• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de sambata 20 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 13 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................

     

     

    O

    OBIECTIVARE = categorie filosofica si estetica studiata de
    Hegel si Marx, ce desemneaza actiunea de transformare practica a
    fortelor, aptitudinilor, gindirii umane, in produse, in rezultate
    cu o existenta obiectiva, in afara constiintei omului si
    independent de ea. Prin obiectivare, prin activitatea creatoare de
    valori materiale si spirituale, senzatia subiectiva capata caracter
    de realitate obiectiva, fiintind independent de subiect, dincolo de
    subiectivitatea sa. In cadrul procesului de obiectivare, subiectul
    se cerceteaza pe sine insusi, face din sine insusi obiect de
    cunoastere. Prin actul creatiei, artistul, in mod direct sau
    indirect, da expresie materiala sinelui sau, isi devine siesi
    obiect, stie sa faca din sine insusi, din trairile sale, din
    universul sau interior obiect de investigatie psihica si mentala,
    obiect de desfatare elevata.
    Arta utilizeaza frecvent procedeul auto-analizei,
    introspectia, prin care autorul se studiaza pe sine insusi, isi
    urmareste si cerceteaza propriile sale stari psihice in vederea
    valorificarii si reflectarii lor artistice. Obiectivarea artistica
    surprinde in particular sensurile, tendintele generale, realizeaza
    universalitatea adevarului etern. Adevaratul poet stie sa scoata
    din ceea ce a trait el ceea ce e al tuturor si, mai ales, sa
    confere experientelor lui ceea ce este caracteristic sferei largi
    a vietii semenilor sai, sa stie a trai in numele tuturor oamenilor
    si, prin el, sa se poata ajunge la starea omului universal.

    OBISNUINTA = deprindere propriomotivata ce se impune in
    conduita in virtutea unei necesitati afective si repetabilitatii,
    indiferent de imprejurari. Obisnuinta presupune implicarea in actul
    deprinderii sau in relatiile habituale a trebuintei practicarii lor
    repetate periodic, de unde tendinta subiectului de a-si satisface
    obisnuinta spre deosebire de alte deprinderi care nu se activeaza
    decit in raport cu conditiile activitatii. Este, de exemplu,
    deprinderea de a scrie in genere si obisnuinta de a scrie ceva
    zilnic, chiar daca imprejurarile nu impun aceasta. Prin intermediul
    obisnuintei, fiinta umana va realiza predominant AUTOSUGESTIILE pe
    care mai intii le-a admis sub forma de sugestii. Nu intimplator
    yoghinii spun ca “OBISNUINTA AUTOSUGESTIEI PREDOMINANTE ACTIONEAZA
    CA O A DOUA NATURA, GENERIND EFECTE SPECIFICE CARE SE MANIFESTA IN
    TIMP, DIRECT PROPORTIONAL CU INTENSITATEA AUTOSUGESTIEI REALIZATE”.

    ORIGINALITATE = una dintre principalele conditii de a fi ale
    obiectului de tip artistic si care se refera la conditia de unicat
    a operei de arta, de exemplar fara alt corespondent, de elaborat
    inedit. Ca element nou in ceea ce priveste viziunea, in ordinea
    existentului, ca lucru original, obiectul artistic se defineste
    prin gradul sau pronuntat aluziv atunci cind, prin el, cautam sa ne
    intelegem pe noi insine. El constituie din acest punct de vedere,
    intotdeauna altceva decit lumea banala, direct si curent cunoscuta.
    El ne invita astfel permanent la transformare, la prefacere, la
    corectarea pozitiei noastre in univers, in conformitate cu
    sensurile noului, armoniosului si ale frumosului. Prin faptul ca
    reprezinta o noutate in ordinea existentului, obiectul artistic
    poseda intotdeauna capacitatea de a ne transporta si de a ne
    transfigura cu ajutorul imaginatiei noastre creatoare, de pe planul
    realului existent, pe cel al realului sublim, in devenire. Astfel
    se explica de ce opera de arta emotioneaza, eleveaza, intretinind
    acel sentiment inefabil de regasire specifica si bucurie la simpla
    ei contemplatie. Astfel se explica de ce placerea artistica se
    sustrage ideii de consum a obiectului, staruind doar la nivelul
    simplei contemplatii inaltatoare.

    OJAS: energie sau fluid subtil binefacator. Derivat din radacina verbala
    sanskrita vaj, care inseamna “a fi puternic”, cuvintul ojas semnifica “forta
    uriasa, energie sublimata rezultata inclusiv prin transmutatia biologica a
    potentialelor fiintei in care este inclus si potentialul creator (sexual),
    vigoare (vitala, psihica, mentala, spirituala)”. In Ayurveda, ojas este
    chintesenta constituientilor (dhatu) ai corpului fizic. Yoghinii considera ca
    ojas este mai degraba o forta benefica, subtila, ce exista in fiinta sau
    rezulta prin transmutatie biologica (de exemplu, transmutatia potentialului
    sexual, atit al femeii cit si al barbatului, in energie) si, fiind
    distribuita atit in corpul fizic cit si in intreaga fiinta, le vitalizeaza,
    le regenereaza si le hraneste neincetat. Ojas este, prin urmare, un principiu
    subtil vital foarte important, care este continut si acumulat in cei sapte
    dhatu (plasma, singele, muschii, grasimea, oasele, maduva, nervii, sperma si
    tesuturile reproducatoare – atit la barbat, cit si la femeie).
    Cea mai mare cantitate sau concentratie de ojas in microcosmosul fiintei
    umane poate sa rezulte, gratie transmutatiei biologice a potentialului sexual
    in energie, in timpul si dupa o fuziune amoroasa sexuala plenara, in care cei
    doi iubiti realizeaza perfect continenta sexuala si sublimeaza dupa aceea in
    mod armonios energia binefacatoare subtila (ojas) care rezulta. Prin
    transmutatia biologica si sublimarea in energii rafinate a fortei care
    rezulta cu usurinta din potentialul sexual atit al femeii, cit si al
    barbatului, are loc o accelerare a evolutiei psihice, mentale si spirituale,
    care adeseori se reflecta in fiinta prin trezirea anumitor puteri
    paranormale, cresterea inteligentei, amplificarea puterii de patrundere
    mentala, dinamizarea intuitiei, etc.
    Faptul ca atit sperma barbatului, cit si secretiile sexuale ale femeii
    (menstruatia) pot fi transformate cu usurinta in energie (ojas), prin
    transmutatia biologica, care se produce atit in timpul realizarii corecte a
    anumitor tehnici speciale yoga, cit si in timpul fuziunii amoroase sexuale
    (in care cei doi realizeaza la unison o perfecta continenta sexuala), explica
    de ce toate traditiile spirituale autentice recomanda fie o abstinenta activa
    (in care potentialul sexual al fiintei umane este integral transmutat in
    energie, care este dupa aceea sublimata armonios (in forme din ce in ce mai
    subtile de ojas) in sferele superioare ale fiintei, aceasta realizare fiind
    confirmata la femeie de suspendarea completa a ciclului menstrual, in afara
    menopauzei, iar la barbat este autentificata de absenta deplina a polutiilor
    nocturne sau diurne), fie o continenta sexuala permanenta (cu exceptia
    momentelor in care cuplul urmareste de comun acord sa aiba un copil), in care
    atit barbatul, cit si femeia transmuta la unison, in mod biologic, intregul
    potential sexual in energie (ojas) si, dupa aceea, sublimeaza, fie impreuna,
    fie separat, energia (ojas) rezultanta, canalizind-o in mod armonios in
    sferele subtile superioare ale fiintelor lor (facind-o astfel sa devina forme
    de ojas din ce in ce mai elevate).
    O abstinenta sexuala pasiva (inerta) in care, in cazul femeii, ciclul
    menstrual este foarte abundent si dureaza multe zile, ori apare de doua sau
    de trei ori pe luna, este profund nociva pentru echilibrul launtric si pentru
    sanatatea corpului femeii, in unele cazuri aceasta situatie putind sa
    determine tulburari psihice si mentale serioase (paranoia). Acelasi gen de
    abstinenta sexuala pasiva in cazul barbatului, mai ales in situatiile in care
    apar frecvent polutii nocturne sau diurne precedate de stari de frustrare si
    tensiune interioara, este de asemenea profund nociva pentru sanatatea
    corpului barbatului, in unele cazuri aceasta situatie putind sa determine
    tulburari psihice si mentale serioase (paranoia si schizofrenie).
    Ideea fundamentala in yoga este ca pastrarea permanenta a controlului
    deplin asupra potentialului sexual atit la femeie, cit si la barbat, atunci
    cind acest control este insotit de transmutatia biologica in energie (ojas) a
    respectivului potential, fie prin abstinenta sexuala activa, fie prin
    continenta sexuala perfecta, realizata intr-un cuplu unit, transfigurator si
    iubitor, face sa se amplifice cantitatea de fluid subtil ojas in
    microcosmosul fiintei umane si aceasta nu numai ca imbunatateste si mareste
    in scurt timp sanatatea dar, totodata, face sa creasca extraordinar de mult
    cimpul constiintei care, gradat, devine din ce in ce mai rafinat si mai pur.
    Avind in vedere toate aceste aspecte, putem intelege mult mai bine de ce
    fluidul ojas este considerat de catre yoghini – in fiinta umana – drept o
    forta binefacatoare, atotputernica si chiar este uneori supranumit energia
    vitala subtila esentiala. Unele texte yoga secrete considera ca fluidul
    subtil ojas este forma suprema a energiei binefacatoare subtile in
    microcosmosul fiintei umane, din care face parte si corpul fizic. Datorita
    unor tehnici speciale yoga realizate cu consecventa atit in timpul
    abstinentei sexuale active, cit si in timpul continentei sexuale perfecte,
    anumite substante care exista in corpul fizic, printre care, in special,
    potentialul creator, pot sa fie transmutate in mod biologic in energie
    subtila (ojas) sau fluid binefacator ojas care, datorita proceselor complexe
    de sublimare ulterioara, va putea deveni dupa aceea diverse forme din ce in
    ce mai elevate de energie (ojas), ce vor putea fi cu usurinta dirijate si
    acumulate la nivelul celor sapte centri de forta ascunsi ai fiintei umane.
    Avind in vedere aceste aspecte, se poate constata ca: la nivelul lui
    muladhara chakra, fluidul ojas confera o vitalitate iesita din comun; la
    nivelul lui swadhisthana chakra, fluidul ojas confera imaginatie creatoare
    controlata; la nivelul lui manipura chakra, fluidul ojas confera
    expansivitate, veselie si incredere in sine; la nivelul lui anahata chakra,
    fluidul ojas confera bucurie, dilatare euforica si iubire coplesitoare; la
    nivelul lui vishuddha chakra fluidul ojas confera intuitie, puritate,
    inspiratie spirituala; la nivelul lui ajna chakra, fluidul ojas confera forta
    de patrundere mentala extraordinara, clarviziune, idei geniale; la nivelul
    lui sahasrara, fluidul ojas confera intelepciune, beatitudine si comuniune
    inefabila cu Supremul Absolut – Dumnezeu.
    Termenul de ojas-shakti desemneaza efectul extraordinar produs de
    energia subtila (ojas) manifestata sub forma unei sfere uriase de forta
    radianta, in care este acumulat foarte mult fluid (ojas), atit in cazul
    existentei obisnuite a fiintelor umane (de exemplu, la marii politicieni,
    conducatorii de partide, sefii natiunilor, liderii unor grupari, directorii
    de intreprinderi, generalii de armata, etc.), cit si in domeniul spiritual
    sau intelectual in cazul fiintelor umane foarte evoluate cum ar fi: mentorii
    anumitor cai spirituale, descoperitorii anumitor sisteme filozofice sau in
    domeniul pur spiritual, divin, la cel mai inalt nivel, in cazul Marilor
    Eliberati, al Marilor Intelepti sau al Iluminatilor, in cazul carora fluidul
    ojas cel mai elevat si cel mai pur ii ajuta pe toti acestia sa fuzioneze, in
    zonele cele mai inalte ale constiintei lor, cu Constiinta Absoluta a lui
    Dumnezeu.

