• pentru a primi informații si articole puteti trimite email-ul dv la abheda.yoga@gmail.com sau sms cu emailul dv. la 0762.663.153
  • suntem pe Facebook AICI
  • noi cursuri ABHEDA Yoga incep pe data de sambata 20 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
  • cursurile TTC200 de profesori de yoga incep pe data de 13 octombrie 2018 iar înscrierile se fac AICI
    • ...................ARTICOLUL....................

    Mircea Eliade fost un gânditor şi scriitor român excepţional, cu o influenţă semnificativă în totată lumea.
    El a facut cunoscută yoga şi spiritualitatea orientală la un nivel semnificativ în acele timpuri şi la nivel teoretic, în occident.

    Filozof şi istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.
    Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate.
    Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite.

    eliade.jpg

    Mircea Eliade s-a născut pe 28 februarie (stil vechi) 1907 în Bucureşti şi a murit l 22 aprilie 1986 la Chicago.

    Născut în Bucureşti, a fost fiul lui Gheorghe Eliade.

    Familia s-a mutat între Tecuci şi Bucureşti, în ultimă instanţă, stabilindu-se în capitală în 1914 şi a achiziţionat o casă pe strada Melodiei, în apropiere de Piaţa Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescenţă.

    După terminarea învăţământul primar la şcoala de pe strada Mântuleasa, Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Constantin Noica.
    Devine interesat de ştiinţele naturii şi de chimie, ca şi de ocultism.
    În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-şi pune în pericol vederea şi aşa slabă, Eliade citeşte cu pasiune.
    Unul dintre autorii preferaţi este Honoré de Balzac.
    Eliade face cunoştinţă cu nuvelele lui Giovanni Papini şi cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.

    Interesul faţă de cei doi scriitori l-a dus la învăţarea limbilor italiană şi engleză; în particular începe să studieze persana şi ebraica.
    Este interesat de filosofie şi studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius şi Epictet, citeşte lucrări de istorie şi în special pe Nicolae Iorga şi B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 “Inamicul viermelui de mătase” urmată de “Cum am găsit piatra filosofală”.
    Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, “Romanul Adolescentului Miop”.

    Mircea Eliade avea o serioasă formaţie filozofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca “şef al generaţiei” sale. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informaţii autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică şi metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influenţă decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul şi cunoştinţele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacţia ziarului Cuvântul. Deşi părerile posterităţii sunt împărţite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Mihail Sebastian.

    Influenţa italiană

    Dorind să-şi lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învaţă limba italiană şi cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaşte personal pe Giovanni Papini şi pe Vittorio Macchioro, care avea publicaţii în domeniul istoriei religiilor. O indiscreţie a tânărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menţionând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri. În 1929 îşi ia licenţa cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renaşterii.

    India secretă

    După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obţinând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită şi Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la Bucureşti, îşi dă doctoratul în filozofie cu o dizertaţie despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experienţa din India şi pe date autobiografice. Între 1932 şi 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri şi lucrări ştiinţifice.

    Despre romanul său Maitreyi

    Puţine opere din literatura universală tratează aceleaşi fapte în viziunea a doi scriitori care au fost, în acelaşi timp, protagoniştii lor. Pentru noi, românii, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit, generaţii de-a randul, o adevarată încântare. Cu toate acestea, puţini ştiu că prototipul personajului principal al cărţii a trăit cu adevarat, până în 1990, în ţara Vedelor şi a Upanişadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, şi se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, şi avea să devină o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi şi reputatul nostru sanscritolog, Sergiu Al. George, la Calcutta, în 1972, a “declanşat” scrierea unei noi cărţi.

    Tulburătoarea poveste de dragoste din anii ’30 a primit astfel o replică magistrală de la însăşi eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), dupa 42 de ani.

    Romanul-răspuns “Dragostea nu moare”, “It never dies”, scris mai întâi în bengali, a fost tradus şi publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul şi în mentalitatea indiana, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor şi simbolurilor. Coloana vertebrală a cărţii de faţă este însă relatarea cu autenticitate şi, aş zice, cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtăşite şi destrămarea ei.

    Mircea şi Amrita (din Dragostea nu moare), ca şi Allan şi Maitreyi (din “Maitreyi”), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul şi Virginia, Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta. Dragostea nu moare (1976), deşi cartea apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană şi română, nu are încă notorietatea planetară a romanului “Maitreyi” (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeaşi cale a consacrării universale.

    Eliade şi extrema dreaptă românească

    De la mijlocul anilor ’30, Eliade a îmbrăţişat ideologia Mişcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicaţii, printre care şi ziarul oficial al Mişcării, “Buna Vestire”, dar şi prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937. Eliade s-a distanţat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinereţea sa. In timp ce scria articole antisemite a luat poziţie faţa de expatrierea unor mari intelectuali evrei şi şi-a menţinut amiciţia cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiţi exegeţi ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodata de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura si ca unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale ştiinţifice. În ceea ce priveşte opera literară, Iphigenia pare a fi o alegorie a morţii lui Codreanu .

