• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de sambata 20 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 13 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................


    Satanismul nu înseamnă adorarea lui Satan. Şi asta o spun chiar “specialiştii” (deşi adorarea sa nu este exclusă, dacă este dorită, mai ales din motive practice, pentru a obţine susţinerea sa pentru îndeplinirea anumitor dorinţe).

    Satanism înseamnă “doar” adorarea propriului ego.

    De aceea, pentru un satanist, cea mai importantă zi este ziua în care el s-a născut, deoarece atunci s-a născut dumnezeul său-ego-ul sau personalitatea sa efemeră, care este diferită de suflet sau de Sine.

    Este, de fapt, “doar” o eroare de identificare.

    Cum sunt păcăliţi oamenii să faca acţiuni care îi aduc, fără sa ştie, în cadrul satanismului?

    Acest lucru se realizează prin ghidarea lor pentru a se raporta exclusiv la ego şi nu la suflet sau la Sine.

    De fapt, nu există bine şi rău,
    ci acţiuni realizate ghidaţi de ego şi
    acţiuni realizate ghidaţi de Sine, care este autenticul, sursa oricărei trăiri, aspectul identitar esential sau, dacă aveti un demers interior mistic – scânteia divină din om.

    Ego-ul este un fals centru al fiinţei care

    îşi atribuie acţiunile şi

    are proprietatea de a se mări dacă ne identificăm cu el.

    Pe măsură ce se măreşte, atenţia interioară a fiinţei în cauză devine din ce în ce mai centrată pe ego, nemaireuşind să audă “vocea” sufletului sau a bunului simţ interior, care devine astfel, puţin importantă comparativ cu impulsurile care provin de la ego.

    Ego-ul induce o nevoie puternică de mărire şi de afirmare, deoarece fiinţele în cauză simt, inconştient,

    că au “pariat” pe o valoare falsă,

    dar acţionează, în această situaţie, ca, măcar, această valoare falsă să ofere o cât mai mare satisfacţie.

    Oamenii cu sufletul trezit nu simt, în subconştient, impulsul de a afirma în vreun fel starea lor,

    deoarece ei simt că este autentică şi nu mai au nevoie de nimic altceva.

    E ca şi când ai găsit o comoară autentică excepţională care răspunde oricărei dorinţa a ta, ea este în totalitate în puterea ta, nu ţi-o poate lua nimeni şi nu mai ai nevoie de o afirmare exterioară sau în ochii cuiva.

    TOTODATĂ, DEOARECE NU ARE INTUITIA AUTENTICULUI, EGO-UL CONTINE IN EL SAMANTA AUTODISTRUGERII.
    Cu alte cuvinte, cine se centrează în ego va realiza si actiuni care in mod evident ii sunt defavorabile dar pe care persoana in cauză le realizează cu intensitate, fiindca nu sesizează ceea ce pentru bunul simt ar fi evident.
    Un alt aspect pe care îl induce ego-ul este dorinţa.

    Fiintele centrate in ego vor manifesta o reducere a creativitatii debordante cu cat sunt mai profund acorate in falsul lor centru și vor inlocui creativitatea manifestată in orice domeniu al vietii cu asamblarea unor aspecte gandite, create, realizate de altii sau gasite, pur si simplu in natura. Satanistul nu va putea fi frumos (din interior), dar va putea angaja pe cineva sa manifeste frumosul… etc. Uneori neputinta aceasta este prezentată de ei intr-un mod atragator ca fiind diferenta intre creatori sau Creator și… arhitecti.

    Dorinţele unei fiinţe centrată în ego sunt multe şi variate, sperând (inconştient sau conştient), ca, prin satisfacerea lor, să suplinească lipsa de autenticitate şi perenitate a valorilor. Atata doar că dorinţele nu oferă o satisfacţie prea durabilă şi cel în cauză simte repede nevoia să înlocuiască o dorinţă cu alta, pentru a beneficia cât mai des de satisfacţia care nu este durabilă.

