• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • Înscrierile la noi cursuri ABHEDA Yoga se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 10 noiembrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................


    „M-am hotărât să urmez calea Adevărului…”

    Marele maestru PADMA-SAMBHAVA (în tibetană PADMA-BYUN-GNAS), cunoscut şi sub numele de GURU RIMPOCHE (Ghidul spiritual cel nespus de preţios) sau PADMAKARA (cel născut din lotus), este una dintre cele mai renumite şi mai venerate figuri ale spiritualităţii tibetane. Sub influenţa sa budismul tantric a căpătat o importanţă covârşitoare în Tibet (comparativ cu vechea tradiţie şamanică BON-PO, care era dominantă în „Ţinutul zăpezilor” înaintea apariţiei învăţăturii budiste).

    Acesta este doar unul dintre motivele pentru care maestrului tibetan PADMA-SAMBHAVA i s-au atribuit o serie de nume simbolice, cum ar fi: „Adevăratul Protector Divin”, „Lumina cea Etern Neschimbătoare”, „Roata Inepuizabilă a Frumuseţii Perpetue”, „Lotusul care Conţine Totul”.

    A ajutat mii de fiinţe să atingă eliberarea spirituală

    PADMA-SAMBHAVA a fost întemeietorul primei mănăstiri budiste din Tibet, mănăstirea SAMYE, iar discipolii săi au format o şcoală de budism, care există şi în prezent, numită „RNYING MA PA” sau altfel spus, „Bonetele roşii”.

    Membrii acestei şcoli spirituale afirmă că PADMA-SAMBHAVA împreună cu alţi ghizi spirituali au îngropat unele texte sacre (în tibetană, GTER-MA) în locuri tainice, urmând ca acestea să fie găsite de către „descoperitorii de comori spirituale” (în tibetană, GTER-STON) atunci când va veni timpul ca învăţăturile cuprinse în aceste texte sacre să fie revelate spre binele spiritual al omenirii planetare. Un asemenea „descoperitor de comori” este întotdeauna o fiinţă dăruită, cu cele mai înalte aptitudini spirituale, fiind de fapt o încarnare divină care se manifestă într-un anumit moment istoric. PADMA-SAMBHAVA a influenţat în bine destinul spiritual al miilor de fiinţe, prin intermediul învăţăturilor VAJRAYANA (tradiţia tibetană VAJRAYANA implică drumul foarte rapid, ca un fulger, către Dumnezeu, ea fiind legată de Graţia Supremă, copleşitoare pe care CHINNAMASTA, ipostaziată aici sub forma Supremei DAKINI, o oferă practic instantaneu, ca un „fulger”), şi în special, prin informaţiile extraordinare conţinute în textele sale sacre, TERMA-ele.

    Aşa cum afirmă tradiţia tibetană, acest mare maestru a fost o emanaţie a lui DHYANI BUDDHA AMITABHA (care este, pentru cei familiarizaţi cu aceste noţiuni, conform aceleiaşi tradiţii VAJRAYANA, Suveranul divin al Familiei de energii divine PADMA), care s-a manifestat astfel pentru a ghida, plin de compasiune infinită, fiinţele umane să atingă starea de supremă eliberare spirituală.

    S-a născut într-o floare de lotus

    Tot despre PADMA-SAMBHAVA, discipolii săi, care i-au fost apropiaţi prin credinţa lor, prin profunda aspiraţie spirituală şi prin uluitoarele puteri yoghine pe care ei le-au dobândit, afirmă că PADMA-SAMBHAVA luminează 50 de lumi cu lumina emanată de învăţăturile SUTRA-elor şi TANTRA-elor, el manifestându-se astfel sub forma a opt manifestări Divine pentru a ghida spiritual fiinţele din diferitele părţi ale lumii. În această direcţie, YESHE TSOGYEL, cea care a fost iubita lui PADMA-SAMBHAVA şi una dintre cele mai deosebite femei spirituale ale TIBETULUI, relatează despre o viziune spirituală a sa în care ea a perceput o manifestare cosmică a Ghidului său spiritual PADMA-SAMBHAVA numită „Imensul Ocean (al Conştiinţei Divine) VAJRA.

    Cu toate că există o biografie a lui PADMA-SAMBHAVA relatată în unele cărţi contemporane, din ea se pot spicui relativ puţine lucruri referitoare la faptele care ţin de istoricul existenţei sale, o mare parte a conţinutului acestei biografii fiind constituit din mit, legendă sau alegorie de natură simbolică, spirituală.

    Astfel, această biografie de sorginte tibetană, descrie naşterea miraculoasă a marelui maestru PADMA-SAMBHAVA: „În ţinutul ORGYEN (după toate estimările, ţinutul ar corespunde acum zonei unde se găseşte GAZNI, la N-V de KASHMIR, n.n.), pe lacul DANAKOSHA, se găsea o insulă pe care a apărut o floare multicoloră de lotus.

    Din înălţimile celeste ale paradisului său SUKHAVATI, BUDHA- AMITABHA a trimis din inima Sa spirituală, strălucind de lumina Înţelepciunii Divine, un vajra cu 5 vârfuri (instrument ritualic folosit în ceremoniile tantrice, simbolul Conştiinţei Trancendente şi al Căii spirituale, n.n.) care a căzut chiar în centrul florii de lotus. În mijlocul acestui lotus a apărut în mod miraculos un minunat prunc, având cam un an. O aură de lumină intens strălucitoare îi înconjura fiinţa angelică şi el avea toate semnele majore şi cele minore ale unei fiinţe eliberate spiritual”.

    A renunţat să fie rege

    Urmăm firul legendar al biografiei marelui maestru. În acea vreme, Indrabodhi, regele acelei ţări nu avea copii. El îşi golise deja visteria, dăruind ofrande zeităţilor budiste şi făcând pomeni celor sărmani. Ca o ultimă încercare de a-şi scăpa ţara de foamete şi sărăcie, el a pornit, împreună cu ministrul său Krishnadara, într-o călătorie pe marele lac Danakosha spre a obţine de la NAGA-şi („regii şerpilor”) o nestemată magică ce îndeplinea orice dorinţă (regăsim aici din nou o trimitere la simbolistica tibetană a lotusului – PADMA, ca simbol al înţelepciunii de deasupra tuturor dorinţelor gregare). La întoarcere, Krishnadara şi apoi regele Indrabodhi l-au întâlnit, în mijlocul unui lotus complet înflorit, pe copilul cel minunat. Regele l-a considerat ca răspuns la rugăciunile sale de a avea un fiu şi ca urmare, l-a luat la palat unde i s-a dat numele PADMAKARA, „Cel-Născut-din-Lotus”.

    Prinţul a crescut, învăţând cu uşurinţă deprinderile regale, devenind un fin şi apreciat cunoscător al poeziei, muzicii şi filosofiei; de asemenea, la lupte şi la alte sporturi regale nimeni nu îl egala. El s-a căsătorit cu prinţesa Bhasadhara („Păstrătoarea luminii”) şi a condus regatul Orgyen-ului, în conformitate cu preceptele DHARMA-ei (învăţăturii budiste). În acel moment, aflat pe culmile puterii lumeşti şi cunoscând din plin deliciile plăcerilor simţurilor,

    Cel-Născut-din-Lotus a realizat, în urma apariţiei unor viziuni divine, natura iluzorie şi mereu schimbătoare a tuturor lucrurilor lumeşti; totodată, el şi-a dat seama că nu va putea să trezească spiritual şi alte fiinţe din postura de rege al ţării, aşa că i-a cerut tatălui său adoptiv, Indrabodhi, permisiunea de a renunţa definitiv la tron, permisiune ce nu i-a fost acordată. Dar necesitatea divină a făcut ca, în scurt timp, la curtea palatului său să se deruleze o serie de evenimente în urma cărora prinţul PADMAKARA a fost acuzat pe nedrept de moartea fiului unuia dintre miniştri. Astfel abdicarea sa de la tron devine inevitabilă.

    „Viaţa este precum roua ierbii”

    La plecare, legenda afirmă că Cel-Născut-din-Lotus s-ar fi adresat astfel mulţimii de oameni întristaţi, care-l conduceau: „Această viaţă este efemeră, iar despărţirea de ea este inevitabilă. Viaţa se desfăşoară asemenea spectacolului dintr-o mare piaţă: aici fiinţele umane se adună, petrecându-şi timpul împreună, apoi, după un timp, ele se separă (datorită morţii).
    De ce atunci vă faceţi atâtea probleme legate de această separare temporară? Aceasta este Roata Lumii. Să renunţăm deci la durerea separării şi să ne fixăm gândurile doar asupra atingerii stării de eliberare spirituală.
    M-am hotărât să urmez calea Adevărului şi vă promit că voi pregăti calea şi pentru propria voastră salvare din oceanul plin de iluzii al acestei lumi, în aşa fel încât să puteţi să vă alăturaţi mie mai târziu, pe calea spirituală.
    Până atunci, gândiţi-vă la faptul că trupul fizic nu este permanent; el este asemeni unei prăpăstii.
    Gândiţi-vă, de asemenea, că nici respiraţia nu este permanentă, ea fiind asemeni unui nor. Mintea nu este nici ea permanentă, ci este asemeni fulgerului. Viaţa nu este permanentă, ea este precum roua iernii.”

    PADMAKARA a mers mai întâi în cimitirele „Dumbrava Răcoroasă”, „Pădurea Veselă” şi „Sosaling”. Acestea sunt primele dintre cele opt cimitire ale vechii Indii în care, unul după altul, Cel-Născut-din-Lotus a practicat YOGA SOSANICA sau altfel spus, frecventarea cimitirelor – este una din cele 12 tehnici realizate de adepţii yoghini din Orient; prin această tehnică se urmăreşte ca practicantul să înţeleagă cele trei fenomene principale specifice SANGSARA-ei (oceanul iluzoriu al perpetuei deveniri cosmice) care sunt: efemeritatea manifestării, suferinţa şi vacuitatea.

    A învăţat limbajul secret al DAKINI-urilor

    În această perioadă el a primit împuternicirea şi binecuvântarea de la două DAKINI-uri, având numele de „Cea care Subjugă Demonii” şi „ DAKINI a Ordinii Paşnice”.

    Marele maestru s-a întors apoi în ţinutul Orgyen, la insula din mijlocul lacului Danakosha, unde a deprins de la DAKINI-urile de aici limbajul simbolic al lor (acesta este unul din limbajele secrete din TIBET, cunoscut astăzi doar de un foarte mic număr de înalţi iniţiaţi LAMA-şi) şi a propovăduit apoi MAHAYANA DAKINI-urilor lacului. El şi-a continuat apoi practica spirituală în cimitirul „Pădurea cea Deasă”, unde a avut mai multe viziuni ale lui VAJRA YOGHINI (VAJRA DAKINI). Aici el a intrat în comuniune subtilă cu lumea NAGA-şilor din lacuri, precum şi cu spiritele planetare şi, datorită curajului şi fermităţii sale spirituale, a fost investit cu numeroase puteri supranaturale de către toţi DAKA-şii (contrapărţile masculine ale DAKINI-urilor) şi toate DAKINI-urile. În felul acesta, PADMAKARA a devenit cunoscut sub numele de DORJE DRAKPO TSAL („Puterea teribilă a lui VAJRA”).

    El a mers apoi să se roage la templul sfânt din Bodh-Gaya (locul unde a atins iluminarea spirituală BUDDHA SAKYAMUNI).
    Utilizând puterile magice ale materializării şi modificării la voinţă a formei corpului său fizic, PADMA-SAMBHAVA s-a manifestat aici într-un mod considerat de-a dreptul miraculos de către fiinţele obişnuite.
    Oamenii l-au întrebat cine este, iar el le-a răspuns: „Eu nu am nici tată, nici mamă, nici castă, nici nume; eu sunt o emanaţie a lui BUDDHA AMITABHA, «cel născut prin voinţă Divină»”. Dar oamenii nu l-au crezut.

    A atins iluminarea prin graţia unei maestre tantrice

    PADMA-SAMBHAVA a înţeles că, pentru perfecţionarea învăţăturii şi practicii sale spirituale are mare nevoie de un învăţător spiritual. A mers atunci la SATOR, unde a fost primit în ordinul călugărilor de către Ghidul spiritual PRABHAHASTI („Elefantul de lumină”) şi i s-a dat numele de SHAKYA SENGE.
    SHAKYA SENGE a primit astfel 18 iniţieri în TANTRA YOGA şi a avut nenumărate viziuni spirituale ale zeităţilor tantrice.
    PADMA-SAMBHAVA a mers apoi la maestra tantrică KUNGAMO, care era de fapt o încarnare a înţeleptei DAKINI GUHYA JNANA.
    Datorită transfigurării lui intense de către această puternică maestră spirituală, PADMA-SAMBHAVA a simţit spontan că se identifică cu MANTRA secretă a lui CHINNAMASTA, atingând în felul acesta starea de iluminare spirituală. Această iluminare obţinută prin graţia unei DAKINI a Înţelepciunii Divine a fost percepută de PADMA-SAMBHAVA ca o purificare şi spiritualizare a întregii sale fiinţe, la nivelul tuturor centrilor secreţi de forţă (CHAKRA-elor). Totuşi, cel mai puternic impact al forţei divine purificatoare manifestate prin această minunată şi fascinantă DAKINI asupra sa, a fost perceput de PADMA-SAMBHAVA la nivelul celor trei GRANTHI-uri („noduri” subtil-energetice ale fiinţei), care i-au fost atunci complet deblocate. Tradiţia tibetană afirmă că această maestră tantrică i-a conferit în secret lui PADMA-SAMBHAVA iniţierea HAYAGRIVA, care conferă celui iniţiat puterea de a domina toate entităţile malefice.

