• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0736.158.910
  • suntem pe facebook AICI
  • noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de 25 martie 2018 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 28 octombrie 2017 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................

    E
    EGO =
    EKA = unu
    EKAGRATA = focalizare (in aceasta stare RAJO GUNA si TAMO GUNA sunt
    absente). Concentrarea intregii noastre atentii asupra unui singur
    (Eka) punct (focar) sau asupra unui singu obiect; situatie in care
    toate energiile psihice sunt focalizate asupra unui aceluiasi
    obiect.
    EKAGRATA PARINAMA = efortul de a face mintea sa sara de la un
    obiect la acelasi obiect; focalizarea numai asupra acelei PRATYAYA
    fara interventia nici unei distrageri
    EKAGRATAYOH = fixitate
    EKAGRYA = focalizare
    EKAM = unu
    EKARUPATVAT = datorita asemanarii formei
    EKASAMYE = simultan
    EKATANATA = continuitate
    EKATATTVABHYASA = practica concentrarii mentale ferme si continue
    asupra unui principiu unic
    EKATMATA = identitate
    EKATRA = impreuna
    EKATVAT = datorata unicitatii
    ESAM = a acestora
    ETENA = prin aceasta
    EVA = ca si; numai

    EKAGRATA = Concentrarea
    neintrerupta a intregii atentii asupra unui singur (EKA) punct sau
    asupra unui singur obiect ori fiinta; situatie in care aproape
    toate energiile mentale si psihice se gasesc preponderent
    focalizate (strinse) in jurul unui singur obiect sau fiinta. In
    BUDISM, aceasta notiune este numita “acuitatea mintii”. In
    concluzie, putem spune ca EKAGRATA este concentrarea intensa si
    continua a atentiei noastre asupra unui punct focar, fiinta sau
    obiect unic; ea este cea de-a 4-a dintre cele 5 YOGA-BHUMIKAS.

    ESTETICA ILUMINATORIE = ansamblu de idei estetice care decurge
    din fuziunea fiintei umane cu sfera cosmica de forta a lui TRIPURA
    SUNDARI, caracterizat prin afirmarea prezentei divinitatii in
    multitudinea vie a tuturor starilor, fiintelor si lucrurilor, a
    fericirii obtinute nu prin sustragerea din fluxul vietii si
    complacerea in inertie ca neant, ci prin intuirea si acceptarea
    realitatii divine. Indemnul catre extazul oferit de comuniunea cu
    tot ceea ce este sublim si netrecator, paralel cu refuzul
    demersului superficial cognitiv de orice natura, s-au cristalizat
    intr-o conceptie antiintelectualista, estetica iluminatorie opunind
    reflectarii partiale a realitatii inscrierea in discontinuitatea
    misterioasa pozitiva a existentei (ceea ce implica transcenderea
    ideii de legitate, cauzalitate, previzibilitate, ca si exaltarea
    unei enigmatice ambiguitati). Facind apologia iluminarii, estetica
    iluminatorie promoveaza spontaneitatea deplina geniala precum si
    valoarea influentelor inefabile, modelul unor imagini artistice
    arhetipale, extraordinar de frumoase al unor interogatii sui-
    generis creatoare menite sa faca dovada esecului inteligentei
    speculative. Ca trasaturi ale artei iluminatorii, s-au impus:
    urmarirea simetriei, flexibilitatea, ideea de corelare a
    continutului si a formei, inefabilul sublim. Influenta esteticii
    iluminatorii se face simtita adeseori spontan impunindu-se ca un
    “substitut intuitiv, mitologic al constiintei critice”, ca un
    indemn adresat omului spre “a se bucura intens de ceea ce este
    sublim si netrecator intr-o serie de acte vitale.”
    EXPECTORANT = Se spune despre o substanta care actioneaza in mod
    eficient si faciliteaza expectorarea. In general, expectorarea este
    un fenomen prin care produsele chiar nocive formate sau acumulate
    la nivelul cailor respiratorii sint aruncate afara din piept sub
    forma flegmei.

    EXPRESIV = caracteristica a unor aspecte mai accentuate ale
    vietii umane, ale artei si, totodata, criteriu valoric. Expresivul
    este acea calitate care rezulta din relatia de unitate dintre forma
    caracteristica a unui obiect, a unei fiinte, creatii si continutul
    pregnant, relatie care, prin forta ei de influentare, atrage in mod
    deosebit atentia, determinind o reactie launtrica. Expresiv poate
    fi un gest, un personaj, o imagine, o idee, un caracter, o
    exprimare etc., el fiind deci o insusire cu o intinsa arie de
    cuprindere a realitatii. Transfigurarea launtrica a expresivului
    din realitate duce la ceea ce numim expresivitate, adica la acea
    capacitate de a influenta emotional prin originalitatea sesizanta,
    izbitoare. De regula, expresivitatea este o exteriorizare
    contrastanta, bazata pe abaterea de la medie, ca si pe o alegere
    sau selectare subordonate comunicarii caracteristic intensive,
    pronuntat distincte.

    EXUBERANTA (cf. lat. exuberantia “abundenta, revarsare”) =
    stare afectiva, de mare bucurie, acompaniata de un comportament
    exploziv, expansiv, care exprima aceasta bucurie, fara ca
    manifestarea sa se situeze in afara limitelor acceptate de normele
    sociale. Manifestarile, deseori zgomotoase, ale acestei stari
    afective, sunt caracteristice personalitatilor extrovertite, care
    dau friu liber sentimentelor, fara prea multa ezitare.
    In concluzie, putem spune ca exuberanta este o stare afectiva
    ampla, coplesitoare, generata de trairea intensa a unei bucurii
    care survine in urma aparitiei unui proces de rezonanta cu
    energiile subtile specifice ale bucuriei si satisfactiei din
    MACROCOSMOS, manifestata printr-un comportament nestapinit,
    exploziv fara a depasi insa limitele permise. Exuberanta este
    caracteristica persoanelor foarte comunicative.

    EGO. In contextele yoghine sau spirituale, egoul desemneaza
    principiul psihologic al individualizarii, prin care o fiinta se
    constientizeaza partial si fals ca fiind o entitate individuala
    separata de celelalte fiinte si de intregul MACROCOSMOS. Aceasta
    existenta egotica (partiala, efemera, limitata, dureroasa) este
    considerata a fi baza tuturor experientelor umane (de tot felul)
    ale suferintei (DUHKHA) si tocmai din aceasta cauza egoul este
    considerat a fi principala piedica pe calea spirituala care ne
    bareaza accesul catre SINELE NEMURITOR (ATMAN) si catre starea
    suprema de indumnezeire.
    In rezolvarea acestei probleme, pot fi distinse doua
    demersuri fundamentale. Primul demers cauta sa elimine cit mai
    repede egoul impreuna cu toate formele tipic umane (dar totusi
    inferioare) ale exprimarii limitatoare, individuale. Aici, scopul
    esential este de a realiza plenar si cit mai des realitatea
    transcendenta care este total separata de aceasta lume efemera si
    inferioara. Aceasta implica urmarirea consecventa a unei
    introvertiri (interiorizari) perfecte, insotita de o retragere
    radicala din lume si de renuntarea deplina de a mai participa la
    viata sociala sau la orice forma de activitate realizata in comun
    cu alta fiinta umana. Aceasta este ideea renuntarii depline, care
    adeseori se poate dovedi profund periculoasa echilibrului mental
    si psihic in cazul celor NEPREGATITI care se PRIPESC PROSTESTE.
    Al doilea demers, care reprezinta o orientare superioara,
    inteleapta si pe deplin integrata, urmareste, de asemenea,
    realizarea Sinelui Etern (ATMAN) prin transcenderea egoului, dar
    ceea ce este infinit armonios in aceasta orientare este faptul ca
    ea in mod fundamental nu neaga deloc lumea. Argumentul
    fundamental si plin de intelepciune in aceasta ORIENTARE este
    acela ca, daca exista doar o singura Realitate, care prin
    MACROCOSMOS integreaza TOTUL, aceasta REALITATE trebuie fara
    indoiala sa includa in mod necesar si aceasta lume efemera si
    inferioara in care ne aflam. Aceasta inseamna ca lumea efemera si
    inferioara in care ne aflam si, prin urmare, chiar personalitatea
    umana efemera si limitata, trebuie sa fie vazuta ca o manifestare
    necesara, de prima treapta (evolutiva), care este de asemenea
    valida (adevarata), a acestei Realitati Ultime. Prin urmare,
    transcenderea deplina a eului egotic, partial si efemer nu mai
    implica (DUPA ACEASTA REALA TRANSCENDERE A EGOULUI) negarea
    efemera a egoului pe care o intilnim in primul caz. Mai mult
    decit atit, in cazul celei de a doua orientari, personalitatea
    individuala de care ne-am detasat (si pe care acum o STAPsNIM
    perfect) este folosita drept instrument pentru actiunea
    (inteleapta si divin integrata) in lume, in timp ce simultan ea
    este in mod continuu transcensa prin acte de abandonare
    constienta fata de intelepciunea perfecta a Sinelui Nemuritor
    (ATMAN). Acest ideal este cel mai bine exprimat si pus in
    practica pe calea lui KARMA YOGA.