    Un om neiniţiat poate considera satisfacţia trecătoare rezultată în urma satisfacerii unei dorinţe nespirituale ca fiind fericirea.
    Ei bine, această satisfacţie este de natura fericirii divine imuabile, dar este o formă palidă ce
    nu oferă completitudine şi
    care nu este durabilă.

    Însă, până să îi fie evident aceasta, poate trece foarte mult timp sau chiar foarte multe încarnări.

    Da, există dorinţe care conduc către autentic.

    Acestea sunt dorinţele către valori care sunt imuabile, nepieritoare, care nu sunt supuse devenirii, cum este aspiraţia (dorinţa) către spiritualitate.

    Întotdeauna când obiectul dorinţei este un aspect care este supus devenirii şi transformării, cel care aspiră către acest aspect va suferi cu siguranţă, ca o altă faţă a unei monezi care are pe prima faţă satisfacţia împlinirii dorinţei resepctive.

    Întodeauna când obiectul dorinţei este un aspect imuabil, etern, care nu este supus devenirii, aspiraţia către el va genera, gradat, accesul la fericirea eternă şi la realizarea spirituală.

    Satanismul caută să orienteze omul spre satisfacerea dorinţelor spre obiecte ale dorinţei care nu sunt Sinele, către obiecte ale dorinţei exterioare şi acest lucru este dificil de sesizat de cel în cauză dacă nu este iniţiat sau nu are un nivel spiritual deja înalt.

    Un exemplu este aici fundamentarea vieţii economice omeneşti pe consumism, unde împlinirea dorinţelor de consum ale oamenilor este prezentată ca un motor al societăţii.

    Pentru mulţi eroarea este greu de observat, deoarece apare bunăstare şi confort, dar

    se pierde, de obicei, căutarea “valorilor care nu se consumă”,

    cum sunt cele spirituale autentice, de suflet sau ale iubirii şi bunului simţ.

    Datorită faptului că aceste aspecte ale satanismului pot fi foarte rafinate şi mascate de bunăstare, confort, ele pot părea ca avînd o anumită strălucire, care îl poate păcăli pe neofit.

    Astfel, există un număr incredibil de mare de persoane în societate care urmează în mod sincer această “cale” şi care, chiar, pot da dovadă de un anumit rafinament, inteligenţă, forţă interioară, cultură (ex. www.adepţiisatanei.ro).

    Strălucirea poate lua ochii, succesul social poate fi fascinant şi omul poate crede că valoarea la care a aderat este bună.

    Aspiraţia către valori autentice şi succesul social sunt perfect compatibile

    -“Dacă îl puneţi pe Dumnezeu pe primul loc, toate celelate vi se vor oferi pe deasupra“-

    dar, dacă cineva aspiră numai la valori ale ego-ului, paradoxal este că nici măcar pe acestea nu le are cu adevărat, adică se obţin greu, cel mai adesea cu compromisuri de conştiinţă şi, chiar dacă aduc satisfacţie, nu aduc satisfacţia scontată.

    Deseori aceste împliniri ale valorilor ego-ului sunt urmate de evenimente ce ne supun la teste şi încercări dureroase (pierderi, boli etc).

    Întotdeauna, pentru a avea succes în integrarea spirituală a lumii înconjurătoare, trebuie

    să mergem prin Sine către Lume şi NU prin Lume către Sine

    (sau prin Dumnezeu către Lume şi nu prin Lume către Dumnezeu).

    Satanismul este o perspectivă bazată pe dualism:

    – adică ei consideră atât Dumnezeu cât şi Satan ar doi poli esenţiali şi la fel de puternici ai Manifestării şi ar fi suficient să alegi unul dintre ei – Satan fiind considerat „Printul acestei lumi”

    – ei consideră că nu ar fi adevărat că totul poate fi găsit în Sine, prin revelarea naturii reale a identităţii interioare esenţiale, ci că împlinirea va fi regăsită doar in exterior, în valorile trecătoare: ei fac aceasta din ignorantă, nestiind sau nedorind sa stie că bucuria pe care am putea-o avea de la ceva din exterior este proportională cu „apropierea” fată de sufletul nostru viu, fată de Sinele suprem Atman – structura cunoscuta de yoghini a fi centrul esential nepieritor, neschimbator si sursa autenticului din noi.