    Din învăţăturile spirituale ale lui PADMA-SAMBHAVA

    *Cel mai important lucru, înainte de a ne angrena în orice practică specifică învăţăturilor spirituale autentice constă în a amplifica BODHICHITTA, adică mintea noastră trebuie să fie fixată numai asupra supremei eliberări spirituale. Cel care şi-a amplificat în propria fiinţă starea de BODHICHITTA va cultiva în permanenţă sentimentul că toate fiinţele sunt mamele lui; va fi liber de orice prejudecată şi mărginire, scopul lui esenţial fiind acum acela de a servi toate fiinţele conştiente.

    *Nu există fiinţă conştientă care să nu fi fost la un moment dat tatăl sau mama ta. Aşa că, drept răsplată pentru bunătatea tuturor fiinţelor conştiente, pune-te neîntârziat în slujba lor, urmărind să le faci cât mai mult bine spiritual.

    *Cultivă bunătatea şi compasiunea pentru toate fiinţele conştiente. Tot ceea ce faci, fă pentru binele spiritual al tuturor fiinţelor conştiente. Consideră-i pe ceilalţi mai importanţi decât propria persoană.

    *Nu contează cât de merituoasă este acţiunea în care eşti implicat, nu uita nicio clipă că toate fenomenele sunt asemenea viselor şi magiei.

    *Nu uita nicio clipă că după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp vei muri, aşa că nu are niciun rost să alergi, agăţându-te cu disperare de lucrurile acestei lumi. Nu uita nicio clipă că viitorul este cel care durează şi că, în consecinţă, trebuie să depui toate eforturile pentru a avea un viitor cât mai strălucit din punct de vedere spiritual. Să nu te amăgeşti cu nimic. Dacă crezi plin de orgoliu, că eşti o persoană învăţată sau de o mare nobleţe, atunci nu vei obţine niciodată niciun fel de calităţi spirituale. Aruncă aşadar cât mai departe această amăgire şi angrenează-te în practica învăţăturilor spirituale autentice, fără nici cea mai mică ezitare.

    *Nu ai cum să cunoşti cu adevărat o altă fiinţă, dacă tu însuţi nu ai acces la mijloacele subtile, elevate ale cunoaşterii superioare. De aceea nu-i critica pe ceilalţi. În esenţă, toate fiinţele conştiente sunt prin însăşi natura lor fiinţe eliberate. De aceea, nu judeca tu greşelile şi neîmplinirile celorlalţi oameni. Nu mai analiza tu limitările celorlalţi. Analizează-le pe ale tale şi vezi ce poţi face pentru a le elimina. Nu mai analiza lipsurile celorlalţi ci doar pe ale tale. Cel mai mare rău este acela de a-i critica pe ceilalţi oameni pe un ton moralizator religios, dar fără să cunoşti ce este în mintea acestora. Renunţă deci la această atitudine moralizatoare ca la cea mai puternică otravă.

    *„Mare YOGHIN” înseamnă pur şi simplu să fii liber de constrângeri şi de ataşamente.

    *Oricum, dacă nu ai încredere în practica spirituală în care te angrenezi, atunci orice efort în acest sens este în zadar şi tot ceea ce vei face va fi fără rost, indiferent ce tehnică spirituală realizezi, este esenţial să o faci fără pic de îndoială şi neîncredere.

    *Nu există alt loc de meditaţie în afara Spiritului Etern, căci adevărata învăţătură spirituală nu se află nicăieri altundeva decât în Spiritul nemuritor… mereu şi mereu întoarce-te către Propriul Tău Sine Suprem – ATMAN.

    *Toate fenomenele sunt asemenea unor reflectări într-o oglindă, fără existenţă proprie şi ele pot fi cunoscute atât timp cât nu sunt gândite într-o manieră conceptuală.

    *DAKINI înseamnă în limba sanscrită „magiciană” şi se referă la puterile spirituale uluitoare pe care aceste entităţi feminine fascinante şi teribile ale panteonului tantric le trezesc, prin forţa lor spirituală, în conştiinţa aspirantului curajos, pur şi perseverent; DAKINI-urile reprezintă, în acelaşi timp, aspectul feminin al conştiinţei iluminate.

    Unul dintre cei mai importanţi Ghizi spirituali ai lui PADMA-SAMBHAVA a fost prinţul Shri Singha, care îşi ducea viaţa într-o peşteră din Bhurma. El l-a învăţat pe Cel-Născut-din-Lotus cea mai înaltă învăţătură spirituală dintre toate cele 84.000 de învăţături budiste, cunoscute sub numele de DZOGCHEN (în sanscrită MAHASANDHI, MAHA ATI, Marea Perfecţiune; aceste învăţături sunt prezentate adesea ca reprezentând cea mai înaltă dintre TANTRA-ele interioare aparţinând şcolii spirituale NYINGMAPA). Când PADMA-SAMBHAVA i-a cerut Ghidului său spiritual Shri Singha să-i prezinte învăţătura sa, Ghidul a arătat către ceruri şi a spus: „Să nu manifeşti nicio dorinţă pentru ceea ce vezi. Nici măcar o dorinţă. Să nu manifeşti nici măcar o dorinţă. Dorinţa şi eliberarea sunt invizibile şi simultane. Lasă la o parte îndoielile referitoare la lucrurile exterioare. Pentru a trece peste îndoielile referitoare la lucrurile interioare, foloseşte-te de Înţelepciunea Divină, care este absolută, perfectă.”

    În acest fel, PADMA-SAMBHAVA a studiat şi a primit toate SUTRA-ele, TANTRA-ele şi învăţăturile de la numeroşii înţelepţi şi ghizi spirituali realizaţi din India. El a avut viziuni ale tuturor zeităţilor budiste, chiar fără să facă o practică spirituală specifică. În această perioadă el a făcut cunoscută modalitatea de a atinge primul nivel VIDYADHARA, cel al deplinei maturităţi spirituale. (La acest prim nivel gândirea conceptuală şi discursivă este transcensă, iar natura divină ultimă a Spiritului Etern – ATMAN – este revelată).

    Avea numeroase puteri paranormale

    În toţi aceşti ani de studiu, PADMA-SAMBHAVA a urmărit să se desăvârşească şi în studiul astrologiei (fiind numit datorită nivelului la care ajunsese în acest domeniu „Astrologul KALACHAKRA-ei”) şi al medicinii; el a obţinut toate cunoştinţele despre reîncarnare, comori ascunse, longevitate şi control deplin asupra planului fizic. A învăţat arta yoghină de a extrage esenţe din diferite substanţe pentru dobândirea longevităţii; a obţinut apoi controlul paranormal al văzului, auzului, pipăitului, mirosului şi gustului, bând doar apă, fără să mai mănânce nimic. A ajuns apoi să stăpânească arta păstrării căldurii corporale, fără ajutorul hainelor (TUMMO). A obţinut claritatea mentală, capacitatea de a levita şi de a se deplasa în spaţiu cu viteze foarte mari cu ajutorul controlului respiraţiei şi a acumulat o vastă cunoaştere prin post şi meditaţie profundă asupra vacuităţii. Prin realizarea cu succes a numeroase SADHANA-e spirituale, PADMA-SAMBHAVA a reuşit să nu mai fie afectat de nicio dificultate a vieţii. În această perioadă i s-a dat numele de Cel care Se Bucură de Cea Mai Înaltă Stare de Fericire.

    Extrăgea esenţa pietrelor preţioase

    A învăţat apoi să stăpânească perfect arta extragerii elixirului din pietre şi nisip, precum şi transmutarea hranei impure în hrană pură. O altă realizare a sa a fost desăvârşirea în practica tuturor ASANA-elor (posturilor corporale). PADMA-SAMBHAVA a atins măiestria şi în alte tehnici yoghine ca: prelungirea vieţii prin asimilarea energiei subtile esenţiale a aurului, prevenirea bolilor prin asimilarea energiei subtile esenţiale a argintului, neutralizarea otrăvurilor prin asimilarea energiei subtile esenţiale a fierului, mersul pe apă prin asimilarea energiei subtile esenţiale a perlelor, obţinerea clarviziunii prin asimilarea energiei subtile esenţiale a pietrei lapis-lazuli. PADMA-SAMBHAVA a ajuns astfel să se desăvârşească în practica a 1.000 astfel de esenţe şi le-a făcut cunoscute pentru folosul tuturor oamenilor. De aceea, el a fost numit „Lotusul care conţine esenţa pietrelor preţioase”.

    Legendele tibetane afirmă că însuşi Buddha al Medicinii s-a materializat în faţa lui PADMA-SAMBHAVA şi, dându-i un vas cu AMRITA (nectarul divin al nemuririi), i-a cerut să-l bea. PADMA a băut jumătate din el pentru prelungirea propriei sale vieţi, iar cealaltă jumătate a ascuns-o într-o STUPA (n.n – monument budist, în formă de tumul de piatră, mai mult sau mai puţin piramidal, înconjurat de o balustradă care este, în general sculptată).

    Pentru a duce la bun sfârşit intenţia lui de a atinge nivelul doi VIDZADHARA, cel al stăpânirii depline a vieţii pentru care el primise împuternicirea spirituală de la maestra tantrică Kungamo, Rimpoche avea nevoie de o consoartă spirituală autentică (la cel de-al doilea nivel VIDYAHARA, yoghinul, deşi este legat încă de trupul său, începe să capete puteri speciale, ca de exemplu lungirea, după dorinţă a ciclului vieţii şi modificarea formei exterioare, abilitatea de a se manifesta ca „un miliard de lucruri prin cei trei eoni incalculabili” şi de a acţiona pentru binele spiritual al tuturor fiinţelor). El a mers atunci în Zahor, situat în partea de nord-vest a ţinutului Orgyen, unde domnea regele Arshadhara. Acestui rege i se născuse o fiică, căreia, chiar de la naştere, un yoghin rătăcitor îi prezisese că va renunţa la lume şi va deveni yoghină. Ea a primit numele de MANDARAVA. Legenda spune că MANDARAVA creştea cu rapiditate, într-o zi cât un copil normal într-o lună. La vârsta de 13 ani toată lumea o considera ca fiind sublima încarnare a unei DAKINI. Mulţi pretendenţi la mâna ei au venit din diferite ţări, însă ea i-a refuzat, ceea ce l-a mâniat la culme pe regele Arshadhara, tatăl ei. Rememorându-şi vieţile anterioare, fata i-a spus regelui că ea trebuie să-şi dedice viaţa spiritualităţii. Regele, foarte mâniat de hotărârea ei, a pus să fie păzită de 500 de servitoare, interzicându-i totodată să mai iasă din palat. Dar MANDARAVA a reuşit să fugă din palat printr-un pasaj secret. Ea şi-a tăiat părul şi şi-a zgâriat faţa cu degetele, pentru a nu mai fi frumoasă şi pentru ca bărbaţii să nu o mai dorească. În cele din urmă, regele, tatăl ei, s-a înduplecat şi i-a permis şi ei şi celor 500 de servitoare să urmeze calea spirituală, construindu-le o mare şi frumoasă mănăstire budistă.

    A supravieţuit arderii de rug

    Biografia „Viaţa şi eliberarea spirituală a lui PADMA-SAMBHAVA”, consemnată de YESHE TSOGYEL (în care evenimentele exterioare se împletesc aşa de profund cu cele interioare, încât uneori este dificil să sesizezi cu exactitate în care plan al realităţii s-au desfăşurat acestea), relatează astfel întâlnirea dintre Rinpoche şi MANDARAVA: „atunci PADMA-SAMBHAVA hotărî că a venit vremea să o instruiască pe MANDARAVA, aşa că s-a materializat în faţa ei şi a însoţitoarelor care se găseau în grădina mănăstirii, sub forma unui tânăr zâmbitor, înveşmântat în culorile strălucitoare ale unui curcubeu. Aerul era plin de sunete eterate, ca de cristal, şi impregnate de miros de tămâie. Cum l-a văzut pe PADMA-SAMBHAVA, MANDARAVA a simţit în suflet o fericire profundă, o bucurie pură şi nesfârşită…” La început, PADMA-SAMBHAVA a instruit-o pe MANDARAVA şi pe cele 500 de adepte ale ei în cele trei YOGA (sistemele yoghine ATI, ANU, CHITTI care ţin de şcoala YOGACHARA sau Contemplativă a MAHAYANA, fondată de ASANGA, s-a dezvoltat apoi, în jurul anului 700 d.Ch., în MANTRAYANA).