    ELIBERARE = vezi MOKSHA.

    EXISTENTA = Tot ceea ce exista, lumea, MACROCOSMOSUL sau
    universul manifestat, in ansamblul lui. In filosofia YOGA,
    termenul EXISTENTA este luat in sensul de existenta absoluta,
    eterna si invariabila, spre deosebire de existenta concreta,
    sensibila, care este considerata ca fiind doar manifestarea
    superficiala si partiala a celei dintii. Astfel, existenta a fost
    adeseori definita in YOGA prin delimitarea continutului de
    forma, a esentei de fenomen (aparenta), a universalului de
    singular si particular etc. Existenta divina, absoluta este
    aproape inaccesibila cunoasterii umane obisnuite, limitate; ea
    este o realitate de ordinul transcendentei. Pe de alta parte,
    existenta sensibila reprezinta totalitatea unitara de domenii
    distincte ale manifestarii (planuri paralele, sfere de forta care
    au fiecare frecvente specifice de vibratie) aflate intr-o
    continua miscare si devenire. Privind din acest punct de vedere,
    fiinta umana este si ea un asemenea domeniu de existenta
    sensibila. Existenta, in sensul de existenta absoluta, este
    substratul ultim sau fundamentul tuturor lucrurilor, fiintelor si
    fenomenelor sensibile (formelor).

    EXTAZ = “actiunea de a fi in afara individualitatii”,
    “incintare” (de la grecescul EKSTASIS). Stare elevat mentala,
    intens si sublim afectiva, caracterizata prin traire beatifica
    oceanica si prin sentimente paradisiace inexprimabile, inefabile
    de bucurie si fericire, ce ne expansioneaza intr-o stare de
    fericire extraordinara. Starea de EXTAZ este proprie comuniunii
    sufletului uman cu Dumnezeu, cu existenta infinita, cu
    perfectiunea divina. In aceasta stare, individualitatea egoista,
    conditionata si limitata este inlocuita de Constiinta Cosmica
    Divina. Orice cale spirituala autentica ofera la momentul oportun
    aspirantului perseverent si plin de fervoare posibilitatea
    intrarii in starea de extaz divin, beatific (atunci cind
    aspirantul este pregatit sa o realizeze). Toate relatarile
    sfintilor si misticilor crestini despre “rapirile in Duhul Sfint”
    sunt tot atitea forme de EXTAZ. Kabalistii intrau uneori in
    transa si comunicau cu Dumnezeu prin intermediul Arhanghelilor in
    aceasta stare de extaz.
    Termenul yoghin echivalent este SAMADHI, incununarea etapei
    de meditatie (DHYANA). Toate aceste modalitati spirituale ofera
    extazul prin intermediul meditatiei tacute si a contemplatiei,
    dar exista si alte metode, cum ar fi cele revelate de SUFISM, ai
    carui adepti utilizeaza anumite melodii inspirate si dansuri
    integrat spirituale pentru atingerea starii de EXTAZ. Sufitii
    arata si marturisesc pe de alta parte ca, in timpul
    experimentarii depline a EXTAZULUI, orice diferenta dintre
    crestini, evrei, mahomedani sau celelalte fiinte umane care
    apartin altor religii dispare. Senzatiile fizice asociate in
    general starii de EXTAZ sunt sentimente neobisnuite de inaltare,
    senzatia de diminuare a greutatii (insotita uneori chiar de
    aparitia levitatiei) sau viziunea unei lumini extraordinar de
    intense.
    Starea de iluminare se resimte si la nivel mental prin
    senzatia de atemporalitate si printr-un intens, profund si
    inefabil sentiment de calm si pace beatifica. In EXTAZ, fiinta
    intra in contact cu o forta divina enigmatica de dincolo de ea si
    fuzioneaza intr-un domeniu transpersonal. Misticii crestini au
    echivalat EXTAZUL cu experienta directa a prezentei lui Dumnezeu
    caracterizata prin misterioasa “uniune mistica si spirituala” cu
    Dumnezeu. In timpul acestei stari de transa spirituala, corpul
    poate ramine temporar inert, parind a fi ca si mort. Yoghinul sau
    misticul experimenteaza atunci stari dumnezeiesti care tin de
    domeniul universalului. In scrierile secrete ale ocultismului
    occidental, aceasta stare se mai numeste si “MORS OSCULI” sau
    moartea prin sarut. Aceasta stare de “moarte” poate sa ramina
    totusi uneori, numai daca fiinta respectiva doreste ferm aceasta,
    permanenta. Kabalistii afirma in aceasta directie ca principalii
    patriarhi ai Vechiului Testament au murit astfel si ca aceasta ar
    fi fost si ultima dorinta exprimata de regele Solomon in
    “Cintarea Cintarilor”.
    O viziune stiintifica moderna asupra extazului identifica
    starea de EXTAZ cu asa-numitele “Experiente de virf”.
    “Declansatorii” sau “CATALIZATORII” ce pot trezi sau induce in
    fiinta umana sentimentul extatic includ, printre altele,
    experientele extatice sublime, contemplarea unor minunate peisaje
    sau ambiante din natura, iubirea coplesitoare, erotismul cu
    continenta, rafinat si extraordinar de intens, activitatea
    creatoare etc. Aceasta semnificatie extinsa a EXTAZULUI arata ca
    el (EXTAZUL) nu este intotdeauna echivalent cu starea de
    Iluminare spirituala, desi de multe ori ele pot coincide. Uneori,
    iluminarea poate decurge dintr-o experienta non-extatica, de
    exemplu starea iluminatorie ce survine in fata mortii sau in
    cazul unei dureri violente. Deoarece starea yoghina de
    transcendere a constiintei individuale limitate implica mai
    curind o interiorizare, MIRCEA ELIADE a propus echivalarea
    termenului yoghin SAMADHI cu acela de ENSTAZA, cuvint care de
    fapt semnifica “a sta inauntru”, intelegind prin aceasta
    mentinerea neintrerupta a constiintei yoghinului in Sinele sau
    esential suprem, ATMAN.
    Atunci cind din fiinta noastra iese EGOUL, se instaleaza
    starea de YOGA care face sa se instaleze EXTAZUL (vezi si
    SAMADHI).

