si adaptare fara disonante ce rezulta din
    reunirea a doua, trei sau mai multe frecvente de vibratie
    pentru a forma astfel impreuna o armonie deplina.

    SKANDA = zeu sustinator al luptatorilor curajosi, el ii ajuta
    pe acestia sa-i invinga pe cei ignoranti si rai si isi ofera forta
    sa infinita celor care cauta spiritualitatea si pe DUMNEZEU. Este
    cunoscut totodata sub numele de KARTTIKEYA.

    STHITI = conditie, stare.

    STRESUL este numele dat oricarui factor (sau ansamblu de
    factori) de mediu care provoaca organismului uman o reactie
    anormala, nefavorabila. Termenul de stres a fost consacrat de
    biologul canadian HANS SELYE in lucrarile referitoare la fenomenul
    adaptarii pe plan biologic, psihologic, mental, medical,
    semnificind atit factorii agresogeni (stresanti), cit si
    modalitatea nespecifica prin care organismul raspunde la agresiune
    (conditii sau agenti care ii pericliteaza mecanismele
    homeostatice). Se spune despre un individ ca este stresat cind
    acesta se simte amenintat, frustrat, incapabil de a face fata unor
    solicitari crescute. S-a demonstrat ca nu numai bolile grave,
    traumele fizice, psihice sau mentale provoaca stresul, ci si
    numerosi alti agenti care obliga individul, in viata de toate
    zilele, la o adaptare continua, la noi conditii de existenta
    (frica, suspiciunile, frustrarile de tot felul, izolarea, absenta
    iubirii, nesiguranta, deficitul de somn etc.).
    Ar fi iluzoriu sa ne inchipuim ca am putea evita in totalitate
    stresul de-a lungul intregii noastre vieti. Tot ceea ce ne ramine
    de facut este sa cunoastem modul yoghin in care putem reduce la
    minimum efectele sale vatamatoare, deoarece numeroase boli sunt in
    mare masura datorate erorilor raspunsurilor adaptative la stres,
    mai curind decit microbilor sau a altor agenti externi.
    In ceea ce priveste stresul psihic, acesta este strins legat
    de motivatie si el apare cind este amenintata atingerea unui scop.
    Alteori stresul apare datorita unor stimulari nefavorabile excesive
    sau neobisnuite.
    Sindromul general de adaptare consta in raspunsul pe care
    organismul il ofera agresiunii prin intermediul mecanismelor
    neuroendocrine (diencefalo-hipofizare) si el apare atunci cind
    centrii de forta, CHAKRA, nu sunt suficient de puternic energizati
    (treziti) pentru a suspenda complet aceste reactii. In aceasta
    acceptiune, stresul este, in mod echivalent un sindrom, o
    constelatie de raspunsuri nespecifice, cu un caracter general
    adaptativ, provocat de actiunea agentilor stresanti asupra
    organismului.
    Referindu-se la fazele sindromului general de adaptare, SELYE
    considera ca in stadiul de alarma are loc mobilizarea mecanismelor
    auxiliare pentru mentinerea vietii. Agentul agresor actioneaza
    asupra sistemului nervos vegetativ, care trimite informatii
    hipotalamusului si anterohipofizei; aceasta induce o stimulare a
    glandelor suprarenale, care descarca hormoni steroizi. In stadiul
    de rezistenta are loc dezvoltarea optima a celor mai adecvate
    canale de aparare: concentrarea reactiilor. Fazei de alarma (soc-
    contrasoc) ii urmeaza, deci, o faza de rezistenta, dar in cazul
    repetarii frecvente a socului, secretia suprarenala se poate epuiza
    si rezistenta organismului scade, ceea ce constituie faza de
    epuizare, cind se instaleaza suferinta. Procesul adaptarii poate
    deveni in aceasta situatie el insusi o cauza generatoare de boala,
    asa cum se intimpla in cazul hipertensiunii arteriale, al bolilor
    degenerative ale virstei inaintate, in afectiunile psihosomatice
    (infarctul miocardic, migrena, astmul bronsic, tuberculoza
    pulmonara, gastritele si ulcerul gastroduodenal, colitele,
    colecistopatiile etc.).
    Starea de stres priveste intregul organism inca de la
    inceputul agresiunii, ordinea angajarii putind fi somato-psihica
    (in stresul sistemic) sau psihosomatic (in stresul psihic primar),
    dar in realitate, ambele variante sunt interesate simultan; chiar
    daca, prin calitatea sa, stimulul a actionat ca agent stresant
    psihic, substratul nervos declanseaza raspunsuri ale intregului
    organism, care se pot organiza in timp, imbracind aspecte
    patologice.
    Pentru a construi o definitie acceptabila a stresului psihic,
    yoghinii considera ca trebuie plecat de la natura relatiilor
    dintre organism si ambianta. Stresul apare cind se produce un
    dezechilibru marcant intre solicitarile mediului si capacitatile
    reduse de raspuns ale organismului. In general, stresul se
    defineste ca “stare de tensiune acuta a organismului obligat sa-si
    mobilizeze capacitatile de aparare pentru a face fata unei situatii
    amenintatoare”.
    La aceasta definitie generala trebuie sa mai adaugam
    urmatoarele precizari:
    – solicitarile pot produce stresul mental-psihic ce determina
    procesele de rezonanta cu energii subtile malefice, perturbatoare
    din MACROCOSMOS, numai daca individul anticipeaza in mod pesimistic
    faptul ca nu va fi capabil sa le faca fata sau ca nu va putea
    satisface cererile fara a pune in pericol alte scopuri pe care le
    urmareste;
    – dezechilibrul dintre cereri si capacitatea de a le raspunde
    adecvat provoaca stresul mental-psihic numai daca urmarile esecului
    prezinta importanta pentru subiect; in cazul in care subiectul este
    complet IGNORANT si nu-si da seama de consecintele inadaptarii sau
    acestea nu-l afecteaza, el nu traieste sentimentul amenintarii si
    nu este stresat psihic; anticipind consecintele, individul isi
    poate modifica starea de stres fie prin evitarea lor, prin
    indeplinirea cerintelor la un pret “tolerabil”, fie schimbindu-si
    optica asupra solicitarilor (minimalizindu-le), asupra
    posibilitatilor proprii (reevaluindu-le) sau asupra consecintelor;
    – in ceea ce priveste natura solicitarilor sau a “sarcinilor”,
    dezechilibrul survine nu numai cind are loc o suprasolicitare
    (calitativa sau cantitativa, ci si in cazul unei subsolicitari
    (monotonie, lipsa de variatie, lipsa de informatie) care impiedica
    individul sa-si manifeste intreaga gama a posibilitatilor sale;
    reducerea solicitarilor sau limitarea posibilitatilor de expresie
    devin pentru unele persoane la fel de stresante ca supraincarcarea
    cu sarcini pentru altele.
    Ambiguitatea stimulilor poate da si ea nastere stresului
    datorita lipsei de informatii, a unei informatii neclare sau
    contradictorii (provenite din surse la fel de verosimile);
    subiectul este atunci capabil sa raspunda, dar nu-si da seama ce
    anume i se cere.
    Alteori conflictul rezulta din obligativitatea persoanei de a
    da in acelasi timp doua raspunsuri incompatibile sau de a proceda
    intr-un mod care vine in opozitie cu propria lui convingere.
    Incertitudinea, restringerea artificiala a posibilitatilor de a
    raspunde, imposibilitatea de a amina constituie si ele surse ale
    stresului mental-psihic.
    Ca si alte fenomene, stresul a sugerat un posibil mecanism
    etiopatogenic al bolilor psihice, fara a se ajunge insa la o
    explicatie cauzala si generica acceptabila. Utilizindu-se schema
    sindromului general de adaptare, s-a propus clasificarea
    tulburarilor mentale si psihice in trei tipuri de sindroame:
    – sindrom de alarma (tulburari emotionale, sindromul confuzional,
    delirul acut);
    – sindromul de rezistenta (reactii hiperergice);
    – sindromul de epuizare (neurastenie).
    In concluzie, putem spune ca stresul are in general doua
    acceptiuni:
    a) situatie, stimul, ce pune organismul intr-o stare de tensiune;
    b) insasi starea de tensiune deosebita a organismului prin care
    acesta isi mobilizeaza toate resursele sale de aparare pentru a
    face fata unei agresiuni fizice, psihice (emotie puternica) sau
    mentale. Unii cercetatori au in vedere doar aspectul psihic al
    stresului, privindu-l ca pe o totalitate a conflictelor personale
    sau sociale ale individului, care nu-si gaseste solutia intr-un fel
    sau altul.
    Reactia organismului la stres are trei faze care formeaza
    “sindromul general de adaptare”:
    a) faza de alarma in care organismul incearca sa se apere de
    actiunea nociva prin actiunea puternica a sistemului endocrin
    (secretie de adrenalina si de steroizi);
    b) faza de revenire (rezistenta specifica), in care organismul
    pare ca se adapteaza la situatie, comportindu-se relativ normal;
    c) faza de epuizare apare dupa o o perioada mai indelungata de
    actiune a stimulului nociv (stres continuu); se caracterizeaza prin
    modificari hormonale intense, secretie masiva de adrenalina. In
    cele din urma, fiintele umane supuse la un stres foarte puternic si
    continuu (care nu se pot adapta) mor epuizate. Daca in timpul fazei
    de revenire se adauga un alt stimul nociv, (stresant), fiintele
    umane nu rezista si mor. Acelasi fenomen apare si sub influenta
    emotiei chinuitoare prelungite.
    In stres se produc modificari morbide (hipertensiune, ulcere
    gastrice, etc.). In cazul omului, stresul mental psihic este
    provocat de emotii prelungite datorate in primul rind frustrarii,
    fricii, groazei, conflictelor, anxietatii. Exista stres de
    suprasolicitare dar si stres de subsolicitare. Un stres moderat
    antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului. Caracterul nociv
    al stresului apare atunci cind degradarile produse sunt prea ample,
    depasind capacitatile adaptative ale organismului.
    Operarea cu vocala I amelioreaza gradat si vindeca unele
    afectiuni ca: migrena, astmul bronsic, infarctul miocardic,
    gastritele, ulcerul, tuberculoza pulmonara.
    SUDHA = pura.