    OPTIMISM (cf. lat. optimus = cel mai bun): conceptie predominanta ce
    determina in noi rezonanta cu energii subtile benefice din Macrocosmos,
    conform careia realitatea este capabila sa ne orienteze catre o continua
    perfectionare si fericire, iar omul si lumea progreseaza spiritual neincetat,
    indreptindu-se spre un viitor divin mai bun. Strins legate de teoriile
    progresului spiritual si moral, conceptiile optimismului afirma ca omul are
    posibilitatea de a se apropia de idealul binelui si dreptatii care, in cele
    din urma, vor invinge raul si nedreptatea, iar fiinta umana este capabila de
    o dezvoltare mentala si spirituala nelimitata si poate sa fie fericita.
    Yoga se bazeaza pe o teorie consecvent optimista, care fundamenteaza in
    noi, prin experienta directa, increderea in viitor si posibilitatea victoriei
    binelui, dreptatii si fericirii, toate acestea fiind posibile prin
    cunoasterea si respectarea legilor obiective divine ale Macrocosmosului. Spre
    deosebire de conceptiile idealiste, mai mult sau mai putin gresite,
    metafizice si utopice care, in practica, justificau si permanentizau raul
    fizic si moral, nefericirea oamenilor, conceptia despre lume a sistemului
    yoga promoveaza o intelegere activa a optimismului, cerind aspirantilor la
    desavirsire sa lupte efectiv impotriva raului si nedreptatii, a cauzelor
    reale ale nefericirii si sa trezeasca sau sa amplifice in mod constient in ei
    binele si armonia divina prin care se creeaza, in mod obiectiv, premisele
    fericirii celor ce vin in contact cu ei, caci actionind mai mereu astfel,
    ritmul progresului spiritual se accelereaza prin activitate creatoare.
    Optimismului yoghin ii este straina, in acelasi timp, orice intelegere
    utopica conform careia fericirea ar aparea dintr-o data sau ar fi cucerita in
    mod absolut, automat, fara eforturile, straduintele si aportul aspirantilor
    insisi; dimpotriva, in etica yoghina, optimismul reprezinta acea conceptie
    bazata pe o mare incredere in Dumnezeu si in viata care se concentreaza cu
    toata atentia spre perfectionarea prezentului prin lupta impotriva vechiului
    care este gresit, a lipsurilot si piedicilor de tot felul.
    Omul optimist, care practica corect yoga, nu este un visator pasiv, ci
    se angreneaza activ atit pentru idealul fericirii personale, cit si a
    celorlalti care aspira la aceasta. In acest sens, conceptiile optimismului
    constituie, in yoga, un puternic factor mobilizator, increderea deplina in
    Dumnezeu si in energiile sale benefice, armonioase, pozitive, atotputernice,
    contribuind la dezvoltarea rapida si la afirmarea capacitatilor creatoare ale
    omului, la formarea si amplificarea unor trasaturi morale pozitive.
    Optimismul este o conceptie despre om, viata, bine, fericire, armonie,
    Dumnezeu, care afirma posibilitatea desavirsirii spirituale a omului,
    atingerea fericirii, imbunatatirea continuua a conditiilor sale de viata,
    progresul launtric psihic, mental si spiritual. Sistemul yoga este o
    conceptie integral optimista, pentru ca este in acelasi timp direct
    experimentabila in momentul atingerii starii beatifice de constiinta cosmica
    cunoscuta in yoga sub numele de samadhi. Yoga afirma ca este cu putinta sa se
    atinga de catre om fericirea absoluta. Optimismul este si o trasatura de
    caracter individual constind in rezonanta predominanta cu energiile subtile
    binefacatoare, sublime din Macrocosmos si din predispozitia de a intelege
    lumea pe latura ei buna, de a prevedea si astepta mai binele, fericirea,
    afectiunea divina, sanatatea, armonia.
    Optimismul, ca trasatura de caracter, reprezinta: atitudinea prin care
    individul evalueaza cam tot ceea ce exista in jurul sau (fapte, persoane,
    activitati, relatii, situatii, etc.) ca pozitiv, intr-o perspectiva de
    rezolvare eficienta (comportamentul predominant sanguin favorizeaza formarea
    unei astfel de trasaturi caracteriale datorita dinamizarii armonioase a lui
    anahata chakra).