    Continuăm şirul povestirii din „Viaţa şi eliberarea spirituală a lui PADMA-SAMBHAVA”: „un păstor, care l-a văzut pe PADMA-SHAMBHAVA împreună cu MANDARAVA şi cu însoţitoarele prinţesei, a mers la rege spunându-i că MANDARAVA trăia cu un BRAHMACHARIN (adept tantric care realizează perfect continenţa sexuală). Regele a trimis soldaţi care au intra cu forţa în mănăstire şi l-au legat pe PADMA-SAMBHAVA. Regele a poruncit ca PADMA-SAMBHAVA să fie ars pe rug, iar MANDARAVA să fie ţinută într-o groapă plină cu mărăcini timp de 25 de ani. Soldaţii au smuls hainele de pe PADMA, l-au bătut şi l-au lovit cu pietre şi l-au legat de un stâlp. Sutelor de oameni de prin împrejurimi li s-a poruncit să vină cu câte o legătură de lemne fiecare şi cu câte o măsură de ulei de susan. Apoi, ei au luat o lungă bucată de pânză pe care au îmbibat-o cu ulei şi l-au înfăşurat pe PADMA cu ea. PADMA a fost acoperit cu frunze şi crengi uscate. Rugul înalt cât un munte a fost aprins din 4 direcţii, fumul rezultat acoperind lumina soarelui. Mulţimea satisfăcută a plecat acasă. Dar brusc, au început să se facă simţite zguduituri ca cele care apar atunci când este un cutremur. Aceste semne divine teribile l-au făcut pe rege să realizeze cât de necugetat acţionase. El a început să intuiască faptul că aşa-zisul păstor era de fapt o încarnare Divină, dăruită cu calităţi excepţionale. Şapte zile mai târziu, regele a văzut că rugul continua să fumege. Vrând să vadă ce se petrece acolo, regele a descoperit plin de uimire, sub un curcubeu, un lac imens înconjurat de lemnele care continuau să ardă. În mijlocul lacului, pe o floare de lotus, şedea un tânăr cu o aură extraordinar de strălucitoare, care era chiar Rinpoche, alături de el fiind 8 femei fascinant de frumoase, toate având înfăţişarea lui MANDARAVA. Copleşit de uluire şi căindu-se amarnic pentru greşelile sale, regele s-a oferit pe el însuşi, propriul regat şi propria lui fiică, MANDARAVA, Marelui GURU. Astfel, prinţesa MANDARAVA a devenit consoarta spirituală a lui PADMA-SAMBHAVA, iar regele, împreună cu alţi 21 de apropiaţi ai săi au primit mai multe iniţieri spirituale din partea lui PADMA, care le-a devenit maestru. Regele a ajuns un Învăţător al DHARMEI, iar ţinutul Zahorului a devenit plin de yoghini, doctrina spirituală a BUDDHA-şilor menţinându-se acolo timp de 200 de ani.

    Din învăţăturile spirituale ale lui PADMA-SAMBHAVA

    * Când o fiinţă umană care este atrasă de spiritualitate şi un maestru autentic se întâlnesc, aceasta este asemenea situaţiei în care se află un orb care găseşte piatra ce împlineşte dorinţele.

    * Trebuie să vezi cum de fapt, fiecare experienţă pe care o trăieşti conţine în ea extazul cel fără de formă.

    * Nu este suficient să practici yoga când şi când; practica ta spirituală trebuie să fie continuă, asemenea curgerii unui râu.

    * Învăţătura, reflecţia şi meditaţia sunt aspectele de bază ale practicii spirituale adevărate. Sârguinţa, credinţa şi încrederea sunt cei trei poli ai vieţii spirituale. Cunoaşterea, disciplina şi bunătatea sunt cele trei caracteristici ale practicii spirituale. Absenţa ataşamentului, absenţa dorinţelor obsesive şi absenţa dependenţei de ceva sau cineva sunt cei trei factori ai armoniei în practica spirituală autentică.

    * Atunci când în mintea ta nu mai este nici urmă de zgârcenie sau prejudecată, aceasta se numeşte perfecţiunea generozităţii.

    * Atunci când, plin de măiestrie reuşeşti să elimini orice emoţie perturbatoare din mintea ta, aceasta este perfecţiunea disciplinei spirituale.

    * Atunci când te-ai eliberat pe deplin de mânie şi resentimente, aceasta se numeşte perfecţiunea răbdării.

    * Atunci când nu mai eşti nici leneş, nici indolent, aceasta este perfecţiunea străduinţei.

    * Atunci când nu mai poţi fi tulburat în vreun fel şi nici nu eşti ataşat de meditaţie, aceasta este perfecţiunea concentrării.

    * Atunci când eşti pe deplin liber de concepte, aceasta se numeşte perfecţiunea cunoaşterii discriminatorii.

    * Învaţă să stingi flăcările mistuitoare ale mâniei cu apa bunătăţii pline de iubire.

    * Învaţă să traversezi râul dorinţelor celor fără de număr pe podul făcut din exerciţiile tale spirituale.

    * Învaţă să aprinzi torţa cunoaşterii discriminatorii în bezna întunericului prostiei.

    * Învaţă să sfărâmi muntele mândriei cu ciocanul răbdării pline de perseverenţă.

    * Învaţă să ieşi din viscolul invidiei şi geloziei purtând veşmintele călduroase ale răbdării.

    Se spune că forţa spirituală a Marelui maestru Padma-Sambhava creşte pe măsură ce condiţiile lumeşti se deteriorează. El este Sublimul Alchimist, Ghidul spiritual care transformă ura în înţelepciune, pasiunile inferioare în iubire, întunericul în lumină. Cu cât forţele răului devin mai puternice, cu atât mai pregnante sunt formele Divine în care marele maestru se manifestă. În hăurile disperării şi suferinţelor umane de tot felul, diamantul înţelepciunii sale străluceşte ca un soare.

    Greutăţile, opoziţiile de tot felul şi primejdiile pe calea spirituală pot fi depăşite cu succes graţie ajutorului nepreţuit al acestui maestru desăvârşit.

    Pentru a atinge desăvârşirea în cel de-al doilea nivel VIDYADHARA, cel al stăpânirii depline a vieţii, Padma-Sambhava a plecat împreună cu Mandarava la peştera Maratika din Nepal, despre care se spune că oferea cu uşurinţă accesul la lumea subtilă, paradisiacă a lui BODHISATTVA AVALOKITESHVARA.

    A savurat nectarul nemurii

    Aici, ei au practicat timp de trei luni şi şapte zile SADHANA Vieţii Eterne (care consta în anumite forme de asceză tantrică consacrate lui DHYANI BUDDHA AMITAYUS, o emanaţie a lui DHYANI BUDDHA AMITHABA).

    După această perioadă, lui Padma Sambhava şi iubitei sale le-a apărut într-o viziune însuşi BUDDHA AMITAYUS (numit de tibetani şi „Cel cu viaţă fără sfârşit”) care, conform legendei tibetane, „a aşezat urna vieţii nesfârşite pe capul lui Padma şi al Mandaravei, le-a dat să bea din nectarul nemuririi, iniţiindu-i şi făcându-i astfel să nu mai depindă deloc de ciclul morţilor şi al naşterilor până la sfârşitul acestei KALPA” (acest limbaj simbolic exprimă de fapt, atingerea de către cei doi a desăvârşirii în nivelul VIDYADHARA al stăpânirii vieţii, numit şi nivelul VIDYADHARA al longevităţii). În cadrul acestor asceze tantrice, Padma a realizat identificarea perfectă, graţie transfigurării sale intense, cu HAYAGRIVA (în tibetană, TAMDRIN; HAYAGRIVA este o zeitate protectoare teribilă aparţinând „familiei”de energii Divine PADMA în cadrul tradiţiei VAJRAYANA), iar Mandarava a realizat identificarea perfectă cu VAJRA-VARAHI. Tibetanii cred că VAJRA-VARAHI – în tibetană, DORJE-PHAG-MO – s-a încarnat succesiv în fiecare stareţă de la mănăstirea Yam-dok Lake din Tibet. Ei o numesc adesea pe VAJRA-VARAHI „Giuvaerul cel mai de preţ al vorbirii” sau „Energia feminină a Binelui Divin”, sugerând astfel unele dintre calităţile sale esenţiale: o înaltă capacitate iniţiatorie şi o mare putere de anihilare a răului. Amândoi au dobândit astfel puterile paranormale care le permiteau să-şi transforme corpul în curcubeu (în limbaj tantric „corpul de curcubeu” exprimă chintesenţa sublimă a energiilor divine ale celor cinci „familii” de DHYANI BUDDHA-şi) sau să devină invizibili. După aceea, Padma şi Mandarava şi-au făcut sălaş într-o peşteră din Munţii de Şisturi Preţioase, care se găsesc în ţinutul Kotala, între Zahor şi restul Indiei. Aici ei au rămas 12 ani, timp în care au practicat cu consecvenţă YOGA. În tot acest timp, regele din Kotala, Nubsarupa, a avut grijă să nu le lipsească nimic din cele necesare traiului. După ce a făcut ca întregul ţinut al Zahorului să îmbrăţişeze budismul, Padma a dorit să facă acelaşi lucru şi în ţinutul său natal şi porni într-o călătorie către Orgyen împreună cu Mandarava. În timp ce cerşeau, ei au fost reţinuţi de către rege şi miniştrii săi şi arşi pe un imens rug din lemne de santal. Ghidul spiritual şi consoarta lui au putut demonstra forţa extraordinară a practicii lor spirituale, transformând printr-un miracol rugul într-un lac cu apă rece, în centrul căruia Padma şi Mandarava au apărut din nou vii şi nevătămaţi pe un lotus imens, purtând la gât câte un şirag de cranii, simbol al eliberării tuturor fiinţelor din mrejele SAMSARA-ei. După realizarea acestui miracol, Padma-Sambhava a fost numit Padma Thotreng Tsal („Lotusul invincibil al Şiragului de Cranii”). El a rămas apoi timp de 13 ani în ţinutul Orgyen-ului, în calitate de îndrumător spiritual al regelui, făcând ca tot poporul să îmbrăţişeze calea DHARMA-ei, ajutându-i pe mulţi oameni să se elibereze de ignoranţă. În această perioadă, Padma-Sambhava a oferit împuternicirea spirituală şi învăţăturile specifice pentru KADUE CHOKYI GYAMTSO (literar, aceşti termeni tibetani s-ar traduce prin: „Învăţătura Divină, Unică şi Infinită, care cuprinde în ea toate celelalte învăţături”), prin care regele, regina şi toţi cei cărora KARMA le-a permis au atins starea de iluminare spirituală. Atunci Padma-Sambhava a fost numit Padma Raja („Regele Lotus”).

    A învins moartea cu ajutorul puterilor sale spirituale

    Legendele tibetane povestesc şi despre alte miracole săvârşite de către Padma-Sambhava: astfel, la întoarcerea din Orgyen, Padma-Sambhava a mers în oraşul Pataliputra din Kusumapura (în India) unde locuia un rege crud şi lipsit de credinţă spirituală, având numele de Ashoka, cel care, după ce stârnise ceartă între călugării budişti mai tineri şi cei mai bătrâni din ţinutul său, i-a omorât şi pe unii şi pe alţii.
    Pentru a-l ajuta pe regele Ashoka să se orienteze către credinţa spirituală autentică, Padma s-a transformat în călugărul Wangpo Dey şi a mers la palatul lui Ashoka, cerând de pomană. Fiind plin de suspiciuni faţă de orice călugăr care venea la curtea sa, Ashoka a poruncit ca acest călugăr să fie fiert într-o oală mare cu ulei până ce nu va mai rămâne nimic din el.

    În ziua următoare, regele a dorit să vadă cât de bine fusese dusă la îndeplinire porunca sa. Copleşit de uimire, el a găsit o floare de lotus crescând în uleiul din oală, iar în mijlocul florii şedea călugărul pe care-l pedepsise, acesta fiind, de fapt, Padma-Sambhava. În faţa acestui miracol nemaiîntâlnit, regele Ashoka şi-a dat imediat seama de greşeala sa şi a fost cuprins de remuşcări. Padma-Sambhava l-a ajutat apoi pe acest rege necredincios să construiască într-o singură noapte, pentru a-şi ispăşi păcatele săvârşite, un număr impresionant de STUPA, trezind astfel în Ashoka o credinţă spirituală de nezdruncinat. Ashoka a mers apoi în pelerinaj la Bodh-Gaya (locul unde Buddha a practicat meditaţia şi a atins iluminarea), a dăruit foarte multe pomeni săracilor şi-a pus viaţa în slujba răspândirii doctrinei spirituale autentice. De aceea el a devenit apoi cunoscut sub numele de Ashoka cel Drept. Biografia Marelui maestru menţionează şi despre un alt rege care l-a otrăvit pe Padma-Sambhava, dar acesta a reuşit să scape absolut nevătămat şi după această încercare, demonstrând încă o dată puterile excepţionale spirituale pe care le deţinea.

    Odată, când a fost aruncat în râu, Padma a făcut ca râul să curgă la deal şi a levitat deasupra apei. Astfel el a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Prea-puternicul Tânăr GARUDA”.

    Pe lângă toate acestea, Marele maestru tibetan s-a manifestat sub forma lui Acharya Padmavajra, Ghidul spiritual care a revelat HEVAJRA TANTRA (un tratat celebru al budismului tantric, care descrie calea adorării cuplului inseparabil realizat de cunoaşterea divină, PRAJNA şi mijloacele ei de cunoaştere, UPPAYA, dar şi sub forma BRAHMIN-ului Saraha, a lui DOMBI HERUKA, a lui VIRUPA, KAKLOCHARYA şi a altor MAHA SIDDHA-şi.

    Atunci când 500 de predicatori nebudişti (este vorba de adepţi ai căii BON, un fel de şamanism tibetan autohton, lipsit de o orientare spirituală adevărată) erau pe punctul de a demonstra „inferioritatea” învăţăturilor spirituale budiste într-o dezbatere publică ţinută la Bodh-Gaya, Padma i-a provocat şi în urma confruntării ce a urmat, el, împreună cu discipolii săi au ieşit învingători.

    Unii dintre predicatorii Bon au apelat la vrăji, însă Padma-Sambhava le-a contracarat acţiunile prin intermediul unei puternice MANTRA-e învăţată de la o DAKINI cunoscută sub numele de „Îmblânzitoarea Morţii”. Restul populaţiei s-a convertit la budism, iar flamura adevăratei doctrine spirituale s-a înălţat iarăşi victorioasă către ceruri. În acea perioadă, Padma-Sambhava a devenit cunoscut sub numele de Învăţătorul Senge Dradrok (Învăţătorul cu Glasul Asemănător Unui Leu”).

