• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • Înscrierile la noi cursuri ABHEDA Yoga se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 10 noiembrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................


    Titlul acestui articol este inspirat dintr-o afirmaţie celebră a nu mai puţin celebrului om de ştinţă Albert Einstein, care se referea la faptul că ceea ce oamenii obişnuiţi numesc „coincidenţe” reprezintă, de fapt, evenimente care survin sicron, după anumite legi universale încă insuficient cunoscute.

    În acelaşi sens, renumita scriitoare de romane poliţiste Agatha Christie spunea, prin gura unui personaj al său: „Orice coincidenţă trebuie întotdeauna remarcată. O poţi ignora oricum mai târziu, dacă se dovedeşte a fi doar o coincidenţă.”

    Cu siguranţă, măcar câteva din următoarele evenimente s-au petrecut tuturor, cel puţin o dată în viaţă: ne gândim la o anumită persoană, pe care nu am mai văzut-o de mult timp, şi peste câteva clipe, aceasta ne sună; ne întâlnim într-un oraş străin cu un prieten drag, cu care pierdusem legătura de ceva vreme; găsim la talcioc un obiect care ne-a aparţinut în copilărie, şi de care uitasem; avem nevoie de o anumită informaţie, şi librăria în care intrăm ne oferă o carte în care găsim exact ceea ce căutam.

    Coincidenţe? Întâmplări? Sau poate un joc misterios al forţelor ascunse, eventual de natură divină? Ce anume dintr-o asemenea coincidenţă ne face să vibreze o coardă emoţională? De fiecare dată, în atare cazuri, simţim un fior ascuns, sentimentul că am fost „aleşi” cumva. Într-o clipă rătăcim în aparentul haos al existenţei cotidiene, şi imediat apoi ne pomenim într-o altă dimensiune a realităţii, în care toate elementele disparate converg către acelaşi scop. Preţ de o secundă poate, impresia că suntem mărunţi şi insignifianţi dispare, şi devenim o parte coerentă a marii Ordini Universale. Cercetătorii au stabilit că oamenii care observă frecvent coincidenţele sunt, în general, mai încrezătoare şi mai împăcate cu viaţa.

    Dacă vom căuta definiţia termenului „coincidenţă” în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, vom afla că acesta semnifică „potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc.”. Pe de altă parte, atât matematicienii specialişti în teoria probabilităţilor, cât şi fizicienii teoreticieni se acordă în a susţine existenţa unei „ordini implicite” (cum o numea fizicianul David Bohm), a unei structuri coerente evenimenţiale, care aşează evenimentele conform unei structuri logice intrinseci, chiar dacă aceasta se sustrage uneori judecăţii umane limitate.

    Aşadar, vom prefera în cele ce urmează să folosim în locul termenului „coincidenţă” pe cel de „sincronicitate”, propus de psihologul elveţian Carl Gustav Jung. Jung a scris în 1952, împreună cu fizicianul Wolfgang Pauli, o carte cu titlul: ”The interpretation and Nature of the Psyche” (Interpretarea şi natura psyche-ului). Textual, sicronicitatea ca termen definit aici se referă la coincidenţa în timp a două sau mai multe evenimente nelegate cauzal, dar care au acelaşi înţeles. Mai simplu spus, sincronicităţile sunt coincidenţele semnificative.

    Sesizarea şi interpretarea sincronicităţilor a început, putem spune, cu mii de ani în urmă, pe măsură ce cronicarii consemnau eclipsele de soare, conjuncţiile planetare sau apariţia vreunui meteorit sau cometă pe cerul nopţii, evenimente care erau apoi corelate cu episoade de foamete, cutremure, erupţii vulcanice, victorii sau înfrângeri militare sau chiar cu decesul unor oameni importanţi. Fascinaţia pe care au căpătat-o aceste fenomene a condus la dezvoltarea unei veritabile afaceri – cea a predicţiilor şi previziunilor, sau profeţiilor. De exemplu, un celebru reprezentant al celor care s-au ocupat cu asemenea previziuni este Nostradamus, medic şi astrolog francez din secolul al XVI-lea. Tulburătoarele sale preziceri au fost sintetizate într-un veritabil tratat de astrologie previzională, care rămâne în mare parte, chiar şi astăzi, misterios şi interpretabil.

    De ce ne plac „coincidenţele”? Este posibil ca aceste veritabile sincronicităţi să constituie elementele fundamentale ale condiţiei umane; ritmurile şi structurile exietente în viaţa noastră ne oferă o anume simetrie şi ordine a existenţei. Poate că însuşi creierul uman este programat pentru a căuta şi depista sincronicităţi. Iar dacă acestea sunt îndoielnice, le putem „crea” astfel încât să ne satisfacă nevoia de ordine. Legea „numerelor mari” din statistică exprimă faptul că, dacă eşantionul considerat este suficient de mare, chiar şi evenimentele puţin probabile devin foarte posibile. Statistica demostrează că, contrar aşteptărilor noastre, pura „întâmplare” nu este deloc simplă! Iar ceea ce unui individ i se pare imposibil, se dovedeşte a fi foarte probabil, la scară macrocosmică.