    Din acestă cauză perspectiva nondualistă a transcenderii polarităţii contrariilor şi de raportare permanentă spre transcendenţa divină este, pentru satanişti, cel mai mare pericol, deoarece, nemaisituându-se într-o lume a contrariilor, valorile efemere şi duale ale satanismului devin nule.

    ……………………………………………………………..
    Iata un extras din Wikipedia despre satanism.
    “Satanismul este o religie bazată pe Biblia Satanică şi filozofia Bisericii lui Satan, fondată de Anton Szandor LaVey (de fapt , el este doar unul din corifeii oficiali ai
    Căii Căderi Asumate).

    În această religie Satan devine un simbol pozitiv, arhetip al egoismului.

    Deşi este asociată în cultura populară cu ritualuri ce au în prim plan violenţa şi cruzimea, filozofia Bisericii Satanice are la bază următoarele caracteristici:

    Individualismul fundamental, bazat pe conceptul nietzschean că individul este singurul responsabil pentru viaţa sa şi că trebuie să se ridice peste perceputa conformitate a maselor pentru a găsi o cale în viaţă. În acest sens, satanismul fiind influenţat de libertarianism, LaVey declară că “sataniştii sunt născuţi nu făcuţi… au o boală numită independenţă”. De asemenea, sataniştii desconsideră religiile ce au o “servilitate” spre un zeu (precum creştinismul, islamul, iudaismul etc.).
    Simbolul Satan – în religia satanistă nu este zeu, ci doar un simbol pentru dumnezeu, care la rândul lui este si performat şi satisfăcut de satanistul însuşi. LaVey propune că toţi zeii sunt creaţii ale credincioşilor şi că în acest fel veneraţia zeilor este prin extensie, veneraţia creatorului acestor zei (credinciosul).

    O dogmă a satanismului este: “Eu sunt dumnezeul meu”.

    Cel mai important eveniment din calendarul satanic este ziua de naştere a “credinciosului”, aceasta reprezentând şi naşterea „dumnezeului” său. Un fapt surprinzător despre satanism este că Satan, perceput ca “diavol” în cultura populară, nu este venerat, fiind considerat doar un arhetip literar care este un exemplu de opoziţie la umilinţă şi credinţă. În religia satanistă, cultul “diavolului” este văzut ca fiind doar o inversare prost-înţeleasă a creştinismului.”

    “Satanismul este împărţit în trei categorii principale:

    * Satanismul Tradiţional care afirmă că rădăcinile satanismului se trag din Egiptul Antic.
    * Satanismul Rebel care spune că Satan are nevoie de o pisica moartă, un mormânt profanat, o tăietură pe mâna tinerei de 17 ani sau un ritual perfect realizat în nişte condiţii groteşti.
    * Satanismul Modern care promovează individul şi nu faptul că omul este „nesemnificativ, slab şi dependent de supranatural”. Ei consideră că apartenenţa de supranatural şi implicit de o Biserică, presupune mult prea multă bătaie de cap având în vedere că “Nimic nu este real (Totul este permis)” (Phil Hine, Magia Haosului). Satanistul Modern nu neagă munca strămoşilor noştri precum ar face-o un fanatic, ci el îmbrăţişează fiecare idee valoroasă, cultura şi magia, dar refuză să fie condus de legile unui “preistoric” (ex. Iisus).

    Ritualurile sataniste afirmă puterea simbolului satanic în inteligenţa, isteţimea şi cultura individului.