    SUGESTIE. Considerata ca facind parte din seria fenomenelor
    psihice cu reflexie in sfera actiunilor subconstiente, sugestia
    este interpretata, in YOGA, ca o reactie particulara la anumite
    influente si perceptii, care se manifesta prin activarea unei
    tendinte la care adeseori se raspunde, fara colaborarea persoanei
    in ansamblu. Sugestia consta deci in a provoca prin REZONANTA (sub
    forma unei impulsiuni), functionarea unei tendinte, pe care uneori
    omul nu o poate obtine prin controlul vointei personale.

    SUGESTIBIL (lat. Sugestio): dispozitie exagerat receptiva care
    face ca fiinta in cauza sa se lase sugestionata, datorita unui
    deficit intelectual global (debilitate ori dementa) sau partial (a
    naivitatii (datorita predominantei in fiinta a activitatii
    dizarmonioase a centrului de forta SWADHISTHANA CHAKRA), a
    credulitatii si a slabirii simtului critic, a diminuarii puterii de
    judecata). Alteori sugestibilitatea survine datorita tulburarilor
    afective trecatoare sau permanente (hipersensibilitate,
    timiditate), prin alterari ale imaginatiei ori din cauza unor
    predispozitii mintale particulare (psihoplasticitatea istericilor);
    alteori ea este legata de reducerea mijloacelor de aparare generata
    de o slaba emitivitate (YANG(+)) (HIPNOZA). Fiinta umana in cauza
    suporta pasiva influenta unor idei straine (le accepta fara
    control), ca si cum, pentru moment, personalitatea sa s-ar sterge
    in fata celuilalt. Toti indivizii sint, mai mult sau mai putin,
    sugestibili pe anumite nivele ale fiintei, dar copiii sau subiectii
    cu
    accentuate predispozitii mediumice sint marcat sugestibili.