    EMPATIE: rezonanta subtila inefabila care se trezeste si se amplifica
    armonios in practica yoga, permitind o comunicare superioara psihica si
    afectiva cu ceilalti, ori cu o anumita fiinta umana (sau chiar cu o entitate
    inalta, spirituala, invizibila). In general vorbind, se stie demult ca o mama
    cunoaste in mod intuitiv nevoile si sentimentele bebelusului sau cu care ea
    este si se mentine spontan in comunicare empatica. Aceasta aparent
    misterioasa capacitate (latenta adeseori in orice fiinta umana) este in mod
    verosimil legata de faptul ca initial copilul in cauza nu face decit una cu
    fiinta si cu corpul fizic al mamei sale. Empatia, ca stare spontana explica
    de asemenea modul in care copiii, chiar foarte mici, sunt la curent
    fulgerator cu grijile, nelinistile si bucuriile parintilor lor. Starea
    profunda de empatie se afla la baza proceselor de identificare in fazele
    superioare de yoga si, in plus, ea faciliteaza intelegerea psihica, intima a
    celorlalti oameni sau a fiintelor umane cu care urmarim sa avem relatii de
    comunicare sublime, ideale.
    Termenul de empatie a fost utilizat prima data de Kahe Sipps in anul
    1898. El se referea la o modalitate de cunoastere si intelegere prin
    oglindire si rezonanta in propria noastra fiinta, a altora. Empatia este deci
    o modalitate intuitiva de cunoastere a celorlalti deoarece ea asigura o forma
    de comunicare afectiva si de transpunere imediata, sentimentala, facind
    posibila o identificare cu alte persoane la tensiunea cu care ele traiesc o
    anumita situatie. Empatia profunda si plenara poate fi cel mai usor remarcata
    in yoga in cazul relatiilor amoroase armonioase in care cei doi reusesc
    amindoi sa realizeze continenta sexuala. Intr-o acceptie mai larga, empatia
    dezvoltata datorita trezirii si activarii echilibrate in fiinta umana a
    centrului subtil de forta Anahata Chakra, permite aparitia acelei capacitati
    directe, de a intelege in mod inefabil trairile altor fiinte umane, facind
    chiar cu putinta anticiparea si prevederea comportamentului acestuia in
    situatii date. Toate acestea si multe alte fenomene complexe sunt cu usurinta
    posibile pe baza acestei capacitati.

    EROS: simbol platonician al elanului subtil energetic, spiritual catre
    adevar, fericire, armonie, unitate, bine si frumos (eros superior) ca si al
    instinctului sexual de reproducere a speciei (eros inferior). Eros, in
    mitologia greaca, este fiul lui Poros (Bogatia) si al Penei (Saracia); el
    doreste sa ofere celor care merita din preaplinul sau (bogatia efervescenta a
    fiintei sale inzestrata cu calitati), iar cei ce nu poseda inca aceste
    bogatii dar aspira sa le obtina, le vor dobindi in final prin fuziunea cu
    acesta. De aici decurge misterul coplesitor si dinamismul iubirii. Totodata,
    erosul intens trait, perfect controlat (prin continenta) si profund
    transfigurator aduce fericirea, desavirsirea, armonia, puterea binefacatoare,
    trezirea capacitatilor paranormale latente si bogatia vietii interioare. In
    psihanaliza, erosul este ansamblul “pulsiunilor” integratoare ale vietii,
    manifestat prin libido, dominat de principiul polarizarii si al placerii care
    adeseori este reprimat de viata sociala. Astfel, formele de manifestare ale
    energiilor subtile ale erosului sunt, in foarte multe cazuri mascate,
    simbolice, imaginare. Calea realizarii lui superioare, prin creatie, este in
    yoga transmutarea biologica si sublimarea.
    Erosul reprimat si blamat de civilizatia industriala se va elibera pe
    deplin intr-o societate de asemenea libera de orice constringeri, prejudecati
    aberante, superstitii si restrictii, imprimind vietii sociale caracterele
    jocului, ale fanteziei creatoare si armoniei estetice. In viziunea
    yoghinilor, erosul capata o acceptiune spirituala, sublima, transfiguratoare
    si religioasa. Fara a subaprecia rolul imens al erosului ca factor
    mobilizator si profund integrator al vietii si activitatii umane, conceptia
    yoghina asupra esentei umane, ca produs al relatiilor cosmice, integreaza
    motivatiile actiunii umane intr-o viziune globala, divina, unitara.
    Erosul, ca manifestare amoroasa, este corespondentul instinctelor
    sexuale, functionind ca factor de coeziune a tot ceea ce este vital.
    Psihanalistii atrag atentia chiar asupra “libidoului celular”, aplicarea
    libidoului la raporturile dintre celule aratind ca instinctele sexuale
    (instinctele vietii) actioneaza in fiecare celula, neutralizind partial
    instinctele mortii. Erosul isi exercita functiunile de la aparitia materiei
    vii, el fiind chiar instinctul vietii, opus instinctului mortii.
    Referindu-se la erosul lui Platon, Freud il considera foarte apropiat de
    sexualitate, desi sexualitatea nu se reduce doar la functia genitala; Freud
    foloseste insa termenul de sexual in sens de eros. Pe de alta parte, notiunea
    de eros devine sinonima, la Freud, cu pulsiunea vietii.

    EXISTENTA: tot ceea ce exista, lumea, Macrocosmosul, sau universul
    manifestat, in ansamblul lui. In filozofia yoga, termenul existenta este luat
    in sensul de existenta absoluta, eterna si invariabila, spre deosebire de
    existenta concreta, sensibila care este considerata ca fiind doar
    manifestarea superficiala si partiala a celei dintii. Astfel, existenta a
    fost adeseori definita in yoga prin delimitarea continutului de forma, a
    esentei de fenomen, a universalului de singular si particular. Existenta
    divina, absoluta este aproape inaccesibila cunoasterii umane obisnuite,
    limitate; ea este o realitate de ordinul transcendentei. Pe de alta parte,
    existenta sensibila reprezinta totalitatea unitara de domenii distincte ale
    manifestarii aflate intr-o continua miscare si devenire. Privind din acest
    punct de vedere, fiinta umana este si ea un asemenea domeniu de existenta
    sensibila. Existenta, in sensul de existenta absoluta, este substratul ultim
    sau fundamentul tuturor lucrurilor, fiintelor si fenomenelor sensibile.

    EXPERIENTA LA VTRF: sentimentul bucuriei plenare, oceanice. Sentimente
    inefabile de dezvaluire a unor misterioase orizonturi nelimitate, care se
    deschid viziunii, sentimentul de a fi simultan mai puternic si mult mai umil
    ca inainte, sentimentul de mare extaz si mirare plina de recunostinta fata de
    Dumnezeu, de pierdere a simtului de spatiu si de timp si, in cele din urma,
    convingerea ca s-a intimplat ceva deosebit de important si valoros care ne
    face sa fim nemuritori si atotputernici.

    F

    FANTASTIC = categorie desemnind dezvaluirea frumosului prin
    plasmuirea unui univers ce nu exista in realitate, prin reflectarea
    realitatii la scara imaginatiei sau prin amestecul elementelor
    realiste cu cele supranaturale. Hegel, abordind problema
    simbolisticii fantastice caracterizate prin diferenta si relatia
    dintre semnificatie si forma de reprezentare, subliniaza ca
    fantasticul constituie atit premisa reprezentarilor artistice
    religioase spirituale cit si a celor folclorice. Intr-adevar,
    creatia populara implica aportul fantasticului ce apare si ca
    masura a perceperii fortelor subtile inca nestapinite ale naturii.
    El exprima insa si gradul exercitarii imaginatiei creatoare in
    efortul de a concilia forma de reprezentare si semnificatia,
    impingind “liniile figurilor particulare dincolo de limitele lor
    precis conturate” (Hegel, Estetica).

