• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • Înscrierile la noi cursuri ABHEDA Yoga se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 10 noiembrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................

    A
    A = nu
    ABHAVA(H) = absenta
    ABHAVAT = prin absenta
    ABHAVE = la disparitia
    ABHIBHAVA = suprimare
    ABHIJATASYA = bine finisat, purificat
    ABHIMATA = agreabil, placut
    ABHINIVESHA(H) = frica de moarte; instinctul de conservare
    ABHYANTARA = intern
    ABHYASA = practica YOGA; practica spirituala repetata
    ABSOLUT = Ca principiu prim, este un concept care defineste o cauza
    ce nu are alta origine decit pe ea insasi si din care deriva
    celelalte existente.
    ADARSHA = vizualizare, reprezentarea mentala a unei imagini
    ADHIGAMA = atingere
    ADHIMATRA = extrem de puternic; intens
    ADHISTHATRITSAM = suprematie
    ADHVABHEDAT-DHARMANAM = a proprietatilor inerente
    ADHYATMA = spiritual
    ADHYAYA = actul de a privi cu atentie nasul sau dintii in oglinda
    ADINI = etc.
    ADISU = etc.
    ADRISTA = nevazut; viitor
    AGAMA = marturie, revelatie
    AGAMI KARMA = suferinta care n-a venit inca dar care urmeaza sa
    apara la un moment dat in viitor.
    AGNISARA = tehnica yoghina de curatire fizica si purificare
    aurica prin intermediul focului subtil
    AHAMKARA = constiinta partiala ATMA-ica sau o manifestare palida a
    EU-lui Suprem, sau simtul individualitatii; Literal, inseamna in
    limba sanscrita “cel care face Eul inferior”. Aceasta este de fapt
    egoul sau principiul individualizarii. In filosofia Samkhya este
    privit ca fiind unul dintre cele opt evolute (aspecte manifestate)
    primare ale naturii si astfel el sustine toate categoriile subtile,
    vibratiile ce face posibile manifestarea si evolutia (TATTVAS).
    Totusi cel mai adesea el desemneaza pur si simplu iluzia Eului, sau
    cu alte cuvinte simtul limitator (si penibil pentru cel care l-a
    transcens) de a fi o minte si un corp individual, de a avea anumite
    lucruri, energii subtile sau caracteristici proprii cu privire la
    care avem FALSA IMPRESIE ca ne apartin (exemplu: sentimentele mele,
    iubita mea, ideile mele, sotia mea, prietenii mei, copiii mei,
    etc.) si de a fi eu singur cel care realizeaza actiunile.
    Toate traditiile spirituale autentice (in frunte cu YOGA)
    afirma faptul ca simtul limitator si penibil al egoului trebuie sa
    fie cit mai repede si definitiv transcens. Uneori aceasta idee
    sublima (datatoare de adevarata libertate) este interpretata in mod
    complet gresit ca fiind doar un indemn de a fi altruisti. In
    realitate este vorba de ceva cu mult mai profund si esential care
    implica sa se atinga cit mai repede transcenderea completa a EGO-
    ului care atrage dupa sine eliminarea cunoasterii partiale, efemere
    si iluzorii. De la identificarea totala cu EUL (EGOUL) EFEMER
    trebuie sa accedem cit mai repede si pe deplin la identificarea
    permanenta si plenar divina cu SINELE ETERN sau SPIRITUL DIVIN ce
    exista in centrul ultim al fiintei noastre. Scopul esential al
    sistemului YOGA este sa conduca cit mai reppede fiinta umana de la
    Constiinta dureroasa si limitata a EGOULUI la Constiinta beatifica
    si nelimitata a Sinelui nemuritor (ATMAN).
    AHIMSA = non-violenta
    AJAPA AJAPA = al 4-lea tip de PRANAYAMA; (AJAPA MANTRA = repetarea
    sau rostirea involuntara in timpul respiratiei a unei MANTRA-e sau
    a unei formule sacre care faciliteaza punerea la unison sau
    rezonanta cu Divinul. Conform invataturilor din HATHA-YOGA,
    zgomotul specific alternat al respiratiei (inspiratia si expiratia)
    unei fiinte vii constituie o invocatie inconstienta catre Divin ale
    carei sunete sunt uneori faimoasa MANTRA SO HAM “El (Divinul) este
    eu”, alteori HAM SA “Eu sunt El (Divinul)”.
    AJATASHATRU = nascut fara dusmani (se spune astfel in India,
    referitor la o anumita persoana)
    AJNA CHAKRA = centrul mental, secret de comanda cel de-al 6-lea
    dintre cei 7 centri spirituali subtili ai fiintei umane; centrul de
    forta situat in plan subtil in zona din mijlocul fruntii (sinonim:
    “al treilea ochi”, “ochiul lui SHIVA”).Corespunde Mentalului Divin
    Macrocosmic iar trezirea sa completa confera yoghinului Iluminarea
    spirituala, distrugerea definitiva a legaturilor KARMA-ei si ii
    permite sa dobindeasca uluitoarele puteri paranormale (SIDDHIS). In
    centrul (focarul rezonant) al lui AJNA CHAKRA vibreaza energia
    fundamentala a creatiei, sunetul fundamental subtil, divin AUM.
    Cel care realizeaza LAYA YOGA cu acest sunet (AUM) isi poate arde
    cu usurinta KARMA de suferinta, eliberindu-se de toate mizeriile
    fizice sau subtile.
    AJNANA = ignoranta, prostie. Acest cuvint sanscrit este un sinonim
    al termenului AVIDYA sau NESTIINTA: El semnifica starea de orbire
    spirituala si ca rezultat al acesteia noi traim ca fiinte egotice
    si individualizate ce cunosc durerea fizica si psihica, fiind
    ciclic supusi la nastere si moarte. Ignoranta sau prostia este
    opusul intelepciunii spirituale (JNANA, VIDYA) care ne conduce la
    cunoasterea reala a Sinelui Nemuritor (ATMAN) si in final face cu
    putinta eliberarea spirituala, ultima.
    AKALPITA = inimaginabil
    AKARANAM = nefacind
    AKASHA = element care patrunde tot spatiul; element subtil
    fundamental pe care inteleptii yoghini l-au descoperit de mii de
    ani ca patrunzind totul. In unele texte secrete el este considerat
    eterul spatial care cuprinde si inregistreaza cu fidelitate totul.
    In Orient, AKASHA sau eterul atotcuprinzator este cel mai subtil
    dintre cele cinci elemente (1.-PAM¶NT; 2.-APA; 3.-FOCUL; 4.-AERUL;
    5.-ETERUL (AKASHA)).Eterul cel subtil sau AKASHA este o substanta
    fundamentala despre care yoghinii avansati si inteleptii spun ca
    umple si patrunde tot MACROCOSMOSUL, fiind suportul de baza al
    vietii si al sunetului. In AKASHA se inregistreaza instantaneu tot
    ceea ce se intimpla in MACROCOSMOS iar imaginile inregistrate pot
    fi citite de yoghini si se numesc CLISEE AKASHA-ice.
    AKASHAYOH = a spatiului
    AKLISTAH = nedureros
    AKRAMAN = dincolo de ordinea succesiunii
    AKRISHNAM = nici negre
    AKSEPT = transcenzind
    AKUSIDASYA = a aceluia care nu mai are interes
    ALABDHABHUMIKATVA = incapacitate de a realiza o stare superioara
    ALAMBANA = suport
    ALAMBANAIH = obiect; baza
    ALAMBUSHA = Nadi secret (canal subtil prin care circula energia
    fluidica)
    ALASYA = letargia
    ALINGA = PRAKRITI (natura)
    ALINGANI = fara nici o marca (semn distinctiv)
    ALOKA = lumina
    ALPAM = numai putin
    ANABHIGHATAH = lipsa impactului; non-obstructie
    ANADI = denumirea VASANAS-urilor = dorinte, inclinatii, impresii
    ascunse, ambitii care persista in strafundurile fiintei, dar care
    pot in orice moment sa revina la suprafata. Parte integranta a
    Samskaras-urilor, ele sunt atit de apropiate de acestea incit sunt
    adesea considerate ca sinonime.
    ANADITVAM = fara inceput
    ANAGATAH = viitor
    ANAJANAM = necunoscut (in India exista o stiinta numita astfel)
    ANANDA = beatitudine, fericire suprema; termen ce desemneaza nu
    numai placerea legata de senzatiile simturilor, in mod necesar
    efemere, ci bucuria oceanica a unei stari coplesitoare, pure, ce
    situeaza gradat sufletul dincolo de orice dualitate si deorice
    opozitie. Dupa Yoga si Vedanta, este vorba de o stare paradisiaca
    de constiinta in care CONSTIINTA noastra este cu ADEVARAT libera de
    orice gind si care face ca in universul nostru launtric sa nu se
    proiecteze ATUNCI nici boala, nici batrinete, nici moarte, nici
    teama, nici griji, nici suferinta, nici tristete, ci doar o stare
    intensa care ne pune in inefabila rezonanta cu INFINITA fericire
    pura.
    Gasim att in YOGA cit si in VEDANTA, in cursul unei lungi
    perifraze abstracte ce il desemneaza pe BRAHMAN (ABSOLUTUL DIVIN),
    formularea “SAT-CHIT-ANANDA”; ANANDA, fericirea divinaabsoluta,
    continua nu poate fi pe deplin si intens resimtita decit in starea
    de SAMADHI care, dupa cum sustin YOGHINII, apartine constiintei
    extatice divine. In scolile yoghine autentice ale traditiei
    SHANKARA, numele SANNYAS-ilor sau ale aspirantilor la eliberare
    spirituala se termina cu cuvintul sanscrit ANANDA (de exemplu:
    VIVEKANANDA, SIVANANDA, HAMSANANDA); al 3-lea stadiu al lui
    SAMPRAJNATA SAMADHI; este legat de constiinta cauzala a lui
    LINGAMATRA
    ANANDAMAYA KOSHA = ultimul invelis care acopera Sinele Etern
    (ATMAN). Este numit, de asemenea, Invelisul beatitudinii sau
    Invelisul Cauzei.
    ANANTA = infinit; sarpele numit ANANTA
    ANANTARYAM = secventa
    ANASHAYAM = fara stocul intiparirilor trecute
    ANASTAM = nedistrus
    ANATMASU = non-ATMA
    ANATYAT = infinit
    ANAVACHCHHEDAT = pe seama nici unei definitii
    ANAVACHHEDAT = fiind nelimitat de timp
    ANAVACHCHHINNAH = neconditionat, nelimitat
    ANAVADHARANAM = non-intelegere
    ANAVASTHITATVA = instabilitate
    ANAYAH = patrundere, infiltrare
    ANEKESAM = a multor
    ANGAMEJAYATVA = agitatia corpului
    ANGANI (ANGAS) = fara nici o marca (sau semn distinctiv); parti
    ANIMADI = ANIMA= putere psihica paranormala: yoghinul isi poate
    face corpul si constiinta la fel de mici ca si un atom
    ANISTO = nedorit
    ANITYA = non-etern, efemer
    ANTAH = a se sfirsi
    ANTAR MAUNA = tacere, liniste launtrica
    ANTARANGA = forma de KEVALA KUMBHAKA; intern; introvertit;
    aspectul esoteric
    ANTARAYA = obstacol
    ANTARAYAH = obstacole
    ANTARDHANAM = a fi invizibil; disparitie
    ANU = prefix care subliniaza completitudinea
    ANUBHUTA = inregistrat
    ANUGAMAT = prin asociere
    ANUKARAH = imitind
    ANUMANA = inferenta (extragerea dintr-un aspect sau asertiune data
    a tuturor consecintelor care pot rezulta
    ANUMODITA = aprobata
    ANUPASHYAH = pare ca percepe
    ANUPATI = comun
    ANUSHADHI = ierburi
    ANUSHASANAM = instructiuni complete
    ANUSHAYI = care insoteste
    ANUSHRAVIKA = auzit
    ANUSTHANAT = prin practica
    ANUTTAMAH = netarmurit
    ANVAYA = interpenetrant
    ANYA = a altuia; celalalt
    ANYAH = celalalt SAMADHI
    ANYATA = diferenta
    ANYATVAM = diferenta
    ANYATVE = pentru diferenta
    ANYAVISAYA = alt obiect
    APANA = energia subtila descendenta (una dintre cele 5 PRANAS-uri
    majore). Actioneaza din zona anusului pina la talpile picioarelor
    APARAMRISTAH = neatins
    APARANTA = moarte
    APARIGRAHA = non-posesiune
    APARINAMITVAT = datorita neschimbarii
    APATTAV = indeplinind
    APAVARGA = eliberare
    APEKSHANA(M) = indiferenta
    APETASYA = a aceluia care nu mai are interes
    API = chiar; de asemenea; mai mult decit atit; desi; cu toate ca
    APRAMANAKAM = non-cunoscator
    APRATISANKRAMAYAH = care nu trece de la unul la altul
    APRAYOJAKAM = indirect
    APUNYA = viciu (sau nebunia); non-merit
    APURAT = prin adaugare, supraincarcare
    ARISHTA = cale de a cunoaste momentul mortii
    ARISTEBHYAM = prin semne (prevestitoare)
    ARTHA = obiect; obiectul DHYANA-ei (al meditatiei); constiinta
    ARTHAM = de dragul
    ARTHAVATTVA = servind scopului
    ASAMPRAJNATA = desemneaza starea meditativa profunda in care
    activitatea mentala subtila, responsabila de cunoasterea
    obiectului (PRAJNA) este eliminata complet, in minte raminind numai
    obiectul, reflexia mentala si SAMSKARA acelei activitati
    ASAMPRAMOSAH = a nu lasa sa dispara (experienta din minte); a nu o
    lasa sa scape
    ASAMPRAYOGA = absenta contactului
    ASAMPRAYOGE = a nu veni in contact
    ASAMSARGAH = non-atasament
    ASANA(M) = postura corporala speciala in YOGA care face posibila
    punerea in inefabila rezonanta cu anumite energii subtile benefice
    din MACROCOSMOS.
    ASANGA = non-contact
    ASANKHYEYA = nenumarat
    ASANKIRNAYOH = distinct
    ASEVITAH = practicat
    ASHAYA = depozit al urmelor KARMA-ei trecute
    ASHAYO = rezervor (acumulare)
    ASHISAH = vointa de a trai
    ASHRAYA = suport
    ASHUCHI = impur
    ASHUDDHI= impuritate
    ASHUKLA = nici albe
    ASHWINI MUDRA = GESTUL ANUSULUI DE CAL: Una dintre cele 25 de
    MUDRAS descrise in faimosul tratat YOGA, – Gheranda Samhita.
    ASMITA = principiul ego-ului (egoism); simtul individualitatii;
    este o stare de constiinta inferioara care identifica in mod eronat
    PURUSHA cu vehiculul sau;
    ASMITA SAMADHI = al 4-lea stadiu din cele 4 stadii ale
    lui SAMPRAJNATA SAMADHI; este starea ATMA-ica legata de ALINGA
    ASTA = opt
    ASTEYA = onestitate, respectul proprietatii (a bunurilor
    celorlalti)
    ASTI = exista
    ASVADA = facultatea gustului
    ASYA = a acesteia
    ATAT = neadecvat
    ATHA = acum, prin urmare
    ATIKRANTA BHAVANIYA = (tip de yoghin) acela care devine absolut
    detasat si renunta chiar si la realizarea suprema
    ATIPRASANGAH = superfluitate absurda
    ATITA = trecut
    ATMA = sinele divin suprem, etern. Scinteia din dumnezeire in
    fiinta umana
    ATMA BHAVA = constiinta divina de sine; constiinta celui mai inalt
    nivel al sinelui divin, etern
    ATMADARSHANA = viziunea sinelui Suprem, etern, divin
    ATMADRASHTA = denumire pentru fiintele care percep Sinele Suprem,
    etern, divin
    ATMAKAM = avind natura
    ATYANTA = extrem
    AVANGA = propriul corp
    AVARANA(M) = voalul care acopera lumina cunoasterii; invelis;
    voal; necunoasterea adevarului
    AVASTHA = conditie, stare. Yoghinii disting citeva stari sau stadii
    distincte de maturitate launtrica pe calea spirituala. Faimosul
    tratat Hatha-Yoga-Pradipika (IV.69) vorbeste despre starea initiala
    (ARAMBHA-AVASTHA), starea activa sau starea “uleiorului” (GHATA-
    AVASTHA), “starea acumularii” (PARICAYA-AVASTHA) si “starea de
    maturitate spirituala” (NISHPATTY-AVASTHA). Acestea mai sunt numite
    uneori “nivele” de realizare (BHUMI).
    Cuvintul AVASTHA este folosit, de asemenea, pentru a descrie
    cele patru sau cinci stari distincte de constiinta, asa cum sunt
    ele prezentate in conformitate cu traditia Vedanta. Acestea sunt:
    starea de veghe (JAGRAT), starea de somn cu vise (SVAPNA), starea
    de somn fara vise (SUSHUPTI) si “a patra stare” (TURIYA), care este
    de fapt starea realizarii de sine. Acestora, uneori, li se mai
    adauga starea care o transcende pe cea de “a patra” (TURIYA-ATITA)
    sau eliberarea spirituala totala.
    In sfirsit, tot in YOGA, cuvintul AVASTHA desemneaza si
    diferite stadii sau etape ale controlului suflurilor subtile
    (PRANAYAMA) de catre yoghini.
    AVASTHA PARINAMA : CHITTA este transformata din punctul de vedere
    al conditiei sale
    AVASTHANAM = stabilire
    AVESHAH = intrare
    AVIDYA = cunoasterea non-discriminativa, incorecta sau falsa;
    ignoranta; lipsa constiintei interne, prostia
    AVIPLAVA = statornic
    AVIRATI = dorinta de placeri
    AVISAYIBHUTATVAT = pentru ca nu acesta a fost subiectul SAMYAMA-ei
    AVISHESHA= fara diferenta; suportul mintii; al 2-lea stadiu al
    GUNAS-urilor; implica lipsa diferentelor existind completa fuziune
    cu obiectul; starea de SAMADHI corespunzatoare este VICHARA
    AVISHESHAH = non-distinct
    AVIVEKAKHYATEH = pina la constiinta realitatii
    AVYAKTA = plan nemanifestat
    AVYAPADESHA = nemanifestat
    AYAMA = lungire sau largire controlata (lungimea suflului subtil)
    AYUH = durata vietii

    ABNEGATIE = Calitate morala pozitiva, superioara,
    manifestata prin devotament dus pina la sacrificiu care
    evidentiaza transcenderea intr-o foarte mare masura a EGOISMULUI
    si depasirea EGOULUI. Abnegatia se realizeaza prin actiuni pline
    de daruire care presupun jertfirea intereselor proprii, uneori si
    a vietii, in slujba unei cauze divine, ori pentru binele planetar
    sau al altor oameni. Asemenea fapte se impun in situatii
    deosebite (de exemplu: calamitati naturale, razboaie, revolutii,
    imprejurari care pun in pericol viata oamenilor etc.), cind
    apararea sau infaptuirea aspiratiilor divine ale altor oameni nu
    poate avea loc decit prin sacrificarea celor personale.
    Omul este minat spre astfel de fapte de un anumit ideal
    divin, sublim care, in situatii exceptionale, nu poate fi aparat
    si realizat decit prin sacrificii. Nu orice ideal insa merita
    sacrificiu. De aceea, alegerea si formularea idealului care
    trebuie sa fie inalt si DIVIN are o deosebita insemnatate.
    Spiritul de abnegatie se deosebeste de bravada, in care,
    interesele proprii sunt periclitate fara ca acest lucru sa fie
    necesar, riscul fiind cautat cu orice pret, numai “de ochii
    lumii” si se opune, de asemenea, atitudinii de nepasare fata de
    soarta celorlalti oameni. Abnegatia este un element al
    generozitatii uman divine si ii caracterizeaza, in special, pe
    cei tineri.