    SUGESTIBILITATEA in YOGA este proprietatea de a fi usor
    influentat de altcineva (sau de anumite energii subtile manifestate
    cu putere de unele fiinte umane) datorita unei stari accentuate de
    receptivitate (mult YIN (-)). SUGESTIBILITATEA poate fi intilnita
    atit la omul sanatos psihic, cit si la bolnavul mintal. Ea se
    manifesta in formele usoare, datorita unei REZONANTE subtile
    spontane, prin imitarea unor gesturi, atitudini, uneori in mod
    inconstient, asa cum se intimpla, spre exemplu, in contagiunea
    cascatului. In formele daunatoare, sugestibilitatea este rodul unei
    vointe slabe cind omul accepta necritic, pasiv, idei straine,
    malefice sau cind cedeaza si se supune cu usurinta la anumite
    influente negative externe de natura demoniaca sau infernala. Stari
    de sugestibilitate crescuta sint intilnite la copii, la persoanele
    cu un mental foarte slab, naive (la care predomina SWADHISTHANA
    CHAKRA) sau la debilii mintali, datorita imaturarii mecanismelor
    vointei sau datorita deficientelor mentale, intelectuale. Uneori
    sint intilnite stari de sugestibilitate nociva crescuta, temporara,
    in oboseala, ebrietate sau vicii. Intr-o forma patologica,
    sugestibilitatea este predominant intilnita in unele boli psihice
    unde, adeseori, intreg comportamentul bolnavului este determinat de
    cele mai neinsemnate influente exterioare (isteria). Starea opusa
    sugestibilitatii este negativismul incapatinat. O sugestibilitate
    crescuta este un simptom al slabiciunii functiilor sistemului de
    control sau a EMISIVITATII (+).
    In concluzie, putem spune ca sugestibilitatea consta in
    capacitatea fiintei umane de a reactiona printr-o inefabila
    rezonanta la o sugestie. Sugestia i-a preocupat intotdeauna pe
    yoghini din punctul de vedere al rezonantei cu anumite energii
    subtile ce emana din sferele de putere ale MACROCOSMOSULUI.
    Sugestibilitatea este o trasatura a personalitatii care favorizeaza
    starile de rezonanta subtila si interinfluentele individuale.
    Exista mai multe ipoteze asupra naturii sugestiei. Sugestia
    acceptata genereaza in cel sugestionat o modificare a actului
    intelectual si determina, datorita unui cimp energetic (subtil),
    acceptarea unei idei impuse care poate fi buna sau rea. Ideile, ca
    energii mentale ce actioneaza in cadrul sugestiei, sint
    asemanatoare cu ideile fixe sau cu ideile ce actioneaza in
    substraturile mai profunde ale fiintei si care in urma gestatiei
    fac adeseori sa apara solutii creatoare daca ideile respective au
    fost benefice. Fiintele umane sugestionabile in bine au totdeauna
    structuri mintale suple. Multi yoghini studiaza relatia dintre
    sugestia benefica si invatare in termeni experimentali. Conceptia
    yoghina considera sugestia ca expresia unor complexe fenomene de
    rezonanta cu energii subtile din UNIVERS ce permit acumularea
    accelerata a unor experiente paranormale. Unele tratate YOGA
    considera sugestia un act de inductie energetica prin REZONANTA a
    unei stari sau actiuni elaborate ce devine dupa aceea asemanator
    unui impuls. Unele fiinte umane ignorante si superficiale sustin
    adeseori ipoteza falsa ca numai vointele fragile sau doar
    personalitatile imature se supun cu usurinta influentei sugestiei.
    In unele situatii, in anumite forme de sugestie rea sau
    negativa actioneaza anumite forme de inhibitie (datorita
    rezonantelor specifice cu energii subtile inhibante, paralizante)
    din care motiv starea de sugestie ce se dezvolta si se amplifica
    atunci este asemanatoare cu starea de somn. In functie de centrul
    dominant de forta (CHAKRA) si de accentuarea receptivitatii,
    sugestibilitatea are un substrat de declansare si intretinere in
    straturile subconstiente, constind in esenta in blocarea
    mecanismelor de deliberare proprii constiintei. Sub influenta
    puternica a sugestiei pozitive s-a constatat ca se maresc
    performantele, efortul chiar foarte mare este suportat in mod
    confortabil. Yoghinii considera ca aceste caracteristici se
    datoreaza rezonantei subtile cu energii corespondente din
    MACROCOSMOS si lipsei de bariere cenzurante ale constiintei.
    In functie de gradul de receptivitate, exista grade de
    sugestibilitate. Astfel, in general, se vorbeste de sugestia
    provocata (hetero-sugestie) si sugestia reflexiva (autosugestia).

    SUNDARI = “Cea frumoasa prin excelenta” (de la SUNDARAM,
    frumusete), apelare oarecum prescurtata a marii puteri cosmice
    TRIPURA SUNDARI.

    SUNET (lat. sonitus) = In mod obiectiv si in sens larg, orice
    vibratie mecanica in masura sa produca o senzatie auditiva; in mod
    subiectiv, efectul vibratiei, senzatia insasi. Pentru crearea
    senzatiei, vibratia trebuie sa aiba frecventa cuprinsa intre c. 16
    si 16000 Hz (vezi acustica). In afara acestor limite, vibratiile nu
    sunt percepute ca sunete de urechea umana. Unele animale (ciinele,
    pisica si mai ales liliacul) aud sunete cu frecvente de zeci de mii
    de Hz. Studiul sunetului cuprinde producerea, analiza calitatilor,
    propagarea, reproducerea si inregistrarea sunetelor, inclusiv
    studiul fenomenelor conexe. De prima importanta este clasificarea
    sunetelor in pure (datorite unei vibratii sinusoidale, unda sonora
    respectiva fiind reprezentata de o curba sinusoidala) si complexe
    (sunete care contin un numar de sunete pure). Instrumentele
    muzicale emit sunete complexe, numite si compuse sau timbrate; sunt
    formate dintr-o fundamentala si un numar de armonice. Unele sunete
    ale flautului si ale unor tuburi de orga sunt insa aproape pure;
    ocarina si mai ales diapazonul dau sunete practic pure.
    Caracteristicile (calitatile) generale ale sunetului sunt in
    principal inaltimea (vezi si frecventa), taria (vezi intensitate)
    si timbrul.
    Intensitatea sunetului nu se confunda cu volumul sau. Prima
    depinde de amplitudinea de oscilatie a elementului vibrator al
    instrumentului muzical (ancie, coarda), pe cind al doilea de forma
    si marimea spatiului rezonator (tubul, cutia de rezonanta). Un
    sunet, desi emis cu putere, poate avea un volum mic si invers. La
    cele 3 calitati aratate se adauga durata, in cazul sunetelor
    muzicale. In acustica fizica, durata nu constituie o calitate a
    sunetului, dar pentru muzica – arta temporala, – ea este o calitate
    esentiala. De durata relativa a sunetului depind valorile notelor,
    masura, metrul, ritmul cu formulele sale etc.
    Sunetul muzical = in sens larg, orice sunet care poate
    indeplini o functie muzicala. In sens restrins, un sunet care
    poseda un plus de insusiri peste cele considerate in acustica
    fizica: o inaltime constanta, precis determinata si identificabila
    cu vocea, sau cu un instrument muzical; o intensitate care poate fi
    modulata dupa necesitate sau dorinta, in limitele permise de sursa
    emitenta; un timbru caracteristic, bine definit; o durata
    convenabila, suficienta executiei, durata care poate fi organic
    mica (coarde lovite sau ciupite), mare sau cit de mare (coarde
    solicitate cu arcusul, instrumente de suflat, orga, armoniu). De
    mare importanta in muzica sunt asa-numitele “procese tranzitorii”
    ale sunetului, de care acustica fizica nu se ocupa. Este vorba de
    atac (inceputul sunetului, perioada in care ia nastere si se
    stabilizeaza) si de extinctie (sfirsitul, perioada in care se
    stinge). In timpul atacului si al extinctiei, frecventa, taria si
    timbrul variaza mult, ceea ce face ca in aceste perioade sunetul sa
    aiba caracteristicile zgomotului. In ansamblu, toate acestea
    definesc si particularizeaza sunetul, creindu-i adevarata sa
    personalitate (vezi timbru). Sunetele considerate in felul aratat
    capata o configuratie muzicala atunci cind sunt organizate intr-o
    structura specifica, bazata pe functionalitate, structura din care
    nu lipseste niciodata factorul zgomot, intrinsec si extrinsec.
    In arta muzicala, sunetele au un rol analog cuvintelor din
    literatura si cuvintelor in pictura. S-au studiat si unele
    corelatii dintre sunetele muzicale si culori, in speta sinergia
    dintre organul vazului si cel al auzului, care se manifesta in
    diferite moduri (auditie colorata, fotisme muzicale etc.).

    SUSHUPTI = somn profund fara vise in care nu exista nici
    gindire, nici ego si in care pierdem pe deplin constiinta corpului
    nostru si a universului fizic in care existam in timpul starii de
    veghe. SUSHUPTI nu este deloc o stare de inconstienta, ea
    reprezinta doar o incetare a gindirii. Aceasta stare constituie una
    din cele patru AVASTHA. In VEDANTA ea este numita uneori PRAJNA.