    În continuare vă prezentăm un text fascinant care prezintă felul în care învățătura yoghina nondualistă a pătruns în Tibet prin intermediul lui Padma-Sambhava .Padmasambhava
    Este vorba despre un fragment din lucrarea „Dansatoarea celesta”.

    „ Stabilirea, raspandirea si perpetuarea invataturii
    Invatatura spirituala nu are nici un alt scop decat bunastarea umanitatii. Bunastarea umanitatii este singurul motiv al activitatii lui Buddha si aL Bodhisattva-silor. De aceea exista aceste trei parti in acest capitol care descriu modul in care Tsogyel a servit toate fiintele vii.

    Prima parte descrie maniera in care ea a stabilit ferm traiditia pretioasa a invataturilor spirituale ale lui Buddha, exorcizand spiritele rele si convertiudu-i pe cei diabolici si necredinciosi. Cea de-a doua parte descrie modul in care stabilind traditia, ea a raspandit invataturile din Sutra-e si Tantra-e, extinzand prin aceasta comunitatile monastice si sustinandu-le. Si cea de-a treia parte descrie modul in care ea a ascuns o inepuizabila comoara de invataturi spirituale (apocaliptice) extrem de valoroase pentru a fi revelate in viitor, astfel incat Cuvantul Cuceritorilor sa nu dispara ci sa se raspandeasca pana cand samsara va fi golita de dorinta lumeasca.


    Nyatri Tsenpo, descinzand din clanul Sakya din India, a fost intronat ca Rege al intregului Tibet. El a propagat religia Bon. Ultimul din linia sa a fost Lhatotori, sub a carui domnie a fost introdusa in Tibet invatatura lui Buddha. Numele indian de Sakyamuni a devenit bine-cunoscut in cele patru districte ale Tibetului Central si oamenii au primit transmisia practicii celor zece virtuti. In acest timp doctrinele Bon-ului reformat au fost larg propagate. Practica acestor doctrine era in acord cu invatatura lui Buddha.


    Aeptii doctrinei Bon Reformate considerau ca Buddha Sakyamuni si Maestrul Bon Shenrab erau doua forme ale unei unice esente si sulurile de pergament pictate zugravind aceasta relatie au devenit populare. Aceasta noua miscare a devenit cunoscuta ca Noua traducere a Zhang- zhung-ului.
    In timpul vietii Imparatului buddhist Songtsen Gampo, care a fost o emanatie a lui Arya Avalokitesvara, doua imagini ale Domnului Buddha au fost aduse in Tibet si instalate in Lhasa si in templele Ramoche, pe care Regele le-a construit pentru acest scop. El a ridicat o suta opt alte temple care au servit in convertirea celor patru districte si a tinuturilor de granita.


    green_tara_02Multe reprezentari din ceramica sau turnate in metal si pergamente pictate zugravind diversi zei, toate in model nepalez sau chinezesc, au devenit populare.
    Agunci cand imaginea manifestata natural numitaJowo Zhalzema (Tara) a aparut in mod miraculos in Trandrunk, Regele, uimit, a construit un templu sublim special pentru ea. Numele sacru al celor Trei bijuterii privite ca zeitate, practica mantra-ei cu sase silabe (OM MANI PADMA HUNG) si imaginea Marii Puteri Cosmice a compasiunii (Mahakarnunika – Tujechembo) s-a raspandit prin Tara Tibetului, pana la granitele chineze. Atat invatatura lui Buddha, cat si cea Bon reformata s-au raspandit, existand impreuna, libere de prejudecata. Nu se facea nici o distinctie intre valorile diferitelor practici. Astfel se spune cu privire la mersul ritual cu rotatia imprejur, sa se faca rotatia in sens antiorar, indicand Dzokchen,si in sens orar, indicand mahamudra, in timp ce se realiza prosternarea indica Umachebo (mahamadhyamaka). Regele a stabilit o lege bazata pe cele zece virtuti. Tonmi Sambhota a tradus multe tantra-e ale Tujechembo-ului extensiv, prescurata si concis: si Regele, ministrii sai, curtenii si reginele au trait strict potrivit poruncilor si angajamentelor fata de aceasta zeitate.


    Douazeci si cinci de ani dupa moartea Regelui zeu influenta samanilor Bon eretici a crescut si atat invatatura lui Budda, cat si invatatura Bon Reformata au fost amarnic persecutate. Aeptii Bon-ului Reformat au fost indepartati, asa cum sunt si astazi. Unii au fost exilati la Kham, altii la Jar si altii in alte locuri, pana cand nici un adept nu a mai ramas in Tibetul Central. Atunci invatatura lui Buddha a fost inabusita si amenintata cu disparitia, intre Rege si ministrii sai s-a iscat un conflict, dar influenta (spirituala) a prevenit o viitoare persecutie, desi credinta a ramas la un nivel scazut. Religia samanilor Bon gresit calauziti a cuprins tara, astfel incat mai tarziu, in timpul Imparatului buddist Trisong Detsen, au fost create conditii care au facut foarte dificila propagarea invataturii lui Buddha.


    bonReligia samanilor Bon, cu metafizica ei devianta, sustinea inexistenta taramurilor pure (paradisiace). Zeitatile lor principale erau spirite – gyalpo, gongpo si stapani ai pamantului, precum si Cha si Yang, Zeii Sansei si ai Norocului, si alte zeitati lumesti. Religia lor prescrie schimbul de fiice de maritat cu fii, si ceremonii de casatorie elaborate. Invataturile lor au fost transmise ca fabule si legende considerate inspirate.
    Se credea ca Cha si Yang, Zeii Sansei si ai Norocului pot fi adorati prin dans si cantece. Toamna adeptii acestei religii realizau un sacrificiu de sange a o mie de magari salbatici. Primavara ei realizau un ritual in care picioarele unei caprioare erau oferite zeilor ca pret de rascumparare pentru noua viata.


    Iarna sacrificiul de sange era facut catre zeul Bon (Bon-lha) si vara ei omorau animale ca ofranda si realizau sacrificiul catre maestrul Bon (Shen-rab). Astfel, ei acumulau karma a zece actiuni vicioase si pacate de nerascumparat.
    Potrivit viziunii lor metafizice, universul era considerat a fii o creatie mentala imateriala sub forma zeilor si a demonilor, asadar tot ceea ce concepea mintea, era un zeu sau un demon. Cele mai inalte teluri ale lor erau renasterea in sfera neantului absolut; esuand aceasta urma acea renastere in sfera infinitatii sau in cele din urma renasterea in limbo unde nu este existenta si nici nonexistenta. Senmnul succesului ritualurilor lor era manifestare zeilor adorati (si imbunati astfel), care in cel mai bun caz ar fi mancat carnea unei fiinte simtitoare sau i-ar fi baut sangele, ori in cle mai rau caz ar fi aparut ca un curcubeu. Oamenii obisnuiti, cu o inteligenta redusa, erau impresionati de astfel de semne si crezand in filozofia samanilor Bon, erau condusi catre dezastru.Oricum, aceasta religie perversa a samanilor Bon, invadase tara, fiind promovata de majoritatea ministrilor zhang. In acest timp pictura si sculptura buddhista sacra disparusera, invataturile lui Buddha nu mai erau predate, templele Lhasa si Thandruk erau cazute in ruina, iar templele provinciale fusesera distruse.


    Trisong_DetsenTibetul era intr-o stare de anarhie atunci cand Ayra Manjusri s-a incarnat ca Imparatul buddhist Trisong Detsen pentru a restabili traditia invataturilor lui Buddha. Regele a invitat la curtea sa multi invatati din India, printre care era si Bodhisattva din Zahor, Santarksita. Templele din Lhasa, Trandruk si Rmoche, care fusesera construite pentru implinirea juramantului sacru al Imparatului Sontsen Gampo au fost reparate si reconsacrate. Apoi s-au facut pregatirile pentru constructia templului Samye, dar zeii inferiori, oamenii tibetani si Bonopo-sii au ridicat atat de multe obstacole, incat constructia a fost amanata. Staretul, Bodhisattva Santarksita din Zohar, a facut aceasta afirmatie profetica: “Nici o fiinta incarnata, zeu sau demon dezincarnat, nu va putea niciodata sa faca rau unei fiinte care a atins corpul de diamant (vajra) indestructibil. Invita-l pe Maestrul Nascut din Lotus din Orgyen aici, altfel , tu si cu mine, preot si protector ne vom lovi de obstacole la fiecare pas.”


    Actionand conform acestui sfat, Regele a trimis trei dintre courtenii sai demni de incredere care studiasera limba, in India, pentru a-l invita pe Guru-l Orgyen Rimpoche in Orient. Cei trei traducatori au sosit la picioarele Guru-lui, fara nici un fel de incident si infatisandu-i invitatia, ei s-au reintors impreuna cu el in Tibet. Regele, ministrii sai, curtenii si reginele au fost in mod involuntar cuprinsi de credinta.
    Un cortegiu de intampinare la distanta a fost rimis pana la Zhongda; un al doilea cortegiu de bun venit l-a intalnit in Lhasa; si Regele insusi, impreuna cu anturajul sau, l-au intampinat in crangul Ombu. Calauzind calul oaspetelui sau de capastru la Samye, el a castigat o legatura imediata cu Guru-l si preotul sau. Regele, ministrii curtenii si reginele l-au privit cu totii pe Guru cu devotiune si coplesiti de splendoarea sa divina, de radiatia fiintei sale, au fost impulsionati sa I se supuna fara ezitare. Staretul s-a prosternat, de asemenea, in fata sa, si a petrecut un anumit timp cu el in discutii religioase.


    templeDupa ce Regele, ministrii si anuturajul sau, impreuna cu Staretul Maestrul si traducatorii au sosit la Samya, Guru-l a examinat situatia proiectului de templu si a facut pronosticul sau.
    “In timpul vietii stramosului meu Songtsen Gampa”a spus Regele, “ au fost construite o suta opt temple. Dar, deoarece ele au fost risipite, nu a fost posibil sa ajungem la ele si astfel ele au cazut in ruina. As dori sa construiesc un acelasi numar de temple inconjurate de un singur zid.”
    Guru-l a fost de acord si din stare sa de samadhi, el a proiectat in mod magic o viziune a patru temple, fiecare dintre ele avand doua temple satelite, inconjurand un templu pagoda central, toate aflate in interiorul unui zid imprejmuitor, un spectacol pe care toti l-au vazut. Acest proiect reprezenta mandala muntelui Meru, impreuna cu continentele sale inconjutatoare si cu insulele satelite. “Mare Rege, daca noi am realiza aceasta viziune in lemn si piatra, va fi pe placul inimii mele?” a intrebat Guru-l.
    Regele a fost incantat. “Aceasta este de neconceput. Bineinteles ca este imposibil sa implinim un astfel de vis! Daca vom reusi intr-adevar acest complex de temple se va numi Samye, Cel de Neconceput.”
    “Largeste-ti orizonturile, Mare Rege!” a raspuns Guru-l.”Actioneaza si nimic nu-ti va sta in cale. Asa cum tu, ca Rege, domnesti asupra fiintelor umane, fiintele incarnate ale Tibetului, si eu controlez entitatile fara forma, zeii si demonii dezincarnati. De ce nu am reusi?”


    Yeshe_Tsogyal-2-150x150Astfel Samye a fost construit. Constructia sa exterioara odata terminata si purificata, templele au fost umplute de receptacole ale Corpului, Vorbirii si Mintii lui Buddha – imagin, carti si stupa-uri adunandu-se. Apoi comunitatea monastica a fost reunita. O suta opt traducatori straluciti, favorizati karma-ic, au fost alesi potrivit judecatii intuitive a Guru-lui. Mai departe, treii mii de oameni au fost reuniti din cele treisprezece principate, si din acestia trei mii, trei sute au fost investiti calugari de catre Staret. Guru-l a devenit Maestrul lor (Vajracarya). Dar atunci cand traducatorii si-au inceput lucrul asupra scripturilor, ministrii Bon, care erau ostili invataturii lui Buddha, si shamanii Bon la care s-a facut referire mai sus au inceput sa creeze obstacole. In mai multe ocazii, traducatorii au fost exilati catre zonele de granita, prin masinatiunile acestor fiinte diabolice. Dupa ce munca traducatorilor a fost oprita pentru a treia oara, Regele a fost fortat sa acorde religiei Bon un statut egal cu cel al religiei buddhiste, si s-a decis ca adeptii Bonpo sa fondeze manastirea numita Bongso, in Yarlung.


    Dupa ce Regele si ministrii sai au ajuns la o anumita intelegere, douazeci si unu de invatati au fost invitati imediat din India. Cei o suta opt traducatori care fusesera dispersati, au fost readunati in Samya, si tei mii de aspiranti s-au strans din cele treisprezece principate pentru a fi simultan investiti. Din Zhan-Zhung si alte zone Bon, au fost invitati la Ombu sapte invatati Bon si sapte magicieni Bon. Regele a trimis trei curteni pentru a-I intalni si escorta pe marele traducator Drenpa Namkha Wongchuk; Guru-l lui Rimponche, care locuia cu mine in Womplu Taksanng, el i-a oferit un cal magic numit Garudas (cel) Galopand de noua ori (mai repede); si tuturor celorlalti traducatori si candidati el le-a distribuit un cal si un animal de povara. In acest fel, noi am sosit cu totii repede in Samye.


    lhasaGuru a insistat asupra unui ocol prin Lhasa, unde el a facut sapte preziceri favorabile in ceea ce priveste succesul in stabilirea Tantra-ei. Imaginea Jowo a lui Sakyamuni din Lhasa a vorbit in acel timp, prezicand sosirea favorabila. Guru-l s-a reintors la Samya si a fost intampinat de un convoi de bun venit in fata recipientului din piatra la Zurhkar.
    Pe campia Yobok, langa Samye, a fost ridicat un tron inalt. Atunci cand Guru-l Rimpoche si-a ocupat locul in el, cei douazeci si unu de invatati din India si traducatorii tibetani s-au inclinat in fata sa si cei douazeci si unu de invatati au spus cu totii acelasi lucru. “Oh, Oh! Doar de aceasta data ne bucuram de favoarea de a-l intalni pe Guru-l din Orgyen, Pema Jungne, in persoana. Oh, Oh! Aceasta este fructul multor epoci de merite acumulate!” si privind cu devotiune catre chipul Guru-lui, ei au plans. In particular, intalnirea dintre Guru si Vamalamitra era asteptata cu mare bucurie, precum o reuniune a tatalui si fiului sau, si mai tarziu, mana in mana, ei s-au plimbat catre Templul pagoda Utse.