    ORGASM: cuvintul orgasm provine din grecescul “orgao” care inseamna “a
    fi plin de incintare si pasiune”. In conceptia yoghina referitoare la eros si
    sexualitate orgasmul defineste momentul beatific in care, gratie
    efervescentei inefabile si interactiunii corelate a potentialului sexual a
    celor doi membri de sex opus ai cuplului, adecvati unul celuilalt, se produce
    manifestarea in sfera psihica a unei polarizari extraordinare a subtilelor
    energii bio-electro-magnetice angrenate polar opusin joc si manifestate sub
    forma unei tensiuni extatice (ce se poate asemana in mod semnificativ cu un
    traznet ce se declanseaza in conditiile stiute de natura) facind sa fie
    traita de catre unul, pe rind, sau de catre amindoi simultan, o profunda si
    intensa fericire amoroasa cu ecouri sincrone in mai multe sfere ale
    universului lor launtric.
    Satisfacerea erotica si orgasmul presupun fenomene fiziologice in care
    componentele sexuale substantiale, atit ale femeii cit si ale barbatului
    intra intr-o stare inefabila de efervescenta si alimenteaza ca un
    “combustibil” trezirea si amplificarea starilor resimtite, culminind cu
    starea maxima care este orgasmul. In acel moment insa fenomenele care se
    declanseaza conex cu orgasmul fac sa fie expulzata o cantitate uriasa de
    fluide si componente substantiale care vor produce la scurt timp dupa aceea o
    senzatie de diminuare, somnolenta si chiar vlaguire, in cazul repetarii
    acestui procedeu conducind la scaderea launtrica a starii plenare care era
    resimtita la inceputul trairii amoroase. Pornind de la aceasta realitate in
    care la modul obisnuit, imediat dupa orgasm survine descarcarea substantiala
    a potentialului care alimentase starea, descarcare cunoscuta sub numele de
    ejaculare la barbat si pierdere fiziologica la femeie, inteleptii Orientului
    au constatat ca orgasmul poate avea loc de foarte multe ori daca aceasta
    descarcare fiziologica, care nu este neaparat necesara decit in cazul
    intentiei de a face copii, va fi controlata si suspendata gratie unei
    stapiniri naturale, firesti numai omului care este inzestrat cu inteligenta
    si constiinta.

    P

    PANCHATAYYAH = de cinci feluri
    PANKA = noroi
    PANTHAH = calea de manifestare
    PARA = altul; a altora; sunetul transcedental
    PARAIH = cu altii
    PARAM = cel mai inalt
    PARAMA = cel mai inalt
    PARAMAHATTVA = ultima extindere (imensitatea)
    PARAMANU = ultima particula
    PARARTHAM = de dragul lui PURUSHA
    PARARTHATVAT = din constiinta obiectiva
    PARAVAIRAGYA = indepartarea chiar si a radacinilor placerii
    (absenta completa a dorintelor sub toate formele)
    PARI = complet
    PARINAMA = rezultat; consecinta; schimbarilor; schimbare
    PARINAMAH = transformare
    PARISHUDDHI = purificarea memoriei
    PARITAPA = tristete
    PARYAVASANAM = extensie
    PASHYANTI = sunetul sublim, subtil, mental
    PHALA = efect
    PHALAH = fructe; rezultate
    PINGALA = Nadi prin care circula energia subtila (+), emisiva,
    solara, masculina
    PIPASA = sete
    POOSHA = un Nadi
    PRA = inalt sau mare
    PRACHARA = modalitate
    PRACHHARDANA = expiratie, sau RECHAKA
    PRADHANA = PRAKRITI
    PRADHANAJAYAH = cucerirea si controlul (stapinirea) asupra lui
    PRAKRITI
    PRADURBHAVAH = aparenta
    PRADURBHAVAV = emergenta
    PRAJNA = constiinta cognitiva superioara
    PRAJNA PURUSHA = constiinta in starea de somn (dupa VEDANTA)
    PRAJNABHYAM = din cele doua tipuri de constiinta
    PRAJNAJYOTI = (tip de yoghin) acela care vede lumina purei
    constiinte
    PRAJNALOKA = rasaritul luminii constiintei cognitive superioare
    PRAKAMYA = putere psihica paranormala care duce la indeplinirea
    totala, intr-un mod rapid si extraordinar a tuturor dorintelor
    binefacatoare pe care yoghinul le manifesta acum in mod detasat.
    PRAKASHA = lumina divina; iluminare
    PRAKRITI = natura; energie; fiinta manifestata; fiinta obiectiva,
    externa
    PRAKRITILAYANAM = yoghini care sunt fuzionati doar in PRAKRITI
    PRAKRITINAM = a diferitelor tendinte naturale
    PRAKRITYAPURAT = supraincarcarea golului in natura
    PRAMADA = aminare
    PRAMANA = cunoastere corecta
    PRAMANANI = surse ale cunoasterii corecte
    PRANA = energie bio-plasmatica; totalitatea fortelor vitale
    subtile ale naturii (in care sunt incluse cele 5 PRANAS-uri
    principale, majore, dintre care unele actioneaza la nivelul gurii
    si nasului).
    PRANAMAYA KOSHA =
    PRANASYA = a respiratiei
    PRANAVAH = AUM vezi fise
    PRANAYAMA = control al suflurilor subtile, vitale, realizat
    prin intermediul respiratiei constient controlate
    PRANIDHANAT = supunere; devotiune
    PRANTABHUMIH = zona de hotar
    PRAPTI = capacitatea psihica si mentala paranormala care
    ii permite yoghinului de a ajunge instantaneu oriunde doreste, atit
    in lumea fizica, cit si in astral sau cauzal (putere psihica
    extraordinara, care ii permite yoghinului sa se dedubleze si sa se
    proiecteze, cu o viteza superioara vitezei luminii oriunde doreste
    sa fie prezent, pentru a vedea si a sti tot ceea ce il intereseaza
    sa afle).
    PRARABDHA = soarta sau destin (KARMA activa)
    PRASADAH = iluminare divina sau puritate
    PRASADANAM = purificare subtila; impacare cu DUMNEZEU
    PRASANGAT = prin renasterea
    PRASANKHYANE = in cea mai inalta meditatie
    PRASHANTA = linistit
    PRASUPTA = latente; adormite
    PRATHAMA KALPIKA = yoghini, incepatori in ceea ce priveste
    intrarea in starea de SAMADHI
    PRATHISTHAM = bazat
    PRATI = inspre
    PRATIBANDHI = ceea ce preintimpina
    PRATIBHA = facultate spirituala a constiintei superioare, prin
    care pot fi dobindite foarte repede puterile psihice paranormale;
    facultati transcedentale, care privesc organele de simt (exemplu:
    PRATIBHASHRAVAN=facultatea de a auzi in lumile sublime, invizibile;
    PRATIBHADARSHAN=facultatea de a vedea sau clarviziunea ce permite
    vederea in aceleasi lumi sublime)
    PRATIBHAD = prin PRATIBHA
    PRATIPAKSA = opusul
    PRATIPAKSA BHAVANA = a medita intens asupra contrariilor pentru
    a face sa dispara (datorita amplificarii energiilor benefice
    corespondente prin REZONANTA) foarte repede anumite defecte sau
    vicii, de exemplu: ura-IUBIRE; lasitate-CURAJ; prostie-INTELIGENTA;
    rautate-BUNATATE; slabiciune-PUTERE
    PRATIPATTIH = cunoastere
    PRATIPRASAVAH = involutie
    PRATISEDHARTHAM = pentru indepartarea
    PRATISHTA = a fi ferm stabilit; stabilire
    PRATISHTHANAM = a fi ferm stabilit
    PRATISTHAYAM = a fi stabilit ferm
    PRATIYOGI = corespunzator
    PRATYABHIJNA = constiinta in starea de SAVICHARA SAMADHI
    PRATYAHARA = retragerea simturilor. Practica yoghina, care consta
    in retragerea sau deturnarea in totalitate a simturilor de la
    obiectele sensibile, pentru ca acestea sa nu mai distraga deloc
    gindirea yoghinului, permitindu-i sa-si poata concentra intreaga sa
    atentie asupra obiectului launtric care a fost ales. Acest
    exercitiu constituie conditia prealabila indispensabila pentru a
    realiza concentrarea mentala (DHARANA).
    PRATYAKSHA = cunoastere directa, izvorita din experienta practica
    PRATYAR = intors; in directie opusa
    PRATYAYA = continut al mintii; concept; constiinta
    PRATYAYANAM = continut mental
    PRATYAYANTARANI = alte PRATYAYAS-uri
    PRATYAYASYA = a continutului mintii
    PRATYAYAU = continut al mintii
    PRAVIBHAGA = separat
    PRAVRITI = facultate superfizica; activitate
    PRAVRITTIH = functionare
    PRAYATNA = efort
    PRAYOJAKAM = miscindu-se
    PUNAH = din nou
    PUNYA = virtute; merit
    PURAKA = stadiu in pranayama
    PURANAS = stravechi culegeri de legende indiene, care evoca si
    pun in prim-plan pe anumiti zei faimosi.
    PURUSAKHYATEH = adevarata cunoastere a lui PURUSHA
    PURUSASYA = a lui PURUSHA
    PURUSHA = constiinta; fiinta subiectiva; Sinele, Fiinta eterna,
    suprema, una dintre cele doua realitati recunoscute de
    filosofia Samkhya, Sinele divin Absolut, constiinta
    pura.
    PURUSHA VISHESA = fel aparte de suflet
    PURUSHAJNANAM = cunoasterea lui PURUSHA
    PURUSHARTHA = scopul lui PURUSHA
    PURUSHAYOH = a lui PURUSHA
    PURVA = anterior
    PURVAH = a veni dupa
    PURVAKA = precedata de
    PURVAVAT = “dupa ceea ce precede”
    PURVEBHYAH = in legatura cu precedentele
    PURVESAM = al acelora care vin inainte

    PANCHA = cinci.