    SUSPICIUNE = neincredere care face imposibila rezonanta si
    empatia, indoiala asupra sinceritatii, asupra corectitudinii
    intentiilor benefice ale faptelor cuiva. Daca banuiala are, de
    obicei, foarte putin temei, iar acuzatia dreapta este probata
    indubitabil de fapte, suspiciunea este un dubiu legitim la care
    conduc coincidenta unor elemente reale si credinta intima ca o
    persoana anumita poate fi suspectata (pornind de la date ale
    experientei anterioare). Avind temei, suspiciunea poate fi un
    procedeu metodic de cunoastere a adevarului; in acest caz,
    suspiciunea este acelasi lucru cu suspectarea. Lipsita de temei, ea
    imbraca aspectul unei stari de nesiguranta continua, de
    neincredere, chiar in pofida unor argumente sau a unor DOVEZI
    EVIDENTE unanim apreciate (ca in unele situatii de gelozie), care
    rabufneste violent in acuzatii nedrepte, jignitoare. Daca nu este
    corectata prin luciditate, dragoste, intuitie, inteligenta,
    suspiciunea duce la manifestari negative, primejdioase.
    —————————————————————–
    De ce adeseori o persoana poate triumfa cu usurinta asupra
    necazurilor, bolilor grave – si chiar asupra mortii – depasindu-le
    printr-o angrenare temerara si perseverenta prin lupta, in timp ce
    alta cedeaza atit de repede in fata presiunilor care survin
    datorita examenelor destinice pe care viata ne obliga sa le dam?
    Yoghinii sint de parere ca totul tine de personalitate: un optimist
    (datorita rezonantei constante cu energiile subtile benefice
    (datatoare de putere si uriasa incredere in DUMNEZEU) care se afla
    in MACROCOSMOS) va reusi intotdeauna sa ajunga la mal, in timp ce
    pesimistii (datorita rezonantei constante cu energiile subtile
    malefice (datatoare de slabiciune, pasivitate si neincredere) care
    se afla in MACROCOSMOS) sint tentati sa nu mai actioneze deloc si
    sa renunte in mijlocul lacului.
    Personalitatile optimiste si cele pesimiste au perspective
    total diferite asupra vietii deoarece MICROCOSMOSUL launtric, in
    cazul fiecaruia, capteaza in mod predominant si diferentiat
    energiile subtile din MACROCOSMOS (PESIMISTUL rezoneaza si astfel
    capteaza in special energiile subtile malefice si perturbatoare,
    iar OPTIMISTUL rezoneaza si astfel capteaza in special energiile
    subtile benefice si armonizatoare.
    Experientele launtrice indelungate ale yoghinilor au confirmat
    faptul ca optimismul poate fi “invatat”. A fi optimist este si
    poate sa fie o optiune pozitiva: imaginile pozitive, gindurile si
    aspiratiile divine, sublime favorizeaza trairi pozitive (datorita
    rezonantei cu energiile subtile benefice din MACROCOSMOS) cel putin
    in aceeasi masura in care imaginile negative, gindurile,
    orientarile si mentalizarile malefice induc (datorita rezonantei cu
    energiile subtile malefice din MACROCOSMOS) trairi negative.
    Depinde DOAR de noi ceea ce vom alege.
    VERA PEIFFER, psiholog, autoarea faimoasei lucrari “Strategies
    of Optimism” afirma ca, desi este aproape evident pentru oricine ca
    optimismul este benefic pentru sanatate, fericire, putere de munca,
    succes si incredere in sine, datorita inchistarii, egoismului si
    inertiei, oamenii “se tem” adeseori sa fie optimisti.
    2. SWADHISTHANA CHAKRA – centrul aflat in plan subtil in canalul
    SUSHUMNA in zona radacinii organelor genitale. Ea corespunde lui
    BHUVAR LOKA; localizarea sa fizica este plexul hipogastric care
    guverneaza organele sexuale si functia de procreere si trairile
    erotice, amoroase. Din centrul acestei CHAKRA pleaca 6 NADI (sau
    “petale”). Forma simbolica asociata acestei CHAKRA este semiluna,
    culoarea sa este albul argintiu, MANTRA fundamentala ce ii
    corespunde este (BIJA) VAM, animalul sau simbolic este crocodilul
    si divinitatile cu care se poate lua legatura prin el sunt VISHNU
    si o SHAKTI a sa, RAKINI.
    “Cel care se concentreaza intens si mediteaza profund asupra
    acestei CHAKRA si asupra energiilor sale ascunse corespondente nu
    se mai teme deloc de apa. El are un control perfect asupra
    energiilor secrete, subtile ale acestui element. El obtine mari
    puteri psihice, imaginatie creatoare geniala, cunoastere intuitiva
    si se bucura de o stapinire perfecta a functiei sexuale si a
    simturilor. De asemenea, el cunoaste cu usurinta lumile sublime
    astrale. Pasiunea inlantuitoare, minia, atasamentul, orgoliul,
    gelozia si alte impuritati psihice sunt usor si complet eliminate
    de el. Yoghinul in cauza isi regenereaza corpul fizic, ramine tinar
    si ajunge sa cucereasca moartea (MRITYUNJAYA SIDDHI)”. (SIVANANDA)

    SWAMI = titlu onorific, plin de respect, care se adauga linga
    numele unui mare maestru spiritual YOGHIN sau al unui om intelept,
    venerat pentru sfintenia si realizarile sale spirituale exemplare;
    literal inseamna “domn”, “stapin”.

    SWAPNA = starea de vis care nu exista decit in timpul somnului
    si in care gindirea actioneaza conform tendintelor sale
    predominante, independent de corp si de lumea exterioara. In starea
    de veghe o consideram ca fiind ireala si o luam drept o iluzie. In
    starea de vis nu ne dam insa seama ca VISUL este o iluzie si ne
    lasam prinsi in ea. SWAPNA este una din cele patru AVASTHA. In
    VEDANTA este numita TAIJASA.

    SACRIFICIU = Prinos adus lui DUMNEZEU pentru compensarea
    KARMA-ei rele sau pentru ispasirea pacatelor credinciosilor,
    constind fie in daruri in obiecte (parfumuri, fructe, seminte
    etc.), fie in jertfe launtrice cum ar fi CONTINENTA SEXUALA cu
    oferirea energiei subtile sublimate lui DUMNEZEU. Privind dintr-
    un alt punct de vedere, SACRIFICIUL implica renuntarea voluntara
    la un drept sau la un bun material, implicind uneori riscul
    propriei vieti, in folosul lui Dumnezeu, a intregii
    colectivitati, sau pentru afirmarea unei idei divine. Marturie a
    dragostei uriase si devotamentului pentru DUMNEZEU sau a
    credintei intr-o valoare divina, sacrificiul presupune o dominare
    a inclinarilor egoiste, ajungind uneori pina la anularea
    instinctului de conservare individuala.
    Sacrificiul este o manifestare a constiintei DIVINE la un om
    care este patruns de insemnatatea si de sensul adevarat al
    raporturilor dintre fiinta sa individuala si realitatea vietii
    DIVINE careia ii apartine si careia ii aduce, sub o forma sau
    alta, omagiu, ajungind, la nevoie, pina la jertfa de sine.
    Exemple de sacrificiu si de jertfa de sine ne ofera martirii.