    ACHARYA = In limba sanscrita, profesor sau maestru spiritual.
    Prin acest termen era indicat maestrul spiritual, capabil nu numai
    sa inteleaga sistemele filozofice spirituale, ci si sa “realizeze”
    in mod direct adevarurile fundamentale pe care acestea le contin.
    Un mare numar de intelepti sau mari yoghini ori sfinti, au primit
    in Orient acest titlu care le completa, intr-un anumit fel, numele
    avut anterior. De exemplu: SHANKARACHARYA pentru SHANKARA.
    ACID = datorita energiilor sale specifice, aceasta culoare
    actioneaza oarecum asemanator cu un acid (= substanta care se
    bucura de proprietatea de a forma saruri cu bazele si care este
    CAUSTICA), provocind cauterizarea atit a vegetatiilor cit si a
    sancrului sau a ulceratiilor de diferite naturi a mucoasei sau a
    pielii, aparute la locul de patrundere in organism a unor germeni
    infectiosi.

    ACTIUNE = fapta, mod de interventie in ordinea
    externa si interna, de modelare, formare si transformare initiat
    constient de subiect si mijlocit instrumental prin intermediul unor
    sisteme, metode, procedee, cai, tehnici, etc., care va genera
    ulterior un efect conex, direct proportional asupra ACTIONARULUI.
    Actiunea este relatia individului cu o situatie raportata la
    finalitate sau valori.
    Este necesar sa distingem, insa, reactia reflexa, spontan
    provocata de un imbold, de actiunea pe care o desfasoara un
    subiect, pe baza unui model dobindit, venind in intimpinarea
    imboldului sau desfasurindu-se autonom prin exercitarea de catre
    subiect a unei forte, energii sau capacitati de natura sa provoace
    un efect. Activitatea practica, transformatoare are IMENSUL AVANTAJ
    de a suprima atit unilateralitatea subiectivitatii cit si pe cea a
    obiectivitatii superficiale, confruntindu-se cu ADEVARUL, datorita
    experientei nemijlocite care rezulta. In general, actiunea
    constituie sinteza spontaneitatii si a reflexiei, a realitatii si
    a cunoasterii, a fiintei spirituale si a ordinii universale.
    Mijlocita prin organe functionale, actiunea se prezinta sub diverse
    forme, la diverse niveluri si prin implicarea ei in toate verigile
    componente ale fiintei umane, dobindeste o valoare de principiu.
    Deoarece insasi cunoasterea si chiar reflexia sau gindirea au o
    constitutie actionala, se poate vorbi de actiuni mentale.
    Operatiile intelectuale isi trag originea nu din lucruri, ci
    din actiuni concrete si verbale care dau nastere experientei
    efective. Din punct de vedere calitativ, actiunile pot fi:
    1. materiale; 2. eterice; 3. subtile (astrale); 4. mentale; 5.
    spirituale.
    Actiunea declansata de un mobil se orienteaza anticipativ
    catre o tinta, un obiect ce devine obiectiv, scop.
    Functia scopului este un element definitoriu al actiunii.
    Modul de indeplinire al actiunii este de fapt operatia,
    procedeul sau modalitatea.
    Ca element necesar al actiunii, orice operatie sau
    tehnica caracteristica provine dintr-o actiune prin interiorizare,
    experimentare, prescurtare, generalizare si automatizare a
    acesteia, dar nu este reductibila la actiune intrucit este numai o
    veriga a acesteia. Deosebirea este si calitativa, intrucit actiunea
    se individualizeaza prin scop, pe cind operatia sau procedeul
    ramine o simpla dispozitie instrumentala ce poate intra in
    constitutia diferitelor actiuni, tot asa precum aceeasi actiune
    poate fi indeplinita prin diferite operatii. Scopurile sunt cele
    care impun selectia mijloacelor.

    ACUITATEA este inaltimea muzicala a vocalei.

    ACUSTICA = stiinta (parte a fizicii) care studiaza fenomenele
    de producere, propagare si receptare a oscilatiilor sonore, in
    functie de caracteristicile mecanice ale mediului in care au loc.
    Aceste oscilatii (vibratii) se numesc sunete daca sunt capabile sa
    produca senzatii auditive, ceea ce are loc la frecvente cuprinse
    intre c. 16 si 16000 Hz, pentru un ascultator otologic normal
    (ascultator cu organul auditiv sanatos, avind virsta intre 18 si 25
    de ani). Vibratiile mecanice de frecventa inferioara celei care
    produce o senzatie auditiva (16 Hz) se numesc infrasunete, iar cele
    cu o frecventa mai mare de 16000 Hz, ultrasunete.
    Studiind fenomenele sonore in toate laturile sale, acustica
    generala se refera la diferite aspecte sub care poate fi considerat
    sunetul: mod si conditii de producere, calitati obiective si
    subiective, propagare in aer si in alte medii elastice, percepere,
    efecte fiziologice si psihologice asupra omului etc. Prin
    specializare continua a continutului sau, in raport cu scopurile
    urmarite si cu cerintele vietii, din acustica s-au dezvoltat cu
    timpul mai multe ramuri particularizate: acustica fizica (studiul
    tuturor fenomenelor legate de vibratiile mecanice), acustica
    fiziologica si psihologica (cercetarea mecanismului de percepere a
    sunetului, conditiile de emisie a vocii, actiunea sunetului asupra
    organismului uman si asupra psihicului, datorita rezonantelor ce
    apar cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS.
    Din antichitatea greaca s-au pastrat lucrari de teorie
    acustico-muzicala, intregi si mai ales in fragmente, la care pot fi
    adaugate capitole inserate in lucrari generale ale multor filosofi.
    In toate acestea ocupa un loc important consideratiile mistico-
    metafizice (exemplu: asa-numita “armonie a sferelor ceresti”,
    legarea notelor gamei de planete etc.)

    ADBHUTA = Supranatural, miraculos, extraordinar; minune,
    miracol.

    ADHARA = Literar in limba sanscrita inseamna “recipient”.
    ADHARA reprezinta cadrul in care se manifesta constiinta. La nivel
    individual indica instrumentul fizic si psihic alcatuit din trup si
    mental si compus din 5 invelisuri (KOSHA) care acopera Constiinta
    divina absoluta a fiintei umane (ATMAN).

    ADITI = Spatiul fara limite, infinitul; Constiinta fiintei in
    SAMADHI expansionata, nelimitata. In unele texte ADITI este
    considerata ca fiind mama zeilor (DEVA) solari.

    ADJUVANT = Auxiliar intr-o terapie. Utilizat in terapia de
    sprijin.

    AFRODISIAC = datorita energiilor sale specifice, aceasta
    culoare trezeste si amplifica placerile senzuale (SENZUAL =
    expresia atractiei pentru placerea simturilor, pentru senzatii).
    Senzualitatea este manifestarea unui firesc atasament pentru
    placerile simturilor si apare atunci cind energia erotica = sexuala
    a fiintei este mare. Dupa unele pareri, toate cunostintele noastre
    provin din SENZATII si prin urmare, este important sa ne deschidem
    cit mai mult fata de placerile simturilor, cautind insa elevarea si
    rafinarea lor gratie unui control complet asupra acestora si a
    transmutarii energiilor lor componente.
    La baza multor idei se afla senzatiile.
    SENZATIILE AFECTIVE produc astfel dorinta, vointa si toate
    facultatile noastre interne.
    SENZATIILE REPREZENTATIVE dau nastere atentiei, comparatiei,
    judecatii si multora dintre operatiile noastre intelectuale. Prin
    urmare, influenta acestei culori determina o stimulare a
    activitatii sexuale, provocind in acelasi timp, cresterea
    considerabila a performantelor sexuale. La femeie, efectele sale se
    reflecta prin posibilitatea de a realiza un numar mare de orgasme
    plenare. La barbati determina o erectie prelungita, anejeculatorie,
    insotita de o placere orgastica intensa. AJAPA MANTRA =
    Repetarea sau rostirea involuntara in timpul respiratiei a unei
    MANTRA-e sau a unei formule sacre care faciliteaza punerea la
    unison sau rezonanta cu Divinul. Conform Invataturilor din HATHA-
    YOGA, zgomotul specific alternat al respiratiei (inspiratia si
    expiratia) unei fiinte vii constituie o invocatie inconstienta
    catre Divin ale carei sunete sunt uneori faimoasa MANTRA SO HAM “El
    (Divinul) este eu”, alteori HAM SA “Eu sunt El (Divinul)”.

    AKSHOBHYA = Literal inseama “neclintitul” sau “statornicul”.
    Termen ce-l desemneaza pe BUDDHA al carui pamint ales, paradisul
    numit ABHIRATI se gaseste la estul universului. In budism cuvintul
    “paradis” nu indica un loc geografic ci o stare superioara de
    constiinta si de vibratie specifica; punctele cardinale atribuite
    diferitilor BUDDHA au o semnificatie simbolica si iconografica
    (Pamintul pur).
    Legenda povesteste ca un calugar numit AKSHOBHYA a depus un
    legamint solemn in fata lui BUDDHA care se afla in ABHIRATI, in
    urma cu foarte mult timp, sa nu manifeste nici un fel de rautate
    sau suparare fata de nici o fiinta vie, oricare ar fi aceasta. El
    s-a dovedit a fi “de neclintit” in respectarea acestui juramint,
    ceea ce, dupa eforturi de foarte lunga durata, a facut sa merite sa
    devina BUDDHA AKSHOBHYA si sa ajunga a fi cea mai inalta entitate
    conducatoare a paradisului ABHIRATI. Oricine obtine gratia de a
    ajunge dupa moartea fizica sa renasca in acest paradis nu mai
    recade niciodata in starile inferioare de constiinta. De aceea
    adeptii budismului se straduiesc la rindul lor sa se conformeze
    juramintului facut de AKSHOBHYA. Simbol al pasiunilor perfect
    transmutate, sublimate si stapinite, AKSHOBHYA este reprezentat in
    iconografia budista avind partea superioara a corpului colorata in
    albastru sau galben auriu; el sta deasupra unui elefant simbolic
    albastru. Miinile sale formeaza o MUDRA secreta.
    (3) AKUNCANA = contractia energiei sau focalizarea la comanda
    sau dorinta la nivelul oricaruia dintre cele 7 planuri la care avem
    in mod efectiv acces prin trezire, activare si constientizare.
    Contractia sau focalizarea energiei poate fi analogic asimilata cu
    procesul de convergenta sau focalizare a luminii si se poate
    realiza numai dupa ce acumularea sau umplerea a fost corect si
    suficient indeplinita in planul in care urmeaza sa producem
    contractia sau focalizarea energiei in vederea efectuarii unei
    anumite actiuni sau fenomen in planul respectiv. Contractia
    energiei se efectueaza numai atita timp cit se mentine si se
    produce comanda mentala si constientizarea contractiei, sau altfel
    spus focalizarea energiei in sfera planului respectiv unde urmarim
    sa producem contractia energiei sau focalizarea ei.
    Reusita in contractia energiei se remarca atit interior cit si
    exterior dupa starea de focar in curs de intensificare in planul in
    care se realizeaza. Amplificarea starii de focar este direct
    proportionala cu mentinerea pe un interval adecvat de timp a
    contractiei energiei sub forma unui flux intens concentrat in aria
    focar. Prin focalizarea sau contractia energiei se poate activa
    CENTRUL FOCAR (BIJA) al oricaruia dintre centrii de forta
    (CHAKRAS), atit cei 7 esentiali cit si cei secundari; astfel se pot
    dinamiza mult mai usor canalele subtile (NADIS) prin care circula
    energiile extrem de fine. Prin contractia energiei se poate trezi
    de asemenea o anumita spita a unei CHAKRA. Tot prin contractia
    energiei se pot realiza usor efecte curative in anumite zone,
    organe sau puncte ale corpului fizic, vital sau bioenergetic. Prin
    contractia energiei se pot energiza de asemenea canalele de energie
    (NADIS) ale structurii vitale impreuna cu punctele lor secundare,
    focar specifice, cunoscute sub denumirea de puncte si meridiane in
    acupunctura chineza. Tot prin contractia energiei se poate realiza
    si dinamizarea sau eventual incetinirea unor functii vitale
    perturbate. Prin contractia energiei se poate ajunge la controlarea
    unor procese subconstiente, instinctive sau chiar la stapinirea
    reflexelor. Prin contractia energiei se poate mari sensibilitatea
    intr-un anumit plan sau organ al fiintei. Prin contractia energiei
    pot fi trezite si intensificate diferite insusiri sau capacitati
    deocamdata latente in cazul celorlalti oameni neevoluati. Prin
    contractia energiei pot fi trezite sau reactivate calitati abia vag
    intuite. Toate cele enumerate mai sus si multe altele pot fi
    realizate prin contractia energiei atit in propria noastra
    structura sau pot fi provocate daca urmarim aceasta in oricare alta
    fiinta umana ce se afla fie imediat in apropierea noastra fie la o
    foarte mare distanta si in acest caz fenomenele se pot defini drept
    paranormale si telepatice de catre cei ignoranti. Atunci cind nu
    cunoastem efectiv persoana pe care dorim sa o ajutam sau sa o
    influentam numai in bine, putem folosi eventual o fotografie mai
    veche sau recenta, cu ajutorul careia vom opera mental, oarecum
    analogic, focalizarea sau contractia energiei in zona sau nivelul
    unde dorim sa producem efectul urmarit. Reusita sau succesul pot fi
    atunci sesizate in propria noastra fiinta numai prin trezirea
    capacitatilor telepatice receptive, empatice, chiar atunci cind
    actionam numai benefic asupra respectivei fiinte la distanta (pe
    care intr-o asemenea situatie nu o putem intreba imediat prin
    telefon ce a simtit cu privire la actiunea noastra de contractie a
    energiei intr-o anumita zona sau nivel al fiintei sale ce se afla
    la distanta). Realizarea diferitelor fenomene paranormale, aparent
    misterioase, este in marea majoritate a cazurilor asigurata de o
    stapinire perfect constienta sau innascuta (gratie progreselor
    realizate in alta viata) a focalizarii energiei in vederea
    producerii unor anumite efecte precis definite in mintea yoghinului
    operator. Toate aceste aspecte sint de asemenea valabile si in
    cazul focalizarii curentilor subtili colorati. Secretul reusitei in
    diferitele vindecari paranormale sau aparent miraculoase consta
    intr-o focalizare a energiei perfect realizata pe o durata adecvata
    de timp. Efectele si fenomenele ce tin de magnatismul subtil sau de
    asa-zisul transfer de bioenergie prin “pase”, sint de asemenea
    intim legate de focalizarea energiei si orientarea ei prin
    deplasare intr-un anumit sens sau la nivelul unui organ anume ales
    ca tinta asupra caruia se opereaza focalizarea sau contractia
    energiei.