    FEED-BACK (RETROACTIUNE, CONEXIUNE INVERSA) = unul din
    principiile care desemneaza informatia si energia provenite de la
    efector sau de la “iesirea” sistemului, semnalizind diferite
    efecte, conditii noi si autentificind eficienta actiunii executate
    sau a comenzii elaborate. Informatia inversa se adreseaza ca marime
    informationala din nou “intrarii” sistemului pentru ca acesta sa-si
    modifice activitatea in functie de scopul propus. Este principiul
    de baza al adaptarii oricarui sistem la mediu, prin reactia
    efectului asupra cauzei si inchegarea circuitelor reflexe
    autoreglatorii, realizind astfel coechilibrarea dinamica si in
    acelasi timp autodelimitarea sistemului fata de mediul sau
    specific. Ca fenomen natural, feed-back-ul este prezent la toate
    nivelele de organizare ale manifestarii inclusiv ale materiei,
    imbracind diferite forme in cadrul diferitelor sisteme. Feed-back-
    ul este un element component inseparabil al mecanismului de
    autoreglare si in acelasi timp o insusire a organizarii unui sistem
    in ansamblu, ca rezultanta a insusirilor subsistemelor si a
    combinatiilor lor. In functie de pozitia verigii conexiunii inverse
    in schema de organizare a sistemului se pot distinge doua categorii
    de feed-back: extern, care are loc in cadrul interactiunii
    sistemului cu mediul si unul intern, care se realizeaza la nivelul
    interactiunii subsistemelor, conferind stabilitatea interna a
    sistemului.
    In functie de gradul de complexitate a operatiilor pe care le
    efectueaza mecanismul de comanda se disting: feed-back simplu, care
    consta doar in operatii de comparare, intre valoarea data a marimii
    reglabile si valoarea reala a marimii de iesire si feed-back
    complex, care realizeaza in plus si alte operatii, cum ar fi cele
    de selectie, de corelare a elementelor stocate in memoria
    sistemului cu cele actuale etc. In functie de sensul actiunii
    semnalelor conexiunii inverse asupra valorii actuale a marimii
    reglabile, fata de o valoare initial data sau fata de punctul de
    echilibru, se disting: feed-back negativ, autoreglare,
    stabilizatoare, corectoare a perturbatiilor, care realizeaza o
    reducere sau inlaturare a oscilatiilor valorilor marimii reglabile
    de la valorile date, inscrise in programul de functionare a
    sistemului; el mentine coordonatele sistemului in limitele anumitor
    valori. Semnul de “-” inseamna ca feed-back-ul are sens contrar,
    fata de discordanta dintre valoarea reala a parametrului reglabil
    si o valoare data. Informatia trimisa inapoi la centrul de comanda
    tinde sa se opuna la distantarea marimii reglate fata de marimea
    care regleaza. Feed-back-ul negativ este caracteristic proceselor
    de asimilare, ca o tendinta vectoriala a subiectului in relatia sa
    cu mediul, tendinta de a aborda si a reduce necunoscutul la
    cunoscut, de a asimila situatiile noi pe baza schemelor
    operationale consolidate si standardizate. Feed-back-ul pozitiv
    amplifica oscilatiile valorilor marimii de reglare de la o valoare
    data, pe baza datelor informationale. Feed-back-ul pozitiv se
    traduce ca autoexcitatie, autointretinere, realizind acomodarea
    prin depasire pe baza elementelor de anticipare si proiectare. In
    plan psihic, feed-back-ul pozitiv se traduce ca o tendinta
    vectoriala a subiectului uman, de a interpreta si a modela o
    aceeasi situatie, prin procedee operationale diferite prin
    descoperirea intr-o oarecare situatie data a unui alt principiu de
    relationare a elementelor.
    Feed-back-ul permite sa se depaseasca modelul clasic al arcului
    reflex prin acreditarea generica a reactiilor circulare, mai bine-
    zis a interactiunilor circulare dintre subiect si ambianta. Aici,
    devin esentiale doua coordonate: programul si sarcina derivata din
    acesta, la nivel central fiind activati, anumiti acceptori ai
    actiunii, care sint modele necesare ale viitorului si planuri ale
    conduitei sau imagini ale situatiei. O a doua coordonata este cea
    a controlului, de la subsistemul efector, parvenind permanent si
    secvential, prin retroaferentatie, la centru, informatia asupra
    modului cum se efectueaza actiunea si astfel subsistemul reglator
    poate sa transmita comenzi suplimentare, corective, de sanctionare,
    de modificare etc. Important este deci operatorul, in raport cu
    care feed-back-ul va fi pozitiv sau negativ, determinind trecerea
    de la o stare la o alta, preconizata a fi mai buna – atingerea unui
    tel, sau avind sensul invers, al mentinerii starii existente sau al
    revenirii la starea preexistenta. Autoreglajul, reductibil la
    comanda si control, implica succesiv si simultan ambele tipuri de
    feed-back, deci o unitate a contrariilor. Aspectul comunicational
    al sistemului psihic nu poate fi detasat de caracterul sau
    intrinsec, finalist, asigurat, structurat prin schemele bloc cu
    feed-back.
    In concluzie putem spune ca in cadrul interactiunii sau
    conexiunii universale se disting de catre cel care practica YOGA
    doua secvente de legaturi: -directe sau lineare; – inverse sau
    inelare. Acestea din urma definesc caracterul circular al
    interactiunii, dependenta reciproca dintre termeni, energii,
    fenomene de conditionare, functionalitate si cauzalitate. Feed-
    back-ul apare, ca fenomen natural, la toate nivelele de organizare
    ale manifestarii. Este o insusire a sistemului in ansamblu,
    implicata de organizarea subsistemelor si combinatiilor lor.
    Conceptul de conexiune inversa (feed-back) a revolutionat
    problematica teoretica generala a determinismului si cauzalitatii.
    Determinismul semnifica admiterea caracterului obiectiv al
    conexiunilor din care rezulta corelatia dintre cauzalitate si
    conditionare, necesitate, posibilitate si realitate. Determinismul
    neunivoc cuprinde intelegerea transformarii posibilitatii in
    realitate prin intermediul actiunii adecvate. Conexiunea inversa
    actioneaza in practica YOGA si in cazul formelor de gindire si in
    intreaga reglementare constienta si neconstientizata a conduitelor.
    In cele doua ipostaze, formele de feed-back sint diferite. Adeseori
    se vorbeste de doua forme mai importante de conexiuni inverse sau
    feed-back-uri: a) Feed-back-ul de precipitare, de dezvoltare, in
    care valorile sistemului se dezvolta in reactia circulara, marindu-
    si potentialul. b) Feed-back-ul de stabilizare, propriu sistemelor
    biologice din organism, dar si unor forme de organizare psihica,
    realizeaza echilibrul optim (echilibrul cantitatii de zahar in
    singe, al cantitatii de globule rosii etc.). Feed-back-ul de
    stabilizare creeaza functionalitatea confortabila a sistemelor.
    Starea de sanatate biologica, mentala sau psihica este o astfel de
    forma de feed-back in care personalitatea umana realizeaza relatii
    active de rezonanta cu mediul sau.
    Feed-back-ul este deci un proces complex, in practica YOGA, de
    actiune, corectare si reglare inversa a unui sistem informational,
    asupra centrului de comanda al sistemului.

    FIDELITATE = 1) Insusire superioara a unei fiinte umane de a-
    si mentine statornicia atitudinii fata de sine, fata de ceilalti
    oameni, fata de anumite principii spirituale si morale sau fata de
    o stare sociala; constanta in convingeri, in sentimente si in
    credinte; respectare a obligatiilor luate fata de ceilalti oameni,
    fata de fiinta iubita, fata de cuvintul dat; devotament; fermitate
    in afirmarea si punerea in practica a unor principii superioare de
    viata; exactitate in descrierea unor stari de lucruri, a unei
    realitati date. Fidelitatea este o calitate de mare insemnatate in
    viata: raporturile normale dintre oameni sunt intemeiate pe
    constanta caracterului si pe previzibilitatea comportarii lor,
    adica pe fidelitatea oamenilor fata de anumite adevaruri, principii
    si conventii reciproce. Lipsa de fidelitate, tradarea, sperjurul,
    felonia, inconstanta sau imprevizibilitatea conduitei unora dintre
    oameni produc, intotdeauna, tulburari in mecanismul vietii
    colective. Importanta si consecintele acestor perturbatii sunt
    direct legate de gravitatea incalcarii principiilor, de numarul
    acelora care nu respecta aceste principii, precum si de situatia
    acestora. Antonim: infidelitate. 2) Prin extensiune, probitate in
    chestiuni banesti.