    PANCHADASI = literal “cei 15”. Celebru tratat al lui SWAMI
    VIDYARANYA, discipol al lui SHANKARA, referitor la metafizica din
    ADVAITA VEDANDA. Continutul sau este conform cu invataturile lui
    SHANKARA. Lucrarea este impartita in 15 capitole din care fiecare
    grupa de cite 5 trateaza o tema diferita. Primele 5 capitole au ca
    obiect diferentierea elementelor si a invelisurilor care inconjoara
    Sinele etern (ATMAN) asa cum au enuntat MAHA VAKYA-ele “marile
    afirmatii”. A doua serie de 5 capitole trateaza despre lumina
    diferitelor cunoasteri, iar ultimele 5 capitole, despre fericire
    (de la fericirea obiectelor la fericirea Sinelui Suprem, trecind
    prin fericirea oceanica pe care o face cu putinta practica YOGA).

    PARAMANU = “atom primordial”, aspectul elementar ultim al
    materiei, particula elementara indestructibila.

    PARAMITA = Literal “cel ce a atins celalalt tarm” sau
    Transcendentul. Tradus in general prin “perfectiuni”, termenul
    “PARAMITA” desemneaza virtutile spirituale pe care le realizeaza
    BODHISATTVA pe parcursul drumului sau (BHUMI). Din ea fac parte
    sase calitati fundamentale:
    1. DANA-PARAMITA (calitatea sau compasiunea);
    2. SHILA-PARAMITA (moralitatea inteleapta);
    3. KSHANTI-PARAMITA (rabdarea);
    4. VIRYA-PARAMITA (energia gigantica);
    5. DHYANA-PARAMITA (meditatia profunda);
    6. PRAJNA-PARAMITA (intelepciunea).
    Acestor calitati li se mai adauga patru alte virtuti ce nu au
    fost integrate in canon decit mai tirziu:
    7. UPAYA-KAUSHALA-PARAMITA (actiune corecta integrata perfect in
    armonia divina, universala);
    8. PRANIDHANA-PARAMITA (vocea pioasa sau tonul glasului plin de
    umilinta);
    9. BALA-PARAMITA (hotarirea de nezdruncinat);
    10. JNANA-PARAMITA (cunoasterea si aplicarea definitiei corecte a
    intregii DHARMA).
    DANA-PARAMITA consta in binefaceri, atunci cind este necesar,
    si daruirea de bunuri materiale si impulsuri, stari si trairi
    spirituale celor care cu adevarat le merita. Ea implica totodata sa
    ne aratam mereu binevoitori si plini de compasiune si sa oferim
    propriile noastre merite si realizari spirituale pentru eliberarea
    si accelerarea evolutiei celorlalti, in loc de a le pastra numai
    pentru noi insine (vezi DANA).
    SHILA-PARAMITA reprezinta comportamentul sau conduita corecta
    ce trebuie adoptata pentru a controla, transmuta, sublima si
    invinge pasiunile si a ne asigura, datorita progresului spiritual,
    de o renastere favorabila pentru a putea ajuta mai departe la
    eliberarea altor fiinte umane care aspira la aceasta (vezi SHILA).
    KSHANTI-PARAMITA desemneaza ideea ca toate dificultatile
    fiintelor au o cauza si daca acesta cauza este ANULATA ele dispar;
    ea reprezinta totodata rabdarea imensa si indulgenta.
    VIRYA-PARAMITA evoca perseverenta neabatuta in efort
    spiritual, o vointa tenace.
    DHYANA-PARAMITA reprezinta aici meditatia profunda ca mijloc
    de a elimina rapid iluzia eului egotic, limitat si de a percepe cit
    mai clar legatura care uneste fiecare fiinta cu toate celelalte
    (vezi DHYANA).

    PRAJNA-PARAMITA consta in realizarea efectiva a intelepciunii
    supreme (PRAJNA).

    PASHA = literal “capcana”, “piedica”. Tripla legatura a
    ignorantei care ne inlantuie fata de corpul fizic, fata de un mod
    eronat de gindire si fata de viata.

    PERSPECTIVA = Mod sau fel particular de a vedea realitatea,
    aspect sub care se prezinta, pentru o anumita fiinta umana, in
    functie de gradul de dezvoltare (sau, altfel spus, in functie de
    nivelul sau de evolutie spirituala) al constiintei ei lucrurile,
    fiintele si fenomenele realitatii; punct de vedere. Aspect al
    obiectelor, fiintelor sau fenomenelor (inclusiv cele subtile
    psihice, mentale, spirituale) atunci cind sunt constientizate sau
    atunci cind sunt vazute.
    Figurativ: Aspect sub care luam in consideratie anumite
    evenimente ori fenomene (inclusiv cele subtile psihice, mentale,
    spirituale) posibile sau probabile. Ceea ce se intrevede ca
    posibil, realizabil in viitor; posibilitate de manifestare, de
    dezvoltare, de realizare in viitor a ceva (de exemplu: UN FENOMEN
    SUBTIL) sau a cuiva. In perspectiva = care este pe cale sa se
    indeplineasca sau, altfel spus, care, datorita angrenarii si
    acumularii energiilor subtile specifice (de exemplu energia
    iubirii) are toate sansele (datorita acestor cauze obiective
    (energiile subtile corespondente ale iubirii)) de a se indeplini
    (mai devreme sau mai tirziu) in viitor (manifestindu-se ca EFECTE).

    PHALA = Fruct; figurat, semnifica rezultatul sau consecinta
    unei actiuni.

    POLIPLOIDIZAREA = crestere a numarului de cromozomi in nucleul
    celulelor animale sau vegetale.

    PRAJNA = literal “constiinta pura ” sau “intelepciune”.
    Constiinta ultima ca esenta a lui ATMAN. Dupa P. DEUSSEN, ea este
    “subiectul gindind in absenta oricarui obiect sau cu alte cuvinte
    fara obiect, Spiritul Suprem eliberat de orice obiect in afara de
    el insusi ca Esenta si care pune stapinire pe sufletul individual
    adeseori in timpul somnului profund (fara vise). De aici rezulta
    definirea lui PRAJNA ca fiind sufletul constient cufundat in somnul
    profund”. in Budism si Zen PRAJNA este “Intelepciunea”, concept
    central al scolii MAHAYANA, desemnind o intelepciune intuitiva,
    spirituala si imediata si nu o intelepciune abstracta, supusa
    intelectului.
    Momentul decisiv, fundamental este cel al intelegerii si al
    prizei de constiinta asupra Vacuitatii Beatifice (SHUNYATA) care
    este adevarata natura a lumii. Realizarea lui PRAJNA este deseori
    asimilata cu obtinerea Iluminarii si constituie una din
    caracteristicile esentiale ale starii de BUDDHA. PRAJNA este una
    din “Perfectiunile” (PARAMITA) realizata de BODHISATTVA pe
    parcursul drumului sau spiritual catre ELIBERARE (BHUMI).
    Stare de somn profund caracterizata de absenta gindirii si
    fuziunea temporala si cel mai adesea inconstienta – cu exceptia
    yoghinilor avansati si a Maestrilor – a lui JIVA cu BRAHMAN.
    VEDANTA distinge patru stari diferite de constiinta: VAISHVANARA –
    starea de veghe, TAIJASA – starea de vis, PRAJNA – starea de somn
    fara vise si TURIYA – a “patra”. MANDUKYA -UPANISHAD trateaza pe
    larg acest subiect. Cele patru stari de constiinta mai sunt numite
    si JAGRAT (veghe), SVAPNA (vis), SUSHUPTI (somn profund) si TURIYA
    (vid beatific supraconstient).

    PRAKASHA = Lumina spirituala, claritate, strafulgerare
    luminoasa si intens stralucitoare, iluminare.

    PRANA = Literal “respiratie”, “suflu vital”. Energie subtila
    macrocosmica care patrunde, hraneste si conserva corpul
    manifestindu-se cel mai clar in creaturi sub forma suflurilor
    subtile. PATANJALI vorbeste despre PRANA in cursul celui de-al
    patrulea stadiu (PRANAYAMA) al sistemului YOGA. Totodata PRANA
    joaca un rol esential atit in HATHA YOGA cit si in toate celelalte
    forme de YOGA. ATHARVA VEDA o personifica si ii dedica un imn.
    Hinduismul distinge 5 categorii diferite de PRANA:
    1. APANA – care asigura eliminarea tuturor materiilor uzate si se
    manifesta in special in partea inferioara a corpului si care este
    controlata prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA;
    2. VYANA – care vegheaza asupra circulatiei limfei si care este
    controlata prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA;
    3. SAMANA – care supravegheaza procesul de absorbtie si asimilare
    a hranei si mentine echilibrul corpului veghind asupra
    metabolismelor chimice legate de alimentatie si care este
    controlata prin intermediul lui MANIPURA CHAKRA;
    4. PRANA – esenta suflului, forta vitala in sine – care este
    controlata prin intermediul lui ANAHATA CHAKRA;
    5. UDANA – care actioneaza asupra partii superioare a organismului
    si faciliteaza dezvoltarea spirituala, creind o legatura intre
    partea fizica si partea spirituala a fiintei noastre si care este
    controlata prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA.

    Forme cu totul secundare de PRANA – PRANAS MINORE:
    1. NAGA VAYU – rigiitul si sughitatul;
    2. KURMA VAYU – deschiderea ochilor;
    3. KIRKARA VAYU – foamea si setea;
    4. DEVADATTA VAYU – face sa apara cascatul sau, cu alte cuvinte,
    actiunea de a casca;
    5. DHANANJAYA VAYU – descompunerea (putrezirea) corpului.

    PRANAMAYA KOSHA = a doua dintre cele cinci KOSHA (teci); este
    asa-zisa structura vitala care insufleteste, energizeaza si mentine
    corpul fizic (material) si gindirea. Atit timp cit ea subzista in
    organismul fizic, acesta ramine in viata. Manifestarea cea mai
    grosiera a acesteia sunt suflurile vitale subtile care sunt in
    strinsa legatura cu respiratia fizica.

    PRANAVA – In sanscrita termen desemnind silaba sacra sau, cu
    alte cuvinte, MANTRA – AUM.

    PRASARANA = expansiunea sau manifestarea fulgeratoare a
    energiei in prealabil acumulate la nivelul oricaruia dintre cele 7
    planuri la care avem in mod clar si preponderent acces. Expansiunea
    nu este niciodata posibila in afara unei energizari adecvate la
    nivelul sau centrul de forta unde urmeaza sa o producem. Altfel
    spus, expansiunea trebuie sa fie totdeauna anticipata de o adecvata
    acumulare a energiei, ce va fi eliberata rapid sau fulgerator in
    momentul expansiunii. In cazul fiintei umane comune, expansiunea
    este adeseori cel mai usor constientizata la nivelul plexului solar
    (MANIPURA CHAKRA) atunci cind se ajunge la o stare maxima de
    expansiune a energiei focului subtil in starile de vointa ferma
    brusca. Dupa o asemenea expansiune energetica subtila ce antreneaza
    vointa se instaleaza o stare de forta, tenacitate si curaj
    accentuata, ce se poate manifesta uneori si prin entuziasm
    nestavilit. In cazul trairilor sexuale, erotice, pierderea
    controlului asupra potentialului creator amoros atrage dupa sine
    orgasmul cu ejaculare exploziv- intempestiva in care are loc de
    asemenea expansiunea stihinica, animalica, a fortei erotice, care
    adeseori atrage dupa sine pierderea inutila si ireversibila a
    potentialului de baza (sperma – in cazul barbatului), care gratie
    autocontrolului face posibila, in cazul stapinirii energiei sexuale
    manifestarea in crescendo, nesfirsita a functiei sexuale la
    valoarea sa ideala, pe un interval nedefinit de timp, cu toate
    binefacerile vitale, psihice si mentale ce rezulta prin aceasta.
    Expansiunii explozive, a energiei, adeseori total nestapinite,
    YOGA ii opune o expansiune gradata si perfect autocontrolata, ferm
    dirijata, prin care se urmareste devierea superioara sau sublimarea
    energiei manifestate acum in alte planuri in care de fapt se
    produce expansiunea pe deplin controlata a energiei ce poate avea
    loc imediat dupa efervescenta ei. In asemenea situatii, in YOGA,
    expansiunea perfect autocontrolata este IMEDIAT insotita si de
    ridicarea energiei, aceasta atragind dupa sine o armonizare
    crescinda ce este insotita de o integrare superioara, plenara in
    Constiinta Cosmica Divina si Infinita, care va genera in universul
    launtric stari de euforie oceanica insotite de senzatia inefabila
    de dilatare a fiintei noastre subtile, psihice, in nemarginire.
    Aceasta conduce gradat si natural la trezirea si atingerea anumitor
    forme de constiinta cosmica care, in fazele avansate, permit
    atingerea starii beatifice de constiinta divina cosmica, absoluta
    (SAMADHI).
    Expansiunea energiei de la un anumit nivel al fiintei se poate
    produce selectiv pentru acela care este initiat si constient,
    atunci cind pe un interval de timp mai lung sau mai scurt, in
    functie de necesitati, a acumulat anticipat si modulat energie
    subtila, pusa in rezonanta sau sincronizata constient sau intuitiv
    cu o anumita situatie, fenomen sau actiune ce urmeaza sa se produca
    in viitorul imediat sau foarte departat. Aceasta este de exemplu
    valabil si usor de constientizat in cazul unei fiinte dragi fata de
    care traim stari de intensa afectiune, simpatie sau iubire
    profunda. Amploarea expansiunii autocontrolate, selective, este
    totdeauna direct proportionala cu gradul de acumulare a energiei la
    acel nivel si depinde de intensitatea efervescentei anticipative.
    Aspiratia sistematic aprofundata si cristalizata ferm prin evocare
    si repetare anticipata ne permite in final sa atingem succesul si
    sa obtinem exact rezultatele benefice pe care anterior le-am
    mentalizat clar si ferm, de nenumarate ori , prin imaginatie
    controlata, facind astfel cu usurinta posibila transformarea si
    orientarea in bine a fiintelor, situatiilor, conjuncturilor si
    actiunilor. Aceasta este, printre altele, o cale sigura de
    modificare in bine chiar si a destinului , atunci cind,
    bineinteles, dispunem de energia sau de forta necesara, pe care o
    orientam benefic si o aplicam cu consecventa sistematic pina la
    reusita finala.
    Exemplu simplu de expansiune selectiva a energiei: Resimtim
    aproape constant o stare coplesitoare de iubire intensa pentru o
    anumita fiinta umana. Afectiunea ne este plenar impartasita si
    aceasta ne confera o stare de fericire extraordinara. Datorita
    unei conjuncturi fortuite , total independente de vointa noastra,
    sintem separati pentru 7 luni de acea fiinta si nu mai putem
    comunica obisnuit, de aproape, cu ea. Dupa un oarecare interval de
    timp sintem in mod evident cuprinsi de dor. Stim ca in general
    dorul este o stare afectiva sufleteasca intensa si sublima a celui
    care tinde sau aspira la ceva, ea fiind provocata de o dorinta
    afectuoasa puternica de a vedea sau revedea pe cineva sau ceva
    drag. In starea sublima si intensa de dor are totdeauna loc (fie ca
    stim sau nu stim aceasta) contractia sau focalizarea energiei
    afective in fiinta noastra, care este insa, cu anticipatie,
    destinata, sau altfel spus, mentinuta la unison subtil cu fiinta
    iubita, ce este momentan absenta. Gradat, energia afectiva subtila,
    consacrata fiintei iubite, se acumuleaza, gratie dorului, in
    propria noastra sfera aurica. Ea ramine acolo ca o rezerva subtila,
    latenta nebanuita, la care nimeni altcineva venind in contact cu
    noi (in afara fiintei iubite care i-a provocat acumularea) nu are
    in mod obisnuit acces si nu-i poate produce expansiunea sau
    manifestarea expansiva. Exact in momentul revederii cu fiinta
    iubita are loc expansiunea euforica, plenara a energiei subtile,
    afective acumulata selectiv prin dor si care provoaca starile de
    fericire paradisiaca pe care fiecare le cunoaste. In cazul in care
    si celalalt sau cealalta a nutrit la rindul sau stari intense de
    dor, expansiunea plenara a energiei afective va fi evident
    resimtita reciproc. STAREA AFECTIVA, SUBLIMA, NET COPLESITOARE CARE
    REZULTA ATUNCI ESTE CU MULT MAI AMPLA SI MAI INTENSA DECIT SIMPLA
    INSUMARE A CELOR DOUA STARI DE EXPANSIUNE TOTALIZATE. ACEST EFECT
    TINE DE MISTERUL REZONANTEI SAU AL PUNERII LA UNISON CU RESPECTIVUL
    PLAN ENERGETIC SI SUBTIL AFECTIV AL MACROCOSMOSULUI. ASTFEL, DACA
    UNUL DINTRE CEI DOI A MANIFESTAT UN DOR DE, HAI SA ZICEM VALOAREA
    7, IAR CELALALT LA RINDUL SAU A MANIFESTAT UN DOR SI MAI INTENS DE
    VALOAREA 9, STAREA FINALA REZULTANTA CE VA FI RESIMTITA DE FIECARE
    DINTRE CEI DOI IN MOMENTELE EXPANSIUNII AFECTIVE, RECIPROCE VA FI,
    SA ZICEM, DE VALOAREA 25, si nu doar de 16 asa cit ar trebui sa
    fie, daca aceste fenomene inefabile s-ar manifesta printr-o SIMPLA
    INSUMARE.
    O alta ilustrare semnificativa a celor de mai sus o ofera
    realizarea tehnicilor de LAYA YOGA sau de fuziune cu sfera de forta
    a MARILOR PUTERI COSMICE, in grup, unde intensitatea colosala a
    starilor psihice, mentale si spirituale ce apar la fiecare dintre
    participanti ( cu conditia ca acestia sa se gaseasca cu totii la
    unison si sa fie suficient de puternici ca forta de angrenare a
    trairilor, depaseste cu mult simpla insumare a aportului fiecaruia
    in desfasurarea uluitoarei expansiuni controlate prin care simultan
    se realizeaza totdeauna, ridicarea energiei noastre launtrice,
    aceasta nefiind altceva decit SUBLIMAREA subtil alchimica despre
    care se vorbeste in textele yoghine. Expansiunea subtila
    autocontrolata a energiei se poate produce de asemenea si prin
    identificarea intensa si profunda cu energiile subtile pe care le
    evoca in noi prin rezonanta o muzica anumita sau o melodie foarte
    armonioasa cu care avem deosebite afinitati individuale. Si in
    acest caz se va realiza de asemenea ridicarea energiei subtile
    simultan cu expansiunea sa. Ridicarea energiei simultan cu
    expansiunea acesteia este imperios necesara mai ales atunci cind
    energia expansionata intr-un anumit plan al fiintei ne depaseste cu
    mult posibilitatile imediate sau apropiate in timp ca utilizare. In
    caz contrar, energia subtila poate sa genereze, atunci cind
    stagneaza, mai ales la nivelele inferioare, o gama vasta de
    fenomene parazite, daunatoare echilibrului si progresului nostru
    spiritual, adeseori penibile, pe care de altfel, niciodata nu le
    dorim. In asemenea cazuri, o potentiala sansa gigantica de reusita
    spirituala, exceptionala se poate finaliza intr-un esec lamentabil,
    absurd si ireparabil. In asemenea situatii in care actionam
    prosteste, totul se desfasoara analogic vorbind ca si cum am
    dobindi o uriasa suma de bani pe care, in loc sa o folosim in nu
    conteaza ce directie sau actiune plenar binefacatoare, o ardem
    prosteste intr-un foc pe care il intretinem lasindu-ne cuprinsi de
    minie, fara sa mai traim in final altceva decit gustul amar al
    ratarii iremediabile a unei sanse minunate (datorita reactiilor si
    actiunilor noastre imbecile).
    In YOGA se urmareste ca expansiunile subtile energetice
    necontrolate, explozive, epuizante, daunatoare (prin care rezervele
    launtrice naturale ale fiintei sint jefuite si orientate in sens
    contrar aspiratiilor noastre esentiale) sa fie cu anticipatie
    inlocuite prin expansiuni benefice, autocontrolate, armonioase,
    stenice, plenar binefacatoare (prin care rezervele naturale sau
    acumulate constient sint canalizate si investite cu intelepciune
    pentru elevarea si transfigurarea constanta a intregii noastre
    naturi, pentru armonizarea deplina a structurii noastre subtile,
    fiind orientate ferm si permanent la unison cu aspiratiile noastre
    spirituale, divine).

    PREJUDECATA = judecata apriorica cu caracter de opinie
    personala sau grupala, insuficient verificata prin experienta si
    insuficient intemeiata logic si care, fiind sustinuta afectiv
    (echivalindu-se cu o credinta), genereaza procese de rezonanta cu
    anumite energii subtile din MACROCOSMOS (care totdeauna corespund
    respectivei prejudecati) si introduce un coeficient de deformare si
    o folosire eronata in cunoastere. Prejudecata exprima o superstitie
    sau un fapt de cunoastere primitiv, lipsit de valabilitate si
    depasit. Yoghinii extind calificativul de prejudecata asupra
    oricarei judecati vechi care este destinata reviziei si depasirii.
    Prin urmare, prejudecata este orice opinie tenace, desi
    insuficient fundamentata si verificata, la care subiectul adera cu
    toata convingerea, fara sa o supuna unui examen critic si
    confruntarii impartiale, lucide, cu experienta. Pe deplin
    satisfacatoare pentru gindirea dogmatica si stereotipa, grabita sa
    se ancoreze in certitudini pentru a evita efortul intelectual si
    gindirea inteligenta pe care le presupune orice problematizare si
    orice examen reflectiv, prejudecata are, cel mai adesea, “cite ceva
    dintr-o baza reala”, intemeindu-se pe constatarea unor fapte, pe
    care le deformeaza, insa, si le interpreteaza eronat, generalizind
    fara temei experiente si observatii personale, privite in mod
    unilateral si universalizate prin asocieri sau analogii grabite si
    fortate. Greu, daca nu chiar imposibil de eliminat din gindirea
    comuna a vietii cotidiene, prejudecatile constituie un mare
    handicap in gindirea teoretica, pe care o “anchilozeaza”,
    limitindu-i orizontul problematic, creativitatea si ingeniozitatea,
    conditii necesare ale inventiei si descoperirii de noi cunostinte.
    Prejudecata este atributul unei gindiri inchistate, putin
    deschise spre critica, limitate la o comunicare in clisee.
    Oricine poate recunoaste in cele ce urmeaza o serie de
    propozitii care par a fi statuate stiintific, dar de fapt nu sunt
    decit prejudecati: despre alcool si alcoolism (dupa COLLEMAN,
    1975):
    – Alcoolul este un stimulent.
    – Alcoolul poate fi esential in tratamentul unor boli.
    – Se poate detecta intotdeauna alcoolul in respiratia unei persoane
    care a baut.
    – Tulburarile de judecata nu se produc decit dupa ce au aparut
    semne evidente de intoxicatie.
    – Individul este mai repede intoxicat de “amestecul” de bauturi
    “curate”.
    – Barbatul isi stapineste mai bine betia decit femeia.
    – Alcoolul este un drog mult mai putin periculos decit altele (de
    exemplu, marijuana).
    – Persoanele cu “vointa tare” nu trebuie sa se ingrijoreze ca ar
    putea sa devina alcoolici.
    – Alcoolicii care au fost tratati cu succes pot sa se rezume doar
    la un “alcoolism social”, adica la consum ocazional de alcool.
    Este doar unul dintre exemplele cele mai graitoare pentru
    marea forta cu care prejudecata poate actiona si pentru
    consecintele evidente pe care le poate avea.
    Oricit ar fi de absurd, prejudecatile publicului sunt mult mai
    inteligibile prin faptul ca functioneaza in afara rigorii
    stiintifice decit cele medicale (de exemplu), a caror ciudatenie
    este nu numai nelinistitoare, ci si periculoasa. Reducerea
    modelului general la modelul personal (al asa-numitei experiente
    proprii) este sursa unor prejudecati care, in functie de pozitia
    emitatorului, se infiltreaza pe o arie variabila, limitindu-si si
    extinzindu-si efectul nociv, uneori in proportii surprinzatoare.
    Asupra sistemului YOGA si a posibilitatilor sale ca modalitate
    terapeutica naturala planeaza inca o serie de prejudecati care nu-i
    diminueaza potentialul de actiune, dar ii lipsesc inca pe multi
    suferinzi de contactul benefic pe care l-ar putea avea cu ea.
    PRETA = literal “decedati”. “Spiritele infometate” care
    constituie una dintre cele trei conditii ale existentei negative
    (GATI) in lumea de dincolo. PRETA sunt fiinte astrale ce au parasit
    corpul fizic a caror KARMA nu este suficient de buna pentru a
    accede la rangul spiritelor fericite ce traiesc in paradis, dar
    aceasta KARMA a lor nu este nici atit de rea incit sa fie obligate
    sa traiasca in infernurile astrale ale NARAKA-ilor. Conform
    conceptiei traditionale, poftele inlantuitoare, dorintele
    inferioare si gelozia pot sa antreneze dupa moartea fizica o
    renastere in lumea astrala in conditia de PRETA. Aceste spirite
    nefericite sunt stapinite permanent de o foame chinuitoare deoarece
    au pintece imense si o gura nu mai mare decit urechea acului. Ei
    sufera de asemenea de multiple alte torturi. Aceste torturi sunt
    determinate in astral de exacerbarea pasiunilor lor inlantuitoare
    in timpul existentei lor fizice. Exemplu: cei care traiesc in lumea
    fizica numai pentru a minca, pentru a bea alcool ori pentru a fuma,
    fiind stapiniti de aceste patimi, vor ajunge in starea de PRETA
    dupa moarte.

    PROFILACTIC = Astfel se indica actiunea eficienta de prevenire
    a diferitelor boli sau tulburari pe care o au anumite substante,
    alimente sau plante medicinale.

    PROTOTIP (gr. protos “primar”, “rudimentar” si typos
    “amprenta”, “marca”) = obiect material sau ideal, care serveste
    drept model originar, baza initiala de plecare pentru producerea
    unei serii de obiecte identice sau similare cu el sub raportul
    substantei, al continutului sau formei, al structurii si functiilor
    acestora. In istoria filosofiei, definirea continutului si
    functionalitatii conceptului de prototip a retinut cu precadere
    atentia reprezentantilor idealismului obiectiv. Intuind si
    accentuind asupra caracterului activ al subiectului, asupra
    constructivismului gindirii, acestia i-au dat prototipului o
    interpretare spirituala, inversind raportul dintre obiectiv si
    subiectiv, real si ideal, si tratindu-l numai in planul spiritului,
    in afara si oarecum rupt de activitatea obiectual-senzoriala,
    practica a omului. Prototipul apare astfel, sub influenta
    conceptiei platonice a ideilor, ca forma ideala, neschimbatoare,
    transcendenta, creatoare, formatoare a lucrurilor reale, a
    fiintelor, a naturii insasi, conceputa ca potentialitate pura.
    In epistemologia contemporana prototipul indeplineste un
    important rol teoretic in interpretarea procesului idealizarii.
    Astfel, insemnatatea cognitiva a notiunilor corespunzatoare
    obiectelor idealizate se intemeiaza pe postularea existentei reale
    a prototipului acestor obiecte in lumea exterioara. Tocmai
    realitatea prototipurilor obiectelor idealizate permite ca, dupa
    elaborarea notiunilor respective, sa se faca in continuare
    abstractie de deosebirea dintre acestea si prototipurile
    corespunzatoare, operindu-se cu ele in rationamente ca si cum ar fi
    lucruri reale.

    PSIHOLOGIE MUZICALA SI SONORA. Reflectarea senzatiei auditive in
    constiinta omului produce stari afective care ies din domeniul
    stiintelor exacte. Momentul trecerii de la fiziologic la psihic
    (cind de fapt apar fenomenele de rezonanta cu anumite energii
    subtile din MACROCOSMOS pe care respectivele sunete fizice,
    datorita tranzitiilor, le atrag in aura noastra) este mult mai greu
    de precizat decit hotarul dintre fizic si fiziologic. In acest
    stadiu al evolutiei fenomenului sonor au loc transformari
    calitative in directa legatura cu natura emotionala a muzicii;
    incepe acum sa actioneze domeniul psihic propriu numai fiintei
    umane, care percepe sunetele considerate nu izolat, ci ca o relatie
    sonora, care inseamna organizare, conceptie, limbaj reunite in
    cadrul unei opere de arta (ex. Aristoxenos si teoria sa despre
    melodie ca o unitate sintetica ca valoare estetica, nu o suma de
    sunete diferite; sau, in secolul nostru, E.G.Wolf-care considera
    intervalul ca elementul muzical specific, ca fenomen ireductibil
    bazat pe alianta indisolubila dintre auditiv si psihic, ceea ce a
    dus la o autonomie a muzicii si esteticii).
    Afectivitatea, considerata ca baza a intregii activitati
    psihice umane, trebuie definita in corelatie cu examinarea
    psihologica a celor trei ipostaze ale actului artistic muzical:
    creatia, interpretarea si auditia. Specific pentru procesele
    afective este reflectarea relatiei dintre subiect – in cazul nostru
    compozitorul, interpretul sau auditoriul – si obiectul sau situatia
    care le-a produs, respectiv muzica. Aspectul subiectiv al acestor
    procese, caracteristic artei, e constituit de trairile afective.
    Acestea pot fi cunoscute prin expresia emotionala a artistului si
    prin trebuinta lui de a le comunica oamenilor. Bucuria,
    entuziasmul, calmul, exuberanta, fericirea, curajul, dragostea etc.
    apar in diferite contexte, intr-o mare complexitate si mobilitate.
    Cu cit trairile sunt mai complexe, cum e cazul in muzica, cu atit
    este mai mare si participarea scoartei cerebrale, indeosebi a celui
    de al doilea sistem de semnalizare. Muzica devine mijlocul artistic
    de exprimare si comunicare a starilor afective, datorita
    fenomenelor de rezonanta cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS
    pe care le genereaza.
    Afectivitatea are multiple forme cu trasaturi specifice.
    Dispozitiile sunt stari afective de intensitate medie care
    caracterizeaza pe o perioada de timp intreaga conduita a omului.
    Emotiile sunt manifestari de durata relativ mica, cu o orientare
    precis determinata, care insotesc anumite auditii muzicale cu care
    “REZONAM”. Cele de intensitate medie au un efect dinamizant; cele
    de intensitate maxima pot produce dezorganizarea formelor
    superioare de conduita sau anihilarea activitatii ca efect al
    epuizarii rapide a energiei – cum avem, in cazul asa zisei “muzici”
    ROCK, METALIC, TRASH.
    Sentimentele, ca si pasiunile, sunt stari afective mai
    complexe si mai durabile, reflectind relatiile stabilite dintre om
    si mediu; fie morale, fie intelectuale sau estetice, sentimentele
    constituie manifestari specific umane, cu caracter specific. Cele
    estetice apar pe baza perceptiilor estetice si sunt de maxima
    importanta in ceea ce priveste aprecierea muzicii. Pasiunile
    implica in plus un impuls mult mai pronuntat spre actiune.
    Sentimentele si pasiunile canalizeaza viata noastra psihica pe
    directii esentiale, spre formarea constiintei si personalitatii
    umane, de unde rolul deosebit ce revine muzicii bune sau foarte
    bune in a influenta si directiona asemenea laturi ale psihicului.
    O forma mai cuprinzatoare, cu diverse stari afective, fin
    nuantate si mult mai personale este sensibilitatea. Procesele
    afective au o influenta si sunt la rindul lor conditionate si de
    alte aspecte ale activitatii psihice. Astfel se remarca o
    interactiune intre afectivitate si procesele de cunoastere.
    Gindirea este influentata pozitiv de emotiile cu caracter stenic si
    cu intensitate medie; emotiile puternice pot produce o diminuare a
    posibilitatilor de gindire daca mentalul nu este suficient de
    puternic. De asemenea, o stinsa relatie se observa intre
    afectivitate si motivatie. La fel de important ca toate formele
    proceselor afective prezentate ne apare intelectul, posibilitatea
    de a observa si cerceta pe cale rational-intelectuala si intuitiva.

    Fenomenul sonor in stadiul de act artistic se confrunta si cu
    atitudinea volitionala, functia psihica ce orienteaza constient pe
    om spre indeplinirea unui scop. Studiul aprofundat al acestor
    probleme trebuie sa cuprinda o analiza amanuntita a proceselor
    psihice caracteristice fiecareia din cele trei ipostaze mentionate
    ale actului artistic muzical. Daca in fiecare ipostaza
    afectivitatea este prezenta, cel care are cel mai mult nevoie de ea
    e interpretul, care prin aceasta stare psihica, corelata cu toate
    cerintele tehnico-artistice, reuseste sa transmita auditorului
    emotia si mesajul operei interpretate.
    Un handicap serios pentru interpretii deosebit de sensibili
    este tracul – stare emotiva datorata adesea exclusiv imaginatiei
    negative, care produce in general cauze fizice, afective sau
    mintale. Aici devine absolut necesara o autoreglare afectiva, prin
    orientarea spre inalte aspiratii sau sublime obiective, prin
    dominarea sentimentelor negative cu sprijinul altora, pozitive,
    prin stimularea unor reprezentari adecvate.
    O problema insuficient studiata pina in prezent este
    psihologia aptitudinilor muzicale. Sisteme operationale
    stabilizate, superior organizate si de mare eficienta, aptitudinile
    in interactiune dau nastere pe o treapta superioara talentului –
    complex de dispozitii functionale care mijlocesc performante
    deosebite si realizari originale. In arta, indeosebi talentul
    presupune obligatoriu existenta unei dotatii ereditare ce provine
    din vietile anterioare, a unui mediu prielnic de dezvoltare, odata
    cu inclinatia spre munca si vocatia, in general. Cele trei ipostaze
    ale actului artistic presupun si aici aspecte diferentiate.
    PSIHOMETRIA
    La fel, in anumite forme de radiestezie, cit si in alte cai
    heterodoxe de vindecare paranormala cu ajutorul fluidelor si
    energiilor cosmice, un bolnav poate fi tratat cu usurinta, de la
    distanta, pornind de la un esantion infim (O PICATURA) din singele
    sau ori din saliva sa. Credinta profunda si unanima a anumitor
    grupuri umane, in efectele profund benefice ca energie radiata (ce
    opereaza fizic, psihic, mental si spiritual) ale unei relicve
    religioase ce a apartinut unui sfint sau unui mare yoghin este, de
    asemenea, o forma de credinta in virtutile energiilor
    binefacatoare, subtile, ce sint incarcate si se degaja mereu din
    unele obiecte foarte energizate in prealabil.

    PESIMISM = (cf.lat. pessimus “foarte rau, cel mai rau”)
    conceptie predominanta ce determina in noi rezonanta cu energiile
    subtile malefice din MACROCOSMOS si care considera inevitabila
    predominarea raului, suferintei si nedreptatii in lume, care
    sustine ineficacitatea luptei impotriva acestora si
    imposibilitatea progresului. Opus optimismului, pesimismul este,
    in general, reflectarea lipsei de perspectiva spirituala si a
    situatiei de criza a societatilor, grupurilor mari de oameni sau
    a persoanelor aflate in momente grele sau de decadere.
    Mentalitatile pesimiste patrund si in rindurile oamenilor
    debusolati, nefericiti, dezechilibrati, rau orientati mai ales in
    epocile de intensificare a materialismului, de disparitie a
    credintei in DUMNEZEU, de razboaie sau calamitati naturale.
    Pesimismul a caracterizat si caracterizeaza numeroase conceptii
    mai mult sau mai putin gresite, religioase si filosofice. in
    epoca moderna, pesimismul a fost reprezentat de ginditorul german
    Schopenhauer, iar in filosofia contemporana este caracteristic
    conceptiilor eronate ale unora dintre filosofii existentialisti
    si neotomisti, precum si unor mari artisti, la care, cel mai
    adesea, el este rezultatul conflictului dramatic dintre idealul
    lor de perfectiune si limitele penibile in care se complac si
    traiesc.
    Din punct de vedere moral, pesimismul propaga sentimentul
    fricii fata de viitor, al inutilitatii si disperarii, al lipsei
    de sens a oricarui efort, avind drept concluzie ultima
    sinuciderea; toate acestea se trezesc gradat, se dezvolta si se
    amplifica datorita rezonantelor subtile cu energiile subtile ale
    raului, nefericirii, fricii, egoismului, urii ce se afla in
    MACROCOSMOS. Pesimistul este un tip antisocial care, datorita
    egoismului, refuza dragostea sau si-o reprima si, datorita
    modului sau negativ de a gindi si actiona, isi amputeaza
    propriile lui capacitati creatoare si isi inchide orice
    perspectiva de salvare din nefericire, durere, suferinta sau
    esec, totodata, contrapunindu-se eforturilor benefice ale
    celorlalti. YOGA respinge conceptia pesimista despre lume si om
    si combate mentalitatile pesimiste ca fiind in contradictie cu
    adevarul si reprezentind o piedica in calea progresului fizic si
    spiritual. Promovind permanent optimismul in toate situatiile,
    YOGA nu neaga faptul ca, in unele momente, atunci cind nu suntem
    suficient de puternici, raul se poate dovedi mai puternic si
    chiar poate invinge binele, anemic; totodata ea nu ascunde
    oamenilor existenta suferintelor si durerii, posibilitatea
    esecului, inevitabilitatea luptei cu greutatile. Pornind insa de
    la analiza acestor fenomene, prin prisma legilor divine ale
    naturii, cit si prin prisma recunoasterii progresului spiritual
    si moral care se infaptuieste in ultima instanta, etica YOGHINA
    promoveaza permanent conceptia optimista care cere impotrivire si
    nu dezarmare fata de rau si care afirma capacitatea omului de a
    intra in rezonanta cu energiile divine subtile datatoare de
    fericire, armonie, sanatate din MACROCOSMOS, pentru a invinge
    nenorocirea, pentru a deveni fericit prin activitati
    binefacatoare si prin lupta creatoare. Pesimismul, ca negare a
    optimismului, este orice atitudine ce sustine prioritatea raului
    asupra binelui, a durerii asupra placerii, a nefericirii asupra
    fericirii si a neputintei omului de a se opune unei lunecari
    negative si daunatoare.
    In concluzie, putem spune ca pesimismul este o conceptie
    predominanta opusa optimismului. Sub aspect onto-cosmologic,
    pesimismul ipostaziaza raul (cu care aproape mereu rezoneaza de
    cele mai multe ori inconstient) intr-un principiu constitutiv al
    lumii, menite astfel sa ramina intotdeauna, prin natura ei,
    neimplinita, absurda, fara sens, imperfecta, intrucit poarta in
    sine saminta discordiei, autodistrugerii si lipsei de
    autenticitate. in plan etic, viziunile pesimiste contesta
    perfectibilitatea conditiei umane, pe care o descriu in culori
    intunecate, ca iremediabila zbatere vana impotriva suferintei,
    nefericirii, iluziei si viciului, sortita esecului; din aceste
    premise decurge o totala neincredere in viitorul omenirii, in
    posibilitatea progresului spiritual. Prin analogie cu aceasta
    semnificatie etica a pesimismului este utilizat uneori si
    termenul de pesimism gnoseologic (atribuit variantelor de
    scepticism sau agnosticism), avindu-se in vedere negarea partiala
    sau totala a posibilitatii omului de a cunoaste in mod cert
    adevarata lume, esenta sa nemuritoare (SPIRITUL-ATMAN) si propria
    sa fiinta. Exprimind cel mai adesea, o reactie critica fata de
    marginirea optimismului naiv, necritic si mistificator,
    pesimismul nu este mai putin unilateral, intrucit absolutizeaza
    anumite limite istorice si particulare ale unui context concret
    si trecator, atribuindu-le umanitatii in general. Aceste accente
    pesimiste se intilnesc in unele mituri ale societatii arhaice
    (Ghilgames, cutia Pandorei, pacatul originar si altele), primind
    o argumentare filosofica in antichitate (cirenaici, stoicism).
    Una dintre cele mai notorii expresii sistematice a doctrinei
    pesimiste apare in filosofia lui SCHOPENHAUER; alti promotori
    cunoscuti ai pesimismului sunt Ed. von HARTMAN, O. SPENGLER sau
    filosofii existentialisti.

    PROSTIE = vezi AVIDYA.

    PURANA = “Stravechi culegeri de parabole si invataturi
    spirituale”; sunt scrieri simbolice traditionale indiene, care
    fac mult mai accesibila cunoasterea intelepciunii vedice.
    Inspirate de iubirea de Dumnezeu (BHAKTI), PURANA-ele constituie
    principalele texte de referinta ale adeptilor celor 3 ipostaze
    fundamentale ale Divinului, BRAHMA, VISHNU si SHIVA. Miturile si
    povestirile din PURANA constituie si astazi o imensa mina de
    informatii spirituale, redate intr-o forma simbolica sau
    alegorica spre a fi pe intelesul tuturor.

    PINGALA NADI = unul dintre principalele canale subtile (NADI),
    conducind PRANA in toate partile corpului. PINGALA NADI (+) este situat in
    dreapta canalului central (SUSHUMNA NADI) si se deschide in nara dreapta; el
    este asociat cu Soarele (SURYA), aspectele masculine, active, dinamice (+) si
    este plin de energie arzatoare si caldura, activarea sa incalzind intregul
    corp. PINGALA NADI (+) este canalul subtil (NADI) polar opus lui IDA NADI
    (-) si corespunde la nivel fizic sistemului nervos simpatic.

    ————- Sfirsit ————-

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.