    ALIENARE (cf. lat. alienare “a instraina”) = Termenul are
    semnificatie psihologica (nebunie), sociologica (disolutia
    legaturii intre individ si ceilalti), religioasa (disolutia
    legaturii cu divinitatea). Unii definesc alienarea ca o stare a
    individului care, in urma unor conditii exterioare (religioase,
    economice, politice), nu-si mai este propriul stapin, devine obiect
    si la rindul sau este sclavul obiectelor, indeosebi al banului.
    Pentru multi, alienarea datorita RUPERII (separarii de
    DUMNEZEU) este inerenta conditiei umane. Ea rezulta: din
    discrepanta ideal-real; din dualismul subiect-obiect, prin
    mutilarea starii autentice de “a fi in lume”, determinata de nevoia
    de adaptare la o lume data, pe care omul, “aruncat” in ea, incearca
    sa o transforme – adaptare care genereaza ambiguitate, clisee de
    comunicare, mediocritate; din insasi devenirea omului ca persoana,
    care transgreseaza astfel spre altul; din discrepanta dintre omul
    real, autentic si situatia lui existentiala, ce produce
    “insecuritate ontologica” si aceasta conduce la singuratate
    absoluta, pentru ca autenticitatea fiintei sale e pierduta si se
    instaleaza inautenticitatea in interactiunea cu ceilalti sau cu
    institutiile sociale; din hiatusul existent intre “nevoile bazale
    umane” (recunoastere, implinire, iubire, fericire, afectiune) si
    rasunetul lor, totdeauna limitat, la nivelul societatii, hiatus
    care e omniprezent si insurmontabil; din conflictul dintre
    autoritatea internalizata (prin procesul socializarii excesive a
    copilului) si dorinta de a fi liber.
    J.J.Rousseau atribuie primul o acceptiune sociala alienarii,
    identificind-o cu contractul social. Pentru el, alienarea este
    actul prin care fiecare participant la contract isi abandoneaza
    comunitatii toate drepturile sale naturale si, “dindu-se tuturor,
    nu se da nimanui”.
    Unii afirma ca societatea alieneaza individul, privindu-l de
    realizarea nevoilor fundamentale (nevoia unei activitati creatoare,
    slabirea relatiilor sociale cu ceilalti, nevoia de a avea o
    identitate proprie). Altii vorbesc de mecanisme de conditionare si
    represiune subtile in societate, de sentimentul inutilului si al
    absurditatii, rezultate din complexitatea plina de conventii
    inutile si prejudecati aberante a sistemelor sociale, carora
    individul nu ajunge sa le inteleaga rostul.
    La ora actuala s-a elaborat un concept modern operational al
    alienarii, cu cinci dimensiuni: 1) lipsa de putere (credinta ca nu
    poti determina, controla rezultatele intentionate ale actiunii
    tale); 2) lipsa de sens (starea de confuzie, lipsa de claritate in
    ceea ce priveste modul in care ar trebui sa-ti orientezi propria
    viata); 3) anomia (confuzia valorilor, lipsa de norme, principii,
    credinta ca numai prin mijloace nelegitime se pot atinge
    obiectivele dezirabile); 4) izolarea sociala (lipsa de adeziune la
    credintele si idealurile colectivitatii, grupului caruia apartii)
    si 5) instrainarea de sine sau autoinstrainarea, prin incapacitatea
    de a gasi resurse proprii de depasire a sentimentului alienarii
    (sentimentul ca tot ceea ce faci este dictat de forte exterioare,
    propria viata aparind ca ceva strain, in care nu te regasesti si,
    in consecinta, profund insatisfacatoare).
    Alienatul psihic “uita” ca cel care a produs lumea a fost el,
    alaturi de ceilalti; aceasta devine o suma de obiecte, percepute ca
    “standard al realitatii obiective”. Apare “falsa constiinta” care
    este depersonalizarea si care consta intr-o stare nereala a
    constiintei persoanei alienate, incapabila de a-si judeca critic
    continutul psihic si care rezulta din “degradarea calitatii
    dialectice a experientei”.

    AMBAKA = Tata, progenitor.

    AMBARA = Aer, atmosfera, ambianta.

    AMBIKA (AMBA) = “Mama cosmica”; unul dintre numele
    (atributele) lui SHAKTI.

    AMBITIE NEGATIVA EGOISTA = Reversul ambitiei pozitive,
    notiunea descrie uneori un tip de comportament masochist, prin care
    individul in cauza elimina orice posibilitate de a-si indeplini
    scopurile, ratind toate ocaziile favorabile, transformind in mod
    aberant orice sansa in esec. In loc sa urmeze principiul maximului
    avantaj pentru sine, subiectul se supune sistematic principiului
    minimei rezistente, situindu-se astfel in pozitia de permanenta
    pierdere.

    AMBITIE (cf. lat. ambitio “stradanie, ambitie”) = Dorinta
    exacerbata, preponderent egoista de a parveni, de a dobindi
    avantaje sociale, glorie sau prestigiu in scopuri lipsite de un
    continut moral, care sunt preponderent determinate de egoism si
    vanitate. Acest gen de ambitie rea indica o activare puternica
    adeseori predominanta insa dizarmonioasa a lui MANIPURA CHAKRA. In
    cazul in care remarcam la noi, ca yoghini, asemenea manifestari
    este necesar sa le contracaram si sa le anihilam prompt prin
    consacrarea NECONDITIONATA si patrunsa de abnegatie a fructelor
    dorintelor si actiunilor noastre (in care remarcam ca se amesteca
    citusi de putin ambitia cea rea) lui DUMNEZEU. In asemenea
    situatii, putem sa ne transformam rapid AMBITIA rea care manifesta
    dorinte egoiste exacerbate in AMBITIE binefacatoare prin DETASAREA
    noastra cit mai completa de fructele (roadele) actiunilor realizate
    si oferirea lor cu dragoste si umilinta lui DUMNEZEU, indeplinind
    toate faptele noastre in deplina concordanta cu principiile
    indicate in KARMA YOGA.
    Mai ales atunci cind AMBITIA negativa calauzeste dorinta
    exacerbata de a face rau, de a trece peste orice pentru a parveni
    sau pentru satisfacerea propriului orgoliu amplificat, in dauna
    evidenta a celorlalti oameni, aceasta ambitie distructiva
    reprezinta o manifestare a imoralitatii si adeseori reflecta o
    rezonanta cu lumile subtile inferioare demoniace sau chiar satanice
    (infernale).
    Energiile subtile rele, acumulate sistematic in aura celui
    care se lasa robit de ambitia rea, ii otraveste acestuia climatul
    psiho-mental facind sa se amplifice gradat in el BETIA
    INNEBUNITOARE A PUTERII impreuna cu DESPOTISMUL si invenineaza, de
    asemenea, foarte mult relatiile dintre oameni, atragind dupa sine
    o ulterioara KARMA negativa de suferinta iar in prezenta existenta
    determina dezaprobarea morala, mentala si psihica a atitudinii
    degradante a ambitiosului egoist. Adeseori chiar si AMBITIILE rele,
    marunte, meschine, incapatinarea evident prosteasca in lucrurile
    sau actiunile fara importanta, al caror motor principal este
    egoismul si vanitatea, il pierd pina la urma pe om, IL DESCALIFICA
    COMPLET SI-L ANULEAZA PE YOGHIN, conducindu-l apoi la cele mai
    grave abateri de la normele moralei yoghine, impiedicindu-l (atit
    timp cit aceste ambitii PERSISTA si chiar se diversifica crescind
    ca putere) de la adevarata sa realizare spirituala si divina.
    Este insa necesar sa intelegem ca AMBITIA nu este totdeauna
    NUMAI EGOISTA SI PRIN URMARE DOAR REA. In cazul in care MANIPURA
    CHAKRA este armonios dinamizata in cadrul TOTULUI echilibrat al
    MICROCOSMOSULUI fiintei umane iar vointa este pura si subordonata
    permanent fata de VOINTA LUI DUMNEZEU, AMBITIA este aproape in
    intregime lipsita de egoism si se manifesta ca o intensa aspiratie
    de a ajunge la adevar, de a fi in mod detasat de folos celorlalti
    oameni, de a-i ajuta plin de dragoste, de a-i impulsiona cu
    fermitate atunci cind este cazul, de a demasca falsurile sau
    ipocrizia si este cel mai adesea insotita de actiuni
    corespunzatoare avind un profund continut spiritual, o mare valoare
    morala. Acest gen de ambitie NON-EGOISTA este un element care
    stimuleaza vointa, capacitatea creatoare si aptitudinile.
    In concluzie, putem spune ca AMBITIA este o tendinta personala
    (imbold) de mobilizare intensa a tuturor disponibilitatilor si
    energiilor in directia realizarii unui scop prestabilit (accederea
    la o treapta superioara in YOGA sau la un statul launtric mai bun);
    este o trasatura volitiva. Dorintele armonioase si pline de bun
    simt de glorie, succes sau onoruri, trebuinta de prestigiu sau de
    valorizare personala reprezinta, atunci cind nu sunt preponderent
    impulsionate si mobilizate de EGOU, factori de focalizare
    unidirectionala a resurselor energetice binefacatoare si a
    capacitatilor unui subiect. In functie de natura scopurilor propuse
    (egoiste, prejudiciatoare pentru ceilalti, rele sau nobile, divine,
    elevate, onorante) si de tipul mijloacelor si energiilor utilizate
    pentru atingerea lor (DIVINE sau repudiate, RELE), de caracterul
    adecvat al raportului aspiratii-posibilitati reale personale,
    ambitia poate deveni o trasatura benefica, pozitiva sau malefica,
    negativa de personalitate.
    Din punct de vedere psihodinamic, unii o considera un mijloc
    firesc de aparare, fata de complexul de inferioritate. Ambitiosi,
    in acest sens, pot fi considerati cei care si-au angrenat cu
    tenacitate vointa si pina la urma si-au depasit o deficienta sau o
    infirmitate, fiind binecunoscute insa doar cazurile “ambitiosilor”
    din galeria personajelor istorice sau din cea a creatorilor de
    arta.
    Ambitia NON-EGOISTA poate sta la baza unor actiuni
    binefacatoare, divine, creatoare, prin stimularea armonioasa a
    spiritului de competitie, sau dimpotriva, in formele ei negative,
    poate deveni stimulatoare a vanitatii, a orgoliului excesiv si a
    incapatinarii absurde, generind aspiratii morbide spre statute
    superioare pentru a caror obtinere nu mai conteaza deloc mijloacele
    utilizate, ci doar scopul. Astfel de situatii pot fi intilnite la
    debilul mintal, la dizarmonicul paranoic, la histrionic. In
    bovarism, ambitia se leaga de sentimentul de frustrare si reflecta
    nevoia egoista de valorizare. In paralizia generala si paranoia, se
    produce un real delir ambitios, insotit de megalomanie.

    AMBU = Unul dintre cele 5 principii esentiale (TATTVA) ale
    manifestarii, sinonim cu JALA sau APAS (elementul sau energia
    subtila a apei).

    AMPLITUDINE (DE VIBRATIE) (fr. amplitude, din lat. amplitudo
    “intindere”) (acustica) = distanta maxima cu care este deviata o
    particula a unui corp in vibratie din pozitia ei de echilibru, sau
    elongatia maxima (vezi figura). Este jumatate din inaltimea unei
    unde considerata intre punctul ei cel mai inalt si cel mai jos
    consecutiv. Unei amplitudini mari de vibratie ii corespunde o
    intensitate puternica a sunetului si invers. Efectul amplitudinii
    de oscilatie a unui corp sonor este marit atunci cind acesta din
    urma este cuplat cu o cutie de rezonanta (exemplu: corzile violinei
    + corpul ei).

    ANANDAMAYA KOSHA (teaca alcatuita din beatitudine divina sau
    fericire perfecta)
    Cea mai inalta si cea mai subtila dintre cele 5 teci (KOSHAS)
    ce acopera SINELE NEMURITOR, DIVIN (ATMAN). Uneori este indicata si
    sub numele de SUPRAMENTAL. “Substanta” subtila, specifica din care
    este alcatuita ANANDAMAYA KOSHA este beatitudinea nepieritoare
    (ANANDA).

    ANARVA = Fara suport sau, altfel spus, fara vehicul. Atribut
    al energiei creatoare primordiale (“Natura naturanta”).

    ANNAMAYA KOSHA = teaca fizica, structura materiala,
    supranumita, de asemenea, teaca hranitoare. Ea este aceea care
    inconjoara din punct de vedere material (grosier) Sinele nemuritor
    (ATMAN); ea este structura care in general ne este cea mai
    accesibila si cunoscuta, fiindu-ne prin urmare cea mai familiara.

    ANTIACID = datorita energiilor sale specifice, aceasta culoare
    combate aciditatea si ACIDOZA (tulburarea a echilibrului acido-
    bazic din singe, caracterizata prin preponderenta componentei acide
    in dauna celei bazice). Acidoza se poate produce atit prin
    cresterea metabolitilor acizi, cit si prin scaderea rezervei
    alcaline.
    SIMPTOME GENERALE ALE ACIDOZEI: oboseala fizica, neliniste,
    greturi, varsaturi, ameteala, nauceala, lipsa poftei de mincare,
    senzatie de voma.
    Exprima predominanta energiei YIN (-). Prin urmare, aceasta
    culoare suprima aciditatea. ANTIBIOTIC (de la cuvintul grecesc
    ANTI = contra si BIOS = viata) = Substanta sau compus care se opune
    vietii. Acest termen indica in mod obisnuit, dupa descoperirea
    penicilinei, acele substante organice (elaborate de micro-
    organisme sau ciuperci inferioare) care impiedica in mod eficient
    dezvoltarea sau distrug anumite forme de microbi. In realitate, un
    anumit numar de corpuri chimice, bine definite (sulfamide, etc)
    sint inzestrate cu proprietati asemanatoare. Este deci necesar sa
    distingem antibioticele fungice (elaborate de unele ciuperci) de
    antibioticele chimice dintre care doar unele sint naturale.

    ANTIMALARIC = Care actioneaza eficient impotriva MALARIEI.
    Malaria este o boala produsa de protozoarul numit PLASMODIU sau
    hematozoarul PALUSTRU, transmisa omului de intepatura femelelor de
    tintari anofeli. Exista 3 forme de malarie in functie de specia de
    PLASMODIU. In general apar la un anumit interval de timp accese de
    friguri si temperatura care tin 2 – 3 ore sau uneori se prelungesc
    chiar mai mult conferind gravitate bolii. Intepatura tintarului
    introduce in singe spori care patrund in hematii unde prezinta un
    ciclu de dezvoltare asexuat pe seama hemoglobinei, ducind la
    spargerea hematiei si eliberarea parazitului sub forma de merozoizi
    ceea ce coincide cu accesul de malarie. Pe linga accesele
    caracteristice malaria produce anemie prin distrugerea hematiilor,
    hematomegalie si splenomegalie (hipertrofia splinei deoarece
    parazitul poate trai mult timp in stare latenta in splina).

    ANTIMICROBIAN = Care actioneaza eficient contra microbilor. Sub
    numele de MICROBI sint desemnate organismele microscopice care
    misuna si se inmultesc rapid in aer, in apa, in pamint, la
    suprafata sau in interiorul corpurilor anorganice si a fiintelor
    organizate. Un mare numar de microbi traiesc ca saprofiti chiar in
    organismul nostru fara a cauza nici un fel de boala; unii dintre ei
    sint chiar utili. Totusi, un anumit numar de microbi sint patogeni;
    acestia se impart la rindul lor in microbi specifici si microbi
    nespecifici.
    A)MICROBII specifici sint cei care determina boli ale caror
    caracteristici principale sint totdeauna asemanatoare cu ei insisi:
    BACTERIILE blenoragiei, holerei, difteriei, tetanosului; VIRUSII
    filtranti ai febrei eruptive; PROTOZOARELE sifilisului, turbarii;
    CIUPERCILE endomicozelor;
    B)MICROBII nespecifici cuprind agentii infectiosi care pot produce
    manifestari patologice absolut neasemanatoare (diferite), in
    functie de teren si localizare.

    ANTINICOTINIC = Care actioneaza
    eficient contra NICOTINEI diminuind efectele nocive pe care aceasta
    le produce in organismul uman. NICOTINA este un alcaloid foarte
    toxic cu nucleu piridinic ce se gaseste in cantitati mari in
    frunzele de tutun (NICOTINA TABACUM). In doze mici este un excitant
    al ganglionilor vegetativi si al sistemului nervos central. In doze
    mari este un toxic puternic: paralizeaza musculatura striata,
    ganglionii vegetativi precum si anumite parti ale sistemului nervos
    central. Nicotinismul este o intoxicatie cu tutun care se datoreaza
    fumatului.

    ANTISCLEROZICA = Care actioneaza eficient impotriva sclerozei.
    Scleroza este inlocuirea unui anumit tesut parenchimatos specific
    prin tesut conjunctiv fibros. Reprezinta o modalitate de reparatie
    a unor tesuturi sau organe lezate, in care prin inlocuirea
    tesutului functional cu tesut conjunctiv se produce totusi o
    scadere a capacitatii functionale respective: de exemplu SCLEROZA
    peretilor arteriali (ARTERIOSCLEROZA) determinata de virsta, dar
    accelerata adeseori de conditii neigienice de alimentatie si viata,
    reprezinta cauza principala a imbatrinirii accelerate a
    organismului.

    ANTITOXICA = Care actioneaza in mod eficient impotriva
    substantelor toxice, neutralizindu-le sau accelerindu-le eliminarea
    din organism. Substantele TOXICE sint acelea care introduse (TOXICE
    EXOGENE) sau formate in organism (TOXICE ENDOGENE), sint capabile
    (gradat sau brusc) sa tulbure sau sa aboleasca viata elementelor
    anatomice, prin modificarea in mod direct sau indirect a mediului
    lichid care le contine.
    TOXICELE ENDOGENE se impart in:
    A)TOXICE ETEROGENE datorate parazitilor si in special microbilor
    care exista in mod normal sau anormal in organismul nostru;
    B)TOXICE AUTOGENE, substante daunatoare, care rezulta prin insasi
    viata celulelor si care trebuie sa fie cit mai rapid eliminate
    deoarece pot da nastere unor fenomene de jena sau chiar opri
    activitatea celulelor provocind in caz contrar auto- intoxicatii.
    TOXICELE EXOGENE sint unele OBISNUITE iar altele ACCIDENTALE.
    TOXICELE EXOGENE OBISNUITE sint continute in diferite doze in
    unele alimente si bauturi (exces de saruri de potasiu, alcool in
    special, acelea asa-zis superioare).
    TOXICELE EXOGENE ACCIDENTALE sint: plumbul, ciupercile
    otravitoare, acidul salicilic (folosit in cantitate de
    conservator), germenii din cartofi (SOLANINA), icrele anumitor
    pesti, stridii, scoici, carne stricata, aer inchis (greu
    respirabil, sufocant), oxid de carbon, tutun, morfina, cocaina,
    otravuri, veninuri.

    ANTITUMORAL = Care actioneaza in mod eficient impotriva
    tumorilor. In general, TUMOAREA este o masa constituita dintr-un
    tesut de formatie noua, avind tendinta sa persiste sau sa se
    mareasca. Ea este totdeauna datorata unei activitati ANORMALE,
    dezechilibrate a anumitor elemente ale unuia sau ale mai multor
    tesuturi care intra in compozitia organismului adult sau embrionar
    si constituie astfel un fel de monstruozitate a respectivelor
    tesuturi. In anumite cazuri, tumoarea contine lichid.
    Tumorile se impart in: 1)BENIGNE, care atunci jeneaza numai prin
    volumul lor si prin tulburarile de comprimare pe care le
    antreneaza; 2)MALIGNE, care sint caracterizate printr-o manifestare
    progresiva si au o tendinta ulcerativa, care provoaca hemoragii si
    dupa ablatie recidiveaza, fie in acelasi loc, fie in ganglionii
    vecini, sau chiar se generalizeaza. Tipuri de tumori: FIBROM,
    LIPOM, MIXOM, OSTEOM, ANGIOM, LIMFOM, SARCOM, MIOM, NEVROM, GLIOM,
    NEUROGLIOM, ADENOM, PAPILOM, EPITELIOM.