    In camera altarului de la primul etaj din Utse, Regele, curtenii sai si Staretul au realizat prosternarea si apoi ei au urcat si s-au asezat in camera superioara a altarului, resedinta lui Buddha Vairocana. Aici Guru-l a anuntat ca pentru a face mai usoara propagarea invataturii lui Buddha trebuie celebrate la Sambye trei ritualuri ale consacrarii si, de asemenea, trei ritualuri ale sacrificiului focului vor trebui sa fie realizate pentru a-I invinge pe demoni. Consacrarile au fost celebrate, dar datorita neatentiei, Regele a neglijat sa ii ceara Guru-lui sa conduca cele trei focuri sacrificiale si Guru-l a omis sa le realizeze. “Acum daca veti intreba despre vitor”, a spus Guru-l mai tarziu, “invatatura lui Buddha se va raspandi cu siguranta, dar puterea tentatiei diavolilor va creste proportional”.


    In timpul lunii finale a anului, la festivalul cunoscut sub numele de Loze Daze, atat budistii cat si Bonpo-sii s-au indreptat catre Samye pentru a celebra ritualurile de aorare a Regelui tibetan. Cei cinci invatati Bon, care fusesera invitati personal la Samye de catre Rege, nu au recunoscut simbolurile sacre ale Corpului, Vorbirii si Mintii lui Buddha si nu au acceptat regula celor zece virtuti. Ei nu au realizat nici o prosternare sau inconjurare rituala, asezandu-se intr-un sir cu spatele la imaginile sacre. Regele si majoritatea ministrilor sai au fost ofensati. Curand in zilele urmatoare Regele i-a intalnit pe adeptii Bon in fata imaginii lui Vairocana in pagoda Utse.

    buddhaO, Rege-zeu, ce reprezinta aceasta figura goala cei opt insotitori goi ai sai?” au intrebat adeptii Bon. “Care este scopul sau? De unde vin ei? Nu sunt ei panditi indieni?”
    “Figura centrala, principala este imaginea lui Buddha, Virocana si insotitorii sai sunt opt mari Eroi Spirituali” a raspuns Regele. “Noi consideram aceasta imagine a fi actualul corp al lui Buddha, asa ca noi ne prosternam in fata ei si o adoram. Karma noastra negativa este astfel eliberata si prin aceasta sunt acumulate merite.”
    “Ce sunt aceste doua forme oribile de la usa? Nusunt ei ucigasi?” au intrebat adeptii Bon in continuare. “Din ce sunt ei facuti si care este scopul lor?”
    “Acesti doi pazitori ai pragului sunt reprezentanti ale gloriosului Lekden Nakpo, Marele (zeu) teribil, Maestrul Tuturor Puterilor Magice”, a spus Regele. “El este executorul celor care isi incalca juramintele sacre, dar el este, de asemenea, un aliat al celor care urmeaza mahayana. Aceste imagini ale lui au fost facute din diverse pietre pretioase de catre inteleptii divini si binecuvantate de catre marele intelept indian Perma Jungne. Aceasta zeitate realizeaza necesara functie de raspandire a doctrinei lui Buddha si de purificare a pacatelor fiintelor simtitoare.”
    “Ce poate proveni de la o statuie de lut, realizata de catre oamenii dibaci?” au intrebat adeptii Bon plini de dispret. “Ai fost inselat si ispitit, o Rege. Maine, noi adeptii Bon vom realiza un ritual spectaculos pentru tine, un sacrificiu care va reinnoi complet resursele tale spirituale.”


    stupaMai tarziu, in timp ce se plimbau pe afara si observau multiplele stupa, adeptii Bon l-au intrebat pe Rege: ”Ce sunt acele monumente de acolo care au o gramada de excremente de vultur ridicandu-se pe acoperis, roti de grasime la mijloc si o gramada de balegar de caine la baza?”
    “Acelea sunt numite “raclele sugata-silor” sau simboluri ale corpului ordinii universale dharmakaya a lui Buddha.” “Sensul acestor nume se explica prin ele insele”, a raspuns Regele. “Nu exista nici o reprezentare a Corpului Sipiritual Divin si Universal al lui Buddha, dar datorita formei manifestate a stupa-ei, acest edificiu ilustrativ este receptacolul ofrandelor tuturor fiintelor, el este de asemenea, numit “loc de adorare” sau “receptacolul ofrandelor”. Din componentele structurii sale superioare, cele treisprezece discuri indicand cele treisprezece roti ale propagarii invataturii sunt impodobite du bolte si ornamente simbolice de incoronare a celor opt semne distinctie si ideale ale lui Buddha. Cupola (sau bolta) indica cele patru calitati nemarginite ale fiintei realizate – bunatatea plina de iubire, bucuria plina de intelegere, compasiunea si calmul (seninatatea sau echilibrul interior). Si baza, decorata cu lei, care sunt in acelasi timp un vehicol si un tron, reprezinta o trezorerie a bunastarii si a implinirii dorintelor.”
    “Acest monument, construit cu atat de multa truda, este total nefolositor”, au spus adeptii Bon. “El este la fel de nefolositor ca si o baricarda pentru luptatorii curajosi, si este la fel de inutil ca si o ascunzatoare pentru cei lasi. Este foarte ciudat. Probabil ca vreun spirit rau indian l-a vrajit pe Rege.”
    La aceasta, inimile Regelui si ministrilor sai s-au strans.


    Apoi adeptii Bon s-au strans in cele trei Temple ale femeilor (Jowo Ling) pentru a realiza un ritual de adorare a Regelui. Preotii Bon au ramas in cele opt temple mici, iar invatatii in Templul Tamdin (Tamdin Ling). “Deoarece acest ritual este pentru un mare Rege”, i-au spus preotii Bon, Regelui, avem nevoie de un cerb cu coarne frumoase, o caprioara cu un capastru de turcoaze, o mie de masculi si femele de yak, oi si capre, si un echipament complet de robe regale.” Regele le-a indeplinit cu rapiditate cererea. “Ne trebuie specimene din toate lucrurile existente in lume”, au cerut ei apoi, si Regele le-a indeplinit cu rapiditate si aceasta cerere. “Avem nevoie de opt feluri de vin si noua feluri de cereale”, au spus ei apoi, si acestea le-au fost aduse.


    Yeshe_TsogyalApoi Regele si curtea sa au primit o invitatie formala de a fi martori la ritualul Bon, si Regele si Reginele, ministrii si curtenii au sosit pentru a-I gasi pe cei noua invatati Bon asezati intr-o linie centrala, si apoi, in line, la dreapta si la stanga acestora, noua magicieni si alti preoti Bon. Multiplii calai, numiti “Servitori ai Sacrificiului”, purtau fiecare un cutit, purificatorii Bon au adus apa in polonice de aur, pe care au varsat-o peste caprioare si celelalte animale sacificiale pentru a le purifica, si alti samani numiti Boni Negri au aruncat cerealele asupra lor. Samanii numiti Bon Petitionari au pus intrebari si au primit raspuns de la zeii si demonii care ii inconjurau. Apoi calaii au strigat: “Aici este un cerb!” taind gatul animalului in cadrul sacrificiului. Trei mii de oi, yaci si capre au fost sacrificate in acelasi timp si in acelasi mod. Apoi, cele patru picioare ale caprioare au fost rupte in sacrificiu. Strigand: “Aici este o oaie!”, “Aici este o capra!” etc. si pe masura ce lua fiecare tip de animal, ei au jupuit astfel membrele a trei mii de animale vii. Cai, boi, catari, caini, pasari, porci au fost sacrificati in diferite moduri. Dupa aceasta ucidere, duhoarea parului ars s-a raspandit la Samye, in timp ce variate tipuri de carne erau oferite. Dupa ce ea a fost fripta, samanul numit macelarul Bon a taiat carnea, samanul Bon numit cel care sorteaza a transat carnea si a distribuit-o diferitilor functionari, iar Bon ghicitorul a facut calculele. Apoi calaii, umpland deja vasele de cupru cu sange, le-au aranjat pe piei, in timp ce ali preoti jupuiau carnea de pe mai multe piei. Odata ce si-au terminat treaba, toti au cantat invocatii.

    In timp ce Regele, ministrii sai si reginele priveau cu teama vasele de cupru, sangele a inceput sa fiarba si sa scoata aburi, apoi din acesti aburi, fantomatice curcubee au stralucit si au scanteiat diverse voci ale unor spirite rele dezincarnate care sunau strient, precum vocile unor betivi, si respiratii grele sau rasuri ragusite au putut fi auzite. “Acestea sunt vocile seilor swastika, Cha, Zeul Sansei si Yang, Zeul Norocului, au strigat jubliand preotii Bon. Carnea si sangele ne-au fost oferite pentru a le manca si a bea.


    “Are acest ritual sangeros vreo virtute in el?” a intrebat Regele.
    “Este bun pentru Rege”, au raspuns ei, “Dar este de un mic beneficiu pentru noi. Nu este inima ta plina, o, Rege, nu esti uimit?”


    Dar Regele era deprimat, iar ceilalti erau plini de confuzie si dubii cand s-au reintors la Pagoda Utse. Toti invatatii si traducatorii care fusesera martori la ritual erau unanimi in opinia lor. “O doctrina nu poate avea doi invatatori.”, au spus ei. “Daca estul este jos, in mod natural, vestul este sus. Focul si apa nu pot fi niciodata aliati. Nici un scop nu este servit amestecand traditia lui Buddha cu doctrina acestor fanatici extremisti. Oamenii intelepti se feresc de companiile negative. Noi nu ii vom insoti pe acesti prosti nici un moment. Noi nu vom bea apa din valea in care acesti incalcatori ai juramintelor sacre traiesc. Mai curand ne vom cauta pacea si fericirea in zonele din afara granitelor.”

    Apoi ei au trimis acest ultimatum Regelui si l-au prezentat de noua ori” “Ori invatatura lui Buddha este stabilita in mod exclusiv in Tibet, ori doctrinei Bon ii este permis sa infloreasca. Este absolut imposibil pentru ele sa coexiste.”
    Cu cea de-a doua ocazie a prezentarii acestei petitii, Regele i-a chemat pe ministrii si curtea sa in fata lui si le s-a adresat astfel: “Ministri s supusi tibetani, va rog ascultati-ma! Deoarece obiceiurile buddhistilor si ale Bonpo-silor sunt precum fata si spatele palmei mainii si incriminarile reciproce abunda, cine ar putea sa sustina increderea in vreunii dintre ei? Voi, invatati indeni, traducatori tibetani si calugari care faceti parte din acest ordin, care mi-ati dat un astfel de sfat care nu permite nici un compromis, ce trebuie facut?”


    Image - consortMinistrii Bon zhang, au raspuns: “O, Rege-zeu, atunci cand raul si albia sa sunt de aceeasi marime totul este in armonie. Inainte, atunci cand aceasta problema a aparut, a fost necesar sa exilezi multi traducatori. Daca vei urma acelasi curs al actiunii, atat Bonpo-sii cat si Buddhistii vor putea sa doarma in propriile lor paturi si va fi pace.”
    Atunci Go cel Batran a cerut tacere. “Atunci cand Bon-ul se afla in crestere, Regele este neconsolat si plin de dubii si teama. Atunci cand buddhismul se raspandeste, ministrii isi pierd increderea si scopul lor oscileaza. Atunci cand Bon-ul si Buddhismul au un statut egal, precum focul si apa, ei devin dusmani de moarte. Este evident ca aceasta agonie trebuie sa inceteze in final. Adevarul trebuie sa fie separat de ceea ce este fals intr-o curte de justitie. Valabilitatea relativa a celor doua doctrine va fi cantarita prin procedura pietricelelor. Daca realul va fi distins de ireal, nimic nu mai ramane de facut. De aceea, maine, va fi initiata o confruntare cu Regele prezidand, minstrii si curtenii in primul rand, fractiunea Buddhista aliniata intr-un sir in dreapta Regelui si cea Bon in sir in stanga Regelui. Se va judeca prin metafizica. Adevarului I se va acorda recunoastere prin obisnuita cupa de vin si inselatoria isi va primi pedeapsa.
    Mai departe rivalii trebuie sa-si demonstreze puterile miraculoase ca dovada a faptului ca au dreptate, insusirile creatoare vor fi din plin potentate prin putere psihica. Atunci daca doctrina lui Buddha este dovedita a fi valabila, ea va fi aparata si intarita, iar cea Bon va fi inlaturata. Daca cea Bon se dovedeste a fi mai puternica, atunci Buddhismul va fi distrus si Bon-ul va fi stabilit. Un decret in aceasta directie va fi promulgat. Oricine nu se va supune acestui decret, indiferent ca este vorba de Rege, ministrii, regine sau supusi, el va fi judecat conform legii. Toti trebuie sa jure ca se vor supune ei.”