    Venerarea lui Satan nu este o parte esenţială în satanism. Nu trebuie să îl venerezi pe Satan pentru a fi un satanist. Ideea din spatele satanismului este să devii cât mai bun (mai ales în raport cu ceilalţi, n.r.) şi să faci ceea ce te face fericit şi te binedispune. Atât timp cât urmezi calea satanistă în viaţă, te poţi numi satanist.

    Satanismul este venerarea propriei persoane. Termenul “satanist” ar fi fost prima dată atribuit în Evul Mediu tuturor oamenilor care aveau o religie diferită de cea catolică. Era un termen folosit pentru descrierea celor care venerau un alt zeu, a celor care venerau pământul, natura, pe ei înşişi sau orice nu era creştin.

    Ei spun că Satan a fost creat de celelalte religii pentru a da o definiţie a tot cea ce este “rău”. Acest “diavol” a fost creat pentru a reprezenta aşa-zisele păcate ale oamenilor. Conform acestor religii, Satan reprezintă distrugerea.

    Pe de altă parte, ei spun ca este un alt ego al lui Satan, numit Dumnezeu. Ca şi Satan, Dumnezeu are multe nume, depinde de religie şi perioadă. Acest Dumnezeu reprezintă tot ceea ce este bun în oameni, toate lucrurile bune pe care le pot face pentru alţii. Acest Dumnezeu ar trebui să reprezinte creaţia.

    Pentru un satanist, Satan nu este altceva decat o forţă a naturii. Satan nu este considerat o zeitate. Această forţă este considerată partea întunecată a naturii. Această “parte întunecată” nu reprezintă (pentru ei) neapărat răul, ci doar o parte neexplorată a naturii. Satanismul nu cere venerarea lui Satan, nu îţi cere nici măcar să crezi într-o deitate. Depinde de individ să aleagă ce nivel i se potriveşte cel mai bine.”

    …………………………………

    Remarcati ca avand o astfel de definiţie, cam ceea ce se ofera astazi in societatea cu aparentă candoare ca fiind soluţia este, mai ales, …satanism.

    Lucrurile sunt prezentate cu multa abilitate si, daca nu esti pregatit si … te-ai uitat mult la televizor, satanismul pare, in aceasta prezentare, o “floare parfumată”.

    De exemplu, “umanismul”, care pare un cuvânt cu semnificaţii benefice, înseamnă, de fapt, punerea omului în centrul universului, ca fiind măsura unică a tururor lucrurilor. Destul de greu de obervat, la prima vedere, că această perspectivă neglijează Sinele şi Creatorul, instituind materialismul-dialectic, supus total simţurilor exterioare: ceea ce nu văd şi experimentez eu, obiectivând cu ajutorul unor finţe exterioare mie şi cu aparate de măsură, nu există”.

    Această perspectivă nu mai poate ridica omul mai sus de nevoile sale umane ce s-ar cere satisfacute, nu ii mai poate revela Miracolul sufletesc ce nu poate fi gasit decât in interior iar mai apoi in exterior doar corespunzător cu realizarea interioară și, inevitabil il conduce catre o stare demoniaca sau satanica, cu tot ce decurge din aceasta

    Multe persoane notorii din cultura oficiala ar avea dificultati mari in a explica de ce ar fi ceva in neregula cu acest curent de idei aberant. Si asta deoarece prea puţini au notiunile necesare pentru a intelege ca nu e cazul sa iti petreci viata “ca un satanist”, adica precum un om pentru care cea mai mare valoare este propria satisfactie sau placere (aşa-numita nevoie socială), centrat in ego si urmarind victoria, deseori indiferent de consecinţe.

    Motivul pentru care satanismul este gresit, chiar si imbracat in aceste haine de sarbatoare este faptul ca el ascunde cu abilitate un adevar fundamental, valabil pentru orice fiinta umana:

    Ego-ul nu este un centru autentic al fiintei, si, cat timp sunt focalizati asupra lui, considerandu-l centrul suprem, valoarea esentiala, ghidul interior, atunci, in afara de faptul ca nu vom avea un ghid interior autentic ci unul fals, simtim permanent o “sete” arzătoare – necesitatea de a afirma “valoarea” acestei structuri interioare care este “ego-ul”. Aceasta deoarece, instinctiv, simtim ca nu ne bazam pe valoarea autentica, pe sursa veritabila a oricarei fericiri, intelepciuni, a oricarui bun simt sau inteligente, care este Sinele nostru interior, ci pe o copie contrafacuta, o caricatură fara viata, care este ego-ul.