    ANTIVIRAL = Care datorita proprietatilor sale specifice
    actioneaza in mod eficient impotriva virusilor. Termenul de VIRUS
    desemneaza nenumarati agenti patogeni, specifici, necultivabili pe
    medii artificiale, care nu se pot inmulti decit in interiorul
    celulelor vii pe care le paraziteaza (virusi citotropi). Ei sint
    reprezentati de particule de dimensiuni atit de mici incit ei
    traverseaza filtrele bacteriene obisnuite, talia lor variind de la
    200 – 300 nm pentru cei mai mari virusi la 10 nm pentru cei mai
    mici virusi. Virusii sint invizibili la microscopul optic, imaginea
    lor putind fi obtinuta prin microfotografie cu ajutorul
    microscopului electronic.

    ANU = “atom” (fizic); de asemenea, spiritual, desemneaza
    microcosmosul (fiinta umana). In YOGA (si mai ales in TANTRA YOGA)
    se considera ca Universul (atit vizibil cit si invizibil este
    structurat intr-o triada fundamentala: SHIVA (Divinul in aspect de
    pura Constiinta), SHAKTI (Divinul considerat ca Energie Suprema a
    Naturii) si ANU, monada sau Unitatea microcosmica, expresia
    miniaturizata a Divinului.

    ANUGRAHA = gratie; gratie daruita de Dumnezeu, ajutor conferit
    de divin celui care il merita; bunavointa.
    (2) APAKSEPANA = coborirea energiei la comanda sau dorinta de la
    nivelul oricaruia dintre cele 7 planuri la care avem in mod efectiv
    acces datorita trezirii sau constientizarii si aducerea ei sau
    acumularea in vederea realizarii unei anumite actiuni sau fenomen
    in oricare dintre planurile subordonate sau inferioare. Coborirea
    energiei se efectueaza numai atita timp cit se mentine si se
    produce comanda mentala si constientizarea coboririi energiei in
    planul respectiv.
    Reusita in coborirea energiei se remarca atit interior cit si
    exterior dupa starea de acumulare sau umplere pe care o provoaca la
    acel nivel foarte clar. Coborirea este perceptibila telepatic,
    empatic si subtil de toti aceia care sint la rindul lor treziti si
    ei la acel nivel identic cu acela unde s-a produs la respectiva
    fiinta umana coborirea energiei. Starea resimtita in urma coboririi
    energiei intr-un plan subordonat este cu totul diferita in
    comparatie cu starea rezultata prin ridicarea energiei. Coborirea
    energiei permite ulterior trairea unei stari de inefabila elevare
    si innobilare la nivelul planului unde se produce coborirea
    energiei. Incetul cu incetul, prin mentinerea unei acumulari mari
    de energie rezultate prin coborirea energiei, are loc elevarea si
    rafinarea planului sau a centrului de forta (CHAKRA) unde se
    coboara energia.
    Atunci cind atit urcarea cit si coborirea energiei sint foarte
    bine controlate, intr-o faza caracteristica maiestriei in YOGA,
    cele doua se pot realiza simultan si prin aceasta rezulta o neta
    dublare a efectelor, care va atrage dupa sine o evidenta accelerare
    a progresului spriritual al fiintei umane in cauza care este
    capabila de o asemenea performanta.
    1. APANA – care asigura eliminarea tuturor materiilor uzate si se
    manifesta in special in partea inferioara a corpului si care este
    controlata prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA;

    ARDHA = Jumatate.

    ARHETIP (cf. gr. arche “inceput”; typos “tip”) = termen care
    desemneaza continuturi specifice ale inconstientului colectiv.
    Arhetipurile sunt imagini orginare universale, care pot fi
    transformate in formule constiente, transmise traditional in cadrul
    unor doctrine sau initieri. Termenul de arhetip apartine lui JUNG.
    LEWI-BRUHL foloseste expresia de “reprezentari colective”,
    intelegind prin acestea “figurile simbolice ale conceptiilor
    primitive despre lume”. Termenul “reprezentare colectiva” nu se
    suprapune termenului de arhetip, intrucit arhetipul este un model
    ideal, ipotetic nonmanifest; in masura in care se manifesta, el
    devine “reprezentare arhetipica”.
    JUNG considera ca inconstientul despre care vorbeste FREUD
    este inconstientul individual, personal; exista insa un inconstient
    mai profund, care nu are legatura cu achizitiile si experientele
    individuale, fiind de natura universala macrocosmica. In opozitie
    cu inconstientul personal (si cu psihismul personal), inconstientul
    colectiv este “identic cu el insusi la toti oamenii si constituie
    un fundament psihic universal, de natura suprapersonala, prezent in
    fiecare” (JUNG). Continuturile acestui inconstient colectiv sunt
    arhetipurile. Ele apar in mituri, in povestiri, in vise si in
    productiile imaginare din psihoze (arhetipurile anima delirurile
    psihoticilor”). Arhetipurile apar in individ ca procese de
    rezonanta specifica sau “manifestari involuntare ale activitatilor
    mintale inconstiente”; deci, continuturile arhetipale sunt semne
    ale activitatii inconstientului colectiv. Ele constituie o
    structura existenta anterior unei constiinte a unitatii individuale
    (la primitivi si la copil, in perioada primei copilarii, constiinta
    individualitatii nu este inca structurata; la primitivi, cimpul si
    intensitatea constiintei sunt putin dezvoltate, gindirea
    primitivului nu decurge, in mod cauzal, din constiinta sa; lumea
    mitica a primitivului este o realitate echivalenta cu natura
    materiala si este chiar superioara – ca semnificatie – acesteia.
    Spiritul primitiv se caracterizeaza prin aceea ca el nu inventeaza
    miturile, ci le traieste).
    Produsele spontane ale activitatii inconstiente (confesiuni
    ale psihismului inconstient) sunt de doua categorii:
    -imagini cu caracter personal, care trimit la experiente personale
    uitate si refulate;
    -imagini cu caracter impersonal care nu se leaga de experientele si
    achizitiile individuale; aceste imagini corespund unor elemente ale
    sufletului colectiv, ele intra in alcatuirea psihismului uman, in
    general (asemenea elementelor morfologice ale corpului uman) si
    sunt ereditare. Aceste produse din a doua categorie au structuri
    analoge miturilor si povestirilor si se formeaza intr-o stare de
    estompare a intensitatii constiintei (vis, delir, reverie diurna,
    viziune). Starile de reducere a constiintei (“scaderea nivelului
    mintal”), cu absenta, partiala sau totala, a concentrarii atentiei,
    corespund starii de constiinta primitiva, in care se afla originea
    miturilor. Constiinta primitiva este strins legata de inconstientul
    colectiv; continuturile arhetipale nu se raporteaza la nimic
    constient din prezent sau din trecut, ele fiind expresia, dupa
    psihanalisti, a ceea ce exista “esential inconstient”.
    Continutul arhetipal nu este un continut de experienta
    individuala si el nu va deveni niciodata constient ca atare decit
    in cazul yoghinilor avansati. Arhetipurile nu pot fi suprimate prin
    negare; ele nu pot fi facute inofensive intr-o maniera sau alta.
    Arhetipul nu poate fi explicat si, in acest fel, anihilat;
    explicare arhetipului (ca tentativa) revine la o traducere care
    foloseste o limba sau un limbaj cu alte imagini, diferite de
    continuturile arhetipale.
    Arhetipul, ca element psihic structural, dispune de o forta
    vitala autonoma, in economia psihica. El reprezinta acele “date
    instinctive ale sufletului primitiv obscur, radacini reale sau
    mereu invizibile ale constiintei individuale”. Astfel, tema
    copilului (arhetipul “zeului-copil”: copilul intelept, fiul
    regelui, fiul vrajitoarei, copilul care apare in caliciul unei
    flori sau iesind dintr-un ou de aur sau inconjurat de un cerc solar
    sau in centrul unei MANDALA) nu este o aglutinare reziduala de
    amintiri din copilaria proprie; imaginile care trimit la tema
    copilului apartin umanitatii in totalitate si nu individului. Tema
    copilului este reprezentantul aspectului infantil preconstient al
    sufletului colectiv. Tema copilului nu este acelasi lucru cu
    experienta concreta a copilului (fapt valabil pentru toate
    arhetipurile). Imaginea empirica de “copil” este un mod de expresie
    a unei stari psihice greu sesizabile; reprezentarea mitologica a
    copilului nu copiaza “copilul” empiric, aceasta reprezentare este
    un simbol (copilul divin, miraculos). Individul poate trai
    conflictual o disociere (ca urmare a unei serii de
    incompatibilitati) intre starea sa actuala si starea originara a
    copilariei; se intimpla ca persoana sa aleaga, arbitrar si
    corespunzator unor ambitii, o individualitate care sa vina in
    contradictie cu caracterul sau originar. Prin analogie, se
    vehiculeaza ipoteza ca umanitatea se afla periodic in contradictie
    puternica cu acele conditii ale copilariei, cu starea originara,
    inconstienta si instinctiva; aceste rupturi din climatul originar
    se manifesta in impresiile vizionare (produse fie in vis, fie in
    stare de veghe), care revin la o dedublare intre starea trecuta si
    starea prezenta (de exemplu, individul se vede pe el insusi copil).
    Pastrarea referintelor la copilul mitologic, are drept scop
    pastrarea legaturilor omului cu un climat al sau originar, in
    ultima analiza cu propriile sale radacini.
    Arhetipurile sunt structuri mintale innascute, constituind
    “psihismul preformat”; ele sunt prezente in toate epocile, in toate
    culturile, in toate spatiile biografice. Originea posibila a
    arhetipurilor ar fi sedimentarea unor experiente spirituale,
    divine, cosmice, milenare traite de umanitate.
    In sfirsit, JUNG considera ca arhetipurile reprezinta, in plan
    mintal, ceea ce instinctele reprezinta in plan biologic;
    arhetipurile sunt forta dinamica a structurilor mintale, dupa cum
    instinctele sunt forta dinamica a biologicului. Si unele si
    celelalte determina modele de actiune si de comportament. Un
    instinct declansat evoca, in plan spiritual, o imagine arhetipica
    corespunzatoare, aceasta imagine, la rindul ei, devine motorul
    actiunilor si comportamentului subiectului; de aceea, originea
    arhetipurilor pare sa fie intr-un timp indepartat si ridica ipoteze
    privind crearea lumii si a vietii. Ele sunt prezente in primele
    momente de viata, se perpetueaza in structuri mintale, dupa cum
    instinctele se perpetueaza in structuri biologice si anatomice.
    Deci, arhetipurile prefigureaza structura mintala de baza.
    Se insista asupra faptului ca este o greseala sa consideram
    arhetipurile ca avind un continut determinant, ca fiind un fel de
    “reprezentari” inconstiente. JUNG spune: “Nu se poate demonstra ca
    o imagine primordiala este determinata in ceea ce priveste
    continutul ei decit daca ea este constienta, deci umpluta cu
    materiale din experienta constienta… Arhetipul este un element
    vid, formal, nimic altceva decit o facultate de a prefera (facultas
    preformandi), o posibilitate data, a priori a unei reprezentari”.
    De exemplu, modul in care arhetipul mamei isi gaseste expresia
    empirica nu se poate deduce din arhetipul insusi. Functia
    arhetipului este de a pastra legatura cu anumite realitati
    invizibile, prin generarea unor anumite procese de REZONANTA in
    microcosmosul fiintei umane, cu sursele sale profunde, originare;
    constiinta se centreaza atunci pe un numar restrins de continuturi,
    eliminind alte continuturi apte de a deveni constiente. Dezvoltarea
    progresiva a constiintei, specifica omului, poate determina, la un
    moment dat o ancorare aproape exclusiva in partial, o rupere de
    radacini. “Constiinta diferentiata este in permanenta amenintata de
    dezradacinare, de aceea ii este necesara o compensare prin starea
    infantila inca prezenta” (JUNG, in legatura cu arhetipul
    copilului).
    Arhetipul, in genere, nu poate fi redus la o formula simpla;
    el exista in stare potentiala si se poate exprima in diverse
    moduri. Arhetipurile, ca elemente ale inconstientului, sunt mereu
    aceleasi, dar formulele lor variaza. Arhetipurile dispun de o anume
    autonomie, care poate deveni periculoasa in diverse cazuri. De
    pilda, daca exista la o persoana o predispozitie psihotica, in
    anumite imprejurari, data fiind predispozitia respectiva, figurile
    arhetipice se elibereaza total de sub controlul constiintei, devin
    complet independente si provoaca “fenomene de posesiune demoniaca
    sau satanica”. Delirurile psihoticului sunt animate de arhetipuri,
    elementul esential patologic fiind disocierea, incapacitatea
    constiintei de a domina inconstientul; acesta din urma nu mai este
    integrat in constient (integrarea inconstientului in constient
    constituie acel fenomen denumit de JUNG “proces de individuare”).
    Citeva dintre arhetipurile mai importante: Anima, Animus,
    Femeia, Barbatul, Marele intelept, Ghidul spiritual, DUMNEZEU,
    Arhetipul iubirii, Arhetipul sexualitatii, Eroul, Arhetipul
    copilului, Arhetipul mamei (Mama cea Mare – denumirea provine de
    fapt din istoria religiilor si se refera la tipul Zeitei Mama KALI,
    TARA, TRIPURA SUNDARI).
    In concluzie, putem spune ca arhetipul este conceptul din
    filozofia YOGA ce desemneaza modelul DIVIN prim si original, ideal
    al fiintelor si obiectelor sensibile, considerate ca reprezentari
    imperfecte si copii ale sale. In doctrina lui C.G. JUNG, arhetipul
    constituie o imagine cu caracter arhaic, specifica inconstientului
    colectiv al popoarelor, anistorica si care ar sintetiza
    experientele originare ale umanitatii.

    ARHETIP = concept care desemneaza imaginea prima sau initiala,
    forma de inceput pentru o transcriere ulterioara. In sensul sau
    modern, el implica ideea de straoriginaritate fundamentala a unui
    tipar dat. Acest inteles a fost consacrat in cadrul “psihologiei
    abisale” a lui C.G. Jung. Din acest punct de vedere, se intelege
    prin arhetip o insusire colectiva a unei multimi de fapte, atribut
    care se intemeiaza pe existenta unui subconstient colectiv. Un
    asemenea subconstient colectiv se constituie prin incorporarea unor
    nenumarate experiente interioare si exterioare ale umanitatii, in
    decursul marii desfasurari istorice a lumii. In domeniul esteticii
    moderne, conceptul psihologic de arhetip si-a gasit multiple
    aplicatii. In primul rind, trebuie retinuta functia importanta a
    acestei categorii in cuprinsul teoriei miturilor. Astfel, se
    observa ca miturile, in succesiunea lor si in cadrul procesului
    continuu de remodelare la care sunt supuse, se constituie pe baza
    unor imagini originare. Aceste imagini sunt insesi structurile
    tematice ale unor atari proiectii subiective ale mintii omenesti
    colective si ale capacitatii sale de visare.
    In poezie, teza existentei arhetipului se bizuie pe
    constatarea ca, in anumite imprejurari, artistul poate sa
    transpuna, din subconstientul colectiv, diferite figuri stilistice
    si simboluri in domeniul literaturii. Intrate in acest cimp,
    asemenea figuri si simboluri sunt reinterpretate si capata
    infatisari noi, in functie de capacitatea poetului de a transfigura
    formele initiale ale trairii estetice. In acest mod, formele
    arhetipale se transforma neincetat in planul unor redari concrete,
    de o puternica expresivitate si ele asigura punerea in legatura cu
    anumite realitati sublime din planurile DIVINE ale
    manifestarii. ASCENDENTUL. In interiorul cercului zodiacal, in
    centru, se afla Pamintul. Acesta se invirteste in jurul unei axe
    proprii inclinata cu 23þ fata de orbita lui. Rotatia Pamintului in
    jurul axei sale se face in timp de 24 de ore, astfel ca in dreptul
    unui anume loc de pe Pamint se perinda toate celelalte 12 semne ale
    zodiacului. Constelatia Zodiacala care se ridica la orizontul
    locului unde se naste individul, in chiar momentul nasterii sale,
    se cheama ASCENDENT. Constelatia sau semnul zodiacal ce reprezinta
    Ascendentul este unul din cele mai importante indicii astrologice
    pentru caracterizarea individului si destinului sau. Vechii
    astrologi au explicat influenta majora a Ascendentului prin faptul
    ca el mediaza “fluidul” astral ce se scurge catre fiinta umana la
    nastere. Radiatiile emise de constelatia ce se afla la orizontul
    locului si momentului nasterii vor fi pentru intreaga viata o
    adevarata “marca astrala a individului”.
    Cele 12 semne zodiacale vor furniza prin urmare 12 tipuri de
    Ascendenti. Se stie ca Soarele este un emitator de magnetism
    propriu si, in acelasi timp, un releu de transmisie al influentelor
    fiecarui semn zodiacal prin care trece.
    Acest fapt se reflecta, de altfel, si in limbaj popular, prin
    expresia “este nascut in zodia cutare”, cu referire deci la semnul
    zodiacal unde se afla Soarele in momentul nasterii (se stie ca
    Soarele stationeaza in fiecare semn timp de o luna). Ascendentul
    influenteaza comportamentul si intreaga personalitate a
    individului, eclipsind uneori chiar caracterele imprimate de
    pozitia in care se afla Soarele (data de ziua de nastere). Asadar,
    se poate ca un Rac cu Ascendent in Fecioara sa se comporte ca
    nativii nascuti in zodia Fecioarei, iar caracterele de Rac sa-i fie
    mult atenuate.

    ASMITA (constiinta individualitatii sau constiinta egoului)
    Reprezinta constientizarea noastra de ego, ca fiind o fiinta
    individuala. Textul fundamental YOGA-SUTRAS enumera ASMITA ca una
    dintre cele cinci cauze ale mizeriei si suferintei (KLESHA) si o
    defineste ca fiind identificarea eronata a capacitatii de a vedea
    (sau percepe), care este specifica mintii (in calitatea sa de
    instrument de cunoastere), cu vazatorul ADEVARAT (Martorul care
    percepe (ATMAN), Sinele Suprem), sau altfel spus confundarea
    penibila a puterii viziunii (mintea) cu aceea reala a vazatorului
    (Sinele nemuritor al Fiintei umane (ATMAN)).
    Tot in conformitate cu YOGA-SUTRAS, ASMITA este unul dintre
    fenomenele esentiale (de care trebuie sa ne detasam) prezente in
    anumite forme de extaz constient (SAMPRAJNATA-SAMADHI). Unii
    yoghini afirma chiar ca exista si o anumita forma de extaz compusa
    exclusiv din constientizarea superioara si plenara a existentei
    individualizate pe care ei o numesc ASMITA-SAMAPATTI.