    Aceasta propunere a fost gasita acceptabila de catre Rege, ministri, regine si curteni, cu totii jurand sa se supuna acestui decret. Ministrii Bonpos au sustinut concurenta, consierand ca intr-o astfel de lupta Buddhismul nu va putea rivaliza cu puterile magice si vrajitoria adeptilor Bon.
    Atunci Regele a trimis acest raspuns petitiei invatatilor:

    “Fiti atenti, o, voi zei, Maestrii ai intelepciunii si puterii!
    Buddhistii si Bonposii vor negocia unii cu altii ca executanti,
    Si cum nimeni nu acorda credit celorlalti.
    Regele, ministrii si reginele sunt plini de neincredere fata de ambii;
    Atat Buddhistii cat si Bonpo-sii sunt subjugati de dubii si teama.
    De aceea, maine, va veti intrece cu preotii Bon,
    Rivalizand cu ei in semne ale adevarului, dovezi ale puterii, in forta magica si psihica.
    Oricare dharma va inspira incredere in Rege si ministrii,
    In acea dharma ne vom pune incredrea si acea dharma va fi urmata.
    Falsul si ceea ce nu este demn de incredere va fi cu promtitudine respins,
    Si cei ce le sustin vor fi exilati catre granitele triburilor barbare.
    Aceasta a ordonat Regele si minstrii. Reflectati si actionati cu intelepciune.
    Invatatii au fost incantati sa primeasca aceasta comunicare si ei au trimis acest raspuns:

    Asa sa fie, Stapan al oamenilor, sacru Rege-zeu!
    Aceasta este metoda tuturor Regilor drepti,
    Ceea ce este drept va invinge ceea ce este nedrept;
    Adevarul cu siguranta va infrange acesti diavoli rebeli.
    Cum toti marii intelepti si adepti sunt prezenti aici,
    Vor pieri mai multi diavoli decat in Vajrasana.
    Dharma noastra a invins acesti fanatici extremisti adesea inainte,
    Asadar de ce ar trebui sa ne temem de acesti adepti. Bon obisnuiti?
    Oricine este infrant va fi pedepsit de cei victoriosi,
    Si este just ca cei care pierd sa fie exilati.

    yeshe-tsogyal-sergey-noskovRegele a fost foarte incantat de acest raspuns. El le-a explicat apoi termenii confruntarii in detaliu adeptilor Bon si le-a spus sa se pregateasca. Adeptii Bon au trimis asigurarea ca cei noua invatati ai lor vor invinge in confruntare, informandu-l ca cei noua magicieni ai lor erau fara de rivali in puteri magice.
    In cea de-a cinsprezecea zi a anului nou, in mijlocul marii camplii din Yobok, langa Samye, un tron inalt a fost ridicat pentru Rege. Invatatii si traducatorii si-au ocupat locurile in dreapta sa, adeptii Bon la stanga sa si ministrii si curtea in randul din fata sa. In spatele lor se intindea pe o mare distanta o mare multime imbracata in rosu sau in negru, adunata din cele patru districte ale Tibetului Central. Mai intai Regele a facut aceasta declaratie: “Ho! Locuitori ai Tarii Tibetului, zei si oameni, Buddhisti si Bonposi, ministri, regine si curteni, va rog sa fiti atenti. Inainte Regii au permis Buddhismului si Bon-ului sa coexiste. Apoi Bon-ul a castigat un ascendent

    . Am incercat sa sustin Buddhismul si Bon-ul in egala masura, la fel ca si stramosul meu Songtse Gampo, dar Buddhismul si Bon-ul sunt ostile (opuse) si acuzatiile lor reciproce au creat dubii si suspiciuni in mintea Regelui si a ministrilor sai. Acum vom compara si vom evalua metafizicile lor si oricare sistem va castiga increderea noastra va fi adoptat pe de-a-ntregul. Oricine refuza sa imbratiseze doctrina castigatorilor va fi distrus de catre lege. Aderentii oricarora dintre aceste doua sisteme, Buddhismul si Bon-ul, dovedit fals, vor fi exilati catre granite, astfel incat chiar si numele doctrinei lor va fi uitat in aceasta tara. Acest decret oficial garanteaza castigatorului ca va primi meritele sale indreptatie. Intregul omagiu va fi acordat celor victoriosi si noi vom adera la doctrina lor.” Regele a repetat acest decret de noua ori si ministrii au colaborat la aceasta, repetandu-l pe tablele legii lor (documente, papirusuri), si toti au fost de acord.
    Atunci Marele Orgyen insusi a levitat la inaltimea coroanei unui copac si s-a adresat contestatarilor: “Este bine ca metafizica Buddhista sa fie distinsa de aceea Bon. Mai intai, deoarece aceasta este prefata tuturor dezbaterilor formale, ascutiti-va inteligenta cu schimbul obisnuit de ghicitori si parabole. Apoi, descoperiti inima traditiei voastre cu bijuteriile exegezei deoarece acolo se afla bucuria oricarei semintii. La sfarsit, argumentele voastre, premizele lor si concluziile vor fi judecate, deoarece polemicile autentice sunt semnul unei metafizici de necombatut. Dupa aceea veti demonstra evidenta siddhi-urilor voastre, deoarece insusirile magice inspira incredere in Rege si in ministrii sai.”
    Dupa ce a facut aceste afirmatii, el a manifestat esenta Corpului sau ca Sakyamuni, Stapanul tuturor Sakya-silor, si Regele si ministrii sai si Bonpo-sii au fost coplesiti de aura sa; el a manifestat o emanatie a Vorbirii sale in forma lui Padma Sambava, conducatorul grupurilor de invatati si traducatorii si adeptii au fost astfel incurajati si inspirati; si emanatia Mintii sale a luat forma lui Dorje Trollo, invingandu-i pe oponenti, manifestand miracole contrare naturii, astfel incat chiar si Bonpo-sii au castigat o credinta de nezdruncinat si l-au omagiat.
    Atunci Atsara Pelyang si un adept Bon s-au angajat intr-un schimb de ghicitori si adeptul Bon a castigat. Gruparea Bon si-a omagiat zeii, ridicand steagul lor. Regele i-a desemnat prin cupa ceremoniala de vin si ministrii Bonpo au fost multumiti, oferindu-le contestatarilor lor in ghicitori daruri generoase. Regele era nelinistit. “Hrana de dimineata devreme este prevestirea unei dureri iminenete”, au spus invatatii. “Ei au castigat lupta in ghicitori, dar ghicitorile nu sunt o parte a invataturii lui Buddha. Acum, adeptii Bon trebuie sa discute religia cu invatatii.”

    Marele intelept Vimalamitra s-a ridicat in capul radului sau:
    Toate fenomenele provin dintr-o cauza,
    Si cauza a fost explicata de catre Tathagata.
    Ceea ce produce incetarea acestei cauze
    A fost explicat de Marele Ascet in acesti termeni:
    Nu faceti nici un fel de rau
    Si cultivati virtutea intr-o masura deplina;
    Propria voastra minte este astfel disciplinata.

    yeshe tsogyalSi aflandu-se in postura lotusului (plutind) in cer, aura sa expansionandu-se si stralucind, el a pocnit din degete de trei ori. Cei noua magicieni Bon si-au pierdut curajul si cei noua invatati Bon au fost redusi la tacere. Ei au ramas uluiti fara de raspuns. Apoi, tot astfel, cei douazeci si cinci de invatati indieni si cei o suta opt traducatori, fiecare a expus un mesaj esential din scriptura, si luand un pasaj controversat, fiecare a demonstrat evidenta miraculoasa, autentica, a realizarii sale. Adeptii Bon au fost redusi la tacere, invaluiti in obscuritate, deoarece ei erau incapabili sa realizeze miracole reale.
    “Trebuie sa castigati aceasta dezbatere, au ordonat ministrii Bon. Aratati-va puterile magice. Acesti calugari i-au uimit pe zeii si oamenii din Tibet cu miracolele lor. Ei au argumentat convingator. Stiinta si comportamentul lor este o incatare pentru minte si ei radiaza bunavointa si bucurie. Se pare ca asteptarile noastre au fost inselate. Acum, daca aveti vreun talent oarecare, indiferent ca el este dovada unui siddhi, a puterilor magice sau a vrajlor negative, folositi-l repede.” Si mintile lor fiind tulburate, ei au devenit maniosi si plini de amaraciune, indemnadu-si preotii cu blesteme teribile.
    “Acesti barbari indieni au insultat zeitatile Svastika Bon”, au spus adeptii Bon. “Noi nu vom dezbate cu acesti invatati. Mai tarziu ii vom ucide prin puteri magice. Vom dezbate doar cu traducatorii, doarece ei sunt tibetani.”
    Intre timp, raspalatindu-I pe invatati, Regele a dat fiecaruia dintre ei o livra de praf de aur, un bol de aur galben de cersit si o roba de brocart. Steagul dharma-ei a fost desfasurat, conca a fost facuta sa rasune si o adevarata ploaie de flori a cazut asupra lor. Din cer zeii si-au proclamat omagiul in versuri si s-au revelat pe ei insisi in toata splendoarea realitatii lor. La acestea toti tibetanii au fost uluiti, si lacrimile lor de credinta in invatatura lui Buddha au cazut precum ploaia. Dar asupra randurilor adeptilor Bon au cazut grindina si pietre. “Zeii indica semnele reale ale realizarii”, au spus ministrii Bonpo, si ei si-au adus omagiul invataturii lui Buddha, plasand picioarele invatatilor deasupra capetelor lor si aducand la cunostinta faptele lor negative traducatorilor. Manjusri insusi i-a aparut Regelui, aratandu-I diferenta intre dharma adevarata si cea falsa.
    “Buddhistii au castigat deja victoria”, au fost de acord majoritatea oamenilor. “Minunata lor dharma este superioara. Vom practica cu totii invatatura lui Buddha” si eu au inceput sa se disperseze.
    “Stati!” a ordonat Regele. “Traducatorii trebuie sa dezbata cu adeptii Bon”.
    Mai intai, marele traducator Vairotsana a dezbatut cu reprezentantul Bon Tangnak, apoi Namkhai Nyingpo a dezbatut cu Tongyu. Tot astfel, fiecare traducator a dezbatut cu un reprezentant Bon si nici un singur reprezentant Bon nu a putut sa se ridice la inaltimea rivalului sau. Regele numara o pietricica alba pentru fiecare afirmatie sau actiune valabila si o pietricica neagra pentru fiecare afirmatie sau actiune neautentica. Vairotsana a adunat noua sute de pietricele albe si Tangmak a adunat cinci sute de pietricle negre. Traducatorii au castigat din nou si steagul sacru a fost iarasi desfasurat. La sfarsitul dezbaterii sale, Namkhai Nyingpo din Nub a acumulat trei sute de pietricele albe ale adevarului si Tongyu a acumulat tei sute de pietricele negre ale falsitatii. Din nou, traducatorii au desfasurat steagul. Eu, Tsogyel am dezbatut cu o yogini swastika Bon pe nume Bonmo Tso din Clanul Chokro si am iesit victorioasa. Mi-am demonstrat puterile magice, pe care le voi descrie mai tarziu, si Bonmo Tso a fost redusa la tacere. Tot astfel, o suta douazeci de traducatori au iesit victoriosi. Chiar si cei noua intelepti Bon conducatori au fost infranti. Redusi la tacere, cu limbile parca legate, ei au fost incapabili sa mai rosteasca un cuvant.
    yesheApoi a sosoit momentul unei intreceri in dovedirea siddhi-urilor.Vairotsana a tinut cele trei taramuri in palma mainii sale. Nomkhai Nyingpo, calarind pe o raza de soare, a demonstrat multe miracole. Sangye Yeshe a adunat multe spirite rauvoitoare cu un gest al phurba-ei sale, nimicindu-si dusmanii cu o miscare a phurba-ei si a sfaramat o piatra cu o alta lovitura a phurba-ei sale. Dorje Dhunjom a alergat precum vantul, inconjurand cele patru continente intr-o clipire si a oferit Regelui sapte tipuri diferite de comori ca dovada a faptelor sale vitejesti. Gyelwa Chokyang a cucerit cele trei taramuri intr-o clipa si a oferit roata cu noua spite a lui Brahma ca dovada a faptei sale. Gyelwa Lodro a mers pe apa. Denma Tsemang i-a infrant pe adeptii Bon in dezbatrea religioasa, explicand Kanjur Rucok din memorie, proiectand formulele vocalelor si consoanelor pe cer. Kaba Peltsek a inrobit legiunile de spirite arogante. Odren Zhonnu a innotat precum un peste in ocean. Jnana Kumara a extras ambrozia dintr-o piatra. Ma Rinchen Chok a mancat pietricele, mestecandu-le ca pe un aluat moale. Pelgyi Dorje s-a deplasat fara nici un fel de piedica prin stanci si munti. Sokpo Lhapel a chemat o tigroaica in claduri din sud prin intermediul mudra-ei sale carlig, a mantrei-ei sale de chemare si a samadhi-ului sau. Drenpa Namkha a chemat un yak salbatic din nord. Chokro Lui Gyeltsen a invocat formele manifestate ale celor Trei Aspecte ale lui Buddha pe cer in fata sa. Langdro Konchok Jungden a facut sa cada treisprezece fulgere simultan si le-a raspandt ca pe sageti oriunde a dorit. Kyeuchung a chemat si a supus toate Dakini-urile cu samadhi-ul sau. Gyelmo Yudra Ningpo i-a invins pe adpetii Bon in gramatica, logica si stiinte, si invingand aparentele exterioare prin patrunderea interioara a samadhi-ului sau, el a efectuat multe transformari. Gyelwa Jangchub a leviat in postura lotusului. Tingdzin Zangpo a zburat la cer, viziunea sa inconjurand cele patru continente simultan.