    SADHANA: antrenament realizat constant sau modalitati si exercitii
    permitind stapinirea unei cai sau unei etape in yoga. Realizarea unei sadhana
    se descompune totdeauna in trei parti: o pregatire, o parte principala sau
    realizarea si o parte finala, in care se constientizeaza efectele.

    SAMADHI: literal – a fixa, a atasa in extaz Divin. In hinduism þ stare
    benefica de constiinta superioara celei de veghe, de vis si de somn profund
    care este caracterizata de incetarea completa a oricaror ginduri. In starea
    de samadhi se produce o fuziune totala acelui care mediteaza cu obiectul de
    meditatie (Dumnezeu sau Absolutul, daca acesta este obiectul meditatiei).
    Exista diferite forme sau stadii de samadhi. Cel mai elevat de numeste
    Nirvikalpa-samadhi. In budhismul Zen þ starea extatica de samadhi rezulta
    prin concentrarea intensa a mintii asupra unei realitati supreme. Aceasta
    concentrare extraordinara se obtine printr-o diminuare progresiva a
    activitatii mintii. Samadhi este starea suprema de constiinta in intregime
    nondualista caracterizata printre altele prin unirea dintre subiectul si
    obiectul experientei: continutul profund extatic al experientei este singurul
    care exista. Aceasta stare beatifica, divina, de constiinta este adesea
    calificata de yoghini drept focalizare unica si extatica a mintii, expresie
    care, la prima vedere, ne poate induce in eroare, caci ea ne lasa sa
    presupunem ca aceasta concentrare ar fi orientata voluntar, egotic, catre un
    punct precis. Cu toate acestea, starea de samadhi nu este orientata de la
    nici un aici (subiect) catre acolo (obiect), ca intr-o simpla schema
    dualista. A fi capabil de a intra spontan, cit mai des in starea de samadhi
    este o conditie indispensabila oricarei meditatii yoghine (dhyana) profunde.
    Distingem, in traditia Orientala, trei feluri de samadhi supranaturale,
    perfecte, care au ca scop respectiv vacuitatea beatifica (shunyata), absenta
    deplina a tuturor caracteristicilor (animitta) si disparitia completa a
    dorintelor pentru obiecte, lucru care face cu putinta accesul la Nirvana,
    Extazul Divin complet Eliberator. Celelalte forme de samadhi sunt considerate
    ca fiind mai mult sau mai putin inalte chiar si atunci cind sunt insotite de
    cea mai profunda meditatie extatica sau de uluitoare puteri paranormale
    (siddhi-s).

    SAMSARA: ciclul nasterilor si al mortilor succesive, roata
    transmigratiilor succesive in care omul continua sa existe pina la Eliberarea
    finala.

    SATYA YUGA = vezi YUGA.

    SHAKTI: in limba sanskrita inseamna putere feminina, forta a naturii,
    energie. Considerata adesea ca fiind contrapartea feminina sau iubita lui
    Shiva, ea este expresia eternului feminin sau a Zeitei mame, unificind
    feminitatea si maternitatea prin manifestarea sa ca Forta a Naturii. Ea este
    venerata in Orient in diferitele sale aspecte feminine dintre care amintim pe
    Kundalini, prezent in fiecare fiinta umana. Shakti este personificarea
    efectiva a energiei feminine primitive, ea incarneaza adeseori forta de
    realizare a lui Brahman, fiind aspectul feminin dinamic al lui Dumnezeu,
    vitalitatea feminina care ii permite lui Brahman sa creeze totul, sa conserve
    sau sa distruga totul. In fiinta umana, expresia cea mai usor sesizabila a
    lui shakti este dinamismul sexual. Pulsiunea amoroasa sau libidolul este un
    exemplu de manifestare a lui shakti. Textele secrete orientale mentioneaza ca
    gratia lui shakti in fiinta umana este indispensabila pentru a putea intelege
    gradat dimensiunea transcendentala a lui Dumnezeu. Tantrismul in special se
    intereseaza adeseori de constientizarea si integrarea lui shakti in fiinta in
    vederea punerii la unison cu energiile shakti corespondente din Macrocosmos.

    SHIVA: literal, “cel Bun, cel Blind”. Al treilea zeu esential din
    trinitatea hindusa ce ii cuprinde pe Brahma, Vishnu si Shiva. Shiva este zeul
    distrugerii celor rai si ignoranti, si disolutiei a ceea ce este impur. El
    poate fi, de asemenea, o forta infinita, binefacatoare, in masura in care
    indeparteaza adeseori fulgerator avidya sau ignoranta inalntuitoare. Simbolul
    sau este lingam-ul sau organul masculin creator ce reprezinta virilitatea,
    aspectul solar, activ, yang. Shiva este adeseori reprezentat in fuziunea
    intima amoroasa, infinita cu iubita sa Shakti, care este aspectul feminin, al
    carei simbol fundamental este yoni sau organul feminin, sexual, ce reprezinta
    aspectul yin, energia naturii, etc.
    Numele lui Shiva nu apare in Vede. Exista o divinitate care poarta
    numele de Rudra Shiva si, pornind de la acesta, s-a nascut Shiva cu aspectele
    sau manifestarile sale specifice, numit Rudra. In Rigveda termenul Rudra este
    uneori folosit in sensul de Agni, foc subtil si fiii sai sunt Marutii. In
    Ramayan, Shiva apare ca un mare zeu atotputernic si are sensul divinitatii
    supreme. In Mahabharata, cel mai mare dintre cei trei zei este cind Vishnu,
    cind Shiva, care redevine chiar maestrul si creatorul lui Brahma si al lui
    Vishnu, venerat de toti zeii in calitatea sa esentiala de distrugator al
    tuturor zeilor si stapin ghid, inspirator si protector al tuturor yoghinilor.
    Pentru adeptii care adora frenetic in el “idealul lor ales” (Ishta-
    Devata), el este divinitatea suprema totala, Realitatea Ultima. Asociat
    formelor sale feminine, manifestatoare, dinamice, cunoscute sub numele de
    Shakti, Parvati, Kali sau Durga, el incarneaza Absolutul Transcendent.
    Fiecare din aceste Mari Puteri Cosmice sau anumite divinitati feminine este
    adeseori considerata a fi contrapartea feminina sau sotia lui Shiva si uneori
    iconografia hindusa il reprezinta in intima fuziune sexuala infinita,
    datorita controlului perfect al energiei sexuale, cu incarnarile sau
    aspectele acestor “forte” feminine imense. Shiva poarta zi numeroase alte
    nume in functie de predominanta anumitor aspecte ale sale, cum ar fi: Shambu,
    Shankara, Ishana, Vishvanath, Kedarmath sau Nataraja; acesta din urma este
    reprezentat in arta hindusa ca Shiva-Nataraj, Shiva cel transcendent, stapin
    suprem al universului, tronind pe Nandi, taurul simbolic al Dharma-ei si
    venerat ca Guru Suprem a tuturor guru-silor, distrugatorul suferintei, al
    celor rai cit si al intregii materialitati, datorita gratiei sale
    fulgeratoare, cel ce daruieste intelepciune, incarnarea renuntarii datatoare
    de eliberare si a compasiunii transcendente, a puterii masculine arhetipale a
    virilitatii esentiale.