    ATMA = SINELE SUPREM, ETERN. Omul are doua eu-uri: Eul Real
    nemuritor numit ATMA sau PURUSHA si Eul relativ, efemer, Fals,
    AHAMKARA. In frageda pruncie, cind impresiile si mediul ambiant nu
    si-au pus inca amprenta impurificatoare, pruncul raspindeste uneori
    in jur strafulgerari ale Sinelui Real Absolut, dar pe masura ce
    avanseaza in cunoasterea cailor lumii, in care actiunile si
    comportarea ii afecteaza apetitul si dorintele, confortul si
    progresul, el incepe sa-si teasa o haina numita personalitate, prin
    care lumea il cunoaste. Urzeala iluzorie, efemera, tesatura si
    firul acestei haine sunt facute din obiceiuri, prejudecati, emotii,
    modalitati de a gindi si de a actiona, dorinte si ambitii. O
    personalitate puternica poate fi pina la un anumit nivel de folos
    pentru a netezi calea vietii si pentru a ne permite sa ne realizam
    ambitiile, dar nu si pentru revelarea Eului Adevarat. Aspirantul
    autentic la starea de YOGA devine mai putin interesat de impactul
    sau asupra lumii si urmareste cu ardoare revelarea deplina a Eului
    sau Real Divin.
    Prin meditatie profunda, el invata sa distinga intre ceea ce
    este cu adevarat Real si ceea ce nu este valoros si demn de luat in
    seama si intreaba: “Cine si ce sunt Eu in esenta?” El analizeaza si
    se cunoaste pe Sine, intreaba, deschide usa intuitiei si a
    perceptiei spirituale, patrunzind astfel pe calea ce duce la
    SAMADHI. Conform filosofiei YOGA, Sinele nu exista deloc in sensul
    de a fi partea lumii manifestate, obiectiva sau subiectiva; el este
    etern, nenascut, nu creste, rezista la orice schimbare, nu decade
    (nu se altereaza) niciodata si nu moare fiind atotputernic si
    nemuritor.
    In fiinta SINELE este expresia ADEVARULUI ULTIM. BHAGAVAD GITA
    spune ca SINELE DIVIN (ATMA) se afla in inimile tuturor oamenilor
    si este eul nostru etern, interior, cel mai profund. Doar cind
    realizam prin revelatie acest SINE ETERN si ne cucerim pe noi
    insine putem sa ne unim cu Infinitul Suprem (DUMNEZEU).

    ATMAN – vezi ATMA.

    AUM. Aceasta MANTRA este cea mai cunoscuta in India. Printre
    MANTRA-ele cu usurinta accesibile este considerata, mai ales in
    Orient, ca fiind cea mai elevata MANTRA care confera fiintei umane
    cunoasterea spirituala. Utilizata de multe ori ca silaba MANTRA-
    ica, AUM joaca de asemenea un rol important in budism (in special
    in VAJRAYANA). MANTRA AUM are o multime de valente atit in ceea ce
    priveste forma sa grafica de reprezentare cit si in ceea ce
    priveste sunetul subtil fundamental (veritabila TONICA a
    macrocosmosului) pe care il desemneaza. Aceasta silaba MANTRA-ica
    (este vorba de AUM) nu este o formula magica. Adeseori, MANTRA AUM
    nu este considerata ca fiind un cuvint, ci ca o manifestare
    esentiala a realitatii fortei spirituale MACROCOSMICE. Raspindita
    in tot Orientul, ea reprezinta de fapt concretizarea prezentei
    Absolutului Suprem in MAYA (ILUZIA APARENTEI INSELATOARE). Sferele
    de manifestare ale fizicului, psihicului si ale inconstientului
    sunt reprezentate de cele 3 curbe caracteristice ale redarii
    sanscrite a silabei AUM; aici, Constiinta Suprema (Divinul) este
    simbolizata printr-un punct situat la exterior si deasupra pentru
    a lumina si emana splendoarea sa infinita, revelind astfel totodata
    cele trei alte domenii sau lumile fundamentale. Forma sanscrita de
    reprezentare a lui AUM este manifestarea concreta a adevarului
    vizibil. Nici un concept, nici un fenomen, nici o fiinta si nici un
    lucru din acest univers nu este independent. Toate acestea si multe
    altele inca necunoscute, nu sunt decit variante ale unei aceeasi
    constiinte unice, de la esenta careia ele participa in diferite
    moduri si la diverse grade. Aceasta realitate fundamentala
    (adeseori nebanuita) le leaga pe toate, unele cu altele, intr-un
    mod indisociabil.
    Simbolul grafic sanscrit al MANTRA-ei AUM este alcatuit din
    trei curbe distincte, dintr-un semicerc si dintr-un punct izolat.
    Cele trei curbe sunt legate intre ele si se genereaza mutual.
    Singure doar punctul si semicercul sunt independente. Punctul este
    insa cel care domina totul. Acest simbol grafic al MANTRA-ei AUM
    semnifica destul de clar pentru initiat cele trei stari principale
    ale constiintei: starea de veghe (sau trezire), starea de vis si
    starea de somn profund; totodata aici este reprezentata si
    constiinta suprema sau Sinele Etern (ATMAN) care imbratiseaza,
    supervizeaza si patrunde toate fenomenele, fiintele si lucrurile.
    Semicercul plasat aproape de punct semnifica in acelasi timp
    principiul feminin fundamental (SHAKTI) si infinitul si el indica
    astfel ca gindirea finita nu este aproape niciodata in masura sa
    aprehendeze (cuprinda) in totalitate misterele, profunzimea sau
    elevarea Supremului Absolut (reprezentat prin punct).
    Lumea materiala a constiintei in starea de veghe, nivelul
    activitatii exterioare, deci cel mai concret, este figurat prin
    curba cea mai mare, din desen cea care se afla jos (vezi 1 pe
    desen). Nivelul starii de vis a constiintei care este stimulat nu
    doar de catre obiectele exterioare, ci aproape in exclusivitate de
    catre conceptele gindirii si de catre aspiratiile launtrice, este
    simbolizat de a doua curba, cea mai mica (vezi 2), care asa cum
    putem constata se situeaza, putem spune, la jumatatea drumului
    intre starea de veghe si starea de somn profund. Curba cea de sus
    (vezi 3) simbolizeaza inconstientul pe care noi adeseori il numim
    starea de somn profund; ea serveste prin urmare drept intermediar,
    deoarece ea este aceea care se afla cel mai aproape de constiinta
    absoluta. Punctul reprezinta deci constiinta absoluta care
    ilumineaza, transcende si domina cele trei alte registre; aceasta
    este de fapt TURYA (stare de supraconstiinta caracteristica atunci
    cind fiinta umana a atins Iluminarea. Ea mai este supranumita si A
    PATRA STARE deoarece depaseste cele trei stari obisnuite de
    constiinta) sau cea de a patra stare a constiintei. Fara starea
    TURYA nu ar putea sa existe nici gindire, nici inteligenta, nici
    simbol, nici semnificatie, nici univers. Prin urmare, punctul
    lumineaza cele trei stari ale constiintei in mod permanent. El
    insusi straluceste prin intermediul propriei sale lumini si puteri
    nesfirsite, dar el nu poate fi descoperit decit de catre acele rare
    fiinte umane care au depasit deja cele trei curbe si, atingind
    astfel acest punct focar, au reusit sa fuzioneze intim cu el.
    Punctul focar in aceasta reprezentare poate fi interpretat in
    diferite moduri: in calitate de Constiinta Absoluta, precum
    constiinta observatoare, martora situata dincolo de corp si de
    gindire sau chiar ca eliberarea deplina de lumea fenomenelor.

    AURA
    Veritabil Curcubeu uman, PERMANENT, subtil, mai mic ori foarte
    mare (asa cum este in cazul yoghinilor avansati), AURA apartine
    acelorasi domenii care tin de anumite dimensiuni paralele, subtile
    ca si corpul astral si corpul eteric despre care, adeseori spunem
    ca se afla la frontiera vizibilului. Aurelele umane sint alcatuite
    din benzi mai mari sau mai mici de lumina subtila diferit colorata
    in functie de caracterul, starea de sanatate si orientarea noastra
    launtrica psihica mentala si spirituala pe care le descoperim prin
    CLARVIZIUNE atit in jurul corpului fiintelor umane, cit si in jurul
    corpului animalelor si a plantelor.
    Aceste energii luminoase diafan colorate si infinit nuantate pot
    fi vazute in mod spontan de yoghinii avansati, de fiintele
    senzitive si de mediumi. Diferitele culori, nuante, dimensiuni,
    tonuri predominante de o anumita culoare si pete ale aurei
    contemplate prin clarviziune indica cu precizie starea fizica,
    emotionala, mentala si chiar spirituala a fiintei celui care o
    emana.
    Iata citeva notiuni simple generale in legatura cu interpretarea
    anumitor culori sau nuante diafan colorate in aura umana: alb
    intens stralucitor pentru starea de indumnezeire si desavirsire
    SUPREMA, auriu pentru anumite forme de spiritualitate; albastru
    pentru afectivitatea intensa; violet pentru anumite capacitati
    paranormale de a vindeca; roz intens pentru iubire sublima pura si
    afectiune detasata de egoism; rosu viu, intens, pentru vitalitate;
    rosu urit, murdar pentru dorinte inferioare, rele si minie; verde
    pentru amplificarea puterii mentale si a intelectului; brun intens
    sau tente de negru pamintiu, murdar pentru diferite forme de
    suferinta, tensiuni chinuitoare sau adeseori boala. O aura care pe
    zi ce trece se stringe si se micsoreaza ca volum alarmant de repede
    este un semn SIGUR (FOARTE SECRET) al apropierii iminente a mortii
    fizice, atunci cind, datorita efectelor KARMA-ice, fiinta in cauza
    urmeaza sa paraseasca lumea materiala. Faptul ca YOGHINII AVANSATI,
    SFINTII si fiintele inzestrate cu o mare forta spirituala au o aura
    gigantica de sute sau chiar mii de kilometri ca raza de ACTIUNE si
    care emite lumini subtile extraordinar de pure si elevate (de
    diferite culori) este o veche credinta foarte raspindita in
    traditia spirituala a umanitatii.
    In arta religioasa crestina si in traditia spirituala autentica
    a Orientului si Occidentului, zeii, sfintii si marii YOGHINI sint
    reprezentati adeseori ca fiind inconjurati de o aura pura si
    diafana de lumina numita halou spiritual. In anumite reprezentari
    ceva mai schematice ale aurei remarcam un nimb fascinant care este
    un halou de lumina ce inconjoara atunci, pe o distanta redusa doar
    capul; o aureola este in schimb un halou de lumina ceva mai mare
    care inconjoara intregul corp. In secolul XIX, pentru prima oara
    baronul Von REICHENBACH afirma ca prin cercetari stiitifice a
    descoperit radiatii subtile, luminoase diferit colorate care sint
    percepute de senzitivi si care sint diferit emise ca intensitate si
    culoare subtila de fiintele umane, de indragostiti, de animale, de
    plante, de magneti, de metale, de pietre pretioase si cristale,
    radiatii subtile colorate, distinct energizante care puteau fi
    resimtite de anumite fiinte umane capabile sa le perceapa si sa le
    vizualizeze usor.
    Englezul W.J. KILNER s-a gindit ulterior ca, fara indoiala,
    boala provoaca anumite modificari ale aurei umane si a urmarit
    chiar sa realizeze modalitati fizice, simple pentru a o face
    vizibila oricui (PRIN VEDERE DIRECTA). Pentru aceasta el a realizat
    anumite ecrane cu DICIANINA (o substanta chimica) prin care orice
    fiinta umana care priveste prin acel ecran corpul uman gol al
    fiintei umane in cauza poate percepe culorile aurei astfel fiind cu
    putinta sa se stabileasca chiar diagnosticul in multe boli.
    C.W. LEADBEATER (initiat si clarvazator englez) a ilustrat o
    carte a sa intitulata ” Omul vizibil si invizibil” cu desene
    precise de aure umane de diferite nuante si culori care, fiecare in
    parte, indica o anumita situatie psiho-mentala sau un nivel diferit
    de evolutie. Radiestezia autentica moderna se intereseaza de
    asemenea, de radiatiile energetice, subtile ale corpului fizic.
    Fotografia subtila, faimoasa de tip KIRLIAN este un procedeu cu
    totul revolutionar de punere in evidenta a unor parti din AURA,
    fiind inventat de un tehnician in electricitate rus, S. D. KIRLIAN,
    gratie carora se pot lua chiar fotografii clare si nuantat colorate
    ale unor HALOURI sau AURE “bioluminiscente” ale tuturor fiintelor
    vii. Se spune ca in mai multe rinduri el a facut astfel de
    fotografii in care se vede clar o aura completa, desi subiectul
    fotografiat avea un membru amputat. Printre altele el a demonstrat
    extraordinar de evident in cursul experientelor unice de acest gen
    (FOTOGRAFII KIRLIAN) realizate in anii 1950 intr-o statiune
    agricola sovietica, ca atit maladiile animalelor cit si cele ale
    plantelor pot fi detectate CU ANTICIPATIE analizind in prealabil
    aura lor (pusa in evidenta prin fotografii KIRLIAN) chiar inaintea
    aparitiei primelor simptome ale starilor patologice la ele.
    La ora actuala in unele tari s-a inventat deja un sistem mult
    perfectionat de inregistrare pe pelicula foarte sensibila FOTO a
    radiatiilor si culorilor caracteristice, dominante ale aurei
    fiecarei fiinte umane care este fotografiata cu acel aparat. Acest
    sistem pune in evidenta clar, mai ales aura din jurul capului
    fiintei umane fotografiate si inregistreaza totodata mult mai
    precis decit celelalte sisteme de fotografiere de tip KIRLIAN,
    culorile destul de clare si nuantat manifestate ale aurei, impreuna
    cu zonele in care acestea sint mai intens localizate in regiunea
    capului. In functie de starea dominanta a fiintei umane in cauza,
    culorile si nuantele acestora care apar pe fotografie se pot
    modifica in functie de prefacerile psiho-mentale ce survin brusc
    sau gradat la respectiva fiinta in diferite momente ale existentei
    sale. La noi in tara este semnificativ ca s-au facut experiente de
    acest gen, referitoare la inregistrarea anumitor parti eterice ale
    aurei si aceste cercetari sint cunoscute sub numele de
    ELECTRONOGRAFIE. Ele au fost realizate de doctorul FLORIN
    DUMITRESCU.
    Este demn de remarcat ca tot ceea ce stim cu privire la curentii
    subtili, cosmici, colorati se aplica in totalitate in ceea ce
    priveste culoarea, volumul sau dominanta aurei umane. Este util din
    punct de vedere spiritual sa realizam ca si in situatia in care o
    fiinta umana ignora sau nu vrea sa ia in consideratie invataturile
    yoghine secrete referitoare la curentii colorati, subtili, cosmici
    acestia tot vor fi inconstient captati in aura noastra determinind
    in microcosmosul nostru launtric efecte bune sau rele in functie de
    predominantele specifice ale curentilor subtili, colorati, pe care
    totdeauna ii acumulam simultan prin gindurile, starile, dorintele
    si trairile noastre bune, foarte bune sau rele. Stari predominante
    de bucurie, dragoste detasata, altruism, bunatate, aspiratie pura,
    fericire, armonie euforica ne incarca instantaneu aura cu nuante si
    culori subtile elevate, sublime, permitindu-ne sa ne transformam
    radical in bine, vital, psihic, mental si spiritual.
    In concluzie putem spune ca aura este totalitatea energiilor
    subtile rezultate prin sublimare sau acumulate prin rezonanta cu
    energii corespondente din MACROCOSMOS ce emana direct proportional
    cu aceasta acumulare din corpul nostru subtil energetic. Aura
    vitala sau eterica este ceva mai mica, urmeaza in general
    contururile corpului fizic si nu dispune de nici un invelis
    perceptibil direct cu ajutorul vederii fizice comune.
    AUTOANALIZA in YOGA este o investigatie a mentalului detasata,
    lucida insotita uneori de o meditatie orientata spre propria
    persoana pentru obtinerea unei imagini obiective despre sine. Are
    la baza autotrairea, autoobservarea si chiar raportarea la altii
    care sint luati drept modele iar ca scop urmareste perfectionarea
    modelului de comportare. Este implicata aici autoreglarea si
    autoorganizarea puternic MENTALA constienta a personalitatii
    proprii, in vederea raportarii nu numai la prezent ci si la trecut
    si viitor. Autoanaliza se concretizeaza in judecati de valoare care
    pot sa fie mai mult sau mai putin corecte. Capacitatea de
    autoanaliza se dezvolta foarte mult in YOGA, procesul instructiv-
    formativ avind aici un rol deosebit.

    AUTOCONTROL in YOGA inseamna o operatie pregnant MENTALA
    complementara comenzii si constind din supravegherea in baza
    retroaferentatiei si aferentatiilor suplimentare a propriilor
    reactii si comportamente si din ponderea, accelerarea sau
    suspendarea lor in conformitate cu cerintele programului trairilor
    si situatiilor. In YOGA autoreglajul consta din comanda si perfect
    control mental. In sens larg, autocontrolul este mecanismul si
    capacitatea mentala (AJNA CHAKRA) de continua urmarire a
    comportamentului propriu, indeosebi a reactiilor impulsive si de
    ponderare, modificare sau frinare a lor, de revenire la norma.
    Astfel, autocontrolul apare ca o dimensiune fundamentala a
    stapinirii de sine in YOGA.

    AUTOOBSERVARE = latura superioara a constiintei personale a
    MENTALULUI (AJNA CHAKRA) prin care fiinta umana isi urmareste, mai
    mult sau mai putin sistematic, dezvoltarea propriei personalitati.
    Autoobservarea trebuie orientata atit asupra ideilor si trairilor
    spirituale cit si a efectelor complexe ce rezulta din acestea.
    Obiectivitatea, simtul autocritic dezvoltat, exigenta sporita fata
    de propria persoana constituie conditii necesare pentru ca
    autoobservarea sa reprezinte un mijloc eficient al autoeducatiei in
    practica YOGA.

