Despre shivaism

Articol preluat de site-ul www.adanima.org

Shivaismul s-ar părea că este, la propriu, cea mai veche tradiție spirituală a lumii. În India, shivaismul are o vechime multimilenară, săpăturile arheologice de la Mohenjo Daro și Harappa revelându-i o istorie care merge chiar dincolo de calcolitic. Shiva reprezintă acea ipostază a divinului care se manifestă ca Mare Inițiator sau Mare Salvator (Mântuitor) al ființelor limitate și ignorante. Orice aspirație către starea de eliberare spirituală este adresată, de fapt, acestei fațete mântuitoare a Divinității, purtând numele de Shiva (“Cel bun și blând”).

Orice manifestare a Grației Divine, indispensabilă atingerii stării de eliberare spirituală, este strâns legată de Shiva. În India, există șase forme principale ale shivaismului, dintre care trei sunt esențiale: vira-shaiva, răspândit preponderent în zona centrală a Indiei; shiva-siddhanta, în sud și advaita-shiva , cea mai pură și elevată formă a șivaismului, în Cașmir (nordul Indiei).

Tradiția shivaismului cașmirian s-a transmis secole la rând, numai de la Maestru la discipol, “de la gură la ureche”. Prima lucrare fundamentală a shivaismului, atribuită lui Vasugupta (primul inițiat al acestei căi spirituale, care a trăit între sfârșitul sec. al VII-lea și începutul sec. al IX-lea d.C.) este numită Shiva Sutra și este o culegere de aforisme lapidare și complet ermetice pentru neinițiat, care prezintă cele trei căi cardinale care conduc la eliberarea spirituală: Calea lui Shiva (Shambhavopaya),

Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya) și Calea ființei limitate (Anavopaya). Vasugupta menționează că nu el a scris Shiva Sutra, ci a găsit-o scrisă pe o stâncă care s-a ridicat din apă și care s-a scufundat din nou sub ape, după ce a citit și memorat ceea ce era scris pe ea. Întreaga tradiție (shastra) shivaită scrisă se poate împărți în trei părți:

Agama Shastra – privită ca fiind o revelație directă de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrări ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra, etc.

Spanda Shastra – conține elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta – Spanda Karika. – Pratyabhijna Shastra – conține lucrări de ordin metafizic, având un înalt nivel spiritual (fiind și cea mai puțin accesibilă). În această categorie cele mai importante sunt lucrările Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva și Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia. Există mai multe școli importante ale shivaismului, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika. Cuvântul “trika înseamnă în limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea esențială că absolut totul are o natură triplă. Această trinitate este exprimată prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) și Anu (individul, proiecția limitată a dumnezeirii).

Trika cuprinde mai multe școli spirituale:

* Krama – în sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”,

* Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate”, “familie”, “totalitate”,

* Spanda – termen care denumește Suprema Vibrație Divină Creatoare,

* Pratyabhijna – termen care se referă la recunoașterea directă a Esenței Divine. Aceste ramuri ale tradiției shivaite au fost genial sintetizate și unificate de cea mai ilustră personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, înțeleptul Abhinavagupta.

Cea mai importantă lucrare a sa, Tantraloka, scrisă în versuri, unifică toate aparentele diferențe între ramurile sau școlile shivaismului cașmirian de până la el, oferind o viziune coerentă și completă a sistemului. Dându-și seama de dificultatea acestei lucrări, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, în proză, numit Tantrasara (“Esența Supremă a Tantrei”).

Despre marele înțelept Abhinavagupta se spune că a fost o manifestare a lui Shiva. Chiar și astăzi este unanim acceptat ca unul dintre cei mai mari filosofi și esteticieni indieni. Deși India a avut mulți esteticieni, Abhinavagupta rămâne unic prin sinteza magistrală realizată asupra tuturor viziunilor și teoriilor de până la el, oferindu-le o perspectivă mult mai vastă, profund spirituală. Abhinavagupta s-a născut aproximativ în anul 950 d. C. și a trăit până în secolul al XI-lea. Se spune că, la un moment dat, a plecat împreună cu un mare grup de discipoli într-o peșteră pentru a medita și nu s-au mai întors niciodată.

Continuatorul lui Abhinavagupta a fost Kshemaraja, discipolul său direct și cel mai important. Apoi, treptat, tradiția secretă a shivaismului s-a stins în Cașmir. Ea a mai înflorit puțin, la vreo 300 de ani după aceea, în sudul Indiei, unde au trăit câțiva mari inițiați: celebrul Jayaratha, care a concentrat magistral Tantraloka, precum și vizionarul Bhattanarayana, autorul poemului inițiatic de o mare profunzime: Stavacintamani (Sanctuarul de taină al Nestematei Iubirii Divine). Ultimul continuator al tradiției șivaite a Cașmirului a fost Swami Brahmacharin Lakshman (Lakshmanjoo), care a trăit până în 1992.

Shivaismul cașmirian are influențe tantrice. Şi aici, ca și în tantrism, regăsim ideea fundamentală a legăturii tainice dintre tot și toate, dintre diferite aspecte ale creației, ca un model holografic al universului. Astfel, întregul univers este o gigantică rețea de rezonanțe virtuale care se stabilesc între fiecare punct (“atom”) al Universului și toți ceilalți “atomi”. Cunoscând în profunzime un singur aspect (“atom”) al Universului, se poate cunoaște totul, întregul Univers, deoarece totul este rezonanță.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top