    Simtind, chiar si inconstient asta, omul in cauza va cauta disperat ca mereu sa se convinga ca alegerea sa a fost buna 9de exemplu, cautand sa se „dea mare” in fata celorlalti oameni si va incerca in fel si chip sa obtina adevarata fericire, completitudinea, sensul vietii amplificand valorile false ale egolui.

    Astfel apar emisiunile reality show in care cineva ne arata fiecare secunda din viata sa umana pentru a vedea ce “valoros” este el, apar hainele fistichii sau masinile “sclifosite”, organizaţii si imperii uriase, arme si armate, distractii in cluburi de fite, droguri si betii, precum si monumente funerare uriase sau impresionante prin alte aspecte. Dar toate aceste eforturi sunt sortite esecului fiindca ceea ce ofera persoanei in cauza nu dureaza . Mintea va dori imediat o altă satisfactie si apoi o alta si apoi o alta, la nesfarsit.

    Ego-ul nu este o ceva negativ daca el este doar un instrument in mana Sinelui, sau, macar, in mana sufletului trezit, dar daca singurul element sau valoare este egoul, caderea spirituala este “monumentul” acestei valori.

    Oricat de intensă poate fi o placere a unui drog sau bucuria unei victorii sau a deţinerii unui imperiu, aceasta trece. Si apoi, din nou, va fi nevoie sa se caute altceva si altceva, fiindca egoul are nevoie sa isi afirme “valoarea”, si, cum bucuriile sale sunt palide datorita timpului, va cauta sa colectioneze cat mai multe si mai “mari”.

    In schimb, daca urmaresti sa cauti valoarea autentica din fiinta ta, gradat sau fulgerator, sufletul se va trezi şi acccesand starea revelarii sinelui Suprem din fiinta, scânteia divina in noi, ceea ce este viu si autentic in noi, atunci, instantaneu, nu mai simtim nici o nevoie de a afirma ceva in exterior, numai este nevoie de nici o recunoastere din exterior, fiindca simtim ca orice valoare, bucurie, satisfactie, iubire, miracol, fericire vin de la Sinele nostru suprem individual, scanteia divina, care este una cu Dumnezeu sau constiinta suprema.

    Si fiindca atunci cand intra Adevărul intră, iese ego-ul, iar cand Adevărul iese, intră ego-ul.
    …………………………………………………

    O soluţie reală este:

    – raportarea la valori eterne, imuabile: Dumnezeu, Sine, suflet, spiritualitate, iubire,
    – evitarea raportării la dualitatea polarităţilor şi orientarea cu hotărâre în transcendere către Conştiinţa Supremă
    – revelarea propriei identităţi esenţiale, care Sinele Suprem Atman, scânteie divină din Dumnezeu Tatăl şi ascensiunea finală în Transcendenţă sau Dumnezeire
    – trăirea vieţii, cu toate evenimentele ei, ca pe o cale spirituală inefabilă, realizând cât mai des şi chiar permanent, raportarea la Inima noastră spirituală, la conştiinţa Sinelui , la Dumnezeu.
    – trăirea vieţiii ca o menifestare permanentă a Conştiinţei supreme
    – iubirea cultivată prin transfigurare şi esenţializare
    – cultivarea practicilor spirituale şi angrenarea cu hătărâre pe o cale spirituală autentică
    – a face bine şi a manifesta calităţi spirituale autentice în mijlocul vieţii

    Acharya Leonard
    Societatea Academică AdAnima
    Bucureşti 01. decembrie.2009
    copyright 2009

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.