    AUTOSUGESTIA (v. lat. suggestio). Forma particulara de
    sugestie care angreneaza o proprietate general-umana, constind in
    posibilitatea de autoinfluentare a propriului psihic si/sau a
    starilor fiziologice, pe baza unei idei sau imagini mintale ferm
    vizualizate care genereaza instantaneu fenomene inefabile de
    rezonanta cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS. Spre
    deosebire de autosugestia spontana si de cea provocata (prin
    persuasiune din afara, realizata de o persoana suficient de
    puternica), autosugestia constienta este un proces de mobilizare a
    mintii si a psihicului prin intermediul imaginatiei, realizat, in
    anumite conditii, cu participare volitiva scazuta, fie in scopul
    imbunatatirii sau pastrarii starii de sanatate amenintate, fie in
    directia ameliorarii sau abolirii unor stari de discomfort
    psihofiziologic. Explicatia fenomenului consta in forta specifica
    de inductie-reglaj si control a unei mentalizari (reprezentari sau
    idei), care devine dominanta (concentrarea energiei subtile intr-un
    anumit punct focar CHAKRA), inhibind focarele adiacente si putind
    totodata provoca orice fel de reactie, separata de celelalte
    influente. Desi pune in joc aceleasi mecanisme subconstiente ca si
    sugestia, in cazul autosugestiei (care implica totodata o
    obisnuinta) lipsesc o serie de factori adjuvanti, cum ar fi
    incarcatura subtil emotionala si convingerea suscitate de o
    autoritate exterioara subiectului. Aceste aparente carente sint
    compensate, in autosugestie, de posibilitatea exercitiului
    independent (care face cu putinta rezonanta, prin propriile noastre
    posibilitati constient angrenate, cu anumite energii subtile din
    MACROCOSMOS), a antrenamentului, prin care YOGHINUL devine propriul
    sau stapin si propriul sau terapeut (vindecator). Asadar, o alta
    acceptiune a autosugestiei este cea de metoda terapeutica eficienta
    si profund naturala. Avindu-si originea in practicile YOGA, care au
    demonstrat performanta autoreglajului mintal in sfera proceselor
    vitale, autosugestia, ca metoda de rezistenta la stari morbide sau
    ca instrument curativ, a fost fundamentata si aplicata terapeutic,
    independent de celelalte metode psihoterapeutice, pentru prima oara
    de chimistul si farmacistul francez Emile Cou‚ (1851-1926). Pentru
    acesta, autosugestia se produce prin jocul combinat al urmatoarelor
    legi fundamentale:
    -orice imagine, aspiratie, idee tinde, mai devreme sau mai tirziu,
    sa se realizeze integral prin transformare, sublimare sau refulare
    de energie;
    -se realizeaza, mai devreme sau mai tirziu, exact aspiratia,
    imaginea sau ideea care predomina cu o anumita forta in noi;
    -convingerea noastra ferma impreuna cu focalizarea intensa a mintii
    determina procesul de sugestie, prin faptul ca neutralizeaza prompt
    sugestiile contrare;
    -cind imaginatia si vointa unei fiinte umane sint in conflict, pina
    la urma imaginatia invinge intotdeauna, puterea ei manifestata
    fiind in proportie directa cu patratul vointei. In cazul in care
    acestea (imaginatia si vointa) sint intr-un deplin acord, puterea
    lor se multiplica (legea rezultatului opus sfortarii, sau altfel
    spus, legea efortului convertit).
    Principiul metodei YOGHINE s-ar rezuma astfel: “Cind doua idei
    domina mentalul, va fi invinsa aceea ale carei mijloace
    inconstiente de realizare vor fi paralizate de mijloacele
    constiente pe care vointa le substituie celor inconstiente, iar cea
    care in final invinge devine adevar pentru noi si are tendinta sa
    se transforme in act”. Asadar, metoda yoghina de autosugestie
    constienta consta in concentrarea nefortata asupra unei singure
    idei, aspiratii sau imagini si mentinerea ei cit mai clara si
    repetarea acesteia. In acest sens, exista metode yoghine generale
    si, in functie de diversele suferinte psihosomatice, aspirantul
    YOGA poate recurge la anumite autosugestii speciale foarte
    eficiente. Metodele se invata sub supravegherea unui ghid competent
    si dupa aceea se practica independent, pina cind se transforma
    gradat in obisnuinte binefacatoare. Metodele naturale YOGHINE de
    autosugestie au facut vilva in lumea intreaga, in primele decenii
    ale secolului al XX-lea; ele au inceput dupa aceea sa fie aplicate
    cu succes, datorita simplitatii si eficientei lor extraordinare, in
    multe clinici din Europa si S.U.A. Ulterior, procedeele yoghine de
    autosugestionare benefica care sint actualmente folosite s-au
    diversificat, constind atit in fixarea unor puncte luminoase
    diferit colorate (curenti subtili colorati cosmici), fie in
    concentrarea asupra unor figuri geometrice proportional structurate
    YANTRAS (care faciliteaza contactul cu anumite sfere de putere din
    macrocosmos), care sint focalizate cu ajutorul privirii in mod
    continuu, fie prin evocarea unor imagini mintale benefice pozitive.
    Indicatiile terapiei prin autosugestie creatoare sint
    multiple, fiind cu predilectie folosite in stari reactive si
    nevroze. Autosugestia binefacatoare (ca modalitate personala de a
    ne pune si mentine in rezonanta cu anumite energii subtile,
    armonioase din MACROCOSMOS) este o proprietate a psihicului uman,
    care poate fi exploatata cit mai des, la maximum, in scopul
    echilibrarii vietii si imbunatatirii activitatilor noastre curente,
    inclusiv a celor de performanta. Autosugestia creatoare ne permite
    totodata trezirea si amplificarea capacitatilor psihice
    paranormale.
    In concluzie, putem spune ca autosugestia creatoare este o
    proprietate general-umana, dar inegal dezvoltata, de a ne putea
    sugestiona sau influenta dincolo de limitele obisnuite ale
    autocomenzii sau autoreglajului. YOGHINII au explicat fenomenul
    prin forta specifica de inductie, rezonanta, reglaj, control al
    gindului. Practicile YOGA demonstreaza performantele extraordinare
    ale procesului de autosugestie care permit chiar extensia
    autoreglajului mintal in sfera proceselor vitale. In consecinta,
    autosugestia binefacatoare s-a impus atentiei medicinei, recent
    celei psihosomatice, intrucit, datorita acestui fenomen, unii
    subiecti ajung sa-si dezvolte simptome organice inselatoare (mai
    ales pe fondul isteriei), iar bolnavii, fie isi agraveaza, fie isi
    depasesc sau chiar isi vindeca maladiile dupa cum se
    autosugestioneaza benefic sau malefic. Printre altele, aceasta este
    ceea ce a facut ca autosugestia sa fie adoptata si ca o importanta
    metoda de psihoterapie. Se urmareste, desigur, amplificarea unei
    astfel de forme de autosugestie care face totodata sa creasca
    rezistenta la maladie si contribuie la o grabnica insanatosire.
    Trecerea personala de la sugestie la autosugestie implica cel mai
    adesea un proces de obisnuinta, care este, in acest sens, neaparat
    necesara. Pentru cei care realizeaza corect autosugestia, apare
    evident ca hipnoza medicala nu mai este necesara daca subiectul
    preia indicatiile prin autosugestie. Sub acest raport, yoghinii
    arata ca oamenii sint foarte diferiti. Totusi, in conditiile
    amplificarii increderii in sine, capacitatea individuala de
    autosugestie poate fi mult marita. Pentru realizarea unei cit mai
    bune autosugestii, se recomanda in aceasta directie concentrarea
    intensa a atentiei, o excelenta relaxare emotionala, distragerea
    psihicului de la simptomele maladiei, un tonus optimist – stenic,
    increderea deplina in vindecare, evitarea abuzului de medicamente
    etc.
    Intrucit fenomenele de autosugestie care induc permanent
    procese inefabile de rezonanta cu diferite energii subtile din
    macrocosmos intervin in toate aspectele vietii si activitatilor
    noastre cotidiene, aceste fenomene si metoda au fost, in ultimele
    decenii, luate in studiu si aplicate in scopul imbunatatirii si
    echilibrarii vietii personale, a sporirii considerabile a
    eficientei activitatilor, mai ales a celor de performanta. In acest
    sens este ilustrativ antrenamentul YOGA de relaxare care face sa
    intram in consonanta cu energii subtile vitalizante din
    macrocosmos.
    Prin urmare, procesul sugestiei este fundamental si vesnic in
    orice ciclu al manifestarii Macrocosmice.
    Prin practicile sistematice si metodele specifice sistemului
    YOGA descoperim ca legea sugestiei este infailibila si absoluta.
    Fiecare om, constient sau inconstient, nestiutor sau intelept,
    practicind consecvent YOGA sau ignorind-o, tinar sau batrin,
    fiecare corp animat sau neanimat, organic sau anorganic, toate si
    fiecare in parte intr-un anumit fel specific sint permanent supuse
    puterii infinite si legii sugestiei. Nu exista nici o exceptie de
    la aceasta lege. Orice sugestie emanata, buna sau rea, isi are,
    datorita fenomenelor fulgeratoare de rezonanta, efectul sau, direct
    proportional (cu durata SUGESTIEI REALIZATE) care apare inevitabil
    mai devreme sau mai tirziu, manifestindu-se totdeauna cu o
    intensitate direct proportionala cu forta de sugestie care a
    generat-o.
    Prin sugestie permanenta pozitiva sau negativa ne putem
    influenta, constient sau nu, intreaga existenta atit intr-un sens
    benefic cit si intr-unul malefic. Sugestia binefacatoare, creatoare
    este deci factorul cel mai de seama in practica YOGA. In aceasta
    directie este foarte important sa intelegem ca, nimeni nu poate
    ajunge la perfectiunea deplina a constiintei fara intelegerea
    profunda si aplicarea exacta si inteleapta a stiintei si metodelor
    binefacatoare ale sugestiei.
    Schimbarea regimului alimentar nu-l va ajuta foarte mult pe
    omul care nu-si schimba gindurile. Cind un om isi purifica
    gindurile, el ajunge sa nu mai doreasca deloc hrana impura.
    Gindurile elevate curate produc obiceiuri elevate curate. Asa-
    zisul “sfint” care nu-si spala deloc corpul nu este sfint. Cel care
    si-a intarit si purificat extraordinar de mult gindurile nu are de
    ce sa se teama de microbi sau de tot ceea ce este pentru ceilalti
    daunator.
    Daca vrem cu adevarat sa ne protejam corpul fizic, atunci
    INAINTE DE TOATE trebuie sa ne intarim si sa ne aparam cu
    strasnicie mintea.
    Pe fetele celor in virsta exista riduri facute de simpatie,
    altele de ginduri puternice si pure, iar altele sint cauzate de
    patima: cine nu le poate deosebi daca este inzestrat cu o oarecare
    doza de intuitie si empatie? Cei care au trait permanent plini de
    ginduri bune, fericiti, iubitori si armoniosi, mai ales pentru ei
    aproape ca virsta pe care o au nu mai conteaza iar intreaga lor
    existenta este calma, fericita, impacata, pasnica si estompata in
    mod mirific ca un apus de soare.
    Nu exista doctor mai bun decit gindirea plina de voie buna,
    fericire, dragoste, bucurie, veselie, compasiune pentru
    indepartarea relelor corpului; nimic nu se poate compara cu voia
    buna si cu fericirea debordanta atunci cind e vorba de dispersarea
    umbrelor mihnirii si supararii.
    A trai tot timpul intretinind si aplificind in tine (mai mereu
    sau chiar uneori) ginduri de rautate, gelozie, ura, cinism,
    suspiciune si invidie inseamna a te inchide singur in propria-ti
    inchisoare, inseamna a te scufunda singur in fiecare zi intr-un
    infern (generator de cosmaruri) din care nu vei putea scapa decit
    atunci cind vei renunta la aceste obiceiuri monstruoase. Insa sa
    gindim bine despre toti, sa-i iubim pe cei care merita, sa fim bine
    dispusi cu totii, sa invatam rabdatori sa descoperim binele in toti
    – astfel de ginduri sublime, neegoiste reprezinta chiar deschiderea
    larga a portilor Raiului; si daca zi de zi avem ginduri de pace si
    dragoste pentru fiecare faptura care merita aceasta, o asemenea
    atitudine consecventa ne va aduce forta divina, invincibilitate,
    fericire nepieritoare si pace din abundenta. AUZ = I. 1) Auz
    fiziologic = simtul prin care se percep sunetele. Analizatorul
    auditiv cuprinde: urechea, caile auditive spre scoarta cerebrala si
    ariile auditive corticale. Variatiile de presiune produse de
    vibratiile corpurilor sonore, captate directionat de urechea
    externa si transmise prin conductul auditiv la timpan sunt
    transformate in vibratii mecanice; in urechea medie acestea
    deplaseaza oscioarele-pirghii ale casutei timpanului (ciocanul,
    nicovala si scarita) care leaga timpanul de fereastra ovala a
    melcului, amplificind vibratiile. Casuta comunica posterior cu
    cavitatile mastoidiene care au rol de cutie de rezonanta, iar
    anterior cu naso-faringele prin trompa lui Eustachi, a carei
    deschidere in timpul deglutitiei restabileste o presiune interna
    egala cu cea atmosferica, absolut necesara bunei functionari a
    timpanului.
    Vibratiile se transmit sub forma de unde de compresiune
    lichidului peri- si endolimfatic al urechii interne; aceasta
    cuprinde labirintul osos si membranos, respectiv vestibulul
    comunicind cu cele 3 canale semicirculare (organul echilibrului) si
    cu melcul (organul auzului). In melc, miscarea lichidului pune in
    vibratie membrana bazilara, excitind selectiv, pe zone, si celulele
    senzoriale ciliate (c. 24000 – 30000) ale organului Corti, asezate
    paralel.
    Fenomenul transformarii energiei fizice in influx nervos si
    intreg mecanismul analizei sunetului nu este inca elucidat de catre
    stiinta. Vibratiile membranei bazilare, cu o regiune de maxima
    amplitudine in functie de frecventa, genereaza potentiale
    electrice, care sunt transmise in impulsuri de diverse grupari de
    fibre auditive (formind, impreuna cu cele vestibulare ale
    echilibrului, perechea a 8-a de nervi cranieni) prin variate
    formatiuni bulbare, apoi diencefalice ambelor emisfere ale
    cortexului temporal – sediul receptiei imaginilor auditive (ariile
    41, 42, 22 si 52 ale lui Brodmann).
    Procesul de analiza si sinteza auditiva, inceput in melc, se
    perfectioneaza pe masura apropierii de scoarta, unde se produc
    reprezentari sonore si generalizari. Diversitatea ariilor auditive
    si a legaturilor cu cele motrice, vizuale, de memorare, de
    integrare intelectuala etc., asigura perceptia “integrata” a
    sunetelor vocale sau a muzicii. Perceptia sonora are o mare
    relativitate, un caracter “zonal”; fiecarui sunet ii corespunde o
    “zona” de excitatie nervoasa sau o “plaja neuronala” de c. 20 Hz,
    iar calitatile sunetului sunt intr-o complexa interdependenta.
    Timpul (durata) minim de percepere ar fi de 1/20 – 1/10 secunde.
    Zona audibilitatii umane care scade cu virsta, cuprinde
    frecvente (inaltimi intre 16 si 20000 Hz si intensitati intre 0 si
    120 dB. In registrul mediu cea mai mica diferenta de frecventa
    perceptibila ar fi, respectiv c. 3 Hz, iar de intensitate 0,2 dB
    sau 1 dB. Perceperea timbrului este un proces psihic subtil, bazat
    pe fuziunea componentelor spectrului sonor si regimul tranzitoriu
    al sunetelor. Auditia biauriculara asigura localizarea sursei
    sonore. In perceperea mai multor sunete simultane pot apare
    armonice subiective, sunete aditionale sau diferentiale, efectul de
    “masca” (acoperirea unor sunete mai inalte sau mai slabe) etc.
    Rapiditatea si precizia perceptiei cresc in prezenta unui fond
    sonor constant.
    2) Auzul psihologic modifica perceptia auditiva in functie de:
    proprietatile obiective ale stimulului (randament maxim la
    intensitati medii, dependenta de durata actiunii stimulului, de
    frecventa si contextul aparitiei acestuia; variatiile aleatorii ale
    stimulului diminueaza precizia perceptiei) sau de: factorul
    psihofiziologic si de personalitate (generind fenomene legice ca:
    adaptarea, sensibilizarea, saturatia, depresia, oboseala, depinzind
    de virsta, de factorii tipologici si temperamentali, de starile de
    “set” sau de motivatie, de contextul social de manifestare a
    subiectului etc.).
    II. Auzul muzical = capacitatea senzoriala, emotionala si
    rationala de considerare a fenomenului sonor, conditionala psiho-
    mentala.
    Auzul senzorial = capacitatea de a primi obiectiv impresiile
    (nivel bulbar); auzul afectiv = capacitatea de ascultare
    subiectiva, urmata de o apreciere calitativa (nivel diencefalic).
    Acest gen de auditie amplifica starea de rezonanta cu anumite
    energii subtile din MACROCOSMOS care este intermediata de catre
    sunete. Chiar si cind nu suntem constienti, aceste fenomene se
    produc daca suntem atenti la sunetele muzicale sau vocale
    respective. In practica senzoriala cele 3 aspecte formeaza o
    unitate.
    Auzul melodic = capacitatea de a receptiona, trai, recunoaste
    si reproduce o melodie.
    Auzul armonic = capacitatea superioara de integrare intr-o
    configuratie unitara de doua sau mai multe sunete (melodii) emise
    concomitent.
    Auzul interior = forma evoluata a auzului muzical, constind in
    posibilitatea de imaginare pasiva a fenomenului sonor in toata
    complexitatea. Auzul este perfectibil. Educarea ca si determinarea
    auzului muzical trebuie sa tina seama de limitele perceptiei si de
    cele 3 aspecte mentionate.
    Educatia este cu atit mai eficienta cu cit incepe mai
    timpuriu, paralel cu educarea auzului verbal, fiind insotita de
    miscare si activitate vocala (dezvoltarea afectivitatii). Uneori se
    folosesc pentru aceasta instrumente cu sunete fixe si temperate
    (exemplu pianul). Dupa perioada preinstrumentala, care pentru
    fiintele umane obisnuite care nu cunosc metoda de operare cu sunete
    vocale este obligatorie, se poate aborda un instrument evoluat.
    Esentiale ramin auzul melodic si auzul armonic, cultivarea simtului
    tonal, memoria muzicala (auzul interior), inspiratia creatoare prin
    improvizatie sau chiar imbinind prin exercitii muzicale adecvate
    auzul relativ cu cel absolut.