    Ultimele descoperiri ale fizicii cuantice relevă impactul obiectiv al atenţiei şi conştiinţei observatorului asupra unui fenomen observat. Mai simplu spus, un anume fenomen decurge într-un anumit fel dacă este observat de cineva din exterior, şi altfel, în alţi parametri, dacă există cel puţin un observator, care să dirijeze asupra acestuia energia atenţiei şi conştiinţei sale. De asemenea, probabilitatea producerii unui eveniment creşte direct proporţional cu gradul de atenţie care i se oferă.

    Fizicianul Wolfgang Pauli, laureat Nobel, considera că „sincronicităţile sunt urmele vizibile ale unor principii invizibile” (vezi lucrarea „Synchronicity, an Acausal Connecting Principle”, de W.Pauli şi C.G.Jung). De asemenea, biologul Rupert Sheldrake consideră că anumite sincronicităţi pot fi explicate prin teoria rezonanţei morfice (formulată de el), care susţine existenţa unor conexiune de tip telepatic între diversele organisme, şi a unor câmpuri de memorie colectivă a speciilor. Cu alte cuvinte, „ideile plutesc în eter”, şi dacă suntem suficient de receptivi şi acordaţi pe frecvenţa lor de undă, atunci le putem „prinde” şi decodifica.

    Sheldrake spune: „ Freud a reinventat subconştientul, iar Jung a sisţinut mai târziu că, pe lângă inconştientul personal, există şi un inconştient colectiv. Rezonanţa morfică susţine că sufletele noastre sunt conectate cu cele ale tuturor celorlalte fiinţe, şi cu lumea din jur.”
    La începutul secolului XX, Paul Kammerer surprindea tendinţa sincronicităţilor de a se manifesta în aglomerări de evenimente, numite „clustere”. În 1919, el a propus aşa-numita „lege a serialităţii”, conform căreia clusterele demonstrează existenţa unei forţe profunde, invizibile. Clusterele de evenimente sincrone sunt asemenea unor mici unde pe suprafaţa unui lac, care sunt animate de ceva mult mai profund, care operează în adâncuri. Aceasta este dovada unui univers hiperconectat, de a cărui existenţă nu sunt conştienţi decât cei care percep cu acuitate „lumea energetică”.

    Fizica modernă a mai demonstrat perfecta conexiune între două particule subatomice care sunt generate simultan. Dacă acestea sunt separate ulterior, fiecare dintre ele pare să „ştie” despre transformările pe care le suferă „sora ei”, indiferent de distanţa care le separă. Informaţia se transmite instantaneu, independent de distanţă! Iată că fenomenul telepatiei pare să funcţioneze şi la…particulele elementare!

    Conform lui Max Planck, „energia se află la originea tuturor formelor de materie. Realitatea, adevărata existenţă nu este materia, vizibilă şi perisabilă, ci energia invizibilă şi veşnică; acesta este adevărul.” Iar Einstein susţinea, la rândul său: „După ani de studiu, gândire şi meditaţie, am ajuns la concluzia că există un singur lucru în univers, şi anume energie, iar dincolo de ea se manifestă o Inteligenţă Supremă.”

    Filosoful german Arthur Schopenhauer considera sincronicităţile drept o expresie a „minunatei armonii prestabilite a universului”. Acestea constituie, în viziunea lui, „conexiuni subiective” cu mediul; importanţa lor derivă din semnificaţia pe care fiecare individ le-o atribuie, ele fiind relevante doar pentru cel care le trăieşte.

    Fizicianul David Bohm sugerează că universul nu este decât o vastă hologramă, în care fiecare fragment conţine întregul. Această „ordine explicită” ar constitui o reflectare a nivelurilor dimensionale superioare ale realităţii. Viaţa şi conştiinţa sunt infuzate la fiecare nivel al realităţii lumii materiale. Ele se caută şi se conectează pretutindeni, şi din acest joc al energiilor şi conştiinţei se nasc uneori (cu mult mai des totuşi decât sunt observate!) aşa-zisele „coincidenţe” semnificative, sau sincronicităţi…

    Trăim într-un univers hiperconectat, în care nu suntem, fiecare dintre noi, decât o piesă din marele puzzle al lui Dumnezeu. Dar orice piesă, fie aceasta cât de mică, este unică….

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.