    SIDDHIS: puteri fizice, psihice, mentale si spirituale cu totul
    extraordinare care apar ca un corolar al evolutiei spirituale a yoghinului
    perseverent pe masura ce in fiinta launtrica a aspirantului se trezesc din
    starea de potentialitate si se amplifica gradat anumite rezonante inefabile
    cu forte cosmice, subtile, secrete care realizeaza efectiv conexiunile si
    corespondentele analogice, subtile si profunde dintre om si Univers. Practica
    procedeelor si tehnicilor secrete yoga: mantra, kundalini, laya, tantra
    conduce gradat la realizarea unor asemenea puteri yoghine( de exemplu:
    clarviziune, premonitie, dedublare astrala,telepatie, levitatie, capacitatea
    de a materializa sau dematerializa obiecte, transferul constiintei, mersul pe
    apa, vitalitate uluitoare etc.) In general Ghidul Spiritual (guru) pune
    adeseori in garda discipolul importiva cautarii egoiste a oricaror siddhi-
    suri, deoarece pentru cel vanitos si marginit, ele nu contribuie la
    realizarea Adevarului Ultim, ci fac parte tot din lumea fenomenala, oricit de
    supranaturale ar parea la o prima privire superficiala; atasamentul fata de
    aceste puteri uimitoare sau orgoliul pe care il amplifica constituie, nu o
    data, un puternic obstacol pe calea evolutiei spirituale si a eliberarii
    ultime. Pe de alta parte insa, acele siddhi-siri superioare, spirituale, apar
    adeseori spontan ca de la sine chiar fara a fi urmarite deloc de aspirant,
    numai prin unele practici profund spirituale.
    Marele sfint Ramana Maharishi, de exemplu, nu inceta sa vorbeasca de
    pericolul pe care il reprezinta atasamentul fata de siddhi; el insusi a
    refuzat sa se foloseasca de ele spre deosebire de alti mari sfinti cum ar fi
    Sai Baba din Shridi, care se servea de aceste puteri pentru a face bine
    oamenilor si pentru formarea spirituala a adeptilor sai.
    La oamenii care nu au atins inca un grad elevat de spiritualitate,
    exista un mare risc ce tine de folosirea fara discernamint a acestor siddhi-
    suri, care ar putea avea drept consecinta anularea tuturor eforturilor
    intreprinse pe calea spirituala si acumularea de karma negativa.

    SPONTANEITATE: la fiintele umane care se manifesta conduita, in aproape
    situatiile, este marcata de simplitate si naturalete. Ea este intotdeauna
    evidenta mai ales prin lipsa de artificialitate.

    SUBCONSTIENTUL = un ansamblu de servomecanisme si implicatii
    nemijlocite ale constientului, o rezerva de informatii si
    operatii declansate prin rezonanta, din care se construiesc
    starile de constiinta, fiind un sistem mediator care face parte
    din EU, deosebindu-se insa de EUL constient intrucit persista
    intr-o forma latenta sau implicita, dar totodata deosebindu-se
    radical de inconstient.
    Subconstientul reprezinta aspectul receptiv sau feminin, iar
    constiinta (mentalul) reprezinta aspectul activ sau masculin in
    raport cu subconstientul. Subconstientul este un fel de
    “constiinta latenta” si potentiala care este inferioara, dar
    coexista cu constiinta clara si o deserveste cu fidelitate.
    Subconstientul, in mod normal este foarte puternic si mult
    mai dezvoltat la femei. El este in mare masura energizat si
    dinamizat prin intermediul fortelor subtile ale Lunii. Pentru
    subconstient se mai utilizeaza termenii de “subconstiinta” sau
    “zona marginala a constiintei”. Totodata, subconstientul a fost
    caracterizat ca fiind un “inconstient normal” sau ca o zona
    superficiala si apropiata de constienta inconstientului care,
    spre deosebire de sferele “profunde” ale inconstientului, se afla
    in relatii de compatibilitate cu constiinta si este facil
    accesibil acesteia.
    Subconstientul a fost calificat uneori ca “preconstient” iar
    in conflictul dintre constient si inconstient s-a constatat ca
    subconstientul se situeaza pe pozitiile constiintei, participind
    la refularea pulsiunilor inconstiente. Acestea sunt filtrate prin
    subconstient si numai unele ajung la constiinta. De asemenea,
    numai unele dintre formatiunile constiintei, fiind filtrate prin
    subconstient, ajung sa fie asimilate si transformate in sferele
    inconstientului. Prin urmare, desi subconstientul se prezinta ca
    o rezerva si subsistem potential al constiintei si, totodata, ca
    postconstiinta si preconstiinta iar, pe de alta parte se prezinta
    ca un inconstient non-conflictual si transparent, nu putem
    integra acest subsistem in vreunul din cele doua sisteme polare
    (constiinta +, inconstient -) ci trebuie sa realizam existenta
    relativ autonoma a subconstientului ca sfera sau modalitate
    mediatorie si tranzitorie intre constient si inconstient.
    Unii, datorita ignorantei, confunda constientul cu
    inconstientul, cu toate ca inconstientul este inzestrat cu alte
    caracteristici. Pe seama subconstientului s-au pus elementele
    cristalizate ale constiintei stinse sau uitate, automatismele
    psihice fixate prin repetitie si fragmentate, aspectele de
    deprindere si memorie potentiala, montajele intelectuale
    reflectate, structurile operationale nereflexive, fenomenele
    perceptive neintegrate constient care, astfel, indeplinesc
    functii reglatorii. In subconstient intra de asemenea complexe
    senzomotorii aconstiente, deprinderile de orice fel (atit bune
    cit si rele), operatiile necontrolate constient dupa imprimare si
    fixare, cit si fenomenele de memorie potentiala cu toate
    energiile latente existente in fiinta.
    In fiinta, subconstientul reprezinta SHAKTI (energia activa
    si indeosebi generatoare sau, altfel spus, forta energetica) in
    raport cu constiinta sau mentalul. Axul principal de forta al
    subconstientului care permite dinamizarea acestuia este IDA NADI,
    in legatura cu nara stinga (aspectul receptiv, lunar, feminin,
    YIN,(-)).
    Marele secret caracteristic geniilor si tuturor oamenilor
    din toate epocile, este capacitatea lor uluitoare de a intra in
    contact, fie constient, fie in mod spontan, cu puterile
    nelimitate ale subconstientului, eliberindu-le. Daca vom putea
    face la fel, vom deveni capabili de performante extraordinare.
    Subconstientul nostru detine deja, in profunzimile sale latente,
    solutiile la toate problemele care ne framinta si ne poate
    indeplini, direct proportional cu intensitatea increderii, orice
    dorinta. El este servitorul, constructorul si sustinatorul
    corpului. Daca invatam cum sa ne folosim de el si in ce mod sa-l
    comandam, el ne poate ridica pe culmi nebanuite, asigurindu-ne
    mereu succesul. In aceasta directie, o modalitate simpla dar
    extrem de eficienta de a dinamiza subconstientul si de a
    amplifica puterea de manifestare a acestuia, este sugestia.
    Sugestia poate fi deci considerata ca fiind unul dintre
    procesele fundamentale ale manifestarii. Sugestia, ca fenomen de
    rezonanta cu anumite energii, mai mult sau mai putin subtile, a
    aparut odata cu Natura si este la fel de puternica precum
    aceasta. Fiecare miscare, de exemplu, o facem prin sugestie. Mai
    intii gindim, aproape fulgerator si dupa aceea actionam. Mai
    intii facem planuri si apoi le realizam. Cunostintele si
    experientele personale, sau altfel spus tot ceea ce am acumulat
    pina in prezent se datoreaza puterii complexe a sugestiei.
    Insusirea acestor cunostinte sau notiuni se face permanent prin
    puterea sugestiei. Chiar si cunostintele sau inspiratiile
    geniale, care ni se par a fi spontane, ne sunt date totdeauna
    prin puterea sugestiei care emana permanent de la Energia Divina,
    infinita sau Mentalul Macrocosmic al lui Dumnezeu.