    AVALOKITESHVARA = Unul dintre principalii BODHISATTVA care
    apartin orientarii sau caii MAHAYANA (marele vehicul). Traducerea
    romineasca a numelui AVALOKITESHVARA in lumina textelor orientale
    fundamentale ale intelepciunii este: “Domnul puternic si plin de
    compasiune care priveste in jos” (catre mizeriile si suferintele
    acestei lumi) sau “cel care asculta cu mila tinguielile lumii”. In
    fiecare dintre aceste cazuri, AVALOKITESHVARA incarneaza una dintre
    cele doua calitati principale ale unui BUDDHA, Compasiunea (KARUNA)
    de unde rezulta un alt nume al sau MAHAKARUNA, Compasiune Infinita
    care i se atribuie adesea. Cealalta calitate esentiala a starii de
    BUDDHA este intelepciunea (PRAJNA) incarnata de orice BODHISATTVA.
    AVALOKITESHVARA apare ca unul dintre asistentii lui BUDDHA
    AMITABHA, pentru care el reprezinta forta care actioneaza eficient.
    Compasiunea sa se manifesta printr-o forta miraculoasa care ii
    provine de la marea putere cosmica TARA si care ii permite sa-i
    ajute prompt pe cei care il invoca atunci cind se afla in pericol.
    Credinta populara ii acorda intre altele un rol de protector
    puternic impotriva catastrofelor naturale si de pastrator al
    fecunditatii. In reprezentari el apare inzestrat cu un numar foarte
    mare de brate, aceasta simbolizind capacitatea sa formidabila de a
    raspunde solicitarilor in toate situatiile pentru a aduce fericire
    si ajutor tuturor fiintelor vii. Tot in reprezentarea sa,
    multiplele sale fete si capete incarneaza respectiv compasiunea
    imensa pentru cei care sufera, minia in fata raului si a
    perversitatii si bucuria nemarginita in fata binelui.
    AVALOKITESHVARA este adeseori venerat ca una dintre ipostazele
    fiintei ajunse la desavirsirea suprema.

    AVARITIE = Lacomie, zgircenie, efort exacerbat de a stringe
    bunuri cit mai multe si de a le pastra numai pentru sine, care
    apare datorita unei activari predominante si dizarmonioase a lui
    MULADHARA CHAKRA. Pe linga zgircenie, avarul se caracterizeaza prin
    izolare extrema de ceilalti oameni, printr-o atitudine de
    suspectare, nefundamentata a semenilor, de invidie pentru cei care
    au bunuri materiale, prin lipsa de generozitate, inselaciune,
    rapacitate. Ca expresie a celui mai cras egoism, avaritia este o
    atitudine imorala, cu un continut tragic, deoarece, in setea sa
    dupa bunuri, avarul recurge la ticalosii, iar averile adunate ramin
    nefolosite pina la moartea sa (iar uneori si dupa aceasta).
    Literatura universala inregistreaza citeva personaje tipice:
    Harpagon al lui MoliŠre, Gobseck al lui Balzac, Shylok al lui
    Shakespeare, Hagi Tudose al lui Delavrancea si altii. Adoratia
    nemasurata pentru averi, tendinta de a le procura prin orice
    mijloace, pastrarea lor in stare de nefolosinta duce la denaturarea
    si mutilarea sentimentelor umane. Ea poate fi depasita prin
    modificarea dominantei de pe MULADHARA CHAKRA si prin sublimarea
    energiilor care stagneaza preponderent in MULADHARA CHAKRA.

    AVIDITATE = Dorinta care ne domina, insistenta si exagerata
    pentru anumite lucruri sau pentru unele placeri. Sensul de baza
    este negativ: lacomie de bunuri materiale si de placeri. Sensul
    secundar, pozitiv, al aviditatii este dorinta pasionata de a
    cunoaste, setea de frumos. Ca trasatura negativa, aviditatea se
    exprima prin sentimente si atitudini contrare regulilor de
    convietuire umana. Dorintele si poftele nemasurate, exacerbate
    (inferioare, NESUBLIMATE prin tehnici YOGA in energii elevate,
    divine) izvorasc dintr-o atitudine egoista si ne mentin in aceasta
    atitudine, prin ignorarea legilor DIVINE si prin subordonarea
    intregii noastre activitati acestor dorinte nemoderate.
    Aviditatea sau lacomia este un viciu pe care se altoiesc si
    caruia i se alatura multe altele. Setea de avere sau de bani da
    nastere la atitudini abjecte si indeamna la obtinerea lor prin
    mijloace necinstite. Ca inclinatie spre placeri senzuale
    nesublimate, aviditatea duce la amplificarea starilor de zapaceala
    si disipare vana, la imoralitate in viata personala. Lacomia pentru
    mincare si bautura duce la boli si la degradare morala, la vicii
    ca: betia, lipsa de cumpatare si altele. Latura imorala a
    aviditatii nu rezida in existenta unei dorinte obisnuite, moderate,
    sublimate, ci a unora exacerbate, NESUBLIMATE si nesanatoase, care
    il fac pe om sa nu mai tina seama de nimic pentru a le satisface.
    Prin aviditate sau lacomie, omul devine sclavul pasiv al unor pofte
    joase, al unor sentimente rele, al unor instincte animalice. Este
    deosebit de mult adevar in zicala populara romineasca: “Lacomia
    pierde omenia”, fiindca aviditatea il pierde destul de repede pe om
    ca om si il impiedica sa se mai inalte la frumusetea DIVINA, la
    realizarea inalt spirituala, la puterea de a-si dirija si sublima
    in energie superioara, divina dorintele, de a fi stapinul lor.

    ABSOLUT = Ca principiu prim, este un concept care defineste o cauza ce
    nu are alta origine decit pe ea insasi si din care deriva celelalte
    existente. Frumosul absolut este considerat, in acest caz, drept sursa
    originara a tuturor fenomenelor estetice. El nu provine din experienta ci
    ii preexista, fiind conceput cel mai adesea ca o idee innascuta, la care
    omul se refera cind emite judecati estetice. Ca valoare universala,
    notiunea de absolut defineste ceea ce ar trebui sa fie frumos pentru orice
    minte, opunindu-se variatiilor personale ale sensibilitatii,
    multiplicitatii si relativitatii istorice a gusturilor. Ca ideal al
    creatiei, termenul de absolut se refera la creatia artistica, considerindu-
    se frumosul absolut drept telul spre care tinde artistul prin munca sa,
    desi nu reuseste niciodata sa-l transpuna in intregime intr-o realizare
    concreta, limitata.

    ATMAN = SINELE SUPREM, ETERN. Omul are doua eu-uri: Eul Real nemuritor
    numit ATMAN sau PURUSHA si Eul relativ, efemer, Fals, AHAMKARA. In frageda
    pruncie, cind impresiile si mediul ambiant nu si-au pus inca amprenta
    impurificatoare, pruncul raspindeste uneori in jur strafulgerari ale
    Sinelui Real Absolut, dar pe masura ce avanseaza in cunoasterea cailor
    lumii, in care actiunile si comportarea ii afecteaza apetitul si dorintele,
    confortul si progresul, el incepe sa-si teasa o haina numita personalitate,
    prin care lumea il cunoaste. Urzeala iluzorie, efemera, tesatura si firul
    acestei haine sunt facute din obiceiuri, prejudecati, emotii, modalitati de
    a gindi si de a actiona, dorinte si ambitii. O personalitate puternica
    poate fi pina la un anumit nivel de folos pentru a netezi calea vietii si
    pentru a ne permite sa ne realizam ambitiile, dar nu si pentru revelarea
    Eului Adevarat. Aspirantul autentic la starea de YOGA devine mai putin
    interesat de impactul sau asupra lumii si urmareste cu ardoare revelarea
    deplina a Eului sau Real Divin.
    Prin meditatie profunda, el invata sa distinga intre ceea ce este cu
    adevarat Real si ceea ce nu este valoros si demn de luat in seama si
    intreaba: “Cine si ce sunt Eu in esenta?” El analizeaza si se cunoaste pe
    Sine, intreaba, deschide usa intuitiei si a perceptiei spirituale,
    patrunzind astfel pe calea ce duce la SAMADHI. Conform filosofiei YOGA,
    Sinele nu exista deloc in sensul de a fi partea lumii manifestate,
    obiectiva sau subiectiva; el este etern, nenascut, nu creste, rezista la
    orice schimbare, nu decade (nu se altereaza) niciodata si nu moare fiind
    atotputernic si nemuritor.
    In fiinta SINELE este expresia ADEVARULUI ULTIM. BHAGAVAD GITA spune
    ca SINELE DIVIN (ATMAN) se afla in inimile tuturor oamenilor si este eul
    nostru etern, interior, cel mai profund. Doar cind realizam prin revelatie
    acest SINE ETERN si ne cucerim pe noi insine putem sa ne unim cu Infinitul
    Suprem (DUMNEZEU).

    ARMONIE = concordanta, acord, potrivire a elementelor
    componente ale unui intreg; categorie filosofica ce exprima
    aderenta partilor, coerenta interiorului si a exteriorului,
    unitatea continutului si a formei, impacarea contrariilor.
    Analizata pe larg in istoria esteticii, armonia este adesea
    considerata ca temei, atribut sau efect al frumosului. “Cele
    opuse se completeaza si se acorda si din cele discordante rezulta
    cea mai frumoasa armonie” (Heraclit). Armonia “consta pe de o
    parte, in totalitatea integrata a unor laturi esentiale, iar pe
    de alta parte, in pura opozitie rezolvata a acestora, prin ceea
    ce ele reveleaza ca apartenenta reciproca, legatura interioara,
    ca unitate a lor. In acest sens vorbim de armonia formei,
    culorilor, tonurilor etc.” (Hegel)
    In muzica, armonia este combinarea simultana, imbinarea
    melodioasa a mai multor sunete, in conformitate cu anumite legi,
    care se ocupa cu studiul acordurilor in compozitie. Tot astfel,
    in celelalte arte, armonia este apropiata de ordine, masura,
    proportionalitate, unitate constructiva sau compozitionala.

    ASHRAM = centru de practica YOGA, de studii spirituale si de
    meditatie in India. Acest centru poate fi chiar si o casa, un
    teren (ferma) sau o minastire; deci, in extenso, orice loc in
    care se aduna oameni daruiti intens si sincer cautarii spirituale
    a lui Dumnezeu poate fi numit ASHRAM.

    ASPIRATIE = nazuinta ferma, tendinta bine constientizata cu
    o cota valorica crescuta de performanta si autorealizare,
    angajare psiho-mentala, afectiv-voluntara, focalizata valoric,
    prezentind un aspect de proiectare ideala. Prin aceasta
    proiectare intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat,
    aspiratia tine de aspectele cele mai inalte, sublime ale fiintei,
    care sunt adeseori considerate ca ideale. Se face deosebirea neta
    intre trebuinte-necesitati, ce vizeaza refacerea echilibrului si
    trebuinte-aspiratii, ce implica marirea frecventei de vibratie
    launtrica ce ne va face sa intram in rezonanta cu aspecte si
    energii sublime, divine, facind astfel posibila atractia spre
    teluri ce depasesc cu mult conditiile la care a ajuns pina atunci
    fiinta si reprezinta tendinte si orientari evocatoare ce se
    focalizeaza spre ceva ideal. Se remarca distinctiile ce apar in
    mod obisnuit in limbaj: “am nevoie de…, doresc…, aspir
    spre…” in primul caz este evidenta o trebuinta comuna, in al
    doilea se tinde spre o placere, iar in al treilea, cel al
    aspiratiei se proiecteza trecerea intr-o stare sublima superioara
    celor precedente.
    Aspiratia este angrenarea unui ansamblu de forte inalte,
    divine, sau tendinte elevate ce izvorasc din motivatia de
    crestere. Aspiratia reuneste motivul cu scopul si este dorinta
    superior activata de imagini ideale si modele sublime care sunt
    implicate intr-o evolutie spirituala si contribuie la continua ei
    crestere si innoire. Aspiratia exercita cu usurinta presiuni
    asupra deciziilor si permite o transformare launtrica de stare,
    generatoare de progres psihic, mental si spiritual. Ea
    autorizeaza fiinta umana sa se situeze pe o pozitie superioara
    intr-o scara verticala de valori. Tocmai in legatura cu aceasta
    situare intr-o ierarhie superioara de valori se defineste nivelul
    de aspiratie. Factorul global al transformarii launtrice
    influenteaza decisiv ascensiunea aspiratiei. La o analiza atenta
    se detaseaza un aspect mental si altul psihic al aspiratiei.
    Evoluind in raport cu virsta si cu situatiile inconjuratoare,
    aspiratiile cunosc o dinamica deosebit de complexa in care un rol
    important revine cunoasterii de sine, sublimarii energiilor
    launtrice, estimarii posibilitatilor latente de realizare,
    experientei acumulate si modelelor intuitiv divine adoptate.
    In general vorbind, aspiratia este o atitudine launtrica de
    orientare superioara, activa, privind transformarea conditiilor
    de reflectare ale ambiantei, cu scopul de a face mai viabile
    pentru sine anumite fenomene esentiale sublime ale vietii.
    Aspiratia este o forma a dorintei elevate de a atinge un anumit
    tel sau un ideal. Unii yoghini considera ca in formele lor inalte
    de manifestare aspiratiile sunt convertiri si sublimari ale
    energiilor launtrice in sfera psihica, mentala si spirituala a
    elanului primitiv vital.

    AVATAR = “coborire”, incarnare evidenta a Constiintei Divine
    pe pamint. Un AVATAR nu se naste din ratiuni sau conditionari
    KARMA-ice precum ceilalti oameni, ci prin vointa sa total libera.
    De-a lungul intregii sale existente, el este constient de
    caracterul divin al misiunii sale in aceasta lume. El vine pe
    pamint pentru a revela noi cai rapide de realizare spirituala, pe
    care le adapteaza plin de intelepciune epocii in care se
    manifesta. Eliberat de orice urma de ego, el se situeaza mereu cu
    constiinta in DIVIN, fiind permanent dincolo de orice dualitate.
    Exista numerosi AVATARI, dintre care se disting cele 10
    incarnari ale lui VISHNU (a zecea urmind sa se produca la
    sfirsitul epocii actuale, epoca a dezordinii (entropiei), KALI
    YUGA. Este demn de remarcat, de asemenea, faptul ca traditia
    indiana il recunoaste pe ISUS CRISTOS ca fiind un perfect AVATAR
    al lui DUMNEZEU.

    AVIDYA = “ignoranta” sau “prostie”; este sinonim cu AJNANA
    si denota in general necunoasterea sau ignoranta spirituala. In
    YOGA SUTRA, AVIDYA este definita ca fiind faptul (sau starea) de
    a privi si de a considera ca ceea ce este etern, divin, pur,
    beatific si tine de Sinele Esential Nemuritor (ATMAN) este ceva
    care este efemer, iluzoriu, impur, cauzind suferinta si netinind
    de ATMAN. AVIDYA este totdeauna principala cauza a necesitatii
    reincarnarii. Ea nu se manifesta numai ca simpla absenta a
    cunoasterii spirituale (VIDYA) ci si ca o conceptie partial
    adevarata asupra realitatii, intocmai cum un dusman nu este
    pentru noi doar un prieten absent.