    FOCARE DE PUTERE SAU CENTRE SECRETE. In toate aceste procedee
    de contact cu UNIVERSUL ASTRAL, ascensiunea in aceste planuri sau
    sfere subtile de putere are ca obiect stabilirea unor contacte si
    fuziunea prin rezonanta cu o alta dimensiune si care totodata
    urmareste explorarea directa a acelei dimensiuni. Pentru anumiti
    yoghini sau initiati, aceasta dimensiune este regiunea luminii
    astrale, invizibila privirilor celor neevoluati spiritual, dar care
    totusi are o luminozitate extraordinara, ea fiind in acelasi timp
    plina de o subtila forta creatoare. Inainte de caderea din RAI, se
    spune ca Adam “a auzit clar Lumina vorbindu-i”. In termenii fizicii
    moderne, aceasta dimensiune este un fel de “tesatura” de linii sau
    canale de energie emitatoare de vibratii manifestind neintrerupt
    pulsatii generatoare de SFERE DE FORTA care se intrepatrund si se
    influenteaza reciproc in MACROCOSMOS. Din cauza acestei structuri
    perfect intercorelate care formeaza “tesatura” intima a
    MACROCOSMOSULUI sau Universului, toate fiintele, entitatile,
    lucrurile, energiile, lumile si sferele de PUTERE se gasesc
    permanent intim legate; din cauza acestor LEGATURI ASCUNSE, de
    asemenea, in ETERNITATE nimic nu se pierde niciodata si undeva, in
    aceasta ENIGMATICA TESATURA, fiecare gind, fiecare cuvint, fiecare
    gest este sau poate fi instantaneu perceput si memorat pentru
    totdeauna in AKASHA. Yoghinii avansati vorbesc de inregistrarea
    continua, subtil eterica sau de asa-zisa inregistrare AKASHA-ica
    (de la sanscritul AKASHA = eter subtil) care cuprinde intreaga
    istorie a lumii si a MACROCOSMOSULUI de la creatia acesteia. Se
    spune in aceasta directie ca yoghinii avansati sau fiintele umane
    foarte elevate spiritual pot patrunde cu mare usurinta in trecut,
    pot calatori prin aceste lumi ale trecutului, pot resimti in
    prezent energiile care s-au manifestat in trecutul foarte
    indepartat si pot mirosi, gusta, vedea, pipai si auzi tot ceea ce
    s-a intimplat cindva si care apartine unor epoci extraordinar de
    indepartate din trecut (evenimente ce s-au produs in lumea fizica
    sau in universul astral). Aceasta implica totdeauna o perfecta
    activare a centrului secret de forta VISHUDDHA CHAKRA.
    Omul insusi face parte din aceasta “tesatura” misterioasa a
    MACROCOSMOSULUI. Fiinta sa impreuna cu corpul sau fizic este un
    fascinant microcosmos, sau, altfel spus, un univers in miniatura.
    La o analiza atenta, inteligent realizata, el ne apare ca o
    fragmentare perfect specializata (miniatural asemanatoare) a
    structurii generale (MACROCOSMOSUL) si, in aceasta calitate fiecare
    fiinta umana se gaseste in CONSTIENT sau INCONSTIENT contact cu
    ABSOLUT TOT ceea ce a existat, exista sau va exista in
    MACROCOSMOSUL care PERMANENT se afla in jurul ei. Noi sintem deci,
    clipa de clipa in centrul unui ocean agitat de evenimente, ginduri,
    energii si realitati BUNE sau RELE care permanent actioneaza prin
    interactiune si REZONANTA unele asupra altora, dar care sint si ne
    apar din fericire ca fiind izolate pentru a evita socul total
    pentru cel ignorant. O providenta plina de intelepciune si profund
    binefacatoare ne-a inzestrat cu urechi care in mod normal nu
    trebuie sa ne faca sa auzim cacofonia naucitoare a acestor alte
    lumi si cu ochi care in mod normal nu trebuie sa ne faca sa vedem
    o mare parte din ceea ce se petrece in unele dimensiuni ascunse, in
    jurul nostru. Aceeasi providenta ne-a inzestrat si cu un creier
    care este un perfect vehicul al MENTALULUI pentru a filtra tot prin
    rezonanta fluxul neintrerupt de impresii care, daca n-ar exista
    aceste structuri specializate, ne-ar coplesi si poate ca ne-ar
    “sufoca”.
    De mii de ani, yoghinii au descoperit ca, in paralel, corpul
    contine anumiti centri secreti de forta numiti CHAKRAS (in
    sanscrita) care ii permit, prin rezonanta, sa aiba acces la cele 7
    niveluri fundamentale de vibratie de unde poate sa recepteze o gama
    uluitoare de forte subtile, benefice, oculte, care sint captate din
    MACROCOSMOS. Teoria yoghina in conformitate cu care se produce o
    veritabila reflectare prin CONSONANTA inefabila a lumii astrale in
    acesti centrii ascunsi (CHAKRAS) permitindu-ne contactul
    instantaneu si comunicarea subtila intre doua lumi (cea fizica si
    cea ASTRALA) constituie fundamentul unei mari parti din
    invataturile secrete ale sistemului YOGA. La fel precum corpul
    astral si lumea astrala (cu mult mai mare decit universul fizic) in
    care acesta (corpul astral) opereaza, centrii secreti de forta
    (CHAKRAS) sint invizibili vederii obisnuite, fiind clar
    perceptibili (ca si corpul astral impreuna cu lumea astrala) numai
    pentru acela inzestrat cu CLARVIZIUNE. Fiecare dintre acesti centri
    de forta (CHAKRAS) se compune dintr-un sistem de canale (spite
    energetice) prin care circula energii mai mult sau mai putin
    subtile ce au fiecare o ANUMITA FRECVENTA DE VIBRATIE ce intra in
    rezonanta cu energii subtile identice din MACROCOSMOS. In sistemul
    YOGA de fiziologie oculta, aceste focare misterioase de putere sint
    cunoscute sub numele de CHAKRAS (cuvint care in limba sanscrita
    inseamna roata). Activarea deplina si constienta precum si perfecta
    polarizare (astfel ca sistemul de receptie sa fie la fel de
    dinamizat ca si cel de emisie a acestor CHAKRAS-uri constituie
    mijlocul cel mai sigur si rapid de explorare a mirificului univers
    astral.