    SUBLIM = termen din literatura latina cu sensul de inaltime,
    elevatie, ca stare reala a lucrurilor si fiintelor care inseamna
    perfectiune si grandoare in ceva. Si la greci, termenul de sublim
    (hupsos) a insemnat, la origini inaltime, elevatie sau culme,
    apoi, prin extindere, a desemnat cerul si departarile lumii,
    pentru ca prin derivatie sa semnifice in cele din urma,
    caracterul elevat a ceva. In linii mari, termenul de sublim putea
    sa reprezinte, la greci, atit maretul, in inteles extensional,
    cit si inaltul. De la aceste doua sensuri notiunea isi trage
    sensul literar si spiritual. Prima interpretare strict teoretica
    a conceptului este data in eseul intitulat “Despre sublim”
    atribuit, in mod discutabil, lui Longinus. Sublimul este definit,
    in acest context, ca o stare transfiguratoare ce nu convinge in
    mod propriu, ci duce la extaz; sublimul “inalta sufletul in
    regiuni supreme ascunse si face sa se nasca in noi o stare
    admirabila de extaz si uimire”. El este ceea ce reprezinta mai
    mult decit o simpla stare de placere sau de convingere
    intelectuala. Rezulta ca intelesul conceptului, in optica lui
    Longinus, cuprinde urmatoarele insusiri: o traire extatica ampla
    echivalind cu ceea ce putem numi o comuniune profunda cu ceea ce
    are inalt si divin existenta, o elevatie suprema si plina de
    demnitate a mintii si o admirabila stare de uimire grandioasa,
    nascuta din contactul nostru cu orizonturile ascunse si
    extraordinare ale lumii reale. Evident, pentru Longinus, atit
    gradul de elevare spirituala fondata pe o pasiune plina de
    tensiuni benefice rascolitoare si de entuziasm, cit si, mai ales,
    reflexul acesteia, trebuie sa aiba, ca o nota distincta,
    naturaletea.
    In linii mari, o a doua caracterizare esentiala a
    conceptului de sublim, in cadrul evolutiei sale istorice, este
    facuta de Kant. In opera sa de incoronare a criticilor (Critica
    puterii de judecata) Kant asociaza sublimul cu facultatea inalt
    rationala universala. Sub acest raport, sublimul, intotdeauna
    mare, spre deosebire de frumos care poate fi si de natura mica,
    beneficiaza atit de atributul simplitatii, cit si de acela al
    duratei. Durata ampla si suverana poate fi atit trecuta, cit si
    infricosatoare dar nobila in perspectiva viitorului. Legat si de
    conceptul infinitatii, sublimul devine, la Kant, “un maximum de
    perfectiune”. Din aceasta cauza insasi virtutea nu apare sub o
    alta infatisare decit in aceea a sintezei dintre calitatea morala
    si dimensiunea sublimului. Pentru Kant, speciile sublimului sunt:
    “sublimul matematic” (sau extensional) si “sublimul dinamic”. In
    acest sens, puterea naturii, de exemplu, se manifesta, spre
    deosebire de forta, in ipostaza ei dinamic-sublima, aceasta in
    masura in care ea nu produce frica ci inspaiminta pur si simplu,
    dar si inalta, in acelasi timp. O a treia forma principala de a
    caracteriza sublimul este aceea schitata de Hegel. In viziunea
    acestuia, sublimul reprezinta o stare-limita a faptului simbolic.
    Simbolul este, pentru Hegel, o existenta exterioara data
    intuitiei. Dar aceasta existenta nu trebuie inteleasa asa cum
    apare, data nemijlocit, ci urmeaza sa fie considerata “cu un sens
    mai larg si mai general”. In acest mod, simbolul se dezvaluie a
    fi o imagine concreta (sau o expresie) care a fost ridicata la
    nivelul unei semnificatii generale. Fiind deci semnificatie
    generala, simbolul presupune eliminarea sau punerea in umbra a
    unei serii intregi de insusiri, care devin astfel nedeterminate.
    Cind rangul de nedeterminare atinge o limita maxima, simbolul
    capata dimensiune sublima.