    B

    BADHAN = tulburare
    BAESU = prin SAMYAMA asupra puterilor
    BAHIH = extern
    BAHIRANGA = forma de KEVALA KUMBHAKA; aspectul extern sau YOGA
    exoterica
    BAHYA = extern
    BALA = forta; energie; putere
    BALANI = puteri
    BANDHA = a obliga; legatura
    BHAJAN = forma de adoratie a lui Dumnezeu sau a unuia dintre
    Avataras-i (trimisii lui Dumnezeu) insotita de cintece rostite la
    unison si acompaniata de muzica.
    BHAKTI YOGA = forma de YOGA (YOGA devotionala). Calea iubirii
    nesfirsite pentru Dumnezeu.
    BHAVA = stari de existenta
    BHAVANA = simtamint
    BHAVANAM = examinind mental; a chibzui; a argumenta mental; a
    gindi
    BHAVANATHAH = atitudine
    BHAVAPRATYAYA ASAMPRAJNATA SAMADHI =
    BHAVAPRATYAYAH = nasterea e cauza
    BHEDE = in legatura cu diferenta
    BHEDHAH = indepartare
    BHOGA(H) = experienta; constiinta obiectiva
    BHRANTIDARSHANA = perceptie eronata
    BHUMI = stadii subtile ale constiintei
    BHUMIH = intemeiat
    BHUMISU = in starile subtile
    BHUTA(S) = elemente subtile
    BHUTAJAYH = stapinirea elementelor subtile
    BHUVANA = sistem solar
    BIJA(M) = principiu, saminta subtila
    BRAHMACHARYA = abstinenta sau continenta sexuala si senzuala prin
    care potentialul sexual al fiintei umane este transmutat in
    energie, iar energia rezultanta este sublimata in mod armonios
    pentru a accelera evolutia spirituala.
    BRAHMANADI = canal foarte fin inlauntrul lui SUSHUMNA NADI
    BRUMADHYA = tehnica yoghina de concentrare mentala care implica sa
    se fixeze ferm si continuu atentia in zona focarului subtil dintre
    sprincene.
    BUDDHI = inteligenta. Componenta care permite sa se clasifice
    impresiile sensibile datorita capacitatii sale de discriminare.
    BUDDHIBUDDHEH = cunoasterea celor cunoscute

    BINE = (lat. bene) = termen ce se refera la aspecte valorice
    pozitive, la calitati valorice fata de o norma oarecare morala
    sau de randamentul lucrativ. Sensul etic se refera la calitatea
    pozitiva a comportamentelor, raportate la idealurile morale si
    spirituale promovate.
    BINELE este o categorie fundamentala, exprimind in forma cea
    mai generala, impreuna cu categoria opusa, a raului, opozitia
    dintre divin, moral si satanic, imoral, dintre ceea ce corespunde
    si ceea ce nu corespunde cerintelor lui DUMNEZEU in planul
    interrelatiilor umane si al raporturilor individ-grup, individ-
    societate, fiinta umana (MICROCOSMOS)-MACROCOSMOS etc. Cu
    ajutorul notiunii de bine, oamenii apreciaza atit calitatea
    conduitei individuale cit si valoarea fenomenelor la unison cu
    armonia divina din MACROCOSMOS din viata cotidiana, masura in
    care normele convietuirii sociale dintr-o perioada s-au
    transformat din cerinte generale in necesitate interioara a
    persoanei si in caracteristica a colectivitatii. In functie de
    obiectul aprecierii (faptele si actiunile oamenilor, calitatile
    lor morale, evolutiei lor spirituale in general), categoria
    binelui se particularizeaza in categoriile virtutii, dreptatii,
    onoarei, desavirsirii spirituale, responsabilitatii etc.
    In continutul conceptului de bine se exprima adeseori
    interesele cele mai generale ale oamenilor (ale unui grup social
    determinat sau ale intregii societati); de aceea, continutul
    concret al categoriei de bine (respectiv, al categoriei opuse, de
    rau) se modifica in functie de gradul de evolutie psihica,
    mentala si spirituala de la o epoca la alta, de la o societate la
    alta si de la un grup social la altul, corespunzator nivelului de
    cunoastere obiectiva, a intereselor care il fundamenteaza si a
    ideologiei care il sprjina. Binele si raul nu se afla intr-un
    raport de opozitie absoluta, ci se opun in mod necesar, lucru
    care se exprima in faptul ca, fie, de obicei, raul este “binele”
    personal imediat, expresie a unei dorinte individuale egoiste,
    ignorante, abuzive si in contradictie cu cerintele DIVINE, fie
    ca, in dezvoltarea in timp, raul constituie in unele cazuri un
    factor al progresului in masura in care tenditele viitorului sunt
    valorizate ca “rele” de catre unele grupuri umane care nu-l
    inteleg.
    Yoghinii spun ca BINELE ESTE ABSENTA RAULUI IAR RAUL ESTE
    ABSENTA BINELUI. In filozofia contemporana, notiunea de rau este
    definita de existentialisti si de personalisti, drept rezultat al
    instrainarii ontologice a omului de DUMNEZEU si izolarea lui ca
    individ si personalitate, intr-o lume ostila, amorfa si
    neinteleasa de el, pe care el a pierdut-o sau in care e pierdut
    iremediabil, datorita ruperii de DIVIN. Revelind variabilitatea
    binelui si opozitia bine-rau, filozofia YOGA respinge atit
    optimismul naiv, cit si pesimismul si relativismul si defineste
    criteriul obiectiv al binelui prin concordanta dintre continutul
    acestui concept si cerintele DIVINE necesare progresului
    spiritual al omenirii si desavirsirii personalitatii umane.
    In concluzie, putem spune ca BINELE este o expresie a
    emanatiei DIVINE, creatoare (raul fiind treapta inferioara a
    acesteia), nonexistenta, materia; in ontologia neoplatoniciana si
    YOGHINA, binele este un principiu activ, eliberator, catre care
    oamenii aspira adeseori, infruntind raul, principiu tiranic si
    corupator, trimis oamenilor de catre DIVINITATE ca o incercare in
    vederea “mintuirii” (in crestinism, maniheism, brahmanism si
    budism). Opozitia dintre bine si rau apare intr-o interpretare
    inteleapta in platonism si stoicism. Din punct de vedere general-
    filosofic, corelatia bine-rau semnifica simbolic opozitia
    necesara, fecunda si multilaterala, eterna si creatoare, dintre
    pozitiv si negativ, dintre afirmatie si negatie, intruchipata
    uneori poetic sub forma luptei dintre spiritul constructiv, DIVIN
    si spiritul distructiv, SATANIC.
    Orice stare pregnanta de bine obiectiv, resimtita plenar in
    sfera vitala, psihica, mentala si spirituala (separat traita sau
    realizata simultan pe mai multe planuri (sau chiar realizata pe
    toate planurile in acelasi timp)) pune in evidenta un proces de
    rezonanta cu diferite energii subtile binefacatoare care exista
    intr-un anumit strat (nivel) armonios din MACROCOSMOS sau exprima
    (reflecta) procese simultane de rezonanta cu toate straturile
    (nivelele) armonioase, gradat elevate ca frecventa de vibratie
    ale MACROCOSMOSULUI.

    BALA = literal “forta”; ansamblul celor cinci forte sau
    capacitati spirituale ce se dezvolta prin controlul celor Cinci
    Radacini (INDRIYA) si care ne permite sa ajungem la starea de
    eliberare. Aceste forte sunt: 1) forta credintei de nezdruncinat
    (SHRADDHA) care exclude orice credinta aberanta sau falsa; 2) forta
    energiei interioare ce rezulta prin polarizarea aspectelor YIN (-)
    si YANG (+), (VIRYA), care ne permite sa triumfam cu usurinta
    asupra a tot ceea ce este nesanatos prin exercitarea celor Patru
    Eforturi Perfecte; 3) forta vigilentei sau cu alte cuvinte Atentia
    perfecta, la care ajungem prin exercitarea celor Patru Baze ale
    Atentiei (SATIPATTHANA); 4) forta purificatoare a lui SAMADHI,
    adica acele exercitii de meditatie inalta si profunda (DHYANA),
    avind drept scop principal anularea tuturor pasiunilor inferioare;
    5) forta intelepciunii (PRAJNA) care se bazeaza pe intelegerea
    celor Patru Nobile Adevaruri si conduce la Cunoasterea Adevarului
    ultim si la Eliberarea Spirituala. Cele Cinci Forte fac parte din
    cele 37 de elemente ce fac cu putinta aparitia starii de Iluminare
    (BODHIPAKSHIK-DHARMA).

    BHAGAVAD-GITA = “cintecul (de slava) al Supremului Divin”;
    poem filosofic fundamental considerat evanghelia hinduismului. El
    reprezinta un fragment al marii epopei indiene MAHABHARATA, datind
    din secolul 5 i.e.n. De-a lungul celor 18 capitole ale BHAGAVAD-
    GITA-ei, KRISHNA (vezi KRISHNA) ii ofera plin de dragoste eroului
    luptator ARJUNA o serie de invataturi spirituale esentiale cu
    privire la modul de a realiza starea de comuniune (fuziune) cu
    Realitatea Divina Suprema. KRISHNA descrie in BHAGAVAD-GITA caile
    Cunoasterii Esentiale (JNANA YOGA), ale Iubirii si Devotiunii
    Divine (BHAKTI YOGA), ale Actiunii Detasate de fruct si consacrate
    in intregime Divinului (KARMA YOGA) si ale meditatiei profunde
    (RAJA YOGA).

    BHUMA = Plenitudine, Fiinta suprema. BHUMA desemneaza, de
    asemenea, scopul suprem al vietii umane, Constiinta absoluta
    (BRAHMAN), cu care suntem identici in Spirit (ATMAN).

    BHUTAS = cele cinci elemente constitutive ale lumii materiale.
    Acestea sunt: 1) Pamintul (PRITHIVI); 2) Apa (APAS); 3) Focul
    (TEJAS); 4) Aerul (VAYU); 5) Eterul (AKASHA).

    BHUVANA = Lume, plan paralel, sfera de forta sau cimp
    informational specific.

    BHUVANESHWARI = De la BHUVANA + ISHVARI; stapina sau suverana
    divina, absoluta ce domneste asupra tuturor lumilor, nivelelor de
    vibratie ale “spatiilor”, etajelor sau sferelor de forta ale
    intregii creatii din MACROCOSMOS; a patra dintre DASHA MAHA VIDYA.

    BIJA = Energie, saminta (sperma), germene; forta potentiala
    continuta in simbure. Energie subtila ascunsa in spatele oricarei
    manifestari materiale si indeosebi extraordinar de eficace in BIJA-
    MANTRA-ele (“sunetele subtile saminta ce fac posibila vibratia in
    sintonanta”) care sunt primite direct de la un ghid spiritual
    competent (GURU). Esenta misterioasa a unui aspect particular al
    Realitatii Supreme se gaseste concentrata in fonemele unei BIJA-
    MANTRA care se prezinta sub forma unui simbol sonor. Aceste sunete
    simbolice care totdeauna se bazeaza pe conexiuni si corelatii
    analogice subtile, obiective intre om si Univers (MACROCOSMOS)
    poarta cu ele anumite energii specifice, subtile, cosmice ce pot fi
    percepute si acumulate sau folosite de yoghinul care utilizeaza in
    mod adecvat si corect aceste BIJA MANTRA.

    BIJAKSHARA = De la BIJA + AKSHARA; anumite BIJA-MANTRA cu
    totul speciale – imuabile, eterne, inalterabile de procesul
    devenirii universului (MACROCOSMOSULUI).

    BILVA (VILVA) = Fructul plantei indiene cu acelasi nume (AEGLE
    MARMELOS).

    BODHISATTVA = Inseamna in traducere romineasca “fiinta treaza
    din punct de vedere spiritual”. In budismul MAHAYANA, BODHISATTVA
    este o fiinta care aspira cu putere sa dobindeasca starea de BUDDHA
    prin exercitarea si amplificarea sistematica a virtutilor si
    calitatilor perfecte (PARAMITA) dar care renunta sa se bucure de
    Eliberarea Suprema (NIRVANA) atita timp cit toate celelalte fiinte
    umane nu sunt inca complet trezite spiritual si eliberate din
    lanturile ignorantei si egoismului.
    Virtutea principala care determina orice actiune a sa este
    compasiunea (KARUNA), sustinuta permanent de Cunoasterea si
    intelepciunea perfecta (PRAJNA). Gratie altruismului sau sublim, un
    BODHISATTVA aduce totdeauna un ajutor eficient. Datorita bunatatii
    sale imense el este gata sa-si asume suferinta tuturor fiintelor
    care ii atrag compasiunea si, in plus, el este oricind dispus sa
    transmita si altor fiinte umane care merita propriile sale
    disponibilitati si realizari KARMA-ice datatoare de fericire.
    Orientarea spirituala a unui BODHISATTVA incepe prin cautarea
    frenetica si neobosita a starii de Iluminare spirituala
    (BODHICHITTA) si prin asumarea ferma a legamintelor specifice unui
    BODHISATTVA (PRANIDHANA). “Cariera unui BODHISATTVA” se imparte in
    continuare in 10 etape (BHUMI). Idealul de BODHISATTVA din MAHAYANA
    l-a inlocuit pe acela de ARHAT caracteristic in HINAYANA in cazul
    caruia orice aspiratie consta doar in atingerea propriei sale
    Eliberari spirituale. Aceasta conceptie a fost considerata ca fiind
    foarte limitata si egoista de catre MAHAYANA. MAHAYANA distinge
    doua feluri de BODHISATTVA: BODHISATTVA terestri si BODHISATTVA
    transcedentali. Cei terestri se manifesta adeseori ca oameni
    extraordinari de buni si plini de forta care in plus se deosebesc
    de semenii lor printr-o mare compasiune, altruism exemplar si
    printr-o vointa constanta de a atinge starea de BUDDHA. Cei
    transcedentali au realizat deja starile de perfectiune maxima
    (PARAMITA) si au atins deja conditia desavirsirii a unui BUDDHA,
    totusi dupa aceea ei si-au aminat intrarea si raminerea intr-o
    stare de NIRVANA totala. Ei au atins deja treapta intelepciunii
    perfecte si nu mai sunt supusi ciclului integrarii in starile de
    moarte si renastere (SAMSARA), la care sunt supuse toate fiintele
    umane, atit timp cit ele se mai complac in ignorarea realizarii
    identitatii lor depline cu Supremul Absolut (BRAHMAN). Ei se
    manifesta adeseori, nebanuiti, in formele cele mai diferite, pentru
    a ajuta in mod eficient fiintele umane sa se angreneze si sa se
    mentina pe calea Eliberarii Spirituale. Ei sunt obiectul unei
    adoratii frenetice din partea anumitor oameni care vad in ei niste
    minunati ghizi spirituali care, in plus, ii sustin si ii ajuta
    atunci cind au nevoie de un sprijin plin de dragoste.
    In concluzie, putem spune ca orice BODHISATTVA este o fiinta
    divina, venerata si admirata datorita calitatilor sale
    extraordinare, care prin extirparea setei sale de existenta in
    efemer a ajuns la stadiul desavirsirii supreme, meritind astfel
    intrarea in beatitudinea perfecta a starii de NIRVANA. Un
    BODHISATTVA accepta, datorita imensei sale compasiuni, sa mai
    intirzie in aceasta lume spre a salva si impulsiona catre divin
    alti oameni. Orice BODHISATTVA isi consacra existenta sa divina
    exclusiv ajutorarii pline de altruism si mintuirii oamenilor,
    renuntind tocmai in acest scop chiar la NIRVANA. Un asemenea
    BODHISATTVA este astfel AVALOKITESHVARA care in budismul tibetan,
    se incarneaza in DALAI-LAMA.

    BRAHMANDA = Literal “beatitudinea lui BRAHMAN”.
    Dupa conceptia VEDANTA, BRAHMAN este Constiinta Suprema
    Absoluta, deci beatitudinea eterna pura, nelimitata, deoarece El
    este deasupra oricarui cuplu al contrariilor.

    BRIHAT = Mare, grandios; semnifica spatiul imens care
    totdeauna contine sau cuprinde in intregime manifestarea.

    BRAHMA: prima divinitate din Trimurti, trinitatea hindusa care ii
    cuprinde pe Brahma, Vishnu si Shiva. Brahma este o manifestare a lui Dumnezeu
    in aspectul sau de Creator al Universului. Intr-o prima perioada a fost
    venerat in egala masura cu Vishnu si Shiva. Totusi in India moderna,
    brahmanismul si-a diminuat aria de raspindire in favoarea vishnuismului,
    shivaismului si shaktismului. Parte integranta a lui maya, iluzia ce tine de
    manifestare, Brahma nu trebuie confundat in nici un caz cu Brahman. El este
    reprezentat in general avind patru fete si patru brate ce tin, printre
    diferite simboluri, Veda-ele si un sirag de matanii.

    BRAHMAN: Absolutul imuabil si etern, Realitatea Suprema si nondualista
    in Vedanta. Brahman fiind o stare de transcendenta pura, El nu poate fi
    formulat nici prin gindire, nici prin cuvint, nici prin vorbire. Sri
    Ramakrishna spunea adesea: “Nici un limbaj nu l-a murdarit vreodata pe
    Brahman”.

    BUNATATE = trasatura pozitiva de caracter a celui ce este
    bun si din aceasta cauza permanent este in rezonanta cu energiile
    subtile ale binelui si armoniei din MACROCOSMOS. Al. Vlahuta,
    raspunzind la intrebarea ce este bunatatea, scria inspirat: “O
    frumusete coplesitoare pe care o percepi direct cu sufletul”.

    BUN SIMT = intelepciune morala practica ce rezulta din
    experienta superioara de viata si care ne orienteaza in toate
    imprejurarile; facultate de a diferentia rapid si spontan binele
    de rau, dreptul de nedrept si de a gasi intotdeauna masura
    corecta si cit mai armonioasa in felul in care te comporti. Bunul
    simt se exercita ca orice simt (vaz, auz etc.), omul percepind
    imediat si spontan semnificatia morala si spirituala a
    diferitelor imprejurari concrete. Nu intimplator in masa
    poporului nostru, cei lipsiti de bun-simt sunt apreciati ca orbi
    sau surzi din punct de vedere moral. Bunul simt este reflexul
    unui caracter evoluat spiritual, inimos, pozitiv empatic, valoros
    si bine inchegat. A avea bun simt inseamna a fi plin de
    compasiune, delicat sufleteste, bun, iubitor, saritor, a fi
    modest, a fi in acord cu tine insuti. Cel care cu adevarat este
    plin de bun simt are o ANAHATA CHAKRA bine dinamizata si
    armonioasa care il face sa resimta permanent o empatie superioara
    profunda si spontana cu tot ceea ce il inconjoara. El stie si
    simte CA CEEA CE TIE NU-TI PLACE, ALTUIA NU TREBUIE NICIODATA SA-
    I FACI. Tocmai de aceea el (cel cu bun simt) nu face altuia ceea
    ce lui nu i-ar place niciodata sa i se faca.

    BUDDHA: fondatorul spiritual al budismului (una dintre cele trei mari
    religii ale lumii). Ea a fost fondata in sec. VI-V i.Ch. de catre Buddha
    Shakyamuni. Ca raspuns la intrebarile “Care este cauza ultima a inlantuirii
    fiintelor vii in ciclul renasterilor þ samsara si care sunt mijloacele de a
    te elibera si a scapa de acest ciclu?” þ intrebari centrale ale tuturor
    filozofiilor indiene din timpul lui Buddha, acesta proclama cele Patru Nobile
    Adevaruri, esenta doctrinei sale, asa cum i se revelasera lui Buddha, in
    momentul iluminarii sale.
    Buddha afirma ca viata þ privita din perspectiva inteleptului þ este
    efemera, impersonala si deci dureroasa. Priza de constiinta asupra acestor
    trei caracteristici ale Existentei marcheaza inceputul deschiderii catre
    calea lui Buddha. Suferinta este rezultatul dorintei inrobitoare, tiranice si
    al ignorantei. Disparitia in totalitate a acestora duce la eliberarea finala
    de samsara. Budismul explica aceasta inlantuire a fiintelor vii in ciclul
    renasterilor prin lantul Producerii conditionate. Sfirsitul acestui ciclu
    corespunde realizarii plenare a lui Nirvana. Drumul pentru a ajunge aici,
    conform Celor Patru Nobile Adevaruri este Nobila Carare cu opt ramuri care
    invata anumite reguli morale, meditatia si extazul, intelepciunea si
    Cunoasterea ultima a Adevarului.

    ————- Sfirsit ————-

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.