    Anii de maturitate

    Începând din 1957, Mircea Eliade se stabileşte la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea “Loyola”. Reputaţia sa creşte cu fiecare an şi cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituţii ilustre, primeşte mai multe doctorate honoris causa.

    Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spaţiu şi timp sacru. Spaţiul sacru este în concepţia lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiţie a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca “orizontul” unui anume grup religios. În această concepţie fiinţele umane arhaice erau orientate în timp şi spaţiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar şi în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconştientă, guvernată de prezenţa secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuţii la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat asistentul său, Ioan Petru Culianu, un alt savant român de talie internaţională. În ultimii ani de viaţă, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, a continuat să rămână angajat cu aceeaşi unică, nelimitată curiozitate şi entuziasm. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago.

    Eliade, artistul

    Opera sa literară şi o frescă a problemelor existenţiale în epoca pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai (1934) şi Huliganii (1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existenţa unei realităţi extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forţe ascunse, este instrumentul acestor forţe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La ţigănci (1959), cât şi în romanul Noaptea de Sânziene (1971).

    Opere ştiinţifice

    * Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
    * Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937)
    * Comentarii la legenda meşterului Manole (1943)
    * Traité d’histoire des religions (1949)
    * Le Sacré et le Profane (1956)
    * Aspects du mythe (1963)
    * Le mythe de l’éternel retour (1969)
    * Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l’extase (1974)

    Opere literare

    * Maitreyi (1933)
    * Întoarcerea din rai (1934)
    * Huliganii (1935)
    * Domnişoara Christina (1936)
    * Nuntă în cer (1938)
    * Pe strada Mântuleasa (1968)
    * La ţigănci (1969)
    * Noapte de Sânziene (1971)
    * Bătrânul şi birocratul (1974)
    * Romanul adolescentului miop

    Lucrările publicate în limba română

    * Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediţie curentă, Humanitas, 2004
    * Gaudeamus, 1929 ediţie curentă, Humanitas, 2004
    * Isabel şi apele diavolului, 1929, ediţie curentă, Humanitas, 2003
    * Solilocvii, 1932
    * Maitreyi, 1933, roman indian
    * Oceanografie, 1934,
    * Întoarcerea din rai, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Lumina ce se stinge, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
    * India, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Caietele maharajahului, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Huliganii, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Şantier, Roman indirect, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Domnişoara Christina, 1936 ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Cosmologie şi alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
    * Şarpele, 1937
    * Fragmentarium, 1938
    * Nuntă în cer, 1938
    * Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Nopţi la Serampore, 1940 ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Mitul reintegrării, 1942
    * Salazar şi revoluţia în Portugalia, 1942
    * Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
    * Insula lui Euthanasius, 1943, ediţie curentă Humanitas, 2003
    * Comentarii la Legenda Meşterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
    * Pe strada Mântuleasa, 1968, ediţie curentă Humanitas, 2004
    * Noaptea de Sânziene, 1971
    * În curte la Dionis, 1977, ediţie curentă Humanitas, 2004
    * Tinereţe fără tinereţe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediţie curentă Humanitas, 2004

    Lucrările publicate în limbi străine

    * Os Romenos, latinos do Oriente, 1943, Despre Români, latinii orientului, apare în limba portugheză
    * Yoga, 1936, apare simultan în limbile franceză şi română
    * Tehnici ale Yoga, 1948
    * Yoga. Nemurire şi libertate, 1954
    * Făurari şi alchimişti, 1956
    * Tratatul de istorie a religiilor, 1949, ed. a doua, 1966
    * Mitul eternei reîntoarceri, 1949
    * Şamanismul şi tehnicile extazului, 1951
    * Imagini şi simboluri, 1952
    * Naşteri şi renaşteri, 1958
    * Mefistofel şi androginul, 1962
    * De la Zalmoxis la Genghis Han, 1970
    * Mituri, vise, mistere, 1957
    * Istoria credinţelor şi ideilor religioase, 1976-1983
    * Briser le toit de la maison, 1986
    * The Quest ( titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969

    Opere memorialistice

    * Jurnal, două volume( versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
    * Memorii, două volume, 1991( autobiografia sa)
    * Jurnal portughez şi alte scrieri, Humanitas, 2006
    * Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. II, Humanitas, 2006.

    Filmul despre Abheda Yoga Academy si Kundalini varianta rezumată - (20 min) Dacă doriți, AICI puteți găsi filmul intreg...
  • Am facut un magazin online pentru yoghini - www.bms.life :
  • izoprene, pături, perne de meditație, cărți de yoga și nutriție, obiecte pentru yoga
  • apă minerala de calitate, sucuri naturale
  • hrană sănătoasă pentru yoghini, pâine, cereale, mezeluri de soia, miere
  • produse naturiste terapeutice
    Aici urmărim să avem
    TOT CE ARE NEVOIE UN YOGHIN
    Dacă tot avem nevoie să cumpărăm ceva
    mai bine cumpărăm de aici
    și ajutăm și magazinul și pe noi.