    SUBLIMARE: In lumina experientei milenare a Orientului cu privire la
    eros si sexualitate, prin controlul constient al functiilor sexuale in fiinta
    umana, se declanseaza reactii de transmutatie biologica care fac sa apara
    gradat o energie launtrica biomagnetica uriasa. Procesul ulterior de
    deplasare interioara si modificare a acestor energii rezultante, din punctul
    de vedere al frecventei lor caracteristice, pe masura ce strabat nivelele
    fiintei, provocind la fiecare asemenea nivel efecte specifice pregnant
    constientizabile si remanente in timp, este definit in yoga drept sublimare.
    Prin urmare, sublimarea yoghina este un proces complex care desemneaza
    fenomene ample care in mod aparent nu se afla in raport cu sexualitatea, dar
    care isi au de fapt resursele energetice in forta rezultata in urma
    transmutatiei bilogice constante a pulsiunilor sexuale controlate volitiv. In
    urma transmutatiei biologice a potentialului sexual, gratie controlului
    constient asupra functiei sexuale, pulsiunea sexuala originara se transforma
    ca frecventa de vibratie intr-o energie aproape noua, mult mai mare decit
    aspectul de la care pornise, astfel producindu-se sublimarea, in masura in
    care ceea ce ea este acum va fi redirectionat intr-un scop non-sexual si in
    care se vizeaza teluri valorizate vital, psihic, mental sau spiritual.
    Analogic, putem spune ca transmutatia biologica a potentialului sexual
    al fiintei umane este comparabila cu actiunea inteligenta a omului de
    transformare a unei spontane caderi de apa intr-o sursa continua de
    electricitate. Sublimarea este insa procesul ulterior in care electricitatea
    rezultanta va fi luata de la sursa ei de origine si transportata prin linii
    de inalta tensiune pentru a fi transformata si potrivita ca frecventa si
    tensiune dupa necesitati, ajungind sa genereze apoi o gama vasta de fenomene
    si procese care nu s-ar putea declansa in absenta ei. Dupa cum stim aceste
    fenomene pot fi: calorice, sonore, luminoase, magnetice etc. Intre apa din
    lacul de acumulare care prin cadere controlata acum va roti constant turbina
    generatoare de electricitate si televizorul la care eu acum urmaresc pasionat
    imagini de pe alta planeta, aparent nu exista nici o legatura.Cineva
    inteligent insa stie ca daca aceasta cadere de apa inceteaza da faca sa se
    mai roteasca turbina, televizorul va inceta si el, in acelasi moment, sa mai
    furnizeze imagini, desi este in continuare in perfecta stare de functionare.
    Prin urmare putem spune ca o pulsiune erotic-sexuala este sublimata in
    masura in care este volitiv redirectionata catre un tel nou, non-sexual, in
    urma transmutatiei componentelor sale de baza.
    Inscriindu-se intre strategiile de trezire si angrenare constienta a
    potentialului sexual latent al fiintei, sublimarea este un procedeu aplicabil
    de catre oricine ii intelege mecanismul, pentru a deturna dupa transmutatie
    energia sexuala transformata gratie unei efervescente controlate, orientind-o
    de la scopul sau obisnuit pentru a o angaja plenar intr-un alt plan al
    fiintei, cu frecvente diferite de vibratie, facind-o apoi sa actioneze intr-
    un alt sistem de investitie.
    In viziunea yoghina sublimarea este deci o “super-refulare reusita”,
    generatoare de putere subtila, fericire, armonie inefabila, simultan cu o
    euforica integrare a fiintei in ambianta sublima cosmica.
    Prin toate celelalte efecte, sublimarea pozitiva, benefica, permita
    ajustarea sociala si dezvoltarea echilibrata, accelerata a personalitatii.
    Prin sublimare se realizeaza deplasarea unor energii instinctuale,
    transformate foarte mult, catre scopuri noi si elevate. Permitind o gama
    vasta de actiuni dupa transmutatie, sublimarea focalizeaza in planurile
    superioare ale fiintei anumite pulsiuni inconstiente, detasate de orientarile
    lor primitive, care sunt integrate benefic in universul launtric al fiintei
    investindu-le in echivalente ce vor avea o valoare spirituala pozitiva,
    sublima.
    In existenta banala, spiritul de competitie si anumite vocatii se
    explica cel mai adesea prin agresivitate sublimata (spre exemplu, in cazul
    chirurgilor, iar altruismul si tandretea prin energia transformata si
    canalizata superior al instinctului sexual.
    In cartea sa “Atingerea amoroasa” a dr. Andrew Stanway (ed. Guild
    Publishing London 1987), la pag. 129 acesta scrie: “Unii barbati foarte rari,
    sustin ca poat avea de foarte multe ori asa zise ®orgasme uscate¯ sau altfel
    spus orgasme fara ejaculare. Ei pot deci avea orgasme repetate cu toate
    semnele fizice, emotionale si mentale si sa nu ejaculeze deloc. Aceasta apare
    mai frecvent la barbatii care mai inainte s-au descarcat de mai multe ori
    intr-o intilnire amoroasa, dar ea poate sa apara de asemenea la unii, cu
    trairi chiar mai intense, care inainte nu au ejaculat deloc pe un interval
    considerabil de timp de peste 30 de zile.”
    Gindul este cea mai puternica forta a universului. Prin transmutatia
    biologica, colosala energie rezultanta va amplifica la extrem
    disponibilitatile launtrice facind gradat sa dispara toate limitele banale
    ale constiintei.
    O energie gigantica, inerta, zace prin urmare inchisa in potentialul
    sexual atit de putin explorat datorita ignorantei. In mod superficial, noi
    gindim ca totul in corpul nostru este material. Cu o mare incredere noi
    gindim ca aceasta materialitate este totala. Experimentarea proceselor de
    transmutatie biologica, sexuala, in propria noastra fiinta, pe linga anumite
    trairi beatifice de o intensitate coplesitoare ne face sa constientizam
    spontan ca suntem simultan structurati dintr-o cantitate incredibila de
    particule energetice, invirtindu-se prin cine stie ce enigma si fixate
    printr-un miracol greu imaginabil, in aceasta stare.
    In cazul acestor super intense trairi erotice in care potentialul sexual
    nu este deloc intempestiv irosit, fiinta umana sau chiar cuplul devine
    spontan si gradat “radioactiva”, datorita unor reactii de transmutatie
    biologica la temperaturi slabe ce se desfasoara gradat in corpul unor
    asemenea fiinte.
    Fenomenele de transmutatie biologica la temperaturi joase se declanseaza
    cu usurinta si se mentin nealterate prin angrenarea constanta a fortei
    vointei mai ales in situatia unor trairi amoroase, sexuale suficient de
    intense si profunde. Atunci fiinta incepe sa traiasca intr-un univers largit
    si inefabil in care clipa de clipa savureaza un beatific mister. In spatele
    celei mai mici manifestari se dezvaluie fascinant necunoscutul inefabil.
    In potentialul sexual al fiecarei fiinte se afla “intemnitati” in
    “materie” sute de miliarde de volti. Pe fundalul unei trtiri amoroase
    beatifice, un singur gind-forta mentinut constant printr-o vointa tenace este
    suficient pentru a trezi gradat si controlat aceasta energie fabuloasa care,
    in caz contrar, se descarca mai mult sau mai putin inerta in noi, facindu-ne
    sa pierdem aproape inconstienti un important potential creator.

    SUCCES (cf.lat. successus) = Performanta, reusita sau
    recunoastere de tip recompensator a unei actiuni individuale sau
    colective. YOGA a analizat cu atentie semnificatiile succesului
    in plan launtric. Orice reusita (succes) antreneaza o descarcare
    energetica sau creatoare din partea individului, fiind in acelasi
    timp stimulatoare in realizarea de noi performante. ANTICIPAREA
    FERMA SI CU PUTERE A SUCCESULUI ca mod de gindire predominanta va
    determina o stare aproape continua de rezonanta cu energii
    subtile, benefice, divine, pozitive, corespondente din
    MACROCOSMOS, care vor face sa apara serii nesfirsite de succese.
    Valentele psihoeducative ale succesului se releva cu
    pregnanta in reeducarea copiilor cu tulburari de vorbire,
    caracteriale sau comportamentale; dozarea dificultatilor
    sarcinilor in functie de particularitatile lor de virsta si
    psihopatologice (dozaj realizat de specialisti) creste
    probabilitatea de succes in rezolvarea probelor, ceea ce-i
    incurajeaza pe copii, indicindu-le renuntarea la conduitele
    defectuoase sau negative.
    Rezolvarea fericita a unui caz (succesul terapeutic) in YOGA
    este evaluata dupa o serie de parametri obiectivi:
    – ameliorarea sau disparitia in timp scurt a simptomatologiei
    cazului (expresie a anularii cauzelor ce au facut sa apara boala
    si a realizarii corecte a tehnicilor si a metodelor YOGA
    indicate);
    – durata in timp a remisiunilor;
    – reinsertia armonioasa a pacientului in mediul familial, social
    si macrocosmic (DIVIN);
    – economicitatea si lipsa de nocivitate a actului medical
    YOGHIN.

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.