    In aceasta maniera, toti cei douazeci si cinci de Mahasiddha-si din Chimphu au demonstrat evidenta siddhi-urilor lor. Mai mult, cei opt Siddha-si din Yerpa, cei trezeci de preoti tantra-ici din Sheldrak, cei cincizeci de Pustnici din Yong Dzong, etc, cu totii au ilustrat un semn particular diferit al unui siddhi. Ei au transformat focul in apa si apa in foc. Ei au dansat pe cer, au trecut nestingheriti prin munti si pietre, au mers pe apa, au facut din mult putin si au facut sa creasca ceea ce era putin intr-o multitudine. Toti oamenii tibetani nu au putut fi de folos, dar au castigat o mare credinta in Buddha, si adeptii Bon nu au putut sa se opuna infrangerii. Simpatizantii Bonpo aflati printre ministri au ramas fara cuvinte.
    yeshe maIn ceea ce priveste confruntarea mea cu adeptii Bon in dovedirea siddhi-urilor, adeptii Bon au fost infranti. Dar dupa aceasta, ei au conceput noua spirite negative numite: Mirosul magic al sconsului, Hrana aruncata la caini, Amestecarea untului din lama cu sange, Pielea magiei negre, Proiectia spiritelor pestilentiale si Proiectia diavolilor, etc. Cu aceste spirite blestemate ei au nimicit noua calugari tineri intr-o clipa, dar eu am lasat sa cada o picatura de saliva in gura fiecaruia dintre calugari, si astfel ei s-au ridicat pe deplin restabiliti, aratand o si mai mare dibacie in jocul intelepciunii decat inainte. Astfel, din nou, adeptii Bon au fost infranti.

    Apoi, ridicandu-mi degetul aratator in gestul amenintarii catre cei noua magicieni si incantand PHAT! de noua ori, ei si-au pierdut cunostiinta paralizati. Pentru a-I readuce la simturi, am intonat de noua ori HUNG. Levitnand in postura lotusului etc, am demonstrat controlul deplin asupra fortelor elementare. Rotind roti de foc avand cinci culori diferite in varfurile degetelor mainii mele drepte, i-am terifiat pe adeptii Bon si apoi revarsand fluxuri de apa de cinci culori din varfurile degetoelor mainiii mele stangi, aceste fluxuri s-au adunat intr-un lac. Luand un bolovan Chimphu, sfaramandu-l ca pe o bucata de unt, l-am modelat in diverse imagini. Apoi am proiectat douazeci si cinci de forme manifestate similare mie insami, fiecare dintre ele ilustrand o dovada a unui siddhi.
    Vairocana“Acesti adepti Bon nu pot sa infranga nici macar o femeie” au spus oamenii din Tibet, devenind dispretuitori fata de ei.
    “Maine cei noua magicieni ai nostri vor chema fiecare simultan un fulger si o vor reduce pe aceasta Samye la un morman de cenusa”, au spus adeptii Bon. Si ei au mers la epori si au chemat fulgerele lor, dar eu le-am incolacit in jurul varfului degetului meu aratator, realizand gestul amenintarii si le-am aruncat asupra resedintei Bon de la Ombu, care a fost demolata. Dupa ce am colectat treisprezece fulgere pe carele-am indreptat asupra capeteniilor Bon, ei s-au reintors la Samye plini de cainta.
    Atunci cand Bonpo-sii erau pe punctul de a fi exilati, fiind infranti in puteri magice asa cum a fost descris anterior, ministrii Takra si Lugong au jurat ca nu vor pleca in exil. Ei s-au reintors la Ombu, unde au facut pregatiri elaborate pentru a ruina Tibetul prin dezlantuirea puterilor magice eficace ale ciclului cu noua etape a karma-elor minore si apoi a ciclului cu noua etape a karma-elor majore ale lui Pelmo, prin blesteme aruncate in foc, in apa, in pamant si in aer prin intermediul unui steag si asa mai departe.

    Regele a explicat pe larg aceasta problema traducatorilor si invatatilor, ceradu-le modalitati de a combate raul. Guru Rimpoche, asigurandu-I ca totul va fi bine, m-a instruit sa-i protejez. Apoi am mers la pagoda Utse, unde am revelat mandala lui Dorje Phurba si am practicat ritualurile phurba, pana cand, dupa sapte zile, zeitatile mandala-ei au aparut. Siddhi-ul obtinut in aceasta practica a fost puterea de a face din dusmani proprii lor executori. Astfel, adeptii Bon s-au distrus pe ei insisi, Atat Takra si Lugong, impreuna cu cinci alti ministri Bon implacabil ostili dharma-ei, au murit de indata, si dintre cei noua magicieni, opt au murit doar unul ramanand. Astfel, rezerva magicienilor Bon s-a epuizat, fiind infranti toti prin puteri magice.

    Imparatul i-a convocat imeiat pe toti adeptii Bonpo la Samye, unde ei au suferit anumite impuneri. Guru-l Rimponche a decis soarta lor.
    “Deoarece adeptii Bon au totusi o anumita credinta care este in acord cu doctrina buddhista ei pot sa doarma in propriile lor paturi. Totusi samanii Bon, toti fanaticii extremisti, vor fi surghinuiti in afara granitelor tarii. Nici un scop nu este servit prin uciderea lor.”
    Regele, actionand in concordanta cu porunca Guru-lui, a impartit cartile Bon in categoriile reformate si samaniste, aruncandu-le pe cele Bon samanice in foc, in timp ce cartile Bon-ului reformat au fost ascunse, fiind considerate ca tezaur al unor revelatii ulterioare. Adeptii Bonpo reformati au fost trimisi inapoi la Zhang-zhung si in provincii, in timp ce samanii Bon au fost trimisi la Treulakchan, in Mongolia.
    amitabhaDupa aceasta, Regele, ministrii si curtenii sai, toti supusii Regelui, atat tibetani cat si straini, au fost supusi legii de a se abtine de la practicile Bon samanice si de a practica doar invatatura lui Buddha. Potrivit acestei legi, intreg Tibetul Central si Kham-ul, pana la Poarta Tronului din China, au devenit teritorii unde s-a raspandit invatatura lui Buddha si comunitatea lui Sangha, si multe manastiri, centre de meditatii si academii au fost fondate.
    Apoi, dupa ce Regele a promulgat acest al doilea decret, la Samye a fost batuta toba invataturii, scoica invataturii a rasunat, steagul invataturii a fost ridicat si desfasurat si tronul invataturii a fost pregatit. Cei douazeci si unu de invatati indieni si-au ocupat locurile pe cele noua perne de brocart. Marele Orgyen, Perma Jungne, steretul Boddhisattva din Zahor si inteleptul kasmirian Vimalamitra si-au ocupat locurile pe marele tron e aur impodobit cu noua perne de brocart. Traducatorii Vairotsana si Namkhai Nyingpo si-au ocupat fiecare locul dasupra mai multor mormane de noua perne de brocart si ceilalati traducatori s-au asezaat deasupra gramezilor de doua sau trei perne de brocart. Apoi, Regele le-a dat generoase daruri de aur si alte cadouri fiecaruie dintrei ei. El le-a dat fiecaruia dintre marii invatati indieni, noua suluri de brocart, trei vase de aur, trei livre de praf de aur, etc, astfel incat darurile au format un morman cat un munte. Celor trei preoti din Zahor, Orgyen si Kashmir, el le-a oferit un platou de aur si turcoaze si o mare cantitate de brocart, etc, daruri de o imensa onoare. Apoi el i-a implorat pe toti sa propage invatatura Sutra-elor si Tantra-elor in Tibet. Toti invatatii au fost incantati sa accepte, zambind in semn de aprobare, si staretul, Maestrul Vajra si Vimalamitra si-au dat cuvantul solemn ca se vor stradui sa fortifice invatatura lui Buddha pana cand dorinta Regelui va fi implinita.

    Dupa aceasta, sapte mii de calugari au intrat in academia de la Samye si noua sute au intrat in centrele de meditatie de la Chimphu; o mie de calugari au intrat in academiile de la Tranduk si o suta de calugari au intrat in centrele de meditatie de la Yong Dzong; trei mii de calugari au intrat in academia militara de la Lhasa si cinci mii de calugari au intrat in centrul de meditatie de la Yerpa; noii calugari au fost investiti in aceste trei perechi de institutii, pe parcursul unui an. Mai mult, au fost stabilite Manastiri si centre de meditatii la Langtang in Kham, Rabgang in Minyak, Gyeltan in Jang, Jatsang in Mar, Rongzhi si Gangdruk in Kham, Donghu in Powo, Ronglam in Barlam, Buchui n Kongpo, in Chimyul la Danglung in Dakpo, la Tsuklak in cele patru districte ale Tibetului Central, si la Takden Jomo Nang in Tsang. In Everest, etc., de-a lungul tinutului Tsang. Tsangrong si Ngari, au fost stabilite manastiri si centre de meditatii intr-un numar foarte mare.”

    ……………………………………………………………………………………………….

    A obţinut graţia iubirii şi compasiunii divine specifice nivelului MAHAMUDRA

    Îndreptându-se către peştera din Yanglesho (cunoscută acum sub numele de Palphing) situată între India şi Nepal, Marele Padma-Sambhava a întâlnit-o pe Shakya Devi, fiica unui rege nepalez, care a acceptat să-i fie consoartă mistică şi să-l urmeze în realizarea SADDHANA-ei sale tantrice care viza atingerea celui de-al treilea nivel VIDYADHARA numit MAHAMUDRA. (La cel de-al treilea nivel VIDYADHARA – în tibetană, PHYAG CHEN RIG’DZIN – se presupune că practicantul poate să-şi părăsească, la voinţă, corpul). MAHAMUDRA este una dintre cele mai înalte învăţături ale căii VAJRAYANA; termenul tibetan pentru MAHAMUDRA – PHYAG CHEN RIG’DZIN – este descris ca reprezentând realizarea vacuităţii beatifice, a eliberării de lanţurile SAMSARA-ei, precum şi a inseparabilităţii dintre acestea două. Referitor la această perioadă a practicii sale spirituale, Padma-Sambhava a notat: „În peştera Yanglesho am început să devin conştient de Sublima Realitate HERUKA a minţii care mi-a permis să obţin puterile iubirii şi compasiunii nesfârşite specifice realizării MAHAMUDRA-ei”. („Termenul HERUKA desemnează aici o expresie simbolică a Conştiinţei Supreme).

    Practica lui Padma a fost întreruptă, deoarece NAGA-şii Gyongpo şi Yaksha Gomaka, precum şi Logmadrin, un demon din planul eteric, au oprit ploaia pentru mai multe luni de zile. Aceasta a condus la secetă, foamete şi boli, care i-au afectat pe oamenii din India şi Nepal, Padma-Sambhava a realizat că demonii din această zonă se opuneau atingerii de către el a realizării MAHAMUDRA-ei.

    De aceea l-a rugat pe GURU-l său Prabhahasti („Elefantul de Lumină”) să-i ofere un mijloc de a îndepărta aceste obstacole. Prabhahasti i-a trimis textul „DORJE TANTRA PHURBA BYITOTAMA”, care era aşa de voluminos, încât nu putea fi dus de un singur om. Când a sosit acest text, demonii au fost terifiaţi chiar numai de simpla lui prezenţă. În felul acesta au fost înlăturate obstacolele din calea SADHANA-ei lui Padma, el atingând desăvârşirea în MAHAMUDRA.

    Padma-Sambhava a vizitat şi alte vechi regate unde le-a oferit oamenilor învăţătura DHARMA-ei: Hurmudzu, care se învecina cu Orgyen, Sikojhara, Dharmakosha, Rugma, Tirahuti, Kamarupa, Kancha şi nu numai atât. Nu se ştie exact când a mers în ţinutul Droding, dar învăţăturile tantrice pe care le-a oferit acolo despre zeităţi continuă şi în ziua de astăzi.

    Din învăţăturile spirituale ale Marelui maestru Padma-Sambhava

    *În conformitate cu viziunea spirituală a Marelui maestru Padma-Sambhava, fundamentele pregătirii spirituale sunt următoarele:

    Este necesar, mai întâi, să-ţi elimini toate îndoielile printr-o viziune corectă, să ajungi să înţelegi pe deplin toate învăţăturile spirituale, asemeni vulturului care se avântă către cer. Este necesar să capeţi siguranţă prin intermediul unui comportament adecvat, fără să fi intimidat de absolut nimic, tot aşa cum un elefant intră în apă.

    Este necesar să-ţi realizezi practica spirituală până ce atingi starea de SAMADHI care îndepărtează întunericul ignoranţei, tot aşa cum un felinar aduce lumina într-o cameră întunecată.

    Este necesar să-ţi eliberezi fiinţa prin cunoaştere, devenind un adept perfect convins al învăţăturilor spirituale autentice, asemeni unui falnic armăsar care se eliberează din legăturile sale.

    Este necesar să condensezi toate învăţăturile într-una singură, înţelegând că numeroasele învăţături, aparent diferite, conţin de fapt, acelaşi Adevăr Divin, asemeni negustorului care îşi adună la un loc tot câştigul.