    FRIGIDITATE (cf. lat. frigiditas “raceala”) = incapacitatea
    atingerii placerii orgasmice feminine determinata fie de o slaba
    trezire (dinamizare) fie de unele perturbari sau blocaje subtil
    energetice ce apar la nivelul centrilor de forta MULADHARA CHAKRA,
    SWADHISTHANA CHAKRA, MANIPURA CHAKRA, ANAHATA CHAKRA. In sens mai
    larg, termenul se refera la “raceala” (indiferenta pina la
    aversiune) unor femei fata de starile senzuale, erotice si de actul
    sexual. Plecind de la acest sens larg, s-au formulat mai multe
    opinii referitoare la continutul termenului, dintre care pot fi
    evidentiate urmatoarele:
    -incapacitatea femeii de a elabora raspunsuri adecvate la stimulii
    sexuali. Este mai ales cazul in care sexualitatea este reprimata
    printr-un mecanism nevrotic (conflict intra-, interpersonal intre
    dorinta si satisfactie), avind drept rezultat imposibilitatea
    obtinerii orgasmului. Acest tip de tulburare este caracteristic mai
    ales in cazul personalitatilor dizarmonice, isterice, psihozelor
    schizofrenice, maniaco-depresive, oligofreniilor grave. Este forma
    de frigiditate care are cel mai pronuntat fundament psihopatologic;
    -hiposexualitatea – in sensul absentei dorintei si obtinerii
    dificile a excitatiei sexuale, trasatura care, alaturi de alte
    “insuficiente” emotionale, marcheaza intreaga personalitate a
    femeii si adeseori este datorata unei slabe vitalitati sexuale
    (absenta energiei amoroase) sau este generata de o diminuata
    vitalitate bioenergetica globala generata de slabiciunea fizica;
    -anorgasmie propriu-zisa – prin analogie cu impotenta masculina
    (punct de vedere nuantat datorita absentei unei similitudini intre
    cele doua modalitati de satisfactie orgasmica).
    Discutabila este si delimitarea frigiditatii in: frigiditate
    totala (imposibilitatea aparitiei si realizarii placerii sexuale,
    indiferent de iubit, tehnica, de completitudinea actului sexual
    etc.) si frigiditate relativa (prezenta dorintei, a interesului
    sexual care totusi este insotita de incapacitatea de a ajunge la
    orgasm), criteriile de apreciere raminind in sfera unei
    considerabile subiectivitati. Criteriul etiologic imparte
    frigiditatea in:
    -primara totala (absenta completa a intregii game a senzatiilor de
    satisfactie sexuala) si primara partiala;
    -secundara (datorita unor factori organici locali sau psihogeni).
    Avind in vedere incidenta remarcabila a frigiditatii in rindul
    femeilor, aceasta si din cauza scaderii extraordinar de mult a
    puterii virile a barbatilor (statisticile arata ca la ora actuala
    95% dintre barbati ejaculeaza la numai 3 minute dupa intromisiune)
    (majoritatea autorilor dau, cu privire la frigiditate, cifre de
    aproximativ 50%, dar sunt unii care o apreciaza la 90%) si faptul
    ca frecventa ei este mult crescuta in raport cu impotenta,
    simptomul este semnificativ si implica abordari psihomentale,
    psihoterapeutice si sexologice. In privinta frigiditatii, tehnicile
    YOGA pot sa elimine in scurt timp si pe cale naturala aceste
    tulburari.
    Cercetatorul BRAUTIGAM apreciaza ca, in cazul femeilor care nu
    practica YOGA, in primul an de casatorie, 25% dintre aceste femei
    nu au niciodata orgasm, in urmatorii 5 ani de casatorie – numai
    17%, iar in 20 de ani acest procentaj se reduce la 11%.
    Desi (cu exceptia tehnicilor YOGA care in aceasta directie
    sunt cele mai eficiente) rezultatele interventiei terapeutice sunt
    apreciate de cele mai multe ori ca “deceptionante”, frigiditatea nu
    impieteaza in mod direct sau semnificativ asupra fenomenului
    reproducerii, dar in schimb diminueaza fericirea amoroasa in cuplu
    si face aproape imposibila intelegerea conjugala.

    FRUMOS = categorie a manifestarii considerata ca fiind
    fundamental legata de reflectarea in intreaga manifestare a
    adevarului, a armoniei divine si a binelui. FRUMOSUL este insa mai
    mult decit binele pentru ca inglobeaza in acelasi timp binele.
    FRUMOSUL este perceput ca rezultat exclusiv al reactiilor fiintei
    umane, aceste reactii fiind in functie de nivelul de constiinta al
    celui care sesizeaza. Reactiile si reflectarile launtrice sunt
    independente de insusirile obiective ale realitatii constientizate.

    Folclorul a definit in mod semnificativ acest aspect
    fundamental in proverbul: “NU-I FRUMOS CE ESTE FRUMOS, ESTE FRUMOS
    DOAR CEEA CE iMI PLACE MIE”. TANTRA, la rindul sau, spune:
    FRUMUSETEA SE AFLA IN CONSTIINTA SI IN OCHII PRIVITORULUI.
    Perceptia frumosului este deci intim legata de nivelul de
    constiinta al fiintei in cauza si, de aici, reflexia clasica:
    “DESPRE GUSTURI NU SE DISCUTA” pentru ca fiecare poate avea un
    anumit nivel de constiinta. Inteleptii orientali si chiar unii
    filosofi (PLATON, HEGEL) sustin ca, inainte de toate, FRUMOSUL
    exista ca IDEE modulata printr-o energie specifica inainte de a se
    manifesta concret in tot ceea ce ne inconjoara, in natura sau in
    arta, aici sau in alte planuri sau lumi.

    FRUMOSUL este totdeauna perceput in cadrul relatiei dintre cel
    care il constientizeaza (subiectul) si ceea ce este sesizat
    (obiectul, fiinta, realitatea) si considerat de acea fiinta ca
    fiind FRUMOS. TRIPURA SUNDARI este puterea cosmica care reprezinta
    capacitatea de a crea, genera, intretine, manifesta si face cu
    putinta perceperea frumosului in toate ipostazele, starile si
    aspectele sale cu adevarat armonioase, divine.
    Perceperea frumosului este strins legata de nivelul real de
    evolutie launtrica psihica, mentala si spirituala a fiintei in
    cauza. FRUMOSUL, independent de realitatea sa, este reprezentarea
    in constiinta omului a proprietatilor si caracteristicilor
    apreciate ca adevarate, armonioase, bune si inaltatoare ale
    obiectului, realitatii sau fiintei considerate ca atare.
    Aceste proprietati, care reprezinta numai premizele obiective
    ale FRUMOSULUI, se constituie ca atare numai prin valorizarea lor
    de catre o constiinta umana CARE ESTE CAPABILA SA LE REMARCE
    (CONSTIENTIZEZE). Sesizind plenar si apreciind FRUMOSUL, fiinta
    umana va vibra la unison cu adevarul, armonia si binele care se
    afla dincolo de acesta si, astfel, va transfera prin REZONANTA in
    propria sa fiinta adevarul, armonia si binele care sunt percepute
    ca atare in afara sa. Datorita acestui proces inefabil, complex,
    fiinta umana care constientizeaza FRUMOSUL va vibra instantaneu la
    unison cu energiile subtile benefice, obiective (REALE), armonioase
    din sfera de forta a FRUMOSULUI, adevarului si armoniei cosmice
    care este chiar Marea Putere Cosmica TRIPURA SUNDARI.
    La nivel fizic, FRUMOSUL manifestat ca forma este expresia
    unei necesitati sublime, armonioase, benefice, obiective
    (ADEVARATE), creatoare, datatoare de fericire care reflecta
    indirect ideea de ordine, adevar, echilibru, structurare simetrica,
    evolutie, spiritualizare. “Forma este totdeauna o expresie a
    necesitatii” spun inteleptii.
    In expresia lui imediata si frapanta, ca splendoare, ca
    stralucire exuberanta sau discreta, frumosul este adevar, bine si
    armonie. Din aceasta perspectiva, sentimentul frumosului ar putea
    fi considerat drept constientizarea perfectiunii, atractia
    misterioasa sau chemarea catre intuirea sau realizarea plenara a
    virtualitatilor desavirsitului. Perfectiunea se defineste cel mai
    adesea ca un absolut, arareori sau greu de atins. Sentimentul
    frumos este, in esenta sa, o stare spontana de incintare, un palpit
    ideal in preajma acestui absolut. Frumosul si sublimul au o
    structura asemanatoare, in masura in care ambele concepte isi
    traiesc existenta in albia perfectiunii, cu deosebirea ca sublimul
    este o perfectiune realizata la modul grandios in vreme ce frumosul
    este mereu o ardoare constructiva, activa, o nazuinta pozitiva
    catre perfectiune. In acest sens, s-ar putea spune ca istoria
    ipostazelor frumosului reface in fata ochilor nostri, pas cu pas,
    palpabil, verticala sau sinusoidala pe care a evoluat aspiratia
    spre perfectiune pentru a se implini pe sine. Orice incercare sau
    pretentie de a fixa frumosul in formule si definitii o data pentru
    totdeauna este mult prea riscanta, aceasta continuind sa ramina,
    pina in zilele nostre, o problema mereu deschisa deoarece, fiind IN
    STRTNSA LEGATURA CU NIVELUL REAL DE EVOLUTIE MENTALA SI SPIRITUALA
    AL FIINTEI UMANE IN CAUZA, FRUMOSUL SE AFLA INAINTE DE TOATE IN
    CONSTIINTA SI IN OCHII PRIVITORULUI. NU TOTDEAUNA PENTRU NOI ESTE
    FRUMOS CEEA CE CU ADEVARAT ESTE FRUMOS CACI NOI APRECIEM CA FIIND
    FRUMOS MAI ALES CEEA CE NE PLACE NOUA.
    O parcurgere a istoriei teoretizarii conceptului de care ne
    ocupam lasa impresia izbitoare ca marea majoritate a opiniilor au
    invocat frumosul ca pe o problema fundamentala ce tine de propriul
    lor nivel de evolutie launtrica (spirituala). Din aceasta cauza,
    tocmai aceasta problema a ramas cea mai putin clara si cea mai
    putin rezolvata. Cel care nu tine seama de aceasta constatare, de
    adevarul ca frumosul reprezinta un fenomen complex deosebit de
    proteic, de fluent, risca sa dea niste definitii ineficace si
    rigide. Faptul ca frumosul este fenomenul estetic cel mai fluent se
    datoreste iradiatiilor lui multiple inauntrul celorlalte categorii
    estetice, inauntrul fenomenului artistic insusi. Daca frumosul isi
    are propria lui configurare, propria lui structura intima, el se
    impune, totodata, ca un fluid care strabate si alte infatisari ale
    esteticului. El are configuratia unei straluciri caleidoscopice, a
    unei iradiatii multicolore care obliga la o permanenta corelare a
    lui cu o multitudine de coordonate si perspective ale esteticului
    ca si ale altor manifestari ale mintii umane. De aici si
    potentialul valoric deosebit de ridicat si multilateral uman al
    valorii de frumos. Insesi variatele incercari de definire a
    frumosului ca atare au simtit nevoia unei neincetate raportari a
    acestuia la alte valori. In cultura antichitatii, cind valorile
    spirituale erau concepute si apreciate sincretic, frumosul era
    contopit in mod frecvent cu binele, adevarul, armonia si utilul si
    aceste valori treceau reciproc, una in alta. Formula kalon
    kagathon, preconizata de inteleptul Platon considera frumosul,
    armonia, adevarul si binele intr-o neincetata fuziune. Ulterior,
    alte incercari de definire au tins sa aprecieze frumosul ca
    splendor veri SPLENDOAREA ADEVARULUI (la unii platonicieni), ca
    splendor ordinis SPLENDOAREA ORDINII (la Sf. Augustin), ca splendor
    formae SPLENDOAREA FORMEI (la Thomas d’Aquino), sau ceea ce place
    fara concept (la Kant), ca intruchipare sensibila a ideii de adevar
    (la Hegel), ca echilibru intre sublim, armonios si gratios.
    Daca in cultura antica frumosul convietuia intr-o unitate
    sincretica cu alte valori spirituale, intr-o modalitate foarte
    generala, el a inceput apoi sa traiasca un proces de desprindere,
    de detasare, pentru a-si putea releva configuratia proprie.
    Unitatile sincretice, bazate pe nediferentiere, au inceput sa se
    destrame cu incetul, lasind loc unui lung efort de investigare a
    specificitatilor, ca si a unitatilor sintetice, bazate, in acelasi
    timp, pe diferentieri specifice. Frumosul a avut, din acest punct
    de vedere, o soarta aparte. Desprinderea din valorile sincretice a
    relevat faptul ca el se infatiseaza inainte de orice ca splendoare,
    adevar, bine, stralucire, armonie. Dar aceasta nu era suficient,
    deoarece neincetat intervenea constatarea ca armonia, stralucirea
    lui, iradiau multilateral ceea ce i-a obligat pe unii sa caute
    neincetat specificul acestui concept in insasi asocierea lui cu
    alte valori.
    Adeseori exasperati de polivalenta atit de accentuata a
    frumosului, unii teoreticieni au optat pur si simplu pentru o
    identificare a frumosului cu integrarea armonioasa a partii intr-un
    intreg ca fiind acceptia lui cea mai larga. Este un proces foarte
    semnificativ pentru solutiile extreme la care s-a recurs in
    momentele cind, dezvaluindu-si corelatiile infinite, frumosul se
    sustragea de fapt oricarei definiri. Detasindu-se din convietuirile
    sincretice, armonia proprie frumosului n-a putut sa prospere, sa se
    mentina intr-o izolare absoluta. Ea si-a extras, in continuare,
    seva din spectrul multicolor al unor corelari si asociatii. Una
    dintre cele mai fructuoase incercari este tocmai aceea care
    asociaza idealul de frumos cu perfectiunea, armonia, adevarul si
    binele divin.
    Unii au propus chiar o eliminare a conceptului de frumos,
    pentru a fi inlocuit cu cel de perfectiune. Alti teoreticieni, fara
    a recurge la aceasta eliminare, au tins sa defineasca esenta
    frumosului ca fiind insasi perfectiunea. In aceasta ordine de idei,
    unii subliniaza ca a da forma lucrurilor in conformitate cu legile
    frumosului inseamna a da intotdeauna obiectului masura care-i este
    inerenta. In fond, realizarea masurii inerente inseamna tocmai
    nazuinta de a realiza perfectiunea. Printre teoriile secolului al
    XX-lea legate de frumos amintim formula lui R. Bayer, care propune
    definirea sentimentului de frumos ca “lirism al perfectiunii”.
    Tudor Vianu a sugerat mereu ca esenta frumosului artistic vizeaza
    armonia pe care o degaja perfectiunea. Multi nu s-au putut sustrage
    intuitiei ca, in intimitatea sa, frumosul implica ceva din
    structura perfectiunii, armoniei si binelui. Daca unitatea dintre
    frumos si perfectiune n-a putut fi niciodata repudiata cu totul, in
    mod irevocabil, intilnim adeseori acum un unghi negativ, critic,
    neconformist, care a tins in mod eronat sa elibereze frumosul de
    sub tutela absoluta a unui echilibru static, a unor armonii
    olimpiene.
    Modurile de existenta ale frumosului sunt, fireste, multiple.
    Doua sunt insa domeniile unde se manifesta cu deosebita pregnanta:
    in natura si in arta. S-au constituit, astfel, doua concepte
    distincte, indelung discutate: conceptul de frumos natural si
    conceptul de frumos artistic. Intre interpretarea acestor doua
    concepte au existat frecvente disensiuni. Indeosebi sistemele
    clasice germane, conservatoare in promovarea ideii primordialitatii
    demiurgice a spiritului, n-au acceptat recunoasterea unui frumos
    natural, care presupune unele coordonate independente de corelatia
    unei constiinte sau chiar capabile sa o influenteze. Limitind
    obiectul esteticii la frumosul artistic, ele au pornit, in general,
    de la considerarea deosebirilor existente intre frumosul artistic
    si cel natural sub raportul gradului de perfectiune, de puritate.
    In ansamblu, pentru aceste doctrine, frumosul natural este
    imperfect, impur, de unde necesitatea frumosului ideal, artistic
    pentru a se obtine perfectiunea. De aici s-a nascut ideea
    superioritatii frumosului artistic si a inferioritatii celui din
    natura. Aceasta teza se inscrie de fapt pe fundalul unei
    problematici cu mult mai ample privind superioritatea artei ideale
    asupra frumosului naturii reale. Reactia impotriva acestei idei a
    fost proclamarea superioritatii frumosului naturii asupra
    frumosului artei. S-a constituit astfel o pendulare polemica. Daca
    frumosului artistic nu-i poate fi contestata pregnanta
    expresivitatii creative, ideea superioritatii artei fata de natura
    s-a alimentat uneori excesiv din esentele pure ale lui Platon sau
    din transcendentalismul activ kantian. Iar pe realistii … outrance
    (cei care proclamau invariabil si nenuantat superioritatea naturii
    asupra artei) unii i-au denumit sugestiv si ironic “realistii terre
    … terre”.
    Daca de la Platon si Aristotel incoace, conceptul de frumos a
    revenit constant in majoritatea marilor sisteme de estetica, iar in
    primele 3-4 decenii ale sec. al XX-lea studiile despre acest
    concept sunt inca frecvente, in ultimele decenii ale veacului
    nostru, problema frumosului pare a se rarefia IN MOD ALARMANT. Si
    totusi este vorba de o criza care ar putea fi definita ca atare.
    Cei care vorbesc de o criza categorica a frumosului, formuleaza
    aceasta opinie din perspectiva unei stari de fapt in care
    ipostazele frumosului devin absurde si sunt din ce in ce mai
    mobile. Ceea ce apare drept o criza nu constituie altceva decit o
    accentuare a lipsei de REZONANTA cu sfera gigantica de forta a
    Marii Puteri Cosmice TRIPURA SUNDARI.
    In fine, opus Mijlocului Cerului se afla FUNDUL CERULUI, un
    alt punct important din horoscop. El da indicatii asupra familiei
    si radacinilor ancestrale ale nativului. (5) GAMANA = miscarea
    sau deplasarea la comanda mentala ferma sau dorinta a energiei
    subtile, launtrice in cadrul unuia si aceluiasi dintre cele 7
    planuri fundamentale ale fiintei, la care avem in mod firesc acces
    prin trezire sau prin proiectia ori deplasarea paranormala la nu
    conteaza ce distanta a unuia dintre cele 5 simturi subtile de baza
    (miros, gust, vaz, pipait, auz) sau chiar a tuturor (proiectia
    structurii noastre subtile in intregime) impreuna cu mentalul
    (MANAS), pentru a realiza chiar la foarte mare distanta anumite
    fenomene sau actiuni, sau pentru a simti pe cale paranormala,
    subtila, tot ceea ce ne intereseaza sa stim sau sa aflam. In cazul
    maiestriei depline in deplasarea sau proiectia structurii noastre
    subtile, se poate la fel de bine ca simtirea si actiunea realizata
    sa fie fulgerator simultane, dind nastere misterioasei puteri a
    ubicuitatii sau bilocatiei, in care, desi structura fizica se afla
    intr-un anumit loc, in spatiu, structura noastra energetica subtila
    este proiectata la nu conteaza ce distanta , unde se materializeaza
    sau se semimaterializeaza si raminind vizibila sau invizibila
    vederii obisnuite, realizeaza nu conteaza ce actiuni binefacatoare
    sau percepe nebanuita tot ceea ce o intereseaza, chiar mai fidel
    decit atunci cind este prezenta prin intermediul corpului fizic.
    Daca miscarea sau deplasarea energiei subtile in cadrul
    aceluiasi plan la care avem acces prin trezire este simpla si la
    indemina oricui deoarece se supune ordinelor sau comenzilor mintii
    (in aceasta actiune fiind ferm angrenata puterea de concentrare si
    atentia sustinuta) sau chiar dorintei ferme, deplasarea separata a
    simturilor noastre subtile la distanta sau proiectia in intregime
    a structurii subtile implica un anumit grad adecvat de energizare
    anterioara (a respectivului centru de forta (CHAKRA) ce controleaza
    acel simt) pentru a fi realizata cu succes. In cazul nerespectarii
    stricte a acestei cerinte, rezultatele sint anemice, neconcludente
    sau in unele cazuri chiar fantasmagorice impingindu-l pe cel
    care abuzeaza si se lasa prada jocurilor delirante ale imaginatiei
    catre PARANOIA.
    In fiinta, deplasarea sau miscarea energiei subtile in cadrul
    aceluiasi plan la care avem acces atrage gradat dupa sine
    acumularea sau stringerea acesteia in zona, stratul specific sau
    aria in care o deplasam pentru a produce anumite actiuni, fenomene
    subtile sau rezultate binefacatoare, regenerante. Exemplu: se
    resimte launtric o accentuata devitalizare a ficatului in propria
    fiinta care ne produce o stare penibila de vlaguire si anemie;
    atunci ne concentram intens, mental in planul 3 al fiintei noastre
    controlat de MANIPURA CHAKRA si dorim sau urmarim ferm deplasarea
    energiei subtile catre ficat, unde, pe masura ce o acumulam in
    cantitate marita (sub forma unui flux subtil colorat in mod adecvat
    pentru a raspunde necesitatilor) percepem la citva timp dupa aceea
    o stare neta de bine interior la nivelul organului devitalizat,
    insotita de o inefabila vibratie fina, stenica, revitalizanta.
    Starea intensa de bunastare launtrica si revenire la normal, ce se
    instaleaza complet dupa un anumit interval de timp, indica reusite
    depline in deplasarea binefacatoare a energiei subtile. Aici se
    aplica, de asemenea, foarte bine toate informatiile cu privire la
    curentii subtili colorati. In unele situatii trebuie sa realizam,
    pentru a ajuta sau vindeca pe cineva, deplasari sau transfer de
    energie subtila de la un anumit plan sau strat al fiintei noastre
    in acelasi plan sau strat al acelei fiinte pe care urmarim sa o
    vindecam sau sa o ajutam si care se afla in imediata noastra
    apropiere sau la nu conteaza ce distanta. Pentru aceasta este
    neaparat necesar ca in prealabil sa ne incarcam si sa dispunem de
    o cantitate mare de energie subtila la nivelul propriului nostru
    plan de la care realizam deplasarea energiei subtile sau
    transferul. Atunci cind nu sintem pe deplin convinsi de justetea
    sau necesitatea binefacatoare a actiunii noastre, ESTE FOARTE BINE
    SA NE DETASAM COMPLET DE FRUCTUL ACTIUNII SI, PRIN INTENSA
    ASPIRATIE SAU RUGACIUNE CATRE DUMNEZEU SAU ABSOLUT, CEREM FERM SA
    SE MANIFESTE PRIN FIINTA NOASTRA CONSTIINTA DIVINA COSMICA,
    SUPREMA, NOI ASUMINDU-NE PLINI DE MODESTIE SI DRAGOSTE CONDITIA
    UNUI RELEU PRIN CARE SE REALIZEAZA TRANSFERUL DE ENERGIE SUBTILA
    CHIAR DE LA DUMNEZEU. AMPLOAREA, COMPLEXITATEA SI INTENSITATEA
    FENOMENELOR SUBTIL ENERGETICE, BENEFICE, CARE APAR ATUNCI, ATIT IN
    PROPRIA NOASTRA FIINTA CIT SI IN FIINTA CELUI PE CARE, LA UNISON CU
    DUMNEZEU, DORIM SA-L AJUTAM, NE PERMITE SA INVATAM SI SA SIMTIM
    PROFUND, NOI INSINE, FOARTE MULT, DIN ACEASTA EXPERIENTA DIVINA
    EXTATICA CE FACE SA SE INSTALEZE SI SA SE AMPLIFICE IN UNIVERSUL
    NOSTRU LAUNTRIC O STARE INEFABILA DE PLENITUDINE SUBLIMA (CARE ESTE
    IN ACELASI TIMP O DOVADA EXTRAORDINAR DE CLARA A EXISTENTEI
    DIVINULUI PENTRU NOI INSINE).

    ————- Sfirsit ————-

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.