    *Învaţă credinţa cea lipsită de fluctuaţii, asemeni curgerii unui râu.
    Învaţă compasiunea cea lipsită de duşmănie, asemeni luminii soarelui.
    Învaţă generozitatea cea lipsită de prejudecăţi, asemeni unui izvor cu apă bună de băut.
    Învaţă să-ţi respecţi legământul spiritual, asemeni purităţii unui cristal.
    Învaţă să dobândeşti viziunea spirituală cea lipsită de subiectivism, asemeni întinderii încremenite a spaţiului.
    Învaţă să deprinzi comportamentul care este lipsit de ataşament sau de respingere.
    Învaţă să tânjeşti după învăţătura spirituală autentică, tot aşa cum un om lihnit de foame tânjeşte după mâncare sau un om însetat, după apă.

    *Când combini calea spirituală cu viziunea corectă, meditaţia corectă, acţiunea corectă şi consacrarea tuturor acţiunilor către divin, atunci ignoranţa ta se va sublima în înţelepciune.

    *Oamenii fără perseverenţă şi fără un scop spiritual autentic consideră că cei apropiaţi, mâncarea, averile şi urmaşii sunt cel mai important lucru în viaţa lor. Ei consideră distragerile de tot felul ca pe nişte lucruri folositoare.

    Pentru ei, tovărăşia celorlalţi este un lucru foarte plăcut. Ei nu iau deloc seama la trecerea anilor, lunilor şi zilelor, iar în momentul morţii sunt puşi faţă în faţă cu ceea ce au fost şi cu ceea ce au făcut, dar este prea târziu.

    De aceea, adevăratul aspirant spiritual nu trebuie să uite că anii şi lunile, zilele şi clipele, sunt cele care scurtează neîncetat timpul rămas până la întâlnirea cu moartea, aşa că el nu trebuie să renunţe nici măcar pentru o clipă la practica sa spirituală.

    „Viaţa Marelui maestru tibetan Padma-Sambhava reprezintă mult mai mult decât o simplă realitate istorică. Ea reprezintă o culme a acţiunilor altruiste manifestate într-o formă umană desăvârşită. Viaţa lui este o pilduitoare mărturie a modului în care se pot manifesta, într-o singură fiinţă umană, toate calităţile minunate ale BUDDHA-şilor şi ale BODDHISATTVA-şilor. Tot ceea ce face Padma-Sambhava o face doar pentru binele spiritual al celorlalţi, toate acţiunile pe care el le întreprinde vor ajuta cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, pe celelalte fiinţe. Padma-Sambhava, care întruchipează lumina vie a învăţăturilor VAJRAYANA, a transcens atât naşterea, cât şi moartea. El poate dispărea într-o anumită formă, dar va reapărea în nenumărate altele. Forţa sa spirituală extraordinară influenţează întreaga lume şi, pentru orice fiinţă care a fost, este sau va fi, se va manifesta întotdeauna, într-o anumită formă, Graţia Divină a acestui Ghid spritual sublim.”
    Tarthangtulku Rinpoche

    A apărut sub diferite forme pentru a ghida oamenii către spiritualitate

    În general, se consideră că Padma-Sambhava a locuit în India 36 de ani, timp în care a adus un suflu nou învăţăturilor spirituale, ghidând totodată către desăvârşire multe fiinţe. Sunt însă învăţaţi care afirmă că, de fapt, perioada reală petrecută de Padma-Sambhava în India ar fi doar de 18 ani. Pentru a ajuta oamenii din Mongolia şi China să se orienteze către spiritualitate, Padma-Sambhava s-a manifestat aici sub forma regelui Ngonshe Chen şi a yoghinului Tobden. El a apărut în ţinutul Shangshung sub forma unui copil născut în mod miraculos pe nume Tavi Hricha şi, sub această formă, el a condus pe mulţi discipoli merituoşi pe calea obţinerii „corpului de curcubeu” (care exprimă alegoric, în conformitate cu învăţăturile VAJRAYANA, chintesenţa energiilor Divine ale celor cinci DHYANI BUDDHA-şi care sunt reprezentaţi adesea, fiecare, într-una dintre primele cinci culori fundamentale: galben, alb-argintiu, roşu, verde şi albastru). În acest fel, activitatea lui Padma-Sambhava de a ghida oamenii către eliberarea spirituală, apărând în diferite locuri, sub diferite forme, vorbind diferite limbi, se dovedeşte a fi excepţională.

    Vom descrie acum cum a venit Padma-Sambhava în Tibet. În a doua jumătate a secolului al 8-lea d.Ch., regele Tibetului, având numele de Trisong Detsen, el însuşi o emanaţie a lui MANJURSHI, a manifestat o puternică aspiraţie de a răspândi învăţăturile sacre ale DHARMA-ei (adică ale învăţăturii budiste).

    În acest scop, el l-a invitat pe Khenpo Bodhisattva din India (Khenpo este în mod obişnuit cunoscut sub numele de Shantarakshita, el fiind Ghidul spiritual indian sub îndrumarea căruia au apărut primele confrerii de călugări în Tibet), care a prezentat tibetanilor unele percepte fundamentale ale învăţăturii budiste.

    A oprit o avalanşă de stânci

    Un an mai târziu s-a realizat fundaţia pentru un templu imens, dar spiritele din Tibet au creat obstacole, împiedicând astfel continuarea construcţiei. Ascultând de sfatul lui Khenpo, regele a trimis 5 curieri pentru a-l invita acolo pe marele maestru Padma-Sambhava. Aflând pe căi paranormale, înaintea curierilor, de această invitaţie, Rinpoche plecase de la Mangyul, care se găsea între Nepal şi Tibet. Pentru a ajunge în centrul Tibetului, Padma-Sambava a mers prin Ngari, Tsang şi Dokham, vizitând în mod miraculos toate districtele. Ajungând în districtul Oyuk, cele 12 zeiţe TENMA s-au adunat în dorinţa de a-l împiedica pe Padma-Samabhava să răspândească în „Tărâmul zăpezilor” învăţătura budistă venită din India. Legenda tibetană spune că ele au încercat să-l oprească pe Padma, provocând o teribilă avalanşă de stânci asupra lui. Marele maestru tantric, folosindu-şi întreaga sa putere magică, nu numai că a trimis înapoi aceste stânci la picioarele zeiţelor, ci, şi mai mult, a determinat prăbuşirea munţilor care le serveau drept locuinţă acestora.

    Recunoscând superioritatea puterilor şi a doctrinei spirituale reprezentate de Padma-Sambhava, cele 12 zeiţe TENMA au jurat să protejeze, din acel moment, DHARMA pentru ca nimeni să nu-i întineze vreodată puritatea. Din această cauză, ele sunt acum numite în Tibet: „Cele 12 zeiţe protectoare ale doctrinei spirituale”.

    În pădurea Tamarisk de la Stânca Roşie, Padma-Sambhava l-a întâlnit pe regele Tibetului şi a mers pe vârful muntelui Hepori pentru a construi mănăstirea al cărei plan arhitectonic corespundea unei reprezentări simbolice a Universului. Astfel, el a pus fundaţia mănăstirii Samye şi a spravegheat lucrarea până la terminarea ei. Lucrarea a fost terminată în 5 ani şi era alcătuită din complexul de temple Vihara cea neschimbătoare şi Spontan Realizată, Minunatul Samye, cele 3 Temple ale Reginelor, complex care a fost construit în aşa fel încât să semene cu Muntele sacru Sumeru înconjurat de 4 continente, 8 subcontinente, soarele şi luna şi zidul format din Munţii de fier.

    Statuile s-au mişcat de la locul lor

    În timpul ceremoniei de consacrare către divin a construcţiei, pe care Padma a realizat-o împreună cu Khempo BODDHISATTVA, s-au manifestat multe semne de bun augur. Se spune că în prima zi a consacrării, imediat după ce Padma s-a aşezat în postură de meditaţie, statuile primului nivel au ieşit din templu şi, după ce au înconjurat templul de trei ori, s-au aşezat în partea de est, aşteptând sfârşitul ceremoniei, pentru a reveni la locurile lor. A doua zi, statuile celui de-al doilea nivel au realizat acelaşi lucru, iar în cea de-a treia zi, cele de pe al treilea nivel. Întreaga ceremonie a fost realizată de opt ori, după care întregul ritual al consacrării a fost declarat în întregime finalizat.

    Învăţăturile budiste au fost traduse în tibetană

    Regele Tibetului a dorit apoi să traducă şi să instaureze învăţătura spirituală autentică aşa că el a convins pe mai mulţi tineri tibetani inteligenţi să studieze pentru a deveni traducători. Khenpo BODDHISATTVA, Padma-Sambhava şi cu alţi pandiţi, împreună cu Vairochana, Kawa Platseg, Chog-ro Lui Galtsen şi alţi traducători au tradus în tibetană toate scripturile budiste existente la acea dată, cât şi majoritatea tratatelor care le explicau. Dintre principalii discipoli tibetani ai lui Padma, doi dintre ei, şi anume Vairochana şi Namkhai Nyingpo au fost trimişi în India, unde Vairochana a studiat DZOGCHEN cu Învăţătorul spiritual Shri Singha, în timp ce Namkhai Nyingpo a primit învăţăturile despre VISHUDDHA HERUKA de la marele Învăţător spiritual Hungkara. Amândoi au obţinut realizarea spirituală şi au răspândit la rândul lor învăţăturile primite în Tibet. Regele Trisong Detsen a cerut apoi împuternicire şi instruire de la Padma-Samabhava. La Chimphu, mănăstirea de deasupra Samye, Padma-Sambhava a revelat MANDALA celor 8 HERUKA-şi (aceste 8 divinităţi teribile sunt cunoscute şi sub numele de „cele 8 energii ale Logosului Divin”, ele exprimând de fapt energii ale cunoaşterii şi activităţii Divine) în care i-a iniţiat pe cei nouă discipoli principali ai săi, printre care se număra şi regele.

    Fiecăruia dintre ei i s-a încredinţat o anumită transmisie şi toţi nouă au obţinut anumite SIDDHI-uri prin punerea în practică cu consecvenţă a învăţăturilor primite.

    MANJUSHRI – numele său sanscrit complet este MANJUSHRIGHOSHA şi el se traduce literar prin „Cea cu vocea nespus de suavă şi plină de încântare”; personifică cunoaşterea tuturor BUDDHA-şilor. Această cunoaştere este de două tipuri: obişnuită şi transcendentă. În ceea ce priveşte cunoaşterea obişnuită, în şcolile tibetane, atât cele laice cât şi cele monastice, există obiceiul să se înceapă fiecare zi prin recitarea MANTRA-ei lui MANJUSHRI, această practică având darul de a dezvolta memoria, de a mări capacitatea de înţelegere şi introspecţie. În ceea ce priveşte cunoaşterea transcendentă – PRAJNAPARAMITA, ea are ca obiect descoperirea adevăratei naturi a fiinţei umane şi a fenomenelor exterioare, care este vidul beatific Divin.

    Din învăţăturile spirituale ale Marelui maestru tibetan Padma-Sambhava

    *Să nu rosteşti nimic nefolositor pentru tine sau dăunător pentru ceilalţi. Acela care nu pleacă urechea la sfaturile înţelepte merită tot dispreţul. Şi pentru a nu ajunge în situaţia jalnică de a te văita mereu, gândeşte-te la aceasta dinainte.

    *Priveşte mereu cu atenţie: cel care nu are nicio funcţie lumească poate să ascundă, în adâncul fiinţei sale, strălucirea luminii interioare. Căci adevărata putere nu este conferită de faima omenească. Şi mai greu ai parte, în această lume, de recunoaştere decât de denigrare.

    *Nu ştim niciodată cum se va sfârşi viaţa unui om, dar ştim că acest sfârşit este rezultatul faptelor sale. Chiar şi atunci când nu suntem învinşi într-o confruntare e bine să renunţăm la victorie în favoarea celuilalt. Căci cei care sunt puternicii zilei sunt învăţaţi, mai devreme sau mai târziu, să găsească plăcere în supunere şi să nu-i dispreţuiască niciodată pe ceilalţi.

    *Cine posedă ceva, suferă pentru că nu are mai mult.

    Padma-Sambhava a descris stadiile drumului său mistic astfel:

    I. A lectura un număr mare de cărţi despre variatele religii şi filosofii ale omenirii. A audia mulţi ghizi spirituali care expun diferite doctrine spirituale. A experimenta în mod personal numeroase linii spirituale.

    II. A alege una dintre numeroasele doctrine spirituale studiate şi a renunţa la restul, aşa cum vulturul ia o singură oaie din turmă.

    III. A rămâne într-o condiţie socială modestă, smerit, fără a încerca să pari important în ochii lumii, dar dincolo de aparenţa insignifiantă, a permite minţii să se avânte deasupra puterilor şi gloriei lumeşti.

    IV. A manifesta o stare de detaşare faţă de toate. A nu face nicio alegere între lucrurile pe care le întâlneşti. A te abţine de la orice efort de a dobândi sau a avea ceva. A accepta cu egală detaşare ceea ce survine: bogăţia sau sărăcia, aprecierea sau dispreţul. A nu fi nici mâhnit şi nici să nu repeţi ceea ce mai ai de făcut, dar pe de altă parte, niciodată să nu fi mândru de ce ai realizat.

    V. A privi cu calm şi perfectă detaşare opiniile contrare şi diferitele manifestări ale activităţii fiinţelor. A înţelege că aceasta este natura lucrurilor, modul inevitabil de acţiune al fiecărei fiinţe şi a rămâne calm, perfect liniştit. A privi lumea ca şi cum te-ai afla pe cel mai înalt munte de unde poţi să vezi văile şi înălţimile mai mici şi risipite în jur.

    VI. Se spune că stadiul VI nu poate fi descris în cuvinte. Acesta corespunde realizării „Vidului beatific Divin” care, în terminologia lamaistă este numită „realitate inexprimabilă”.

    ……………………………………..

     

     

    …